3,538 matches
-
ne sais pas toujours pourquoi tu m'as envoyé dans la lumière./ Est-ce seulement pour errer parmi leș choses/et leur rendre justice/comme arbitre de leur vérité et de leur beauté ? " (Scrisoare/Lettre) (Miclău, 1978 : 285) ; " tu știi că frumoase sunt/numai lucrurile ieșite din mâini omenești " " tu sais que șont beaux seuls leș objets/qu'engendrent leș forces humaines " (Lucrătorul/L'ouvrier) (Miclău, 1978 : 301) ; " Lucrurile-s ale mele./ Sunt stăpân al lor și domn. " " Toutes leș choses șont
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
glaise " : " ți se supune duh și-argilă " " à țoi se soumettent esprit, argile " (Portret/Portrait) (Miclău, 1978 : 519) ; " o fată frumoasă e/lutul ce-și umple tiparele " " une belle fille c'est/la terre qui remplit șes moules " (Catrenele fetei frumoase/Leș quatrains de la belle fille) (Miclău, 1978 : 551) ; " une jeune fille c'est/l'argile encore humide dans son moule " (Leș quatrains de la jeune fille) (Poncet, 1996 : 218) ; " Une belle fille c'est la terre qui remplit/Leș formes, leș
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
lacrima raiului." " Une belle fille c'est/de la vie la voûte,/le ciel du ciel/ornant l'anneau éternel. [...] Une belle fille c'est/de l'horizon la merveille,/l'or de la parole,/des larmes divines l'auréole. " (Catrenele fetei frumoase/Leș quatrains de la belle fille) (Miclău, 1978 : 553-555) ; " Une jeune fille c'est/l'azur de la vie,/le ciel du ciel,/le diamant sur l'anneau. [...] Une jeune fille c'est/le mirage à l'horizon,/l'or du langage
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
79 1 suppression de vers ; Legendă (Légende), p. 85 2 suppressions de vers ; Pax magna (Pax magna) 1 suppression de vers. Dans le cas du poème Izvorul nopții (La source de la nuit), p. 67, le traducteur supprime le vers introductif " Frumoaso "/" Mă belle ", l'appellation se retrouvant à peine à la fin du premier vers, devenu plus long en traduction (" Țes yeux șont și noirs, mă belle [...] "). Le rythme typographique et le message poétique șont carrément modifiés. → V. Lucian Blaga, Pașii
[Corola-publishinghouse/Science/1467_a_2765]
-
de personificări originare din spațiul religios autohton (precreștin), cunoscute în credințele populare ale românilor, sub numele de "iele" (din thr.-dc. elle sau preindoeur. ellai), din care fac parte zânele (zână), din lat. Diana, sânzienele (sânziana), vântoasele (vânt), lat. ventus, frumoasele (frumos)-lat. formosus, măestrele (măestru) -lat. magister. Bogăția patrimoniului cultural romanic și rezistența sa în fața celui slav se observă și din influența exercitată de latină asupra slavei, elementele de origine latină din limbile slave referitoare la credințe, cutume, superstiții sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1523_a_2821]
-
din România. A debutat în 1970, în revista „Argeș” cu ciclul de poeme Legi de mișcare, iar în volum, cu romanul Acte originale / Copii legalizate (1982; Premiul de debut al Uniunii Scriitorilor). Îi urmează Compunere cu paralele inegale (1988) și Frumoasa fără corp (1993). Primul roman elimină din spațiul său virtual orice distanță sau fisură unde s-ar fi putut manifesta reflexia (auto)parodică. Dintre toți optzeciștii, C. își revelează cel mai limpede înrudirea cu scrisul lui Radu Petrescu, la fel de transparent
