2,365 matches
-
aptitudinea/pericolul de a schimba lumea, a ajuns ceea ce este datorită biochimiei. Aceasta a analizat o genă, „centimetrul“ de „bandă magnetică“ care Înmagazinează și perpetuează indefinit un caracter, ea a sintetizat-o apoi; ea a găsit calea introducerii genei În genomul, proiectul, barem al unei bacterii, precum Escherichia coli care produce astfel, Împotriva datului ei genetic, insulină sau interferon, de care omul, iar nu altcineva, are mare nevoie spre a se descotorosi de diabet, respectiv de cancer... Cuceriri răsplătite, la timpul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
determină mediul fiecăreia, care e de fapt restul lumii privit din unghiul ei egoist, să se autoepureze. Spun toate acestea, deși ar trebui să mă bat peste gură. Căci omul are, Într’adevăr, o armă potențială redutabilă: pentru a controla genomul, al lui și al altora, pentru a-l reproduce și hrăni, pentru a deveni, la nevoie, singur, aruncând peste bord pe cei considerați din varii motive de prisos, precum concurența. Arma e biochimia, dar trăgaciul e În mâna rațiunii, aceea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
rolului ei În biosferă, fie interferon, În care vedem - astăzi - leacul cancerului, neștiind nici dacă ăsta nu-i În fond o pedeapsă; fie insulină ori ce-om mai crede benefic pentru noi. Și o obligăm prin deturnarea Însăși esenței ei: genomul. Corect? Nu vreau să par defetist. Cu mâinile curate putem fi doar reintegrându-ne În Natură, redevenind ancestralul și simplul element dintr’o biocenoză. Dar, sfidând limitele cunoașterii umane, nu ne putem pune Întrebarea dacă nu cumva continuăm, „păcătuind“ mereu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ori cea mai mare insulă, ori cel mai mic continent, complet izolată. Dar tot pe atunci, reptilele stăpâne ale Terrei căutau tot un fel de fragmentare, rupând din ele ceva menit a deveni o „insulă” pe care să-și salvaze genomul. Că acel genom a fost obligat să dea Îndărăt, e o altă treabă, dar așa ele au deschis calea spre om, via mamifere. Și n’am ști asta dacă n’am avea martorii acelor vremi, În carne și oase, unde
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
mare insulă, ori cel mai mic continent, complet izolată. Dar tot pe atunci, reptilele stăpâne ale Terrei căutau tot un fel de fragmentare, rupând din ele ceva menit a deveni o „insulă” pe care să-și salvaze genomul. Că acel genom a fost obligat să dea Îndărăt, e o altă treabă, dar așa ele au deschis calea spre om, via mamifere. Și n’am ști asta dacă n’am avea martorii acelor vremi, În carne și oase, unde altundeva decât În
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Banal, nu că Îi e inferior, ci pentru că n’a avut norocul (?) de a-l umbri pe Eminescu. Condiția ca regenerarea să fie - cum subliniază Însuși termenul - identică nu este deci Îndeplinită. Căci, În primul rând, avem nevoie de un genom identic, nu de acela hibrid, În care doar 50 - de fapt, mamă fiind, apelând și la ereditatea extracromozomială, mai mult de 50 - % reprezintă teiul sfânt. Dar el e alcătuit din miliarde de celule. Fiecare păstrându-i - ca bază a vieții
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
informație genetică, inclusiv câte crăci are de gând să odrăslească; nu și câte va avea... Deci, să luăm o celulă - dintr’o frunză ori un mugure - și s’o forțăm să devină un organism pluricelular, unul regenerat dar care, cu genomul identic, e tot teiul sfânt. Și am convingerea că, În acel moment, vechiul tei se va usca, sufletul lui trecând În cel nou. Dar... De punem o celulă În glastră, pe ea vor tăbărî Încă mai multe celule, dar bacteriene
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o să rămână după foarfecă, 5 minute, căci discuția e lungă... Potop este și acum, anume poluarea. Un potop oarecum altfel dar care are, mai precis poate avea În curând, aceeași conotație distructivă. Noe a salvat, zic eu, nu ființe, ci genomuri. O sugerează ideea de perechi din fiecare specie, adică depozitarul și, În același timp restauratorul elementar al unui genom - specific - oarecare; dar și imposibilitatea de a le adăposti pe toate Într’o arcă, oricât de mare ar fi fost. Arca
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
altfel dar care are, mai precis poate avea În curând, aceeași conotație distructivă. Noe a salvat, zic eu, nu ființe, ci genomuri. O sugerează ideea de perechi din fiecare specie, adică depozitarul și, În același timp restauratorul elementar al unui genom - specific - oarecare; dar și imposibilitatea de a le adăposti pe toate Într’o arcă, oricât de mare ar fi fost. Arca părăsește acum fapticul pentru ideatic. Și a făcut-o doar cu animalele. Cam asta ar trebui să facem și
