3,503 matches
-
murit, pentru că în opinia lor ar fi singurii responsabili pentru situația creată. Te poate enerva faptul că celălalt a cerut divorțul și ți-a destrămat familia. Fie. Mi s-a întâmplat și mie, dar într-o mai mică măsură. Eram furioasă când ne-am despărțit. I-am trimis niște e-mailuri în care îl făceam ticălos pentru că m-a mințit și m-a făcut să-l iubesc, deși știa că niciodată nu mă voi putea bucura de dragostea lui. De ce nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
de invidiat are o părere așa de proastă despre propria persoană. —Bănuiesc care e problema, continuă ea. Nu reușesc să trec de cele cinci stadii despre care v-am spus și vouă, așadar nu pot să mă vindec. Nu sunt furioasă, nu-i port pică, pentru că îmi spun neîncetat că merit ceea ce mi se întâmplă. Cred că e numai vina mea. Fac prea multe compromisuri. Sunt oricând gata să mă schimb pentru oricine. Uneori, după o întâlnire, stau ore întregi și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
confesez și eu. Mi-e groază de așa-zisa susținere. Cu toate astea, simt că n-am să mă descarc dacă nu-mi dau drumul la gură. Cam asta am vrut să vă spun. E nevoie probabil să fiu mai furioasă. Sună stupid, dar mă va ajuta cumva. Am tendința să fiu prea optimistă, totdeauna am încercat să văd numai părțile bune ale fiecăruia. De aceea ar fi mai bine, poate, să mă concentrez mai mult asupra propriei persoane și asupra
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
față de mine, eu trebuia să fac toate eforturile. Finn îmi arată cartonașul galben. Răsuflu ușurată, căci a fost mai greu decât am crezut. — Când ne-am despărțit, i-am scris despre asta. I-am trimis două e-mailuri. Eram foarte furioasă. Mi-a spus că nu e pregătit pentru o relație serioasă. Că n-ar vrea să ajungă să mă înșele. Daisy oftează dezaprobator. Nu i-am vorbit niciodată despre asta. N-aș fi făcut-o, dacă nu aveau loc întâlnirile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
impresionată de curajul micuței Jennifer. Pare un șoricel care stă în calea unui rinocer agitat. —Și mie mi-au fost de folos, spune Finn. Sunt de acord, intervin. M-au făcut să-mi dau seama că nu sunt suficient de furioasă. Nu am fost așa decât la început și ar trebui să mă străduiesc în această direcție. Am făcut copii pentru fiecare, îi anunță Daisy arătându-le hârtiile de pe masă. M-am gândit că le-am putea parcurge împreună. Minunat, exclamă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
șaptelea cerc al infernului, însă mă străduiam din răsputeri să fiu drăguță și veselă, deși atitudinea lor și capacitatea de a se răni unii pe alții mă făceau să par, prin comparație, o elevă de pension. Sunt de-a dreptul furioasă și nu știu ce să fac cu toată furia aceasta; o simt în mine ca pe un izvor gata să țâșnească la suprafață. Mă urc pe comodă și încerc să rup fotografia de pe perete, dar sunt așa de amețită, că mă dezechilibrez
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
nu e posibil, că se va trezi într-o zi și își va schimba decizia, va recunoaște că a greșit, iar apoi vom reveni la viața dinainte și totul va fi bine. Acum, că lucrurile n-au stat așa, sunt furioasă. Periculos de furioasă. Nu pot trece peste asta. Nu știu, în schimb, dacă am trecut prin stadiul Compromisurilor. Cred că da. Foarte devreme, chiar: „Îi voi lăsa ceva timp să-și facă de cap cu târâtura de care crede că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că se va trezi într-o zi și își va schimba decizia, va recunoaște că a greșit, iar apoi vom reveni la viața dinainte și totul va fi bine. Acum, că lucrurile n-au stat așa, sunt furioasă. Periculos de furioasă. Nu pot trece peste asta. Nu știu, în schimb, dacă am trecut prin stadiul Compromisurilor. Cred că da. Foarte devreme, chiar: „Îi voi lăsa ceva timp să-și facă de cap cu târâtura de care crede că e îndrăgostit, destul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
să fugi cu secretara, ce patetic! Bineînțeles că nu s-a mai întors. A rămas cu ea. M-a înnebunit, pentru că a susținut întruna că e dragostea vieții lui și că nu a fost niciodată mai fericit. Eu deveneam din ce în ce mai furioasă, până când într-o zi, acum vreo două săptămâni, am izbucnit în plâns și nu m-am mai putut opri. Dimineața următoare abia am coborât din pat. Am avut noroc cu bona copiilor și cu Nadia, femeia care face curat, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
