6,593 matches
-
ore. ― Tijele și plasa? ― Bine-nțeles. Nu-i complicat. Lambert nu mai suporta. ― De ce ascultați aiurelile astea? Dallas examină ideea pe toate părțile, încercând să-și imagineze derularea operației. Creatura e prinsă într-un colț, îi amenință cu dinții și ghearele. Îi trimit câteva șocuri electrice, destul de puternice pentru a o irita dar nu pentru a o răni. Doi membri ai echipajului o împing puțin câte puțin spre plasă, apoi îi atrag atenția după ce e prinsă, iar alții o târăsc spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
detectorul. Cu mâna liberă, prinse mânerul tambuchiului. Era rece și lipicios pe palma udă. Rezemându-se pe peretele opus al coridorului, orientă tubul spre gura căscată și apăsă pe trăgaci, Un urlet foarte ascuțit sfâșie tăcerea. O mică creatură, cu ghearele scoase, țâșni de sus. Căzu exact în mijlocul plasei, pe care cei doi ingineri săriră imediat s-o strângă în jurul prăzii. Trebuia neapărat prinsă bine în rețeaua deasă a capcanei. ― Ține bine, ține bine! strigă Parker triumfător. Am prins-o, jigodia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
Nu. Numai una. Una singură și imposibilă! ― Trebuie să fie o interferență își zise el. După curenții de aer de aici nu-i de mirare. O să fac câțiva pași. O să se aranjeze. Se ridică neștiind nimic de masiva tentaculă cu gheare care ieșea încet de sub Cale. Enorma labă căutând într-o liniște incredibilă îi rată piciorul. Se vârî la locul ei, fără să fie observată de Dallas care după câțiva metri, se opri. ― Acum e mai bine, Lambert? M-am deplasat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
calea pietonală și sala de întreținere, fixând locul în care se așezase cu puțin timp în urmă. Înclină aruncătorul de flăcări. Dacă el reprezenta acum semnalul mobil, iar dacă înainte cele două semnale erau suprapuse, înseamnă că... Un braț cu gheare se ridică înapoia lui, spre gleznă. Celălalt semnal era monstrul. La doi pași de sas, Ripley aștepta, singură, momentul confruntării cu creatura. Auzi un vag clinchet îndepărtat. Își zise că-și închipuise numai. Apoi zgomotul se repetă, răsunând, urmat de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
acum?... - Ei, să nu crezi că ăia cu gripa lor aviară mi-au luat toate golașele! Pe una am ascuns-o bine, o știi, pe cea care o strigam Norocoasa scăpată din gura pisicii, când era pui și apoi din ghearele uliului. Acum taman a căzut cloșcă. Așa că pregătește-i cuibarul de clocit și du-te și o pune să nu se răsclocească și nu te mai holba la mine, că mă cunoști de-o viață. Badea Geluțu nu a mai
Pensionariada by Corneliu Văleanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91844_a_92866]
-
cărui schelet era dominat de niște coarne galbene, mucede, ca de ipsos, s-a cățărat pe cupola pietrificată a mamiferului cu carapace și-a încercat să deschidă geamul în spatele căruia, ca un fel de struț scheletic, se afla diornisul. Lângă ghearele lui, în nisip, se rotunjeau două ouă fosilizate. Geamul vitrinei glisa într-o parte și Gina ridică în brațe, abia putând să-l țină, un ou cât o minge de rugby. M-am repezit să i-l iau și să
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
diavolului în centrul iadului. Pe lângă el, dracul cu coarne și copite e ridicol. Și ce nume aveau, cum se înșirau în borcanele lor: toate sugerau, în înțeleaptă latină, cutremurarea, oroarea. Unii erau groși, cu corpul vânjos și picioare scurte, cu gheare vizibile, alții întindeau căngi roșii ca muiate în sânge. Unii erau subțiri și uscați, ca tarantulele, cu burți negre sau palide, cu cruci sinistre sau pete purpurii, ca de seringă; alții sferici, cu firele picioarelor de zece ori cât corpul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
se aflau doar puține mamifere, în sălițele care prelungeau culoarul reptilelor, și mai cu seamă mamiferele primitive: câinii zburători din Java, cu aripi de piele neagră și lucioasă ca dată cu cremă de ghete, susținute de oscioare pneumatice și cu gheare la umeri, bineînțeles marsupialele: cangurii tronconici, mai mici decât ai fi crezut, lupul cu pungă și alți australi excentrici. Castorul rânjit, gata să-ți facă triunghiul masonic în palmă dacă i-ai fi strâns laba, furnicarul fără Dali și porcul
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
