4,554 matches
-
de peste o sută de pagini, Câteva considerații asupra evoluției istorice a aromânilor, apărut mai întâi în „Noul album macedo-român”. În aceeași revistă P. publică studiile Fermentul aromân (macedo-român) în sud-estul european, una din cele mai însemnate contribuții ale sale, și Geneza și evoluția conștiinței naționale la macedoromâni. Poezia din Mică antologie... este și ea un discurs pro domo, cu accente când folclorice, când amintind de versurile lui G. Coșbuc și Octavian Goga: „Irñia doarmi tu munțâl’i armânești / Și-ncărcat di
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
Papanace, care le-a publicat în țară, după 1989. SCRIERI: Mihai Eminescu, un mare precursor al legionarismului românesc, Roma, 1951; ed. pref. Ion Coja, postfață Simion Ghinea, București, 1995; L’Origine et la conscience nationale des Aroumains, Roma, 1955; ed. (Geneza și evoluția conștiinței naționale la macedoromâni), Timișoara, 1995; Evocări, Madrid, 1965; ed. București, 1997; Fermentul aromân (macedo-român) în sud-estul european, îngr. și pref. Justin Tambozi, Constanța, 1995; Mărturiile lui..., Constanța, 1996; Reflexii asupra destinului istoric și politic al aromânilor, pref.
PAPANACE. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288675_a_290004]
-
a lui P., Viața tragică și românească a lui Eminescu (1928), este o biografie romanțată din care nu s-a tipărit decât cea dintâi parte, Copilăria și tinerețea. Biograful dorește să evidențieze genialitatea poetului, manifestată din copilărie, ba chiar posibila geneză involuntară, încă neconștientizată, a unora dintre imaginile marilor opere de mai târziu. Dat fiind momentul apariției, lucrarea este aproape meritorie, în pofida prezenței unor poncife și a stilizării nereușite a graiului moldovenesc. În 1938 apare Problema Eminescu, volum de studii elaborate
PAUNESCU-ULMU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288730_a_290059]
-
Amintire din copilărie (1890), Moș Kivu (1894) și Săptămâna Patimilor (1894). Deși participa uneori la întâlnirile Junimii, nu a fost membru al Societății. A colaborat totuși statornic la „Convorbiri literare” până în 1891, fie cu beletristică, fie publicând documente referitoare la „geneza oștirii românești” (Hârtii vechi). Unora dintre acestea le-a dat forma eseului literar-istoric, vădind umor în comentarii, precum în A 1003-a noapte (Singura adevărată). Lucrările sale literare, deși puține la număr, atestă un talent real. Predilecția autorului se îndreaptă
LAHOVARI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287738_a_289067]
-
mai ales asupra proceselor de individualizare. O astfel de opțiune se bazează pe două rațiuni importante. În primul rând, individualizarea actorilor sociali este unul dintre cele mai reprezentative procese ale modernității, cu rădăcini în îndepărtata Renaștere sau în epoca de geneză a capitalismului și mai ales în întreaga perioadă de tranziție de la societatea tradițională la cea industrială. Disoluția societății industriale și afirmarea celei postindustriale coincid cu forme noi de individualizare și cu o schimbare de proporții: individualizarea este atât de accentuată
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
1. Premise pentru o abordare: continuitate sau schimbare? De-a lungul modernității, individualizarea a luat diverse înfățișări, iar analiza sociologică clasică a insistat mai ales asupra formelor individualizării și asupra problemelor asociate cu acestea. Totodată, s-au făcut referiri la geneza și la modul de constituire a societății moderne, respectiv la „societalizarea” specifică modernității. În modernitate, societalizarea și individualizarea, respectiv integrarea (geneza societății) și separarea individualităților (autonomizarea) au apărut ca procese contradictorii. Primul proces, cel al societalizării, consta în construcția unei
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
