92,267 matches
-
definit pentru că, deși mănânc ca un turc, nu m-am considerat niciodată a fi unul. 12. Și, nu în ultimul rând, pe ce poziție se plasează cei din familie: cea de chibiț necondiționat sau de critic la prima mână? În general, nu sunt cineva care mă omor să dau la citit ce scriu, nici la prieteni nici la familie. O singură dată am făcut-o și încă mă întreb dacă am făcut bine, pentru că impresiile contradictorii m-au făcut să mă
Identități si succese bidimensionale. In: Editura Destine Literare () [Corola-journal/Journalistic/82_a_234]
-
atîtea boli pe lume și atîta nefericire și lipsuri materiale... Dacă vreunul din sponsorii americani ar putea avea cea mai mică îndoială asupra programului finanțat de ei pentru scriitorii de oriunde, ar greși enorm... Inteligența, imaginația, experiența și înzestrarea în general a oricărui scriitor din lume - obiectiv - sînt, în acest sens, un plasament trainic pentru echitate și adevăr, în lumea întreagă... Au fost și momente comice. Dintre care voi povesti cîteva. De pildă, oamenii de afaceri care sponsorizau Programul ne invitau
Jurnal pe sărite by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17287_a_18612]
-
era frumos nu putea fi bun! Și invers! Eram - și probabil am rămas - un "kalokagathon"-ist impenitent! Mai târziu, după 1985, când am început să cunosc viața literară bucureșteană, impresia de acasă mi s-a consolidat: scriitorii buni erau în general și oameni de onoare, în timp ce leprele ce parazitau restaurantul scriitorilor erau, tot în general, niște rebuturi estetice. Când "grupul Barbu" s-a adresat lui Ceaușescu pentru a cere să se înființeze o Uniune a Scriitorilor comuniști se confirma eclatant ceea ce
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
kalokagathon"-ist impenitent! Mai târziu, după 1985, când am început să cunosc viața literară bucureșteană, impresia de acasă mi s-a consolidat: scriitorii buni erau în general și oameni de onoare, în timp ce leprele ce parazitau restaurantul scriitorilor erau, tot în general, niște rebuturi estetice. Când "grupul Barbu" s-a adresat lui Ceaușescu pentru a cere să se înființeze o Uniune a Scriitorilor comuniști se confirma eclatant ceea ce știam, intuitiv, dinainte. Nu m-a surprins, prin urmare, când, după 1990, oameni cunoscuți
Dreptul la sinonimie by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17292_a_18617]
-
revistele Dialog și Opinia studențească și activitatea în mediile culturale ieșene), unei școli de critică, istorie a culturii, eseistică și presă, la un nivel cu adevărat performant, în vechea "capitală a culturii". Cum însă ideea de "grupare", de "școală" (în general, tot ce însemna mai mult decît o singură persoană) era suspectă, proiectul, despre care s-a și scris la un moment dat, a fost risipit; întîmplările de după 1990 n-au făcut decît să termine ideea amintită: alianțe demolate, oameni plecați
Ultimul criterionist by Ioan Holban () [Corola-journal/Journalistic/17301_a_18626]
-
o delirantă spirală a excesului, tabloul de ansamblu nu înfățișează nici învinși, nici învingători, ci doar victime, ruine, dezastre. Etichete in Două observații sînt de făcut aici. Prima, că în ciuda proporțiilor și a gravității acestui masacru, s-a adoptat în general politica struțului. Deși la lumina zilei (a tiparului...), abominabilul spectacol nu a făcut să tresară conștiința intelectuală a momentului. O indiferență deloc inocentă, totuși: cum să nu-ți pese, intelectual român fiind, că Nicolae Manolescu și Gabriel Liiceanu și Dorin
Fără ieșire?! by Mircea Iorgulescu () [Corola-journal/Journalistic/17314_a_18639]
-
inocentă în ceea ce privește mesajul moral și semnalul ideologic lansate de aici. Ambele generații, de departe cele mai coerente și mai puternic structurate, reprezintă, în arta românească de astăzi, două tipuri de angajament: generația șaptezeci, unul spiritualist, cu o tentă neotradiționalistă în general senină și relaxată, însă foarte dinamic în gîndire și în limbaj, iar generația optzeci, unul asimilabil experiențelor postmoderne, integrator și sincronist.
