2,211 matches
-
pian, și-a folosit degetele ca să mângâie femeile. Era mai plăcut și mai simplu decât la pian. Când și-a dat seama cât timp a pierdut astfel, era prea târziu. Avea douăzeci și opt de ani și chiar în ziua respectivă, curat ghinion! sau semn al destinului! i-a căzut sub ochi o frază fatală. Fraza suna astfel: Dacă n-ai reușit să devii celebru până la douăzeci și opt de ani trebuie să renunți la glorie". Bietul Dodo s-a consolat să rămână cu femeile
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
rețeta pe masă. Sonia mirosea numai a coniac pur, neamestecat cu parfum. Cum se scula, prima grijă era să bea câteva păhărele ca să intre în normal. După aceea se lansa într-o trăncăneală fără sfârșit, istovitoare pentru cei care aveau ghinionul să se afle prin preajmă. De aceea, când o zăream pe coridor, orice motiv era bun ca s-o șterg. Dacă nu găseam la repezeală unul, eram pierdut. Mă apuca, după obiceiul ei, de reverul hainei, ca să nu-i scap
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
ducă el, dar portarul s-a încăpățînat, n-a vrut să-i cedeze această favoare. "Eu am prins-o, eu o duc". Și a intrat în camera Moașei, extrem de mândru de trofeu] lui, sub privirile pline de ură ale Arhivarului. Ghinionul acestuia nu s-a oprit aici; întîmplător, fiindcă și eu eram convins că bufnița fusese prinsă în cătun, în noaptea următoare cântecul sinistru nu s-a mai auzit. Mulțumită, Moașa a dat ordin ca pasărea să fie împăiată, iar trofeul
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
patru de-acum înainte. ― Ia mai dă-o dracului, am bravat eu. Dar ce, sânt armăsar de montă? Mă culc cu cine vreau. Ieșind de la Dinu, am pornit spre camera Laurei. Era încuiată. Am bătut ușor în ușă, dar, spre ghinionul meu, tocmai atunci apăru blestematul de Filip care se plimba pe coridor. Mă salută vesel: "Bună seara, domnule scluptor". Avea un motiv anume să fie vesel și ținea să mi-l împărtășească și mie trecând peste ranchiuna pe care mi-
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
decât aș fi îndrăznit să greșesc din proprie inițiativă. Dar acesta n-ar fi decât un truc. Și există o limită a rezistenței în fiecare. Când e atinsă, nu mai ai poftă să te justifici. Dureri de cap, proastă dispoziție, ghinion, fleacuri. Nu. Destinul e un sac de antrenament pentru atâția lași și neputincioși, m-ar lăsa și pe mine în marea lui nepăsare să-l insult, dând vina pe el și pe fleacuri, dar nu vreau să profit de asta
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
mormăi un "O să văd eu" și am plecat să iau puțin aer, să mă liniștesc. Când am ajuns la ghereta portarului m-am hotărât, m-am întors și am vrut s-o pornesc pe coridorul ce ducea la administrație. Dar ghinion. Arhivarul stătea ca o momâie în dreptul unei ferestre așteptând parcă pe cineva. Nu puteam trece fără să mă vadă. Se găsise, idiotul, să-și roadă unghiile, tocmai acolo sau poate o făcea intenționat. În orice caz, din pricina lui, fiindcă nu
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
fixați în ochii mei, Bătrânul mi-a întins cărțile cerute. Le-am luat și le-am așezat lângă celelalte. Nu-mi era gândul deloc la joc, așa că n-am dat atenție faptului că el bombănea nemulțumit, din ce în ce mai furios, plîngîndu-se de ghinion. Jucam mecanic. Și am înmărmurit în clipa când am constatat că, fără voie, câștigasem. Mi-au căzut cărțile din mână. Eram palid ca un mort. El m-a privit cu o ură nestăpânită. Avea un zâmbet slut, lățit pe toată
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
merită să fie publicat. Adică s-a uitat în oglindă și, fără milă, a zis: nu! Păcat, mare păcat! Când văd care sunt gusturile și capacitatea de analiză a criticului Manolescu, mă gândesc că poetul (sau prozatorul) Manolescu a avut ghinion să fie „judecat” de criticul foiletonist. Cotidianul, 25-26 mai 2002 Revista nouă de la Ploiești — Iar ai adus vorba de Manolescu! mă ceartă Pastenague după ce s-a întors din sud-vest. Ești obsedat. Chiar ăsta e cuvântul: obsedat. Nu se poate chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1891_a_3216]
-