a insistat mai ales asupra formelor individualizării și asupra problemelor asociate cu acestea. Totodată, s-au făcut referiri la geneza și la modul de constituire a societății moderne, respectiv la „societalizarea” specifică modernității. În modernitate, societalizarea și individualizarea, respectiv integrarea (geneza societății) și separarea individualităților (autonomizarea) au apărut ca procese contradictorii. Primul proces, cel al societalizării, consta în construcția unei unități a societății ca întreg, pe când al doilea era scena de afirmare a unicității unei individualități. Regimurile de organizare socială, economică
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
accentuarea polarizării, adică a îmbogățirii progresive a burgheziei și a sărăcirii accentuate a proletarilor, ar genera raporturile antagonice de clasă și transformarea proletariatului dintr-o „clasă în sine” într-o „clasă pentru sine”. Referindu-se la aceeași perioadă istorică a genezei și consolidării societății industriale capitaliste, Max Weber consideră că individualizarea nu se poate produce într-o societate bazată pe piață, întrucât este blocată de normele, tradițiile și ethosul cultural asociat statusurilor sociale. Clasele sociale nu sunt decât produse ale pieței
Sociologie și modernitate. Tranziții spre modernitatea reflexivă by Lazăr Vlăsceanu () [Corola-publishinghouse/Science/2357_a_3682]
-
la littérature roumaine contemporaine”). Folosind pseudonimele Ilie Gălănescu, Gh. Nicodim, N. Sachelarie, Ana Săbăreanu, V. Săbăreanu, Ilie Văraru, Mache A. Velicu ș.a., același Ion Goschin scrie și articole cu caracter teoretic (Criteriu și critică, Despre titlul operei de artă, Despre geneza și fundamentele esteticii, Tradiție și creație) și semnează recenzii etc. Rubricile dedicate artelor plastice sunt terenul unde se exersează tot Ion Goschin. Seria a doua a revistei este ilustrată cu reproduceri din opera lui N. Grigorescu, S. Mützner, Gh. Petrașcu
MINIATURI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288161_a_289490]
-
literară în secolul al XIX-lea, București, [1929]; Molière povestind copiilor, București, 1930; George Coșbuc, București, 1933; Simfonia venețiană. Romanul unei mari iubiri: Eminescu - Veronica Micle, București, 1936; Eminescu. Aspecte din viața și opera poetului, București, f.a.; Patriotismul lui Eminescu (Geneza), București, f.a. Ediții: Cum a iubit Eminescu. Pagini intime, Iași, [1911]; Vasile Conta, Opere complete, București, [1914]; Veronica Micle, Dragoste și poezie, ale lui pentru mine și ale mele pentru dânsul, București,[1923]; I.L. Caragiale, Teatru, I-II, București, 1924
MINAR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288151_a_289480]
-
unui studiu mai amplu, Jurnalul ca specie literară. Cazul românesc. Pentru traduceri din literatura universală a fost distins cu Premiul Asociației Scriitorilor din București (1976) și cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1983). A scris, de asemenea, scenariul pentru filmul de animație Geneză (1975). Din volumul Nume și în primul rând din cel mai cunoscut text al lui M., Întoarcerea soldaților, se degajă sentimentul unui mare consum de energie, de extremă încordare nervoasă. Impresia e de uriaș efort, de parcă s-ar merge contra
MIHALAS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288132_a_289461]
-
refacă aventura alchimică rimbaldiană, în orice caz aspiră la o resacralizare a discursului poetic - întreprindere modernistă -, dar cu mijloace proprii, postmoderniste (se recunoaște aici și modelul lui T. S. Eliot). Are conștiința textului și voința construcției totale, de tipul unei geneze (și autogeneze) textuale, cu alte cuvinte, aspirații moderniste desfășurate în largi falduri postmoderne, în care tragicul și ludicul, poezia și proza, emoția și livrescul, simbolicul și cotidianul, oracularul și colocvialul sunt peticele din care se coase veșmântul poemului. În contextul
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
