1,784 matches
-
a numit pe fratele Vincențiu de Coventry lector la Londra, iar pe fratele său, fratele Henry, lector la Cambridge. Ulterior, au mai fost numiți și alți lectori: fratele William de Leicester la Hereford, fratele Grigore de Bosellis la Leicester, fratele Gilbert de Cranford la Bristol, fratele Ioan de Weston la Cambridge, fratele Adam Marsh la Oxford. Darul înțelepciunii s-a răspândit în provincia engleză cu atâta abundență încât, înainte ca fratele William de Nottingham să-și încheie slujirea de provincial, în
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
am compus-o pentru fratele Elia și care conține multe lucruri bune și utile. În anul 1238, indicțiunea a XI-a, eu, fratele Salimbene de Adam, din orașul Parma, am intrat în Ordinul Fraților Minori. Era 4 februarie, sărbătoarea Sfântului Gilbert. Am fost acceptat în seara ajunului Sfintei Agata, chiar în orașul meu, de către ministrul general, fratele Elia. Acesta se afla în călătorie spre Cremona, ca delegat al papei Grigore al IX-lea către împărat, el fiind prieten apropiat cu amândoi
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
rezolva probleme morale. Ne-am obișnuit cu stoicism că în societatea noastr] s] ne enerv]m din cauza limitelor severe impuse de domnia regulilor. Absurditatea consecinței logice a supunerii inflexibile fâț] de o regul] este satirizat] de unii autori (vezi V.S. Gilbert și A.P. Herbert despre legi sau C. Northcote Parkinson despre birocrație), criticat] de alții și folosit] la întâmplare de sistemul juridic și administrativ; este suportat], si nu vindecat]. În societ]țile de mici dimensiuni, libertatea permis] de negocierea aplic]rii
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
analize din antropologie, psihologie, istoria religiilor, simbologie, psihanaliza și filosofia artei - nu au dus totuși la o lectură sistematizată a fenomenului în sine până foarte târziu, în ultimele decenii ale secolului XX, după studiul de arhetipologie din 1960 datorat lui Gilbert Durand. Am recurs la o selecție critică a bibliografiei, dată fiind varietatea lucrărilor dedicate obiectului de studiu în general, dar și perioadei medievale - care diferă ca încadrare temporală în funcție de comunități și culturi, însă nu foarte mult în ce privește imaginarul colectiv (intervalul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
discutabil, este între secolul IV, anul 313 d.Ch. și secolul XVIII, consacrarea modernității prin Revoluția de la 1789). Întâlnirea cu anumite interpretări, metode și analize a devenit decisivă pentru viziunea dezvoltată în cercetarea de față. Selecția îi include pe: Évelyne Patlagean, Gilbert Dagron, Enrico Valdo Maltese, Marie-José Mondzain, Giorgio Agamben, Georges Guyon (autori care se referă la primul mileniu creștin); Ernst H. Kantorowicz, Georges Duby, Jacques Le Goff, Paul Zumthor (pentru evul mediu occidental); Gilbert Durand, Jean-Jacques Wunenburger și Joël Thomas (pentru
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
față. Selecția îi include pe: Évelyne Patlagean, Gilbert Dagron, Enrico Valdo Maltese, Marie-José Mondzain, Giorgio Agamben, Georges Guyon (autori care se referă la primul mileniu creștin); Ernst H. Kantorowicz, Georges Duby, Jacques Le Goff, Paul Zumthor (pentru evul mediu occidental); Gilbert Durand, Jean-Jacques Wunenburger și Joël Thomas (pentru istoria, dar și pentru teoria imaginarului în ansamblul lui). În paralel, pentru cazul românesc, subliniez importanța studiilor lui Alexandru Duțu și ale lui Dan-Horia Mazilu în ce privește corelarea textului cu fenomenele culturale care îl
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Mondzain caută sursele gândirii colective contemporane în miezul unor vechi dezbateri, precum cea legată de imaginea divinului. Chiar și pentru societatea românească de azi imaginarul medieval nu este întotdeauna atât de departe precum am crede. Îi dăm dreptate astfel lui Gilbert Durand, care identifică în structurile antropologice ale imaginarului locuri comune fără vârstă, așa cum le găsim prezente și în mărturiile medievale. Să fi rămas fundamentele gândirii colective neschimbate? Ieșirea din medievalitate este mai spectaculoasă în occident, în "scenografie" și în formele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
