2,190 matches
-
cari prin campanii criminale alimentează curentul de destrămare contra Statului și neamului nostru". Aici o tocmiseră bine, gazetarii erau vinovați de toate, îi mînca în palmă și dădeau la iveală tot felul de potlogării, iar colonelul Stoicescu socotea că ei, gazetarii, erau de vină că se fac potlogăriile. Păi dacă o ține tot așa vor ajunge să spună că vinovați de hoții și tâlhării sînt polițiștii și jandarmii pentru că nu se lasă și pun mîna pe tâlhari. Dacă nu i-ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
ceva numai pentru el. La așa ceva nu se așteptase. "Sigur, Leonard Bîlbîie a acționat strălucit în afacerea cu banditul Cocoș, ăla da, ăla era un caz de imaginație Se dovedise pînă la urmă, cu toată zarva pe care o făceau gazetarii, că nu era decît o scorneală, o aiureală bazată pe poveștile unui patron de hotel din Medgidia. E adevărat că treaba fusese groasă de tot, gazetele urlau, lumea intrase la idei, se clătina guvernul, mai trebuiau numai vreo două-trei reportaje
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1507_a_2805]
-
Mama îmi punea o oală pe burtă cu lumânări aprinse înăuntru, lipite de o cutie de chibrit și enorma ventuză îmi sugea mațele și le aranja la loc. Savantul m-a întrebat ce meserie am, i-am răspuns că sunt gazetar, m-a învelit la loc și a ieșit din rezervă. De hiposurenalism suferea toată lumea în clinica lui, era un diagnostic la modă. N-aveam nici un fel de hiposurenalism, cum avea să-mi dezvăluie mai târziu, râzând, doctorul Stănescu, un tânăr
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
Își dădu seama că îl liniștise pe Ben. Își recăpăta zâmbetul sigur de el. — Mi-ar plăcea să fiu ca Ralph. Să schimb ceva. — Despre mine nu spui niciodată asta, se milogi Jack cu nerușinare. — Oh tu, tu ești un gazetar învechit și plicticos. De ce-aș vrea să fiu ca tine? — Vino, îl ciufuli el cu afecțiune, hai să luăm ceaiul înainte să-l atace câinele. Auzind dinspre bucătărie sunetul de rău-augur pe care îl scoate un câine când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
rochiile lor vor ajunge cu bine acasă, Fran îl conduse pe Laurence prin arșiță spre băncuța umbrită din mijlocul micului cimitir din spatele catedralei. Dacă avea să facă o scenă, prefera ca singurii martori să fie morții taciturni decât douăzeci de gazetari gălăgioși. — Tocmai m-a sunat intendenta de la Tawny Beeches. Era furioasă la culme. Credeam că am lămurit problema asta aseară. Tatăl tău are nevoie de îngrijire adecvată. — Are nevoie și de dragoste. Ceva de care cu siguranță nu avea parte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
lui îi dedic acest Premiu al Presei Regionale din Provinciile de Est. Mulțumesc, doamnelor și domnilor. Aplauzele răsunară cinci minute în șir, timp în care oamenii își aminteau de jurnalistul pe care îl cunoscuseră și îl iubiseră. Până și unul-doi gazetari hârșâiți băgară nasul în pahar ca nu cumva un suspin compromițător sau o lacrimă să-i dea de gol. Stevie, înghesuită în colțul opus, foarte aproape de bar din fericire, își șterse nasul cu mâneca puloverului și își dori din suflet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
-și picioarele sub ea cu acel gest copilăresc pe care Jack și-l amintea atât de bine, cine e bătrânul acela ciudat în halat care bate la mașină în biroul tău? Nu-mi spune că ai deschis un azil pentru gazetarii bătuți de soartă? Ai fi în stare. Era o notă mângâietoare în glasul ei, care lui Jack i se păru deopotrivă ispititoare și alarmantă. — Nu râde de el, mamă, o dojeni Louise pe un ton serios. Ben ne-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
acolo. I-a dedicat premiul lui Ralph pentru că a pus bazele a ceea ce înseamnă jurnalismul adevărat în acest oraș și a spus cât de rău îi pare că Ralph nu poate fi de față din cauza bolii. Sincer, Fran, erau acolo gazetari atât de hârșâiți că ar fi fost în stare să-și convingă bunicile să pozeze topless și Jack i-a făcut să dea apă la șoareci. Toată lumea de la bar avea câte o poveste despre Ralph Tyler. A fost uimitor. Stevie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2261_a_3586]
-
Barriere și Jacques Faurel se dove- desc bucuroși de oaspeți de departe, veniți să vadă ce isprăvi fac ei. Ne informează cu tot ce ne interesează, neuitând să precizeze: - Noi nu avem secrete profesionale. Profit și îmbrac din nou haina gazetarului: - Ce suprafață de sere aveți? - Două hectare și jumătate. - Și ce producție obțineți anual? - 950 de tone. Cu câtă aritmetica mai știu eu, încerc un calcul, sigur aproxi- mativ, și obțin cifra de 40 de kilograme pe un metru pătrat