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
scrierii și la consecințele lui sunt înlocuite, inspirat, de trimiteri la modelul Longos și de inserții-citat, reproduse cu caractere grafice distincte. Salturile autorului de la o paralelă la cealaltă dau cărții ritm și antren, scoțând-o din calmul ticăit al celeilalte. Frumoasa fără corp este, după toate aparențele, al treilea panou epic, profitând sub toate aspectele de experiența celorlalte două. Tot ce fusese înainte stridență, sincopă, discontinuitate, diferență, asperitate se netezește, se nivelează, se estompează, se topește în corporalitatea tenace și totodată
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
adevăr un scriitor, atunci cărțile mele au o adresă precisă.” Pentru ca, în același interviu, într-un puseu de pesimism, să conchidă: „Singurul meu cititor sunt eu însumi.” SCRIERI: Acte originale / Copii legalizate, București, 1982; Compunere cu paralele inegale, București, 1988; Frumoasa fără corp, București, 1993; Structuri deschise, I, Brașov, 1996; Cu garda deschisă, Iași, 1997; Introducere în teoria literaturii, Chișinău, 1997; Istoria didactică a literaturii române (în colaborare), Chișinău, 1997; În căutarea referinței, Pitești, 1998; Experimentul literar românesc postbelic (în colaborare
CRACIUN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286463_a_287792]
-
idila, „povestea cu dureri și cu mistere”, euforia sărutului, pe scurt, amorul în faza juvenil-pasională. Chiar ritmurile acestei frumoase povești de iubire amintesc de desfășurarea lentă, mătăsoasă a versului eminescian: „Îți aduci aminte ziua când ți-am spus că ești frumoasă, / Când cu buzele de sânge și cu ochii sclipitori / Printre arborii de toamnă te opreai încet, sfioasă / Lăsând gândul spre amorul înțeles de-atâtea ori...” S-a vorbit de monotonia poeziei lui B., de tematica ei redusă, în fine, de
BACOVIA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285530_a_286859]
-
1931 - director, împreună cu G. Gheorghiu, „Vremea nouă”, la care, în primul număr, din 1932, figura ca prim-redactor, „Ramuri”, „Presa nouă”, în redacția căreia a lucrat, „Gând și slovă oltenească” și multe altele. Numeroase poeme au fost strânse în plachetele Frumoasele (1927), 13 poezii (1939) și în volumul Versuri (1934). Fără să fie un profesionist al ziaristicii, B. practică, în articolele pe teme la ordinea zilei, o gazetărie de atitudine, degajată de atonia și întunecările liricii lui monocorde. Reportajele vădesc și
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
momente, din marasmul unei existențe tulburi, clamându-și cu o dârzenie care îl face de nerecunoscut fie oțărârea, fie încrederea în „deșteptări răsturnătoare”. Sunt țâșniri de energie care, ieșind din stereotipul „strofelor negre”, se complac în mecanica unei rostiri impersonale. SCRIERI: Frumoasele, Craiova, [1927]; Versuri, Craiova, 1934; Poezia lui Al. T. Stamatiad, București, 1937; 13 poezii, București, 1939. Repere bibliografice: Metzulescu, Literile, I, 17-19; Kalustian, Simple note, II, 175-177; Firan, Profiluri, 81-82; Faifer, Pluta, 21-26. F.F.
BASSARABEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285669_a_286998]
-
Caragiale (Calul Dracului, Abu-Hasan), Barbu Delavrancea (Neghiniță, Poveste, Stăpânea odată...). Lor li se pot adăuga alți scriitori care au folosit b. popular drept model pentru opere literare în versuri (V. Alecsandri, Înșiră-te mărgărite, M. Eminescu, Călin Nebunul, Miron și frumoasa fără corp, Fata-n grădina de aur, rămas în manuscris și transformat apoi în marele poem filosofic Luceafărul, G. Coșbuc, Fata craiului din cetini, Izvor de apă vie, Tulnic și Lioara) sau chiar dramatice (V. Alecsandri, Sânziana și Pepelea, Victor
BASM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285668_a_286997]
-
de scuză sau să o ajutăm pe bunica să adune talismanele risipite. Ghiceam că în ochii ei plecați mijeau lacrimile... În fața noastră, în seara jocului nostru profanator, vedeam nu zâna binevoitoare de altădată, care ne povestea despre Barbă-Albastră sau despre Frumoasa din pădurea adormită, ci o femeie rănită și sensibilă, în ciuda tăriei sale de caracter. Aceea a fost pentru ea clipa de spaimă în care, dintr-o dată, adultul se trădează, lasă să i se vadă slăbiciunea, simțindu-se ca un rege
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
imperiale, scotoceam acum în dezordine, amestecând paginile decupate. Țarul a reapărut pntru o clipă, călare, cu o icoană în mâini, în fața unui rând de infanteriști îngenuncheați... Chipul lui mi-a părut îmbătrânit, întunecat. Eu îl voiam iarăși tânăr, însoțit de frumoasa Alexandra, aclamat de mulțime, glorificat în strofe entuziaste. Numai la fundul cufărului am dat, în sfârșit, de urmele lui. Titlul cu litere mari nu putea să păcălească: „Gorie Rusiei!” Am despăturat pagina pe genunchi, cum făcea Charlotte și, cu jumătate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
De altfel, în țara aceea exotică, cultul dragostei nu cunoștea bariere sociale și, departe de budoarele pline de lux, în cartierele populare, vedeam două bande rivale din Belleville luptând pe viață și pe moarte din pricina unei femei. Singura diferență: părul frumoasei Otero lucea ca pana corbului, pe când părul iubitei râvnite lucea ca grâul copt în lumina asfințitului. Bandiții din Belleville o numeau Casca de Aur. În momentul acela, simțul nostru critic se răzvrătea. Eram gata să credem în existența mâncătorilor de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
său francez atacat de războinicii normanzi. Și care era distracția zilnică a Annei Iaroslavna în întunecoasele castele medievale, unde regreta atât de mult lipsa băilor rusești... Nu mă mai mulțumeam cu povestea tragică a morții ducelui de Orléans sub ferestrele frumoasei Isabeau. Nu, acum porneam în urmărirea ucigașului său, a lui Ioan fără de Frică, căruia trebuia să-i reconstitui ascendența, să-i stabilesc faptele de vitejie din război, să-i cunosc veșmintele și armele, să-i localizez domeniile... Aflam cât de
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Sprijinit în coate de balustrada micului balcon, o ascultam. Întrebările mele mașinale readuceau, ca ecou, scene din trecut contemplate de mii de ori în copilărie, imagini familiare, ființe cunoscute: coaforul de câini de pe cheiul Senei, cortegiul imperial străbătând bulevardul Champs-Élysées, frumoasa Otero, Președintele înlănțuindu-și iubita într-un sărut fatal... Acum îmi dădeam seama că Charlotte ne repetase toate istorisirile acelea, în fiecare vară, cedând voinței noastre de a asculta din nou povestea preferată. Da, exact, nu erau nimic altceva decât
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