întreagă școală de istorici și de filologi coordonați de Bernard Guenée (Le métier d'historien au Moyen Âge, "En guise d'introduction: L'historien par les mots" 1-17). I-aș aminti aici, pentru lucrări similare ca orientare teoretică, și pe Gilbert Dagron, pentru istoria imperiului bizantin; pe Louis Marin, Yves-Marie Bercé, Isabelle Flandrois, Michel Senellart, Jean-Paul Roux, Alain Boureau, Ran Halévi, Joël Blanchard, printre mulți alții, pentru Franța secolelor XIV-XVIII; pe Giovanni Tabacco și Carlo Varotti, pentru evul mediu și renașterea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
lui de lectură: arhetipologia divinului, fie în accepțiunea pre-creștină, fie creștină, fie reieșită din "contaminarea" celor două (în credințele creștin-populare). Arhetipul nu rămâne în afara imaginarului, ca o "elucubrație mistificatoare", ci este o schemă a gândirii colective (în sensul acordat de Gilbert Durand), cu o funcție paradigmatică (susține prototipurile imaginative, care generează, pe măsură ce întâlnesc dimensiunea temporală a narațiunii, modelele mitice sau religioase, tipurile legendare și istorice, precum și sub-tipurile socio-culturale). Dacă, după cum propune Le Goff, în aceeași dominantă antropologică se încadrează și mentalitățile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
domenii, mai incitante, deși mai dificile, precum cel al imaginarului. În legătură strict cu acest fenomen al mentalului colectiv, lucrările mai importante au fost încadrate la început în arealul filosofiei simbolului și al antropologiei (pe urmele lui Gaston Bachelard, respectiv Gilbert Durand) și al mito-criticii (dezvoltate ca metodă tot de acesta, dar și de Jean Burgos, Joël Thomas și Claude-Gilbert Dubois, printre mulți alții). Ele au inspirat însă și alte domenii care studiază evoluția societății în ansamblul ei, dar și progresul
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
acum a întâlnirii în oglinda timpului cu privirea teoretică. Două modele, ambele cu caracter antropologic, se vor regăsi într-o singură imagine, dar nu se vor suprapune. Ambele adună reflexele interpretărilor prealabile, la care se vor adăuga și altele. De la Gilbert Durand la Paul Zumthor, de la Jacques Le Goff la Joël Thomas, schemele pe care le voi propune adună din teoriile anterioare, prin diferențiere sau prin afiliere, elemente care susțin o altfel de interpretare a imaginarului, într-un exercițiu de lectură
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
colectiv drept rezultatul unui proces de creație și de memorare; ce anume îl alcătuiește și dacă principiile sunt asemănătoare cu cele ale realității (ierarhizare, coordonare, combinare, ordonare spațio-temporală sau auto-"prezentificare"). Această lectură nu urmează fidel teoria arhetipologică propusă de Gilbert Durand și nici supraordonarea poetico-simbolică a elementelor primare în raport cu realitatea, așa cum a văzut Gaston Bachelard imaginarul, ci caută să îi prezinte complexitatea cu ajutorul mai multor noțiuni și exemple, și nu doar antropologice. În acest fel, imaginarul poate releva și discontinuitățile
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
altfel, și Le Goff). Calea metodologică recomandată de Walter duce către antropologie literară, traversând, pentru a colecta concepte viabile pentru obiectul de studiu, istoria religiilor (Mircea Eliade), istoria formelor sociale și mitografia comparatistă (Georges Dumézil), antropologia structurală (Claude Lévi-Strauss și Gilbert Durand). Categoriile cu care operează imaginația colectivă sunt în primul rând spațiul și timpul, fundamentale pentru gândirea mitică medievală. Ele organizează componenta ceremonială a civilizației evului de mijloc; puternic ritualizată, aceasta devine transmițătoarea unei memorii antice, atașate de un mod