Arta contemporană la Muzeul Național: Sorin Ilfoveanu by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17321_a_18646]
-
al doilea rând, Adorno vorbește despre aproape orice: de la Hegel la Proust, de la Sade la Kafka, de la muzică la cinematograf. Tonul este aspru, autorul nu iartă nimic. Bineînțeles, o mare parte din invective sunt rezervate poporului german și nazismului în general. Formulările sunt surprinzătoare - este cunoscută stăruința cu care Adorno își lucra frazele, rezultatul constând în mari concentrări de înțelesuri și de trimiteri livrești. La un moment dat amintește de sexualitatea lui Schiller și, trecând prin fanatismul idealiștilor, concluzionează: "Acțiunea pură
O știință nu tocmai veselă by C. Rogozanu () [Corola-journal/Journalistic/17330_a_18655]
-
revoluție în poliția română. Nu va provoca, firește, nimic, așa cum nici sesizările presei n-au condus decât la spectaculoase mușamalizări. Pro-europenii din politică și justiție nu au defel curiozitatea să afle cum au reușit sute și sute de colonei și generali din poliție să-și înalțe vile și case de vacanță, să-și cumpere mașini ce costă zeci de mii de dolari - și toate acestea dintr-un salar de bugetar! Ideea lui Dudu Ionescu de a explica, simplist, spectaculoasele decizii de
Indici ai bunăstării: astăzi, pubela by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17347_a_18672]
-
el este primit în saloanele burgheze/ eu intru în cafenelele searbăde/ trec pe străzi auzind lătratul mineral/ al pulberii/ și n-am scris nici azi versul acela tulburător/ cu care să sugrum lupoaica din ochii femeii/ ah, viață de fiară" (Generalul armatei moarte). "Scrisul agonic" se vrea autarhic ca orice demonie întrupată: "Scrisul agonic nu fotografiază,/ nu ia pe cîntar textele celorlalți/ poeți, nu primește cu chirie/ referințele critice.// Cel mai adesea/ apără înnoptarea de noapte" (Scrisul agonic). Această scriitură își
O energie neagră by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17329_a_18654]
-
Rodica Zafiu O formă întîlnită recent în paginile unui săptămînal poate readuce în discuție raportul dintre oralitate și scris în uzul românei actuale: "l-a făcut să rateze pentru a enșpea oară gradul de general" ("Academia Cațavencu", 1, 2000, 9). Cuvîntul (a) enșpea (a cărui subliniere îmi aparține: în text el nu era marcat nici prin scriere cu caractere speciale, nici prin punere între ghilimele) e unul dintre cele pe care un străin le-ar
Matematic și colocvial by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17355_a_18680]
-
trecute în limbajul familiar: folosirea altei litere, X, pentru a desemna o persoană necunoscută e un fapt lingvistic deja destul de vechi, ca și transformarea în conectori de uz curent a numelor operatorilor matematici - plus, minus ("însoțit de dnii R., plus generalul N., plus contraamiralul C." (Libertatea, 1925, 1996, 17); - "se așteaptă soluția ... în procesul CB versus BNR plus credito
Matematic și colocvial by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/17355_a_18680]
-
au coagulat, în aceste condiții, în arta profesionistă și ele realizau un oarecare echilibru de ansamblu: primul era acela al colaboraționiștilor instituționalizați și al pictorilor de curte în care intrau, cu grade diferite de implicare (și cu grade diferite, în general) nume ca Viorel Mărginean, Sabin Bălașa, Vasile Pop Negreșteanu, Constantin Piliuță și mulți alții fără autoritate, dar și artiști mult mai complecși cum sunt Ion Bitzan și Ion Șetran care, dintr-un oportunism care ar merita o atenție mai mare
După zece ani (II) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/17358_a_18683]