mai putut opri. Dimineața următoare abia am coborât din pat. Am avut noroc cu bona copiilor și cu Nadia, femeia care face curat, că altfel nu aș fi rezistat. Treceam așadar prin stadiul Depresiei. Acum nu mai sunt așa de furioasă. Doar din când în când. În schimb, nu mai pot scăpa de depresie. Am încercat să fac ceva de dragul copiilor, dar mare lucru n-am realizat. Nici prietenii nu-mi mai sunt de ajutor. Mama zice că ar trebui să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
cel al Depresiei. Doctorul s-a oferit să-mi prescrie niște pilule, însă nici nu vreau să aud. Sunt condamnată pe viață dacă ajung să depind de pastile pentru a mă simți mai bine. Am zis că nu mai sunt furioasă, dar am mințit. Am o ciudă grozavă pe grupul ăsta. Scuze! Cu toate acestea, voi continua să vin. Dacă n-o fac, nu mai scap de tristețe! Doamne, e greu, nu-i așa! Cel mai greu! Îmi vine să-l
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Însă mereu ajungeam într-un punct în care nu-mi mai dădeam seama ce aveam să fac. Dacă-l omoram, ce rezolvam? Pur și simplu el n-ar mai fi existat. Însă eu aș fi rămas la fel de îndurerată și la fel de furioasă. Nimic esențial nu s-ar fi schimbat pentru mine. O crimă nu m-ar elibera deloc de toată nefericirea mea, nici de frustrarea cumplită. Singura opțiune ar fi fost să mă sinucid și eu după ce l-aș fi omorât pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Dacă nu erați niște putori ordinare, vă duceați să le căutați, n-ați fi folosit șalurile noastre scumpe! Se învârte în jurul piscinei, pescuind și alte lucruri de pe „terenul de polo“ improvizat. —Pe astea le duc să se usuce, zice ea furioasă, n-aveți decât să luați porțile din magazie, dacă vreți să mai jucați. Finn, oftând zgomotos, lasă mingea, iese repede din apă și se duce la o baracă pe care eu n-am observat-o până acum. Este destul de mare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
Daisy, dar el nu voia să creadă. La drept vorbind, și eu bănuiam cam aceleași lucruri. Barney se simțea groaznic, deci trebuia să fac și eu pe supărata, fiindcă așa se cădea, doar eram iubita lui Finn. Mai eram și furioasă pe Vanessa, fiindcă știam cât de mult și-a bătut joc de el, dar mă gândeam și la mine. Adică, dacă eram prietena lui Finn, iar ea îl târa pur și simplu de lângă mine, în văzul tuturor? Ar fi fost
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
plângă. Charlotte o îmbrățișează de-a binelea acum, iar ceilalți sar imediat să îmbrățișeze sau să mângâie ce-a mai rămas neîmbrățișat de Charlotte. Toți ceilalți, în afară de Jim, care, ca întotdeauna, stă puțin mai în spate, cu o expresie aproape furioasă pe față. Deja ne-am obișnuit cu acest comportament neobișnuit din partea lui, așa că Jim nu mai șochează pe nimeni. —Și Finn, se smiorcăie Daisy, să nu te mai simți vinovat, OK? Mi-am făcut-o cu mâna mea. Nimeni nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
sinchisesc, așa că, în cele din urmă, se duce să se întindă pe prosopul lui. Am sentimentul că acum el e cel care ar vrea să mă atingă sau să se alinte, dar eu nici nu mă gândesc. Sunt supărată, aproape furioasă. Întâmplarea asta îmi amintește de toate momentele cu Patrick, când nu eram pe aceeași lungime de undă și ieșeau scântei, de toate neînțelegerile, când unul voia o îmbrățișare sau un sărut, să-l liniștească, iar celălalt gravita în cu totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
că sexul a fost o greșeală... —O greșeală? A fost grozav, dar într-un fel am simțit că nu trebuia să facem ce-am făcut... ceva nu era tocmai bine... Dă-o-ncolo de treabă, îl reped de-a dreptul furioasă, dacă ieri nu te-ai simțit tocmai bine, atunci cum naiba te manifești când îți place? Jake nu poate răspunde la această întrebare, așa că tace. Schimbă tactica și mă atacă. — Știi, continuă el prefăcut, întotdeauna m-a îngrijorat gândul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
