16,377 matches
-
făceau ravagii, mai ales la nivelul acoperișului. Cu toate riscurile, am ordonat, bazat fiind pe discreția subalternilor mei, dublarea cantității de trotil și azotat de amoniu, efectul acestora devenind devastator asupra vilei prezidențiale, care a rămas fără acoperiș și fără geamuri. Consecințele, catastrofale la prima vedere, erau o defulare a umilințelor adunate în conștiința mea, în procesul de formare a „omului nou” prin educația de tip comunist. Mare păcat, că acest drum strategic și pitoresc care face legătura între Tara Făgărașului
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
culoarului larg și realiză că nu prea știa cum să procedeze. După ce Își făcu o cruce mare și Își trecu mâna gânditor peste fața osoasă, netezindu-și barba albă, se Îndreptă spre un șir de oameni care așteptau În fața unui geam de sticlă, cu o cruce roșie pe el. Ajuns la rând, Întrebă pe un domn cu mustață dacă aici trebuia să stea pentru a-l vedea un doctor. Domnul, după ce Îi studie ținuta curioasă, remarcă uimit ochii săi de un
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
cârdurilor de mașini pe autostrăzile și bulevardele metropolei te asigurau că viața e posibilă Încă. Undeva, Într-un building Înalt, la etajul al 19 lea, el vopsea interiorul unui spațiu comercial, Încercând să reziste potopului de căldură. Cocoțat pe marginea geamului deschis În lături, se muncea din răsputeri să vopsească grilajul metalic ce decora partea de sus, exterioară, a ferestrelor mari, boltite. Se grăbea fiindcă dimineață, după ce trecuse pe la Mc Donald's, de unde Își cumpărase un cheesburger și două sticle de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
noastre obișnuite și ne priveam neputincioși, traversați de o expresie stranie. Cu o zbatere confuză de aripi, o pasăre cu penaj roșu se ivi de niciunde, dintre ramuri și frunzele boltite ale galeriei de viță de vie care ne Împresura geamul. Mișcând din cap Înainte și Înapoi, iute și sacadat, pasărea privea neîndoios În camera noastră. Mama tresări și Își duse dosul palmei la gură, când tata Începu să fluiere. Mai Întâi stins, unduios, ca un susur blând, ca și cum ar fi
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Colonel (cum Îi spuneau prietenii după ce tata, care mâncase armată pe pâine o viață, se pensionase). Și, chiar dacă nimeni nu se arăta prea curios, domnul Martin Începu să povestească neinvitat, privind dincolo de noi: Mă aflam Într-o sală imensă, fără geamuri - porni el cu o voce albă - cu pereți foarte Înalți, de care atârnau draperii purpurii. Draperiile tremurau si răspândeau o lumină puternică. Colonelul, Îmbrăcat În costumul lui bej cu dungi subțiri, stătea În capul unei mese lungi și surâdea. Surâdea
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
apucat. A fost o luptă nebună, În care nu a intervenit nimeni. Asta cu “neintervenitul Între doi care se bat” era o regulă de-a găștii. Și trebuia respectată. I-a despărțit unul dintre vecinii de bloc, domnul Macarie, sub geamul căruia avusese loc Încăierarea. Iulian a Încasat-o rău, iar costumul lui era rupt acum, plin de pete mari de sânge, de excremente și noroi. S-a ridicat În tăcere și, tot ștergându-și cu mâneca sângele șiroindu-i din
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
gâfâind asurzitor. Se așeză pe vine. Nu se auzeau decât bătăile ritmice ale inimii și foșnetul vântului clătinând coroanele copacilor din apropiere. Acum era la adăpost. Privi cu mare băgare de seamă În jur. La parterul unei locuințe din vecinătate, geamul era vizibil crăpat. Curiozitatea Îi Îndreptă pentru o clipă atenția Înăuntru. Se Îndreptă către acolo și văzu În semiobscuritatea unei camere o formă nedefinită, apoi desluși că era vorba despre două ființe Îmbrățișate. Doi bătrâni goi, strâns lipiți unul de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
crescând În el Îi umbri Întreaga ființă, răvășindu-l dintr-o dată. Se retrase În scaunul său cu brațe din lemn moale și privi spre fereastră. Crestele salcâmilor Înfloriți răspândeau un parfum ireal, care-l Îmbăta. Se felicită că nu Închisese geamul (cum făcea de obicei) și, cu pleoapele Îngemănate, se lăsă purtat de aerul Înmiresmat al serii, care-l domina. Zgomotul orașului nu se mai auzea deloc. Se transformase Într-un zumzet blând, care-l Împresura somnolent, ca o șoaptă prelungă