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
că îl citește și pe cant... după care mi-l pasează mie, pe... trei sferturi, ca la rugby. Îmi amintesc cu mare plăcere de vremea când Viorel Moldovan juca la Nantes și făcea isprăvi care îi încântau nu numai pe gazetarii francezi. Fotografii cu fotbalistul român și texte laudative aproape că nu lipseau din „l’Equipe”. În anul 2010, un alt fotbalist român cam ținea prima pagi- nă a prestigioasei publicații: Daniel Niculae. Pe vremea când juca la Auxerre, echipă de
ALTE ?NT?MPL?RI LA APA CORR?ZE by VASILE FILIP () [Corola-publishinghouse/Journalistic/83173_a_84498]
-
să-mi spuneți ce înseamnă poezia pentru dumneavoastră?” (Întrebarea e stereotipă. Oare, cum s-ar simți dumneaei dacă cineva ar întreba-o... Însă nu, nu i se poate cere să răspundă la așa ceva, căci, cu sau fără meseria asta de gazetar, duduița s-ar descurca de minune, fiți siguri: ar putea fi, rând pe rând, ori toate, dintr-o dată: stewardesă, chelneriță, plasatoare, coafeză, doctoriță, taxatoare, etc., etc., etc.) “P: Întrebarea, deși nu-i nouă, nici originală, e totuși, deosebit de dificilă. De-
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
facă a munci acolo unde lucrările se încheiaseră de mult. O farsă? O eroare gazetărească? Nicidecum. Tovarășul fotoreporter și tovarășul reporter au trebuit să rămână până duminică pe șantier, întrucât acolo a fost o vizită foarte sus-pusă. Sâmbătă. Cei doi gazetari, nebănuind nimic, veniseră de vineri, cu intenția de a culege informații și-apoi, de a pleca rapid spre București. A venit însă, ordinul că, din preziua vizitei de lucru a "șefului", chiar de la ora 12,00 și, până duminică, tot
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
se petrece... n-are importanță unde, nici când. Unicii ei protagoniști sunt Poetul, pe care, din spirit de economie și lipsă de spațiu, îl vom nota cu P și ziaristul, identificat, din aceleași motive, cu Z. (Ce paradox! Tocmai un gazetar să fie asemenea unei necunoscute algebrice? El, care logic și conform meseriei, ar trebui să nu aibă nici un fel de ascunzișuri, tot ce știe să spună, cât mai repede posibil!, tuturor. Ar fi, poate, o soluție să-l numim G
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
fie asemenea unei necunoscute algebrice? El, care logic și conform meseriei, ar trebui să nu aibă nici un fel de ascunzișuri, tot ce știe să spună, cât mai repede posibil!, tuturor. Ar fi, poate, o soluție să-l numim G - de la gazetar, ori J - de la jurnalist. Dar, spre a evita orice confuzie, nemulțumire, murmur sau orice altceva de acest gen, rămânem la litera inițială. Așadar, am zis Z, Z rămâne!). P și Z au fost, cândva, colegi de armată. Între timp, adică
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
viețuiască. El nu poate scrie orice și oricum, iar, dacă o face, încetează să-și mai merite acest nume. În cazul, însă, în care alege drumul celălalt, pana lui rămâne flacără mereu vie. Să mai reținem un lucru: toți marii gazetari au fost, în același timp, scriitori. Z: Frumos! Uite, ce-ar fi dacă, pentru unul din numerele viitoare, mi-ai da un eseu în care să inserezi aceste idei și multe altele. P: Nu sunt convins că e nevoie de
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
astăzi, copii, tineri ori vârstnici. Dar să revenim la problemele de bază. Impostori există, firește, dar nu în lumea scriitorilor la care s‐ a referit Ziarul de Iași, ci cu totul în alte compartimente ale vieții. Asta o știu și gazetarii preocupați de echilibrarea deficitului actual al bugetului țării. Dar nu în cei până la 1200 lei/lunar, care ar reveni scriitorilor, stă pag uba țării. O spun clar ca să cunoască și neștiutorii. Legea 8 din 2006, cu aplicare de la 1 ianuarie
OMAGIU MAMEI by Ioan Costache Enache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/416_a_1070]
-
de postul național); ă la nivelul percepției publicului larg există o evidentă confuzie între conceptul de „jurnalist” și cel de „analist politic”, confuzie dovedită mai ales de faptul că pe primele patru poziții în ambele topuri se află aceiași patru gazetari/comentatori politici (C.T. Popescu, Ion Cristoiu, Robert Turcescu, Marius Tucă). Astfel, pentru a intra în atenția publicului ca jurnalist, dar și ca analist/comentator politic, cea mai sigură cale este să moderezi un talk-show de acest fel sau, cel puțin
[Corola-publishinghouse/Administrative/1991_a_3316]
-