de tip anamnetic) experiențe grave ori minore, alternând tragicul (obsesia morții), exoticul oniric, registrul grav și notația cotidiană, în registru ironic-jucăuș: „În rocile de vârstă înaltă/ ne-am întâlnit: două pulberi magnetice./ lumile și-au pierdut uverturile,/ și-au pierdut geneza și odată cu ea seninul/ și iată-ne venind cu amintirea unei lumi senine” (Două pulberi magnetice). În ciclul Scrisori către Mircea Ivănescu, alcătuit din „fragmente” eclectice de realitate („reală” și textuală), poate fi aflată influența, parțială (ca atmosferă, frazare), a
MIRCEA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288169_a_289498]
-
o curiozitate proaspătă, cu interesul și lipsa de prejudecăți proprii, de regulă, comentării operelor de actualitate. Istoria literară pe care o practică e una ce are drept scop nu inventarierea factologică, ci interpretarea operelor și „explicarea” lor, semnalarea elementelor privind geneza și evoluția unor poziții, estetici, viziuni, relevarea ocurenței și a circulației unor tematici, modalități și tehnici etc. Nu e o istorie anecdotică, pierzându-se în detalii, biografice sau de alt soi, e o istorie a formelor de literatură, a ideilor
MICU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288109_a_289438]
-
faptului epic din baladă. Prezența elementului justițiar a dus la ipoteza că prima versiune s-a născut în zona de nord-est a Ardealului, respectiv în regiunea dintre Munții Rodnei și Munții Căliman. Colinda transilvăneană, considerată ca fiind prima etapă în geneza Mioriței, cuprinde numai acest motiv. Ulterior, în mediul folcloric moldovenesc, firul epic s-ar fi îmbogățit cu episodul „oii năzdrăvane”. Se pare că într-o fază următoare în versiunea moldo-munteană este introdus episodul „maicii bătrâne”. Ultima etapă în procesul de
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
Iordan Datcu, pref. Mihai Pop, București, 1968, 29-32; Take Papahagi, Graiul și folclorul Maramureșului, București, 1925, 120-121; Ion Diaconu, Ținutul Vrancei, București, 1930, 3-159; Al. I. Amzulescu, Balade populare românești, introd. edit., București, 1964, 463-486; Adrian Fochi, Miorița. Tipologie, circulație, geneză, texte, pref. Pavel Apostol, București, 1964, 555-1074; Miorița. Balade populare românești, îngr. și pref. Iordan Datcu, București, 1966, 45-47; Folclor din Oltenia și Muntenia, I, București, 1967, 597-600; Folclor din Moldova, București, 1969, I, 81-90, II, 90-92; Miorița străbate lumea
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
1931, 552-554; Călinescu, Ist. lit. (1941), 61-64; Lucian Blaga, Trilogia culturii, București, 1944, 119-131; C. Brăiloiu, Sur une ballade roumaine (La Mioritza), Geneva, 1946; Al. I. Amzulescu, Introducere la Balade populare românești, București, 1964, 178-179; Adrian Fochi, Miorița. Tipologie, circulație, geneză, texte, pref. Pavel Apostol, București, 1964; Ist. lit., I, 118-121; Ion Mușlea, Cercetări etnografice și de folclor, II, îngr. și pref. Ion Taloș, București, 1972, 29-36; Dumitru Pop, Pe marginea „Mioriței”, SUB, Philologia, 1965, fasc. 1; I.C. Chițimia, V. Alecsandri
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
la jumătatea veacului al XIX-lea, RITL, 1966, 1; Gheorghe Vrabie, Balada populară română, București, 1966, 217-282; Mircea Eliade, De la Zalmoxis la Genghis-Han, tr. Maria Ivănescu și Cezar Ivănescu, pref. Em. Condurachi, București, 1980, 223-250; Gh. Ivănescu, „Miorița”. Tipologia variantelor, geneza, Craiova, 1970; D. Caracostea, Ovidiu Bârlea, Problemele tipologiei folclorice, București, 1971, 105-160; Al. I. Amzulescu, Observații istorico-filologice despre „Miorița” lui Alecsandri, REF, 1975, 2; Mihai Pop, Pavel Ruxăndoiu, Folclor literar românesc, București, 1976, 320-329; Dicț. lit. 1900, 578-580; Gheorghe Vrabie
MIORIŢA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288167_a_289496]
-
La izvoarele gândirii. Motive filosofice în creația poetică populară (1988). Din corpusul Creația populară moldovenească, a pregătit volumele Strigături, amintiri și scrisori versificate (1978, în colaborare cu Efim Junghietu), Ghicitori (1980), cu ample studii introductive, note și comentarii. A cercetat geneza, tipologia, poetica cântecului liric și a ghicitorilor, publicând articole în mai multe culegeri colective și în reviste, a îngrijit culegeri de texte folclorice. SCRIERI: Poetica liricii populare moldovenești, Chișinău, 1978; Lumea ghicitorilor, Chișinău, 1981; Preliminarii. Speciile folclorice și realitatea istorică