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-i-se. Își văzu atunci și picioarele subțiate, alungite, cu tălpile Îngropate În praful acela cenușiu, care i se desprindea În pături de pe tot corpul. Cu mari sforțări reuși să ajungă până la fereastră și se cocoță cu dificultate pe pervazul geamului deschis. Briza serii Își flutura aripa prietenoasă spre el, iar deasupra puzderia infinită de stele măcina timpul etern. Simțea crescând Înlăuntru, cu fiecare clipă scursă, o senzație apăsătoare de gol, ca și cum ar fi Înghițit un balon mare, de aer, care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
un clopot. O lumină limpede, clară, curgea acum prin sticla ușii. Am apăsat clanța și am intrat cu vădită nesiguranță. Totul era imaculat, de un alb ireal, Într-o perfectă ordine și curățenie. Un zgomot discret Îmi Întinse privirea spre geam. Spre geamul dincolo de care am văzut două siluete albe, prelungi, ținându-se de mână și ridicându-se, cu o zbatere de aripi, spre Înălțimi... Pe marginea ferestrei, luminând, am descoperit un inel sidefiu, cu reflexe de ametist, lângă o pietricică
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
O lumină limpede, clară, curgea acum prin sticla ușii. Am apăsat clanța și am intrat cu vădită nesiguranță. Totul era imaculat, de un alb ireal, Într-o perfectă ordine și curățenie. Un zgomot discret Îmi Întinse privirea spre geam. Spre geamul dincolo de care am văzut două siluete albe, prelungi, ținându-se de mână și ridicându-se, cu o zbatere de aripi, spre Înălțimi... Pe marginea ferestrei, luminând, am descoperit un inel sidefiu, cu reflexe de ametist, lângă o pietricică rotundă, de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
le aprindeam Împreună cu Titi, prietenul meu cu un ochi de sticlă (Doamne, era Înspăimântător când se supăra și mă fixa cu privirea!). Le fumam Într-un loc dosnic, umbrit de o galerie de viță de vie din spatele blocului nostru, sub geamul domnului Mărcușanu - un pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul cu pleoapele strânse de plăcere, ca și cum ar fi iubit
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
privirea!). Le fumam Într-un loc dosnic, umbrit de o galerie de viță de vie din spatele blocului nostru, sub geamul domnului Mărcușanu - un pensionar cu fața lunguiață și mintea dusă, care râdea ca un imbecil când ne vedea pufăind. Deschidea geamul larg, inspira cu nările desfăcute În vânt și Îmbrățișa aerul cu pleoapele strânse de plăcere, ca și cum ar fi iubit silueta unei femei ivită din fumul lăptos și unduios al țigării. Mă ustură gâtul și Îmi vine să scuip. Scuip violent
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Învăluit de pânzele subțiri ale norișorilor formați. Seamănă cu fâșiile străvezii văzute de atâtea ori pe cerul matinal. Poate că ar fi potrivit să beau ceva, mi-am spus Înmugurit de noua mea idee, și am rânjit bucuros În sticla geamului Întredeschis. Nu prea aveam nimic prin casă (sunt doar un băutor de ocazie). Ba daaaa, mi-am amintiiiit: o sticlă de vodkă (”vodkă bună, băiete!”), primită În toamnă, de ziua mea, de la unchiul Sion, fratele mamei - „voiajorul”. Sticla, pitită bine
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
casă de piatră. Iar tata era și el cam turmentat - Îi știu privirea cu care m-a obișnuit multe zile mai apoi... și multe nopți (albe). Am sărit din pat clătinându-mă și, cu ciocanul cel mare, smuls de pe pervazul geamului, m-am repezit asupra părinților mei, care mă priveau surâzători. Am făcut bucăți tabloul, ciobind urât și peretele din spatele său. Țăndări. M-am tăiat Într-un colț rebel de sticlă, dar nu foarte rău. Și am descoperit că mă simțeam
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
s-a schimbat radical (În rău). Am fost nevoit să mă adaptez unui alt mod de a fi, să lupt cu tristețea, cu lipsurile. Cu Durerea. S-a Întâmplat Într-o dimineață cețoasă de martie, când... a cântat cucuveaua la geamul meu. A fost o cumpănă? A fost mai mult de-atât - cine poate ști! Am fost la un pas să Închei contractul cu viața În aceeași manieră cu a părinților mei. Greșeala mea rămâne că am traversat printr-un loc
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Țurca, al cărei copil obraznic ciobise În mai multe locuri, și destul de grav, două trepte de la intrarea În bloc. S-a făcut leu-paraleu domnul Cantemir atunci. A fost cât pe ce să dea cu plodul acela de pământ (ascultam de după geamul Întredeschis de la bucătărie). Femeia l-a făcut „Scrumbie nesimțită!”. Și i-a mai zis și „Anormalule!”. Domnul administrator a plecat ca din pușcă atunci. A fost o zi foarte tristă pentru el... Pentru mine, Melanie este o ființă vizibilă doar