lege, șaptezeci sau chiar optzeci la sută din nota de plată, precum și răsfățul exasperant din cabinetele medicale îl determină pe omul obișnuit să evite acumularea de informații privitoare la maladii: tot ce trebuie să facă, în cazul în care are ghinionul să se confrunte cu una, este să formeze un număr de telefon. În România, eu aș trece drept nepriceput. Părinții, îndatoritori, m-au avertizat încă din copilărie că nu sunt în stare să fac mai nimic în plan concret. Atunci când
Darurile zeiţei Amaterasu by Roxana Ghiţă, Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1390_a_2632]
-
simplu doar pentru asta; că fuseseră prea departe de ceea ce-mi fusese dat mie și altora ca mine să pătimească acolo. Și acum, să-ți răspund la întrebare: a trebuit să merg unde-am mers pentru că, spre deosebire de alții, avusesem ghinionul de a nu mă naște în zodia porcului, ci într-o alta, mai puțin norocoasă. Era nevoie, deci, să ispășesc pentru asta...” “... Ați pătimit mult...” “... Pătimit? Poate-i prea puțin spus. Am avut de plătit, nu știu pentru ce, un
Filigran by Alexandru Poamă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/363_a_1431]
-
cartierele de lux. Văzusem lacrimi, frică, uimire, milă, oameni furioși sau nepăsători, priviri bănuitoare. Dar absolut toți s-au grăbit să scoată bani din buzunar pentru a nu l mai vedea pe Gunther. Se zice că o pisică moartă aduce ghinion, dar mie mi-a adus noroc. Și mulți bani. M-am întrebat adesea dacă cineva i-a dus dorul pisicii. După o lună, l-am îngropat pe Gunther la rădăcina unui copac, undeva într-un parc. Mi-a părut tare
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
braț. Deși i se adresa cu deosebită căldură, pictorul sesiză că tânărul era oarecum absent. Și, ceva mai târziu, după ce îl prezentă soților Mirzaian, se scuză și se îndreptă spre fotoliul lui. Prințul și pictorul se priviră. A fost un ghinion?... A fost o șansă?... Manuc avu senzația că l-a mai văzut undeva, iar pictorul se simți cumva recunoscut. Discutau, spuneau lucruri fără importanță, aparent indiferente, dar amândoi simțeau că erau incluși într-un spațiu aparte. Nu avea importanță ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
toată săptămâna, refuzând să-i cumpere bere, bătându-i în ușă când încerca să scrie, amenințându-l că vinde casa și se duce într-un azil de bătrâni. Îi vorbise lui Ignatius despre curajul agentului de stradă Mancuso, care, în ciuda ghinioanelor, se lupta să nu-și piardă slujba, dorea să muncească și îndura cât putea de bine tortura și exilul din closetul stației de autobuz. Situația agentului Mancuso i-o amintea lui Ignatius pe cea a lui Boetius, care fusese întemnițat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
acolo. Fără să mai închidă apoi ușa compartimentului, ieși în goană pe Canal Street și fugi, în sunetul metalic al cizmelor, spre centrul comercial, uitându-se peste umăr după barba cu monoclul. În spatele lui nu se vedea nici o barbă. Avusese ghinion cu ghiotura. Agentul acela deghizat avea să dea probabil târcoale autogării toată după-amiaza, în căutarea lui. Și ce o să se facă mâine? Autogara nu mai prezenta siguranță. — Dracu’ s-o ia pe don’șoara Lee, spuse George tare, fără să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
m-au și prins cu ceva. Bănuiesc că, în mod ironic, numărul șapte nu-mi poartă noroc. Te rog să mi-l schimbi cât mai curând. Și căruciorul pe care îl împing pe străzi s-ar părea să-mi poarte ghinion. Sunt sigur că aș avea rezultate mai bune cu alt cărucior. Un nou început, cu un nou cărucior. Vrei s-asculți ce-ți spun? — De, dacă n-am încotro. Trebuie însă să te previn că sunt gata să leșin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
spurcată pe care o ai. Te întâlnești cu mine în față la Orpheum peste două ore. Ignatius porni demn în lungul străzii Common. George își puse cele două pachete în compartimentul pentru chifle și se așeză pe marginea trotuarului. Ce ghinion să se întâlnească tocmai cu un prieten al lui Mancuso! Namila aia de vânzător îl avea serios la mână. Privi furios spre cărucior. Acum, pe lângă pachete, îi mai căzuse pe cap și hardughia asta mare pentru crenvurști. Ignatius aruncă banii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
Mancuso efectua arestarea, trei femei, Club, Steele și Bumper, au ieșit din mulțimea oprită în dreptul barului și l-au atacat. Au fost și ele ridicate. Ignatius Jacques Reilly a fost transportat la un spital pentru a fi tratat în urma șocului. — Ghinionul nostru să fie un fotograf prin preajmă, care stătea ș-ardea gazu’ de pomană, așa că l-au trimis să te pozeze stând culcat în drum ca un vagabond beat. Doamna Reilly începu să se smiorcăie. Trebuia să-mi închipui eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