MORARU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288250_a_289579]
-
întărește încrederea nu atât în creativitatea minții omului liber, cât în puterea mașinilor de a constrânge în condiții de maximă precaritate. Necesitatea prejudecățilortc " Necesitatea prejudecăților" Utopia anulării oricărei ancore a tradiției și revitalizarea kitsch-ului modern s-au coalizat în geneza limbajului neomarxist, „corect din punct de vedere politic”. Ele văd în aderarea la tradiție o periculoasă supunere față de logica „prejudecăților”. Tradiția este, între altele, fondul de vitalitate lingvistică ce întărește logica discriminării minorității. Putem adera însă la utopia reinventării de
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
sau involuntară, ci cronică, cultivată și profund dezrădăcinată de orice habitus al amintirii. Dintr-o insuficientă analiză a surselor scolastice ale teologiei seculare din secolul al XVII-lea derivă, cred, și expunerea parțială a motivațiilor teologice și psihologice prezente în geneza protestantismului. Este de notorietate reacția violentă a lui Martin Luther (1483-1546) împotriva „modei aristotelice” care a dominat teologia catolică din scolastica timpurie până în epoca lui Francisco Suárez (1548-1617). Prin reîntoarcerea la tema paulină a „nebuniei crucii” (I Corinteni 1) și
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
ci mai ales despre viciile modernității. O decizie strategică gândită, poate, pentru apropierea publicului mai puțin alfabetizat în sens teologic. Cu excepția filozofului de la Port-Royal sau a scriitorului Georges Bernanos (1888-1948), lipsesc numele unor gânditori catolici de referință care au comentat geneza și transformarea lumii moderne. De la papa Leon al XIII-lea (autor al faimoasei enciclice Rerum novarum, 1891) la autori profunzi și sofisticați precum Hans Urs von Balthasar (1905-1988), Henri de Lubac (1896-1991) sau Louis Bouyer (1913-2004), vocile teologiei apusene găsesc
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
miez de noapte, smulge binecuvântarea Celui care l-a rănit: „Și a întrebat și Iacov, zicând: «Spune-mi și Tu numele Tău!». Iar Acela a zis: «Pentru ce întrebi de numele Meu? El e minunat!». Și l-a binecuvântat acolo” (Geneză 32, 29). Dar așa cum Iacov se va chema Israel (căci „a văzut pe Dumnezeu în față”), sufletul încercat în lupta nocturnă cu Străinul primește alt nume la venirea zorilor. Condițiile acestei metamorfoze includ un exil interior realizat printr-un parcurs
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
pocăință lăuntrică. Înscris pentru un an la cursurile Institutului Teologic „Sf. Serghie” din Paris, preotul Sofronie petrece, precum Iacob în pustie, lungi nopți de război lăuntric cu mândria omului cel vechi, înfruntând cu neputință și uimire pe Îngerul lui Dumnezeu (Geneză 32). Fără să mai suporte aerul artificial al discuțiilor „savante”, convențiile sociale pline de ipocrizie, cultura hedonistă și foarte indulgentă a „intelectualilor” din exil care uitaseră degrabă suferința celor de acasă, dar mai ales fiind dezgustat de slava deșartă a
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]
-
privitoare la lectura zilnică a Scripturii în cuprinsul slujbelor Bisericii (vecernia la marile praznice, dar mai ales utrenia și dumnezeiasca liturghie). Cititorul poate afla, de pildă, că la slujba de seară dinaintea praznicului Nașterii Domnului se citesc textele profetice din Geneză (1, 1-13), Numeri (24, 2-3, 5-9, 17-18), Miheia (4, 6-7; 5, 2-3), Isaia (7, 10-16; 8, 1-4, 9-10; 9, 6-7; 11, 1-10), Ieremia (3, 35-4, 4) și Daniel (2, 31-36, 44-45). Sunt așa-zisele texte mesianice care ne oferă cheia
[Corola-publishinghouse/Science/1881_a_3206]