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
să gătesc!). Își face o cafea pe fugă (de ea cumpărată - nu se amestecă niciodată În lucrurile mele), o soarbe repejor, schimbă cu mine câteva politețuri și dispare... ca o boare. O urmăresc, ca de fiecare dată, furișat după perdeaua geamului de la bucătărie, neînchipuit de trist că va trebui să nu o mai văd un timp. Există În ființa ei un amestec de ceva liniștit și exploziv, de simplu și complicat, de senin și furtună. Există În ființa ei ceva de
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
fără să greșească, la superlativ absolut. S-a odihnit într-un cadru natural nemaipomenit, a citit mai multe cărți bune, s-a relaxat simțind cum muntele i-a intrat tot timpul în cameră cu toate minunile lui. Să dormi cu geamul deschis și să te trezești săgetată de razele blânde ale soarelui, să asculți concertele în primă audiție ale diverselor păsărele, să sorbi cu sete aerul tare, ozonat, filtrat prin verdele cetinei de brad, ce poate fi mai minunat! - gândea Ina
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
Începuse destăinuirea Inei. Olga manifesta în continuare o neliniște vizibilă. Se intuia că o interesa în cel mai înalt grad să afle numele celui care avea să devină partenerul de o viață al prietenei ei. Un nor întunecat trecu peste geamurile sălii de naștere și Olga parcă se simți umbrită de acel nor ce pătrunse în sufletul ei chinuit de întrebări. Murea de curiozitate. Voia să afle cât mai repede cine o ceruse pe Ina în căsătorie!? Mai ales o rodea
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
este obligat să se ocupe de micile reparații ale părților comune și să înlocuiască elementele electrice și de feronerie defecte, cum sunt : becurile arse, întrerupătoarele și instalațiile scurtcircuitate, ivărele, zăvoarele, clanțele de la uși, cremoanele și alte sisteme de închidere la geamuri, tâmplăria degradată sau distrusă, cât și alte elemente comune de pe scara blocului și din subsol care prezintă mici defecțiuni ce împiedică funcționarea curentă a acestora. În cazul avariilor majore la instalațiile comune va solicita urgent intervenția firmelor specializate, pentru a
Medierea un mod amiabil d e a pune capăt disputelor din cadrul Asociaţiilor de Proprietari by Mihaiu Şanţa () [Corola-publishinghouse/Administrative/1591_a_3106]
-
cândva fusese o oglindă. În cameră era plăcut și liniște, se vedea bine că de mult nu fusese renovat, pereții erau murdari pe la colțuri, tocurile ușor mâncate de carii, perdelele galbene, iar draperiile și cuvertura, cu firele trase. Am deschis geamul și m-a întâmpinat o priveliște minunată: un verde cald al ierbii cufundat în albastrul lacului printre frunze de toate culorile sub cerul senin ca o mătase fină. Nu mă mai săturam privind abisul din fața mea. Am plecat regretând priveliștea
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
de curând la etajul patru al unui bloc de pe strada Cuza Vodă. Cele trei camere au fost umplute până la refuz cu mobilă veche și grea ca de muzeu. Admiram în fiecare zi țevile proaspăt vopsite, pereții zugrăviți în culori vii, geamurile limpezi și trebuia să fim fericiți. Părinții mei își trăiau viața de la un spălat al vaselor la altul, eu îi priveam de la locul meu cu gura căscată. Sub jetul de apă ce îndepărta resturile din farfurii, mama avea mâinile ude
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
el sau pentru ei înșiși. La intrarea în bloc scara are câteva trepte lipsă, e ca o dantură stricată. Mirosul de ghenă lasă urme adânci în haine, precum pisicile în călduri. Ușa are doi ochi larg deschiși în locul în care geamurile au fost sparte, și așa se poate vedea și înăuntru, și în afară în același timp. Tabla era îndoită și moale ca o plastilină când Slavko a împins-o ca să intre. Șase etaje, balustrada vopsită în albastru și pereții cojiți
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Porumbeii mișunau la picioare, iar eu am înghițit una câte una bomboanele albe și rotunde ca niște alune până le-am terminat. Pe vremuri coboram pe bulevard și mă plimbam prin fața vitrinelor. Multă lume se admira, ca și mine, în geamurile ca niște oglinzi în umbră. Acum mă țin departe de mașini și autobuze, ca să nu mi se întâmple ceva și să-i fac pe Mircea și Andreea să sufere. Banca se făcea din ce în ce mai tare și îmi amorțiseră rău ambele picioare
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]