ce-mi trebuie mie. I se zice însă Nana, și cum cei care îi spun astfel fie că nu l-au citit pe Zola, fie că nu le pasă, totul reintră în normal. Mă învîrt prin odaie, din ce în ce mai surescitat. Labele, ghearele, pântecul meu transparent umplu camera, care sticlește tot mai stins în amurgul de iarnă, în baie a încetat de mult dușul, dar ea nu iese. Se aude din când în când un zgomot de sticluță pusă pe etajeră, apoi alte
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
să înot în sângele lui, prin artere din ce în ce mai largi, printre ostroavele hematiilor și aricii albi, cu mii de degete, ai leucocitelor, până ajung, o dată cu toate marnele și aluviunile lumii, în delta imensă a creierului său, unde mă culcușesc confortabil, strîngîndu-mi ghearele pe lângă corp. Cu fiecare metru pe care-l face mașina în direcția camerei în care Nana așteaptă, foamea mea crește, pofta mea insațiabilă se apropie de apogeu. Fir-ar să fie, neroada asta nu putea să urce decât cu papornița
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
și-o formă nedefinită începu să înoate pe sub faldurile rochiei, gata să iasă la lumină. Un colț al rochiei se smuci într-o parte dezvelind până la pulpe picioarele albe și pure, ca de gheață, ale fetei și dând la iveală ghearele lungi, multiarticulate, cu care ființa aceea însîngerată bâjbâia împrejur. Am rămas împietrită de groază, până când o mână mare și palidă s-a încleștat deodată pe marginea jachetei de la deux-pièces-ul șofraniu pe care-l purtam. Atunci m-am smuls urlând de lângă
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
doua zi de ticăloșia pe care-o făcusem. Dar atunci am plâns degeaba. Cu mâinile îndoite la spate și legate cu un fir de ață, Zizi stătea în fața noastră, dreaptă, sprijinită de zid. Toate ne strâmbam la ea și întindeam ghearele s-o zgâriem. Posacă, Garoafa ne-a poruncit să rostim învinuirile. La fiecare învinuire, focul răbufnea violent, iar Zizi parcă se chircea, cu părul măciucă. Prima a ieșit în față Balena, care arătînd-o cu degetul pe Zizi a strigat la
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
noastre, cu coada țeapănă în sus, ba uneori se și ridica pe labele dindărăt și se holba în farfuriile noastre. O mângâiam distrată pe cap. Îi mai puneam câte o bucățică pe marginea scaunului, ca să văd cum o trage cu gheara. Chombe, mai încolo, hăpăia din strachina lui. În jurul becului orbitor se învîrteau mii de musculițe, fluturași, filoxere. Tata se oprea din când în când din mâncat ca să-mi spună ce filme mai erau prin oraș. Mâine era ultima zi când
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
continuarea unei pagini rămase la jumătate. Scria deja de un sfert de oră, când, cu un trosnet de sfârșit de lume, coaja oului de pe masă plesnește și din el se ridică Himera, umplând camera cu țipătul ei de balaur, cu ghearele ei de leu, cu aripile imense de liliac. Se întinde triumfătoare deasupra ta, te umbrește cu totul, pe când tu, înfrigurată și brusc chircită, minusculă, continui să scrii cu îndîrjire: "nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu nu
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
În divanul domnesc, mitropolitul Veniamin Costachi și-a ridicat glasul împotriva înjumătățirii țării; mai apoi, intervențiile făcute pe lângă cancelarul Metternich spre a aduce chestiunea Basarabiei înaintea Congresului de la Viena (1814-1815) n-au avut nici un rezultat. „Vulturul Uralului își înfrânsese adânc ghearele blestemate în trupul sângerând al Moldovei și nu mai putea fi îndulplecat de a slobozi prada de la Prut”. Teritoriul românesc dintre Prut, Nistru și Marea Neagră (asupra căruia se va extinde denumirea de Basarabia) avea o suprafață de aproximativ 45.000
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
în sunetul clopotelor. Ziarele consemnau: „Toată lumea îngenunchează. E un moment impresionant. Basarabenii, care și-au părăsit căminurile, și-au lăsat parte din familiile lor dincolo de Prut, au lacrimi în ochi. Plâng de bucurie că a venit clipa mântuirii fraților din ghearele cotropitorilor, care au pângărit altarele, au distrus vetrele strămoșești și au adus jalea și durerea în plaiurile basarabene și bucovinene”. Intrarea în război reprezenta pentru România un răspuns la agresiunea politică și militară întreprinsă de Uniunea Sovietică, la 28 iunie
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
-i cu tine? Unde ai fost până acum? ― M-am plimbat. Nimic grav. O simplă plimbare. Zâmbeam. ― Tu ce mai faci? ― Veniseră fetele ieri, alarmate. Am fi vrut să improvizăm ceva la "China Town", de bucurie c-ai scăpat din ghearele idolatrilor. Bine, mă. Ce-i cu tine? A venii negrul ăla să te caute. Mi se pare că s-a cam supărat. Mă plictisea și i-am spus s-o șteargă. "Acum e din nou creștin", așa i-am spus