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
de mare ar fi fost. Arca părăsește acum fapticul pentru ideatic. Și a făcut-o doar cu animalele. Cam asta ar trebui să facem și noi, chiar dacă poluarea n’a ajuns Încă la apogeu, pentru că În fiecare „zi“ dispare un genom specific, à propos de atâtea specii dispărute, atâtea În curs de extincție. Cum? Prin băncile de gene care devin, chiar de stau pe loc, o „arcă“ În care se suie genomul pentru care mediul a devenit ostil. Semantic, ar fi
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Încă la apogeu, pentru că În fiecare „zi“ dispare un genom specific, à propos de atâtea specii dispărute, atâtea În curs de extincție. Cum? Prin băncile de gene care devin, chiar de stau pe loc, o „arcă“ În care se suie genomul pentru care mediul a devenit ostil. Semantic, ar fi mai nimerit a spune tezaur, nu bancă, căci accesul la o bancă e condiționat de o dobândă, care nici nu există, nici nu și-ar avea rostul, căci ar impune plata
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
bancă, căci accesul la o bancă e condiționat de o dobândă, care nici nu există, nici nu și-ar avea rostul, căci ar impune plata unei „taxe de debarcare“ după „potop“, adică taman atunci când ne va fi cuțitul la os. Genomul salvabil este acela individual, nu acela specific, acela care conține Încă informație care rezidă Într’o populație, În număr optim, a acelei specii. Dar e bun și atât decât de loc. Iar genomul individual e cantonat În fiecare celulă. O
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
atunci când ne va fi cuțitul la os. Genomul salvabil este acela individual, nu acela specific, acela care conține Încă informație care rezidă Într’o populație, În număr optim, a acelei specii. Dar e bun și atât decât de loc. Iar genomul individual e cantonat În fiecare celulă. O celulă salvată ar părea suficientă, de n’ar exista limite tehnice. De aceea, și „banca“ evoluează. Prima fiind bazată pe stocarea unei cantități oarecare de semințe. Ca să nu-și piardă prea repede capacitatea
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Un animal viabil poate fi conservat, tezaurizat În acea „bancă“ doar prin crioconservarea unui embrion. Există și un păcat. Anume, după „potop“ vom putea debarca pasagerii, reconstitui biodiversitatea, doar În măsura reconstituirii prealabile a mediului, așa cum și-l dorește fiecare genom pentru a se manifesta, treabă pe care o cred aproape imposibilă. Mai degrabă cred că omul va Încerca ocolirea consecințelor „potopului“ prin evadarea În spațiu, când o „arcă“ va transporta și genomurile ce-i sunt - subiectiv - necesare lui, omului. Desigur
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prealabile a mediului, așa cum și-l dorește fiecare genom pentru a se manifesta, treabă pe care o cred aproape imposibilă. Mai degrabă cred că omul va Încerca ocolirea consecințelor „potopului“ prin evadarea În spațiu, când o „arcă“ va transporta și genomurile ce-i sunt - subiectiv - necesare lui, omului. Desigur, cu scăderea biodiversității, de care iarăși are nevoie - obiectiv - fără să știe. Scădere care va avea loc chiar și În cazul maximei bunăvoințe a unui om care nu va ști exact câte
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
astfel nu doar urzica, care are grija „puiuților“, dar și urzicul, căci mai e nevoie de el la anul, trece prin aceleași transformări, „făcându-se una cu pământul“. O precauție În plus, poate o redundanță, menită a asigura perpetuarea acestui genom, la fel de egoist ca oricare altul, căci urzica e o plantă perenă prin rizomii săi. Dar justificată căci, pentru ca rizomul să odrăslească la anul, trebuie ca vara să depoziteze rezerve, implicit planta să existe acolo, la locul ei de sub Soare, nu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
ale sale pentru a reproduce, ca’ntr’o matriță, pe cealaltă. Planta, aceea pe care o vedem cu toții, fasolea de pildă, care asociază o rădăcină scuze pentru profesionalismul termenului heterotrofă, cu o parte aeriană autotrofă, fiind vorba totuși de același genom. Bacteria, de felul ei heterotrofă, asociată, În rădăcina aceleiași fasole, În ansamblul ei autotrofă; care, Împreună, mai și Îngrașă pământul... Și, mai departe, o dihotomie teribil de semnificativă: plantă-animal, fiecare producând celuilalt condițiile optime de viață. S’o ilustrez tot