citit-o și am răscitit-o, a rămas cu mine și după ce am consultat-o. Lucrarea aceasta îl plasează pe autorul ei, Ion N. Oprea, nu numai printre cei mai destoinici ziariști din țară; el a fost și este un gazetar cu vocație, iar în ultimul timp, după pensionare, se dovedește a fi și un cercetător deosebit de pasionat în cunoașterea trecutului istoric al presei românești în general și al celei din Bucovina în special. Studiind această carte, mi-am dat seama
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_1120]
-
practicat. Am publicat, ce-i drept, un volum de relații de călătorie (Jurnalul unui an satanic, în 2001) și un altul, de versuri, dar în limba sârbă (Srpski govoreci, în 2009). Primul are, mai degrabă, legătură cu activitatea mea de gazetar, iar cel de-al doilea nu are de-a face cu literatura română. Sunt, însă, un cititor asiduu de poezie. Iubesc literatura în întregul ei, dar pentru poezie am o pasiune aparte. Nici nu cred că poate fi cineva critic
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
de susținători, în timp ce altele se îneacă în anonimat? Cum ne afectează faptul că suntem conec tați toată ziua la ceea ce spun și ce fac prietenii? Prietenii vir tuali, sau reali? Cum schimbă social media jurnalis mul și ce pot face gazetarii ca să aibă în Facebook și Twitter un aliat, și nu un dușman? Mi-am pus toate aceste întrebări (și altele) și am încercat să văd ce răspunsuri pot găsi. Am stat de vorbă cu zeci de oameni, le-am cerut
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
răspuns la chestionar considerau Internetul „vital“ Schimbările spațiului public în era social media 231 în activitatea jurnalistică. Desigur, era o percepție greșită. Mai ales în acele vremuri, jurnaliștii respectivi și-ar fi putut face foarte bine treaba și fără Internet. Gazetarii au la dispoziție telefonul, cărțile și cataloagele de referință, documente, propriile percepții și, în primul rând, ieșirile pe teren și întâlnirile directe cu sursele. Așadar, Netul nu era „vital“ pentru ei. Îl vedeau însă astfel pentru că ocupa, deja, o parte
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
Când istoria mai mult sau mai puțin recentă e presărată cu schimbări fundamentale în comunicare, în media și în jur na lism, este nerealist să pretindem ca lucrurile să rămână neschimbate pentru jurnaliști și pentru public. Surpriza pe care unii gazetari o încearcă atunci când văd cum lumea cu care erau obișnuiți se destramă e justificată dintr-un singur punct de vedere. De la inventarea tiparului încoace, a rămas constant modelul economic în care un grup relativ mic de profesioniști în comunicare producea
CARTEA FETELOR. Revoluţia facebook în spaţiul social by ALEXANDRU-BRĂDUȚ ULMANU () [Corola-publishinghouse/Journalistic/577_a_1049]
-
toate marile ambasade de aci. Merită, de asemenea, reținut severul program zilnic pe care și-l impusese poetul-diplomat: dimineața, în drum spre Legație, se oprea câteva minute în grădina Kinsky, "în ipostaza de sfânt care hrănește păsările"; la birou era "gazetar și diplomat"; după-amiază studia căteva ore la Biblioteca Universității; către seară devenea "propagandist" al culturii și literaturii române, pe la ziarele și revistele pragheze; seara o consacra poeziei personale - sau spectacolelor de teatru; duminicile, împreună cu soția (uneori și cu familia altui
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
ca Titulescu". Într-un astfel de context, atașatul de presă Lucian Blaga (avansat la gradul de consilier diplomatic) depunea eforturi stăruitoare și inteligente de a prezenta cât mai bine, mai exact chipul și interesele țării sale. Întreține relații bune cu gazetari austrieci și străini: dr. Longstein, de la "Wiener Tag", conducător al Agenției "Transatlantic Radio"; Oskar Hartl și Artur Plarre, de la "Frankfurter Nachrichter"; Walter Sauter, de la "Basel Nachrichter"; Emil Maas, corespondentul vienez al ziarului "Chicago Tribune"; Robert Best, de la "United Press"; John
Lucian Blaga, diplomatul by Lia-Maria Andreiță () [Corola-journal/Journalistic/8358_a_9683]
-
În ziarul Yated Neeman citi În treacăt niște remarci malițioase despre tinerii care părăseau kibbutzurile; copiii kibbutzurilor, după spusele ziarului, rătăceau cu toții prin Orientul Îndepărtat și prin munții din India și se alăturau diverselor secte păgâne. Tot În Maariv, un gazetar cu experiență sfătuia guvernul să nu se grăbească să alerge la tot felul de conferințe de pace dubioase. Trebuie să așteptăm până când se va reînnoi factorul de intimidare israelian. Ne este strict interzis să ne așezăm la masa negocierilor de pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1984_a_3309]