dintr-un magazin din centrul comercial de pe Church Street. O s-o distrugi! Daisy se uită la pernă ca trăsnită. —Mulțumesc, zice, punând-o pe fotoliu și mângâind blând, cu un deget, broderia fină, roz cu argintiu. Doamne! Se vede ce furioasă sunt! Perna asta m-a costat o avere! — Da, îmi amintesc! — Animal egoist și manipulator! repetă ea morocănoasă, așezându-se lângă mine. Mi-e greu să admit comentariile și aprecierile lui Daisy, cu toate că s-ar putea să aibă dreptate. Totul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
niște coșulețe albe. Amparo mi-a spus că sunt ofrande pentru Yemanjá, zeița apelor. A coborât din mașină, a pășit emoționată până unde ajungeau valurile, s-a recules câteva minute În tăcere. Am Întrebat-o dacă credea. M-a Întrebat furioasă cum puteam crede una ca asta. Apoi a adăugat: „Bunica mă aducea aici, pe plajă, și o invoca pe zeiță pentru ca eu să pot crește frumoasă, și bună, și fericită. Care este filosoful ăla al vostru care vorbea de pisicile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
Cruce suspicionis et infamiis maculis aspersam, veritatem quasi Fluctibus abluens et abstergens, pentru a-i apăra pe rozacruceeni și a-i elibera de bănuieli, de „petele” cu care au fost blagosloviți - și asta Înseamnă că deja avusese loc o dezbatere furioasă Între Boemia, Germania, Anglia, Olanda, toate astea cu curieri călare și cu erudiți rătăcitori.” „Și rozacruceenii?” „Tăcere de mormânt. Post o sută douăzeci annos patebo un rahat cu moț. Ei stau și asistă din neantul palatului lor. Cred că tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
nu cred În astea, eu nu voiam, dar cum am putut?” „Se Întâmplă, se Întâmplă”, Îi spuse Agliè cu blândețe. „Dar atunci nu există mântuire”, plângea Amparo, „sunt Încă o sclavă. Du-te, du-te de-aici, tu”, Îmi spuse furioasă, „sunt o biată negresă mizerabilă, dați-mi un stăpân, Îl merit!” „Li se Întâmpla până și blonzilor ahei”, o consola Agliè. „Natura omenească e aceea care...” Amparo ceru să fie condusă la toaletă. Ritul era pe sfârșite. Singură În mijlocul sălii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
mijlocul frunții i se zbârlise amenințător, buzele înroșite, tumefiate păreau că murmură un cântec de bătălie. Sabina se aruncă peste Leo și-și înfipse unghiile în pieptul lui. Ars de durere, acesta se încleștă de sânii ei, care se legănau furioși de la stânga la dreapta. În prima fază a învălmășelii, Siegfried profită de un moment de neatenție și străpunse buzele Pepitei. Înăuntru găsi cald, beznă și o umezeală care-l făcu să alunece și să se prăbușească într-o parte. Se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Drum de Piatră Cubică. La 16.30 Leo avea programată o meditație cu fiul cel mic al Prefectului de Ianuarie. Pășeau totuși cu precauție, iar la curbe încetineau din timp. Turmele de căprioare traversau șoseaua în fugă, urmate de mormăitul furios al urșilor. Un ger năprasnic pișca, de acum, degetele pelerinilor. Umblau cu mâinile băgate în buzunare până la cot. Din vârful brazilor ciorile croncăneau jalnic. Deși prins între pieptar și maiou, celularul reuși să-și ridice țârâitul până la urechea lui Leo
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
afară s-o atenționeze să tacă. Neștiind cum o cheamă și nici la ce apartament stă, a format niște cocoloașe de zăpadă și a dat în fereastra apartamentului de unde se- auzea muzica. — Ce vrei mă? l-a întrebat Prințesa deschizând furioasă fereastra. — Termină cu cântatul, că deranjezi lumea, nebuno. — Nebunule! Caramba!a închis fereastra continuând să cânte. Studentul s-a înfuriat și din nou a aruncat cu bulgări în fereastră. — Tu ai auzit să încetezi, că de vin la tine bucăți
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
pace, nebunule. Cum te cheamă, Doremi? Spune-mi, când înveți? — Doremi! Cumte cheamă? Cum te cheamă? — Fir-ar tu să fii! Ce mă tot sâcâi, că de vin la tine îți răsucesc gâtul ca la pui, uite așa, îi arată furioasă Prințesa, cum l-ar răsuci. — Și eu îți smulg părul ăla din cap, păcat că este frumos, de nu-ți mai las un fir, uite așa, îi arată studentul cum l-ar smulge, sălbatico! Vino jos să-ți spun programul
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]