în dosul cărții celei mai scumpe mie, fundamentul concepției mele despre lume! O, mamă, dacă ai ști cât de crud am fost înșelat de această conspirație a unor ființe subumane. În mod ironic, cartea Fortunei mi-a adus și ea ghinion. O, Fortuna, răzgâiată degenerată ce ești! — Taci din gură, strigă doamna Reilly, cu fața schimonosită de furie. Vrei să vie aici toată secția asta a spitalului? Ce crezi c-o să spună domnișoara Annie? Cum am să mai dau eu ochii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2311_a_3636]
-
I Ion avea o pălărie Întinsă-așa ca o tipsie Și a pierdut-o (nu știu cum). Marian ar fi găsit-o-n drum... Și-a pus-o, deci, pe cap, Marin Și a pornit la drum senin. Acum, să vezi ce ghinion: Marin se crede-a fi Ion, Ion are și el un spin: Că e Marin sau nu-i Marin. O codobatură, spre han, De sub o frunză de lipan, Strigă senin Spre chimion; -Eu sunt Marin! Eu sunt Ion. Î Învățătoare
ANTOLOGIE DE POEZIE PENTRU COPII by Lucia - Gabriela Munteanu, Carla - Daniela Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/282_a_520]
-
se pare că Geordie venise pentru a se asigura că Malkie are aprobările pentru ultimul său plan de construcție. Trei sute de case pe spațiul verde dintre Aberdeen și Kingswells. Un pic de mită și corupție. Numai că Geordie a avut ghinionul să dea peste un urbanist care nu era cumpărat. Se lăsă din nou În scaun și dădu din cap. Mda, asta a fost un fel de surpriză și pentru mine. N-aș fi crezut că a rămas vreunul cinstit. Oricum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
știi sau nu ce ai... ce vreau să-ți spun. Doamne, Isabelle, sună ca o replică dintr-o piesă, dar nu e. — Știu, a șoptit moale Isabelle. — Poate că n-o să ne mai vedem niciodată ca acum... Uneori am un ghinion teribil. Se Înclinase spre celălalt capăt al canapelei, mai departe de ea, dar Isabelle Îi distingea bine ochii În Întuneric. — Ba ai să mă mai vezi, prostuțule. Ea a apăsat imperceptibil pe ultimul cuvânt, făcând din el aproape o alintare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
se ducea la reuniune. — Pleci În străinătate? Amory a Încuviințat din cap, cu privirea ciudat de Încremenită. Făcând un pas Înapoi, ca să-i permită cuiva să treacă, a răsturnat bolul cu măsline, care s-a făcut țăndări pe podea. — Ce ghinion! a murmurat el. Să bem ceva. Wilson, dând dovadă de o diplomație greoaie, a Întins mâna și l-a bătut pe spate. Ai băut destul, bătrâne. Amory s-a zgâit la el prostește până când Wilson s-a săturat să mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
erau oamenii cu care aveai de-a face! Până și omulețul firav cel a insistat să-i strângă mâna. - La revedere! i-a strigat domnul Ferrenby În timp ce mașina lua colțul și Începea să urce pe alee. Noroc bun dumitale și ghinion pentru teoriile dumitale! - La fel și dumneavoastră, domnule! a răspuns Amory, zâmbind și făcând semne cu mâna. „AFARĂ DIN FOC, AFARĂ DIN ODĂIȚĂ“ Când mai avea opt ore de mers până la Princeton, Amory s-a așezat pe marginea șoselei din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
păcat de ce s-a întâmplat cu Hartshorn, dar mie, personal, îmi plac femeile. Loftis bău, își luă haina și îi făcu cu ochiul. — Și mie, spuse el. O sărută pe Claire și ieși pe ușă. Danny zise: — Am tot avut ghinion până acum. Mai întâi ieri seară, iar acum faza cu prietenul tău, Charlie. Claire își aruncă poșeta pe masa unde se afla și registrul ședințelor. Mult prea firesc. Expresia ei liniștită, dar un pic prea studiată, îi confirmă faptul că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
simțea ciudat, teribil de capabil, în stare de orice. În dreapta lui se produse o mișcare. Craig nu ridică privirea, dar inima i se strânse. Cele două femei de la care se așteptase la o interceptare minimă, dădeau semne de viață. Ce ghinion blestemat! Dar acum nu mai putea exista amânare. Degetele îi atinseră misiva albă; transpirat, o împinse peste marginea cărții drept spre vârful pietroiului. Pregătise foaia cu grijă, prinzând-o cu fâșii de elastic, astfel încât nu era nevoie decât să o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85100_a_85887]