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
mult se schimbase: injura, țipa și îmi povestestea că se simte cel mai bine când se droghează. Părinții lui sunt complet distruși; încearcă să-l ajute dar nu au cum, iar în spitale, pe patul de dezintoxicare este ca în ghearele iadului, ca să nu mai vorbim de prețul exagerat al medicației. Andrei nu mai este omul care era, a ajuns în situație de corigență, noaptea nu mai vine acasă mai deloc și în afară de asta starea lui de sănătate este foarte gravă
Fii conştient, drogurile îţi fac rău. In: Fii conştient, drogurile îţi opresc zborul! by Popescu Larisa, Carmen Petreanu () [Corola-publishinghouse/Science/1132_a_2037]
-
se duce pâș-pâș la bucătărie și vine cu ibricu de cafea fierbinte și cu ceștile : e-he, atuncea da, viață ! Și madam Ioaniu își aprindea țigarea, uite așa sta cu țigarea-n mână, și unghiile alea tari și încovoiate, ca niște gheare de pasăre, date cu roșu ; de când o știa pe madam Ioaniu, din tinerețea ei, tot cu roșu tare se dase pe unghii. — Ete-a dracului, se gândea ea când da cu ochii de unghiile lu madam Ioaniu. Avea madam Ioaniu niște
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
silești să nu-ți mai pese de nimic, și chiar așa se și întâmplă : nici transpi rația nu te mai jenează și te lași în voia secreției firești cu o senzație de plăcere și ușurare. Dacă ai scăpa și de gheara care ți se strânge peste inimă atunci când împingi poarta - deschisă ca totdeauna. Pentru că ce-ai să faci ? Ai să suni ? Ai să întrebi feciorul... de cine ? Ah, fir ar să fie, de ce n-a spus Sophie decât atât : vino mai
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
dulce a salonului, împăienjenindu-se de amurg, mobila de mahon care nu mai lucește a nou, conversația Profesorului Mironescu, încălcând cu bună-știință codul monden care i-ar cere să rămână spumoasă, agreabilă și superficială. Iar dincolo de cămașa cu guler tare, gheara puiului de vulpe care i se zbate sălbăticit la piept, care își înfige tot mai adânc în carnea lui ghearele însângerate. însă pe el, la fel ca pe micul spartan, niciun tremur al glasului n-are să-l trădeze ! Va vorbi
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
cu bună-știință codul monden care i-ar cere să rămână spumoasă, agreabilă și superficială. Iar dincolo de cămașa cu guler tare, gheara puiului de vulpe care i se zbate sălbăticit la piept, care își înfige tot mai adânc în carnea lui ghearele însângerate. însă pe el, la fel ca pe micul spartan, niciun tremur al glasului n-are să-l trădeze ! Va vorbi, înfășurându-se tot mai tare în dantelăria pe care i-o împletește rivalului (acesta este mediocrul tânăr Ialomițeanu, să nu
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
în lume și simțind că flirtul este în modă, se silește să aibă și ea un curte zan, pentru a nu fi rămas tot o tânără provincială !). Căci ce rost are să se prefacă a ignora la nesfârșit motivul logoreei lui - gheara puiului de vulpe, suferința geloziei ? Un lucru simplu, pe care doar naivitatea ei îl complică. Pentru că Sophie este atât de naivă și atât de prost vede în jur, încât nici măcar lașitatea sigisbeului ei, Titi Ialomițeanu, e neînstare să o observe
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
singură cât de repede începe mintea să ți se împăienjenească a somn... Da, o oboseală atât de mare... O istovire pe care o simți în fiecare fibră, în vreme ce gândurile își încetinesc rotirea - fibre haotice, care vibrează zvâcnit, strânse de o gheară neagră. Gândurile, rupându-se, lipindu-se, mișcându-se tot mai lent, până când nu mai ești un ghem bine strâns, ești doar o pată care suge, se întinde și se lățește, și în mijlocul ei nodul care adună fibrele. Firele. O gheară
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
gheară neagră. Gândurile, rupându-se, lipindu-se, mișcându-se tot mai lent, până când nu mai ești un ghem bine strâns, ești doar o pată care suge, se întinde și se lățește, și în mijlocul ei nodul care adună fibrele. Firele. O gheară neagră se închide și se deschide cu un bocănit surd, trăgând, prin carnea ta istovită, firele. Curentându-te de neliniște, ritmic. E târziu, e foarte târziu, măcar o clipă să uiți că n-a venit, că e târziu, bocănitul surd
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]