79,993 matches
-
mângâind fețe înlăcrimate, spălând rănite picioare, așezându-se de miliarde de ori pe umerii încovoiați! Să fii ramă în vecii vecilor, în timp ce peisajul se veștejește, în timp ce portretul pute, în timp ce mor încă și încă o dată foarte moartele naturi moarte. Tempus Timpul. Frumos. Cu Profețiile, oho, împlinite toate. Și, mai ales, Ultima. Mari surprize nu prea mai putem avea. Am raportat și visat aproape totul. Mutări și mutații, mutanți și muțenie. Poeții mai găsesc totuși câte ceva de cântat. Iar când răgușesc, joacă fotbal
Poezie by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12580_a_13905]
-
aia cu melcul care-și filfîie coarnele?... n-o știi, n-o știi... te-am prins!... habar n-ai!... Și eu să-i descriu, să-i desenez în fraze precise... să-i fixez tocmai veselia asta a ei extraordinar de frumoasă , de spontană, de contagioasă... o bucurie intrinsecă, a trupului ei tînăr și elastic, necunoscător de boli, de griji, de faptul că undeva... departe... foarte departe... se află un final neplăcut, inevitabil, pe care te decizi cu greu să-l accepți
Afară să se topească întunericul... by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12673_a_13998]
-
mult o complicație psihologică, un tic al spiritului, un gest din ce în ce mai lipsit de conținut. Dar nu sunt sigură că-i așa. (Ianuarie 1996) Risipa Mama nu numai că era conștientă de valoarea obiectelor, dar le și iubea, de la cele mai frumoase și de preț pînă la cele mai umile și de aruncat, căci în acestea din urmă vedea noi întrebuințări. Era foarte îndemînatecă - bricoleuse - într-o vreme cînd femeile nu știau să facă multe cu mîinile. Și într-o vreme cînd
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
Ideea că totuși s-ar putea ca în acest progres să existe risipă mi-a venit mai tîrziu și s-a tot accentuat pe măsură ce am înaintat în observarea societății de consum, apropiindu-mă de înțelegerea resorturilor intime. Ca o piersică frumoasă din care muști cu poftă ca să descoperi un vierme lîngă sîmbure, încît ți se apleacă ce ai apucat să înghiți. Mi-am modificat perspectiva și am continuat s-o fac ieșind la pensie. Am primit reducerea de venit și obligația
Jeanne Marzesco – Fragmente-strigăt () [Corola-journal/Imaginative/12213_a_13538]
-
părăsire Și creștere. Vino cu mine, tu care nu ai venit, La malul marin unde lacrima se zbate. Ai fost numai tăcere și rebut. Venirea ta a fost moartă în toate Lucrările terestre și divine. Se povestește că ești mereu frumoasă, Trăind în vraja din cercul hiperborean. Arde un foc în vatra fără casă în insula domnind sub străvechiul ocean. Se povestește că ești mereu frumoasă în lucrările terestre și divine, Dar încă nu ai întrupare, Haos marin ce vine și
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
ta a fost moartă în toate Lucrările terestre și divine. Se povestește că ești mereu frumoasă, Trăind în vraja din cercul hiperborean. Arde un foc în vatra fără casă în insula domnind sub străvechiul ocean. Se povestește că ești mereu frumoasă în lucrările terestre și divine, Dar încă nu ai întrupare, Haos marin ce vine și dispare. Deasupra lui se poartă rana mea Și ceea ce din mine mai rămâne, Corpul dintr-o memorie, o, cât fără corp, Ceva semănând cu scheletele
Poezie by Miron Kiropol () [Corola-journal/Imaginative/12398_a_13723]
-
Deschise pumnul în care ținuse "inimioara" și-o privi cu un sentiment nedefinit, un fel de duioșie amestecată cu silă. Acesta fusese bărbatul ei, cu el își împărțise zece ani din viață. Zece ani pierduți. Deși au avut și zile frumoase. Da, dar plătite scump. Doar la două luni după cununie plecaseră în prima lor vacanță, "luna lor de miere": două săptămâni, atât cât era perioada de cură obținută prin sindicat, că el avea ceva cu digestia. Ei bine, cele două
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
explica acea greșeală grosolană. Doar dacă nu fusese beat. Că la el femeile n-aveau gust fără băutură, nici băutura fără femei. Așa că se trezise într-o bună zi că sună cineva la ușă. - Bună ziua, doamnă. Aici șade, mă rog frumos, domnul Jianu? - Da' cine ești dumneata? - Eu mi-s din Târnăveni, doamnă dragă. Rozalia mă cheamă. Mi-o lăsat domnu' adresa... Era îmbujorată, scârba, figură de țărancă zdravănă, n-avea mai mult de douăzeci de ani. Iar el, trecut bine
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