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
lui. Pe Cristi Îl iert totuși, căci degradează doar prin experimentele cu care Întreabă Natura. Așa a aflat și mi-a spus că mediul se oxidează, vrea să semene cu oxigenul, fără a fi. Pus În gardă, mi-am ordonat genomul și astfel cărnița mea e mai oxidantă decât a altor semeni, bașca a altor animale, chiar bipede. Îmi aflu astfel compatibilitatea cu mediul de astăzi, dar mai ales de mâine. Și ce pigment putea să-mi coloreze blănița? Desigur unul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
spus că prima consecință a evadării, ca să nu ne putem bucura de avantaje, e Înmulțirea peste măsură. Precum celulele tumorale, acelea evadate - cred ele - de sub controlul organismului. Cred ele, pentru că, În cele din urmă, deși o formă de salvare a genomului, tumora se sinucide, omorând gazda. Stai, stai, Cristi. Că uneori mai și reușește În ce și-a propus. Nu uita de vestitele celule HeLa, acelea folosite obligatoriu de orice cercetare În cancer; care sunt purtătoarele genomului unei oarecare Helena Lane
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
formă de salvare a genomului, tumora se sinucide, omorând gazda. Stai, stai, Cristi. Că uneori mai și reușește În ce și-a propus. Nu uita de vestitele celule HeLa, acelea folosite obligatoriu de orice cercetare În cancer; care sunt purtătoarele genomului unei oarecare Helena Lane, moartă de mai bine de 70 de ani. Sănătoasă să fi fost, nu putea trăi până acum... Nu divaga, Moti. Vorbeam totuși de Înmulțirea peste măsură, dar sub iluzia, subliniez iluzia că am evadat efectiv. Dar
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
că uliul știe, ca unul care face umbră pământului cu mult Înaintea omului, ca și găinile de altfel, că acelea se Înmulțesc mai mult decât e nevoie. Orice specie, chiar și aceea umană, o face, ca o expresie a egoismului genomului, Întru siguranța reproducerii, Înlocuirii vechii generații. Doar că Natura, căreia suprapopularea, chiar aceea umană, nu Îi e pe plac, limitează acestă tendință. O dată prin insuficiența hranei. À propos: de asta, cuibul unei bufnițe, acela care găzduiește pui ieșiți din ouă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
Sunteți prea mulți, iar Natura vă vrea, totuși, În „banca“ voastră: un animal oarecare, fie el un evoluat mamifer, fie chiar deștept, dar care a uitat să se oprească din Înmulțire. Orice specie, chiar și aceea umană, are fixat În genom totul, inclusiv numărul optim peste care Natura intervine, de pildă prin molime: ce altceva sunt cancerul, bolile de inimă și ce mai vreți, care vă decimează? Dar războaiele din care nu v’ați tras sufletul barem o zi din antichitate
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
o nouă generație n’o preia - prima probă - și n’o cizelează, că Însuși invocatul e-mail va deveni Încetul cu Încetul, generație după generație, la fel de banal precum Întâlnitul mândrei la izvor? Că tema n’are suficientă bază În - de ce nu? - genomul comunității pentru a supraviețui, devenind chiar un fel de „cap de clonă“? Așa vorbind, adică perpetuând, dar fără ideea de achiziții evolutive succesive, un motiv dat, ar trebui ca acum să nu amintiți, În chiar folclorul pe care-l agreează
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
căci și manelele uzează de același mecanism: acceptare, critică, cizelare și perpetuare. Dar pericolul e aparent căci, dacă ceva este acceptat, chestiune de modă la urma-urmei și de viteză de penetrare În massă, critica și perpetuarea consecutivă ține seama de genom - al „andrisantului“ adică: creatorul poate fi astfel chiar străin etniei căreia Îi destinează opera sa, dar numai dacă a creat pe gustul aceleia opera Îi va fi adoptată, cizelată, va dăinui... Și aveți În urmă o istorie Întreagă, de la Barbu
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
generale, incomplete ori chiar depășite. Și planta de mai Înainte, aceea care pipăie În fiece moment pământul, cu sacrificii căci o rădăciniță emisă spre o zonă rea plătește asta cu zilele, acea plantă deci poate citi o “carte”: propriul ei genom, În care va găsi cu siguranță ce trebuie să facă, Însă numai În general și pentru situații pe care le-a mai Întâlnit, ea ori strămoșii ei. Istoria se repetă, obișnuim să spunem cu o undă de suficiență, iar asta
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]