târcoale în cartierele mărginașe ale orașului devastat de războul civil. Și trădarea de neînchipuit comisă de Isabeau de Bavaria, care l-a urmat pe Ioan fără de Frică și l-a renegat pe delfin, pretinzând că nu era fiul regelui. Da, frumoasa Isabeau din copilăria noastră... Dintr-o dată, n-am mai avut aer, m-am înecat cu propriile mele cuvinte, aveam prea multe de spus. După un moment de tăcere, bunica a ridicat ușor capul și a spus cu multă sinceritate: - Sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
Le contemplam cu o tulburare crescândă. Trupurile lor îmi erau inaccesibile. Da, nu era vorba despre o imposibilitate reală de a le întâlni. De multă vreme, imaginația mea erotică învățase să dejoace obstacolul acela. Închideam ochii și le revedeam pe frumoasele mele plimbărețe - goale. Asemenea unui chimist, printr-o savantă sinteză, puteam să le reconstitui corpul plecând de la elementele cele mai banale: greutatea coapsei femeii care, într-o zi, mă atinsese, în treacăt, într-un autobuz înțesat, rotunjimile trupurilor bronzate de pe
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
în fața târgului cu barăcile lui de lemn, cu chioșcurile și cu gardul din scânduri groase, a înțeles că se înșelase. Un bărbat fără picioare, instalat într-un fel de ladă rulantă, a înaintat spre ea, întinzându-și unicul braț: - Hai, frumoaso, o rublă pentru un invalid! Instinctiv, Charlotte s-a ferit de el, așa de mult semăna necunoscutul cu un om ieșit din pământ. Atunci a observat că în jurul târgului mișunau soldați schilozi - „samovare” din acelea. Înaintând în lăzile lor, dotate
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
BZMIAJNIE negustor leah HAGI MANUK BALAMUK negustor arman AVRAM NESPĂLAT negustor jidov REPLICI RĂZLEȚE 1 2254 [ANNA] [(cu patimă)] Bogdane!... (încet) Aide, pleacă! 2 2254 [ANNA] O, Doamne! și nu am oglindă să mă văd 3 2254 [ANNA] Femeile acele frumoase sânt - așa e? [BOGDAN] Dar nici una ca tine nu-i dulce, nu-i bălaie. 4 2306 [BOGDAN] Cu ochii tăi tu vecinic promiți... nimic nu ții. 5 2306 [BOGDAN] Tu, dulcea mea icoană, Dac-aș [putea] pe frunte a-ți
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
M[ARIA] Se-nțelege. B[OGDAN] Dacă spui că-i așa de mică, mică, atuncea mi-i dragă fără s-ovăd. Da' cum o cheamă? M[ARIA] Verena. B[OGDAN] Verena... preafrumoasa Verena... Mi-ai spus odată o poveste cu prea frumoasa Nastasia... Nu-i aceea? M[ARIA] Se-nțelege că nu-i aceea, puiule. B[OGDAN] Da eu vreau să fie aceea. M[ARIA] D-apoi daca nu-i aceea. B[OGDAN] D-apoi daca vreu. M[ARIA] Bine... ai s-
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
ochi de șerpe? Fără de suflet ești tu - nu ești decât un leș, Nu-mi mrejuiești gândirea cu perii tăi cei deși. Zăvor am pus simțirei și pieptului meu lacăt Ca să nu li trezească privirea ta în treacăt. Oricât fii de frumoasă, oricum fie-al tău port, Te văd cu ochiul minții-mi, c-un rece ochi de mort. [ACTUL V] [SCENĂ] [BOGDAN-DRAGOȘ în mijlocul curții sale, ROMAN BODEI] 2254 ROMAN Sloboade-acuma, Doamne, pre robul tău - văzut-au Cu ochii săi și
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
rece, în marea lui cea adâncă și întinsă... căci alta-i lumea ce-o vezi [cu] ochii - și-aceea tristă, și alta-i lumea ce-o vezi în oglinda speranței și în visul cel frumos al trecutului - și aceea-i frumoasă... alta-i fundul cel amar al mărei, alta-i fața apei cea lucie. Adeseori iau de la basmu, de la păzitorul cel posomorât al trecutului, cheile lui de aur și deschid porțile inimei mele. Adeseori, în sufletul meu, întorc înapoi roata cea
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]
-
O, tu ucigaș! Mă crede c-o făcui doar din iubire, [LĂPUȘNEANU] Cine-ar sta să te mai crează... Tu n-ai inimă și fire. Tu, vlădică, mergi la nuntă și-i cunună... S-așteptăm. Nunta lor ce[e]a frumoasă prea o voi ca s-o serbăm, E o nuntă cum se-ntîmplă numa-n vremuri mari... Așa e? [BRAN] Lăpușneanu-i Lăpușneanu și amara lui bătaie De joc e [î]n toate cele... [SCENA] V Scena cu mortul [SCENA] VI [LĂPUȘNEANU
Opere 08 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295586_a_296915]