-
redivivus"). Între numeroasele sale scrieri se află și Istoria adevărată (Vera Historia), o parodie a literaturii de călătorii și aventuri fantastice și incredibile cultivate de greci începînd cu Odiseia, literatură ajunsă manie o dată cu perioada elenistică prin dezvoltarea romanului grec (în general romanul grec relatează aventurile extraordinare prin care trec doi tineri îndrăgostiți, despărțiți în mai multe rînduri de evenimente neprevăzute, dar care se regăsesc într-un happy end). Istoria adevărată, mă voi referi numai la prima scriere cu acest titlu, cuprinde
Războiul stelelor în versiunea lui Lucian din Samosata by Gheorghe CeauȘescu () [Corola-journal/Journalistic/17375_a_18700]
-
intră în discuție iraționalul. Mi se pare că aici nu se livrează total și pînă la capăt personajului așa cum obișnuiește să o facă (și nu dau decît două din mai recentele roluri în care a fost formidabil: Titus Andronicus și generalul din Fuga montată de Cătălina Buzoianu la Teatrul de Comedie). Mi se pare că are soluțiile în mînecă și pentru a spori dramatismul sau tragismul, a marca tensiunea, pentru a jongla cu nuanțele alungînd monotonia tonului. Și totuși nu o
Povara destinului? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/17357_a_18682]
-
M-am oprit mai îndelung la textul intitulat Flux și convulsie al lui Konrad György, în care cunoscutul disident maghiar meditează la ceea ce ar trebui să spună despre politica central-europeană a Ungariei la conferința liber-democrată de la Seghedin (1993). Frazele în general scurte, bătrânește cântărite parcă în nodurile de la batistă mi-au creat o anume iritare și impresia că autorul lor le socotește adevărul pe degete. Atâta interes trudit, pentru idei dintre care destule îmi păreau banale! Și cu toate acestea, spre
Curs de sinceritate by Dorin-Liviu Bîtfoi () [Corola-journal/Journalistic/17356_a_18681]
-
o citesc. N-am defel pretenția de a participa la actuala conversație, sterilă după părerea mea, pe tema revalorificării operei poetului nostru național. Vreau doar să fac o distincție, poate utilă, privitoare la felul cum citim și percepem literatura în general. Distincția cu pricina este următoarea: există două imbolduri diferite de monumentalizare a literaturii: unul e reflexul unui demers teoretic și critic, ca atare impersonal, globalizant și deci cu aspirații de a da glas unui verdict colectiv, profesonalizat, naționalizat, internaționalizat, celălalt
Biblioteci publice, biblioteci personale by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/17381_a_18706]
-
a administratorului Domeniilor Coroanei (Barbu Știrbei) misiunea de a veghea asupra păstrării bunurilor (inclusiv a clădirilor) rămase. Fapt este că Tzigara-Samurcaș nu s-a mulțumit cu această delegație care l-ar fi pus la adăpost. Folosindu-se de faptul că generalul Mustață, lăsat de autoritățile românești să fie prefect al Poliției Capitalei, nu știa nemțește, Tzigara a acceptat, la sfatul lui P.P. Carp, să preia el această misiune. A colaborat, deci, cu inamicul, activ și constant. Și deși el documentează în
Mărturisirile lui Tzigara-Samurcaș by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17373_a_18698]
-
explicabilă. Tot o performanță este și cel de-al doilea film al lui Simon West: dat fiind jetabilul său debut hollywoodian, pe numele lui Con Air - Avionul condamnaților (odihnească-se-n uitare), recidiva părea condamnată din start. Ei bine, Fiica generalului pare făcut de o cu totul altă mînă: e un film sobru și pasionant, impecabil jucat (de Travolta, James Woods și, mai ales, de Madeleine Stowe), ținut din scurt și deloc sedus de farafastîcurile de montaj și pretențiile filozofarde din