c-o să-l faci fotbalist. - Fotbalist...!? Ziceam și eu așa. - Ba erai foarte convins. Și la plecare m-ai mângâiat tot drumul ca să mă-mpaci. îți amintești cum mă mângâiai? - Parcă. Și tu râdeai, nu? - Râdeam? Nu cred... Nu era frumoasă, dar ținea buzele întredeschise și avea sânii proeminenți, rezemați de masă. - Dacă tu ai fi vrut să păstrăm copilul... Se făcuse târziu. Era douăsprezece și ceva. El se uită la ceas a doua oară. A treia oară ea înțelese. - Tot
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
ar fi zis maică-sa. Nu cumva de la ea i se trăgea această slăbiciune, această lipsă de voință, ori de forță, pentru a duce un lucru până la capăt? De la ea învățase că un lucru trebuie să fie făcut bine și frumos, ireproșabil și finisat până la ultimul amănunt. Șterse tacâmurile și le puse, rând pe rând, la locul lor: furculițele în despărțitura pentru furculițe, cuțitele în despărțitura lor, lingurițele de ceai separat de lingurițele de cafea, mai micuțe... Nu, nu era vorba
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
lor metalic. Nu le putea arunca niciodată, așa cum uneori făcea Elena, una peste alta, de-avalma. Le punea întotdeauna vertical, înfipte în interstițiile rastelului. Așa se câștiga spațiu, dar, mai ales, așa era "în logica" rastelului și, în plus, era mai frumos. Când intrai în bucătărie și le vedeai, strălucitor de albe și în poziție de drepți, ca niște marinari în uniformă de vară, ți se bucura ochiul. Nu ca atunci când erau trântite una peste alta, pe orizontală, ca un teanc de
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
o ambiție perfecționistă în această nevoie de logic și de frumos! Ura asemenea cuvinte fiindcă de la ele se trăgea neputința lui de a încheia un text odată început. Nimic, nici o frază nu i se părea îndeajuns de logică și de frumoasă. întotdeauna descoperea undeva, uneori ascuns, un defect, o infimă neglijență, o scorie, o știrbitură, o pată, un gunoi. Exact ca în bucătărie după plecarea grăbită a Elenei la serviciu! Dar pe când aici era destul de ușor să pună mâna pe cârpă
Proză by Paul Diaconescu () [Corola-journal/Imaginative/12358_a_13683]
-
Ion Pop Au trecut, practic, neobservate două frumoase cărți de poezie tipărite în limba franceză la editura clujeană Casa Cărții de Știință. Autorul lor este Gérard Bayo (n. 1936), tradus deja la noi cu alte două volume, - Poeme, 1991, la Editura Dacia, în tălmăcirea lui Mihai Zaharia, cu
Un poet francez in România by Ion Pop () [Corola-journal/Imaginative/12537_a_13862]
-
carnea trupului, mi-o voi însîngera pios într-un gard de sîrmă subțire, ruginită, ghimpată... opreliște feciorelnică, duioasă, așteptată timid... Numai nu mă părăsi, Doamne! Tînjesc să simt umărul tău blînd, cald, ocrotitor, sprijinindu-mi cu bunătate umărul salăbit, măcinat... frumoasele bube ale iubirii... nesățioasele răni fragede și triste, adîncite pînă la os...pînă la măduva osului...Tu înțelegi, am fost lacom... nesăbuit... m-am năpustit... am zăbovit în plăceri nefiresc de mult... bucurie lumească , primejdios de frumoasă... de tandră... de
Rugăciune Laică by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/12774_a_14099]
-
Prin care pulsează Seva cuvintelor Dulce, nevinovată, Aflată în plină adorație Totuși, Atît de neîndemînatic cel Care scrie... închipuindu-și dinainte Cum va arăta prima atingere, Urmele ei ducînd Spre iubire Un crîng în care lesne Se va rătăci. * Cei frumoși mînuind Privirile celorlalți Scripeți și armuri Zornăind în adîncul Pupilelor Ca o pregătire de război. Un popor neajutorat: Femei ce nu mai sînt tinere, Copii vătămați, Și bătrînii, Jalnica lor armată Cu nuiele de alun Și Graal-ul ascuns între cutele
POEZIE by Katia Fodor () [Corola-journal/Imaginative/12698_a_14023]
-
antinomice?"(p.8) Cuvintele de laudă adresate orașului vin mai ales din partea străinilor, poate și pentru că aceștia sunt "doar rareori preocupați să străpungă stratul vizibil al splendorilor". Ei îl numesc Veneția Nordului, Nordicul Versailles, Palmira Nordului, "unul dintre cele mai frumoase orașe ale lumii" și "după Paris, cel mai francez oraș din câte există" (Dupré de Saint-Maure), "la plus belle", datorită arhitecturii, pentru Céline; strălucitor, el este incomparabil cu Berlinul morocănos, pentru Balzac, iar pentru Théophile Gautier pictural: "Nu-ți poți
La Petresburg! La Petersburg! by Carmen Brăgaru () [Corola-journal/Imaginative/12679_a_14004]
-
în care gesturile sunt imponderabile, figurile au un anume hieratism, alcătuind un ritual al iubirii sublimate în mișcări tandre și în ecouri, sugestii ale sentimentului candid de iubire: Nici un chip n-a căzut în paloare/ Ca al tău, adormit și frumos./ Fulgera, luminându-te-arare,/ Câte-un vis sub al tâmplelor os.// Respirai cu atâta sfială/ încât aerul ud se-nchega/ Lângă nările-adânci în petale./ Respirai, surâzând, catifea.// Fascinat de-al său geamăn, spre-oglindă/ Brațul tău prins în somn se-alungea/ Visător. Oh