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
scenă e și cel mai bun lucru din Instinct. Dar, cum spuneam, Instinct nu e ultimul film al lui Hopkins. Instinct (regia: Jon Turteltaub, 1999) Un sărut adevărat (regia: Raja Gosnell, 1999) Jaf în timpul potopului (regia: Mikael Salomon, 1998) Fiica generalului (regia: Simon West, 1999)
Ce vă place? by Mihai Chirilov () [Corola-journal/Journalistic/17396_a_18721]
-
și a poseda acel lucru. Chiar și într-un stadiu mai puțin evoluat, cum era cel în care se împlinea anul 1000, de la Cristos, efectul numărătorii,... nu se poate spune că producea monștri, în felul în care se afirmă în general despre somnul rațiunii că ar da naștere acelor făpturi teribile; dar, numărătoarea abstractă, existînd totuși, dublată de întunericul ori fanatismul religios, operà încă de pe atunci. Și s-au tras clopotele. S-a înghesuit lumea prin biserici. S-a spovedit. S-
Nedemni de un potop by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/17416_a_18741]
-
cultural fin, nu-și salută iubita dacă o vede singură, după atîta timp singură, pe stradă. Timpul distrugerii este timpul limită al banului, care perturbă liniștea scriitorului poet, întîi de toate cîntăreț al nefericirii și mizeriei sufletești a omului în general. Glasul cutremurător de trist al acestui Prometeu parodiat răsună în lirica temei alese: instituirea unei alte morale: "desprins din cordonul ombilical al iubirii/ pentru tine reînvăț să privesc lumea rea/ reacomodez cu mine, cu firea mea încă încețoșată,/ părul tău
Un alt fel de morală by Nicoleta Ghinea () [Corola-journal/Journalistic/17389_a_18714]
-
normalitate. în orice societate democratică, cetățean este doar cel care-și îndeplinește îndatoririle față de stat. între acestea, plata impozitelor e o obligație de căpetenie. Au trecut zece ani de când un plancton din ce în ce mai consistent de beneficiari ai largheții Legii 42 în general (și a lui Bebe Ivanovici în particular!) s-a înfruptat pe săturate din agoniseala publică. E suficient, pentru câteva ore sau zile de eroism (real sau contrafăcut). Altminteri, există riscul de a crede că s-au opus lui Ceaușescu doar
Cotiere Armani, abacuri Versace by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/17386_a_18711]
-
politiceť cuprinde deja în sine răspunsul pe care trebuie să-l primească de la oricine este intelectual în Europa și nu criminal sau om părtinitor, vreau să spun că egalitatea n-ar trebui să fie discutată de nimenea". Mommsen opinia: "În general, după părerea mea, e nedrept a lega drepturile politice de credință și mai nedrept încă de a face să depindă judecata asupra moralității de naționalitate". Clemenceau se pronunța: "Cît privește acordarea drepturilor civile tuturor cetățenilor țării nici nu înțeleg cum
O ediție curioasă by Z. Ornea () [Corola-journal/Journalistic/17411_a_18736]
-
prima carte a prestigiosului autor elvețian în limba română, Iso Camartin este cunoscut de o anumită pătură de tineri intelectuali români prin statornica sa activitate de la Colegiul " Noua Europă", iar de aceia care se ocupă de cultura elvețiană și în general europeană modernă - prin cărțile, conferințele și articolele sale, remarcate pe plan european, prin premii de valoare, ultimul primit chiar în luna noiembrie a anului 1999 (Premiul pentru Literatură al Cantonului Zürich). Am profitat de prezența lui Iso Camartin la Cuera
Iso Camartin - "Românii au cu ce contribui la tezaurul european" by Magdalena Popescu-Marin () [Corola-journal/Journalistic/17382_a_18707]