Universul intimității by Iulian Bol () [Corola-journal/Imaginative/12494_a_13819]
-
lui cântătoare nu poate dormi decât pe blana ursului pe care l-a vânat în tinerețe e ca femeia care mestecă toată ziua gândaci roșii sau ca Lu Li care toată ziua stă la ea pe scară în fața odăii lustruind frumoasele-i pietre netede imperiul e alcătuit din gesturi goale Weng varsă pentru el sânge undeva pe colinele chele ca maimuța împăratului * azi a fost ploios palatul învelit în lințoliu m-am rătăcit pe drumul spre baie femeile-au râs uite
Andrei Codrescu – Lu Li and Weng Li by Ioana Ieronim () [Corola-journal/Imaginative/12357_a_13682]
-
și povestiri, autorul a introdus și schițe ca Reportaj, Groaznica sinucidere din strada fidelității, Tren de plăcere, Inspecțiune, Art 214, 25 de minute, iar Schițe nouă conține și nuvele și povestiri precum: Kir Ianulea, Mamă, Pastramă trufanda, Calul dracului, Făt Frumos cu moț în frunte. Tot din perioada berlineză datează o cantitate impresionantă de scrisori și cărți poștale (de obicei ilustrate) trimise prietenilor, cunoștințelor, rudelor. Caragiale a fost un corespondent scrupulos, ba chiar meticulos, care nu lăsa nici o scrisoare fără răspuns
Caragiale și franzela exilului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Imaginative/12813_a_14138]
-
doi nu e greu să te retragi dacă ai poftă s-o faci în bizara maimuță care se spune că ai fost la începuturile lumii și-ale humii foarte bine că nu crezi că te tragi din maimuță e chiar frumos și mărinimos pentru umanitate să crezi că beșica pătrată ce ești este o picătură de lut în care a suflat grav și mofluz dumnezeu scurt pe doi ochiul viril nu vede putreziciunea la suprafață ci foarte profund în adîncimea ultimă
Poezie by Nicolae Tzone () [Corola-journal/Imaginative/12775_a_14100]
-
nu mai fusese folosită demult. păianjenii cei pîntecoși moțăiau netulburați, atîrnați de clanță. ai intrat pe ușa pe care se iese - nu-i nimic, așa fac toți. dar tu te-ai întors iar pentru asta o să-ți toarcem un giulgiu frumos. mulțumesc, am răspuns. eram obosit, eram norocos. * * * erau trei costume negre și din fiecare ieșea gîtul lui ca de var și neobișnuit de înalt. înaintau umăr la umăr, zguduind asfaltul. gulerele lor perfect întinse și pregătite parcă pentru a te
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
și surîzători, ele în rochii de gală. nu se uitau la mine, poate nici nu mă observaseră, dar dintr-o dată am avut impresia că se vor năpusti cu toții asu- pră-mi și mă vor sufoca. le vedeam colții țîșnind de sub dinții frumoși și inofensivi, ghearele ieșind din pantofi, părul de pe spate zburlindu-li-se prin costume. 12 aprilie. la exact un an de cînd am început să-l observ, pot mărturisi că n-are nimic din ceea ce l-ar putea compromite în fața
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
nu mai fusese demult, și viață nu mai era fiindcă moartea însăși cînta. La saxofon, la pian, la vioară. Aceeași melodie, mereu, iarăși și iarăși, iară și iară. Ceilalți intrau, beau ce beau și plecau. Aveau scopuri în viață. Erau frumoși, pîntecoși, purtau pe umeri mătreață. în formă de stele. Erau coloneii trupului meu, generalii vieții mele. De la o vreme, însă, o dădusem pe moarte. Iar ei se holbau prin binocluri și tot nu puteau pătrunde atît de departe. Pînă unde
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
mine dansa... ieri am vorbit despre poezie mai mult decît de obicei, mai mult chiar decît la vremea îndepărtată cînd visam că într-o bună zi mi se va îngădui să-i sărut picioarele. noaptea, apoi, am visat cel mai frumos poem care ar fi putut fi scris vreodată. m-am trezit, m-am dus la icoană și i l-am spus în șoaptă. cînd m-am trezit nu mai țineam minte decît că visasem cel mai frumos poem care ar
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]
-
visat cel mai frumos poem care ar fi putut fi scris vreodată. m-am trezit, m-am dus la icoană și i l-am spus în șoaptă. cînd m-am trezit nu mai țineam minte decît că visasem cel mai frumos poem care ar fi putut fi scris vreodată. în seara aceleiași zile, a doua, m-am dus la icoană să-mi spun rugăciunea - o uitasem însă și pe aceasta. am stat așa, în tăcere, privindu-l în ochi pe dumnezeu
CONFORT 2 Îmbunătațit by Ioan Es. Pop și Lucian Vasilescu () [Corola-journal/Imaginative/12681_a_14006]