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
artele mimetice; al doilea, al schemelor, modelelor și tipurilor; al treilea, al formelor arhetipale (urme de memorie, izolate, vide), preluate în mituri (înțelese drept povești fondatoare), prin intermediul schemelor și al imaginilor. Zumthor ia astfel distanță de definiția dată arhetipului de către Gilbert Durand (53). Pe această linie de interpretare se va înscrie și propria mea opțiune, dar, spre diferență de Zumthor, voi situa diferit schema în raport cu totalitatea planurilor (care vor fi patru, nu trei), precum și arhetipul în raport cu mitul (noțiuni încadrate la nivele
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
locale. Așadar, speculum speculorum... Speculum speculorum Elemente pentru o nouă lectură a imaginarului Dat fiind că s-au configurat în câmpul științelor umaniste, teoriile contemporane despre imaginar asupra cărora ne-am oprit în capitolul anterior - fie cele generale, precum la Gilbert Durand, Jean-Jacques Wunenburger, Joël Thomas, fie circumscrise obiectului de studiu cu caracter istoric, la medieviștii Jacques Le Goff, Évelyne Patlagean sau Paul Zumthor - dezvoltă o complexă arhitectură de concepte, dar și de relații, în mod special cu imaginea și imaginația
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Aceste noțiuni sunt numitorii comuni ai abordărilor la care ne-am referit, fie că sunt așezați în perspectivă antropologică, fie filosofică (îl reamintesc aici și pe Paul Ricœur), istorică sau naratologică. Întâlnirea acestor patru discipline umaniste (includem aici antropologia lui Gilbert Durand, datorită teoriei sale arhetipologice și a simbolurilor) generează un larg areal științific, prolific atât pentru interpretarea fenomenului imaginarului, cât și pentru studiul manifestărilor sale istorice sau culturale. Precum o sumă de reflexe combinate într-o a doua oglindă, provenind
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
sumă de reflexe combinate într-o a doua oglindă, provenind de la teoriile discutate, propun alte două configurări ale imaginarului. Ambele sunt de factură antropologică și simbolică și reies, de fapt, din bazinul conceptual umanist delimitat prin această cercetare. Gramatica imaginarului Gilbert Durand, în Structurile antropologice..., pe urmele lui Immanuel Kant, Carl-Gustav Jung și Jean-Paul Sartre (căruia îi critică necruțător volumul din 1940, închinat imaginarului), alege să definească noțiunea de schemă drept: ... o generalizare dinamică și afectivă a imaginii, ea constituie factivitatea
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
Meridiane, 1984. Crețu, Bogdan. Inorogul la porțile Orientului. Bestiarul lui Dimitrie Cantemir. Studiu comparativ. Iași: Institutul European, 2013. 2 vol. Crețu, Vasile Tudor. Existența ca întemeiere. Timișoara: Facla, 1988. Culianu, Ioan Petru. Religie și putere. București: Nemira, 1996. [1981]. Dagron, Gilbert. Naissance d'une capitale. Constantinople et ses institutions de 330 à 451. Paris: PUF, 1974. ---. Empereur et prêtre. Étude sur le "césaro-papisme" byzantin. Paris: Gallimard, 1996. Danto, Arthur. Analytical Philosophy of History. Cambridge: Cambridge UP, 1965. Delumeau, Jean. Frica în
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
paysans. Paris: Flammarion, 1988. ---. Anul 1000. Iași: Polirom, 1996. [1980]. ---. Cavalerul, femeia și preotul. București: CEU Press, 1997. [1981]. ---. Cele trei ordine sau imaginarul feudalismului. București: Meridiane, 1998. [1978]. ---. Doamnele din veacul al XII-lea. București: Meridiane, 2000. [1995]. Durand, Gilbert. L'Immaginario. Scienza e filosofia dell'immagine. Como: RED, 1996. Figuri mitice și chipuri ale operei. De la mitocritică la mitanaliză. București: Nemira, 1998. [1992]. ---. Structurile antropologice ale imaginarului. Introducere în arhetipologia generală. București: Univers Enciclopedic, 1998. [1960]. ---. Aventurile imaginii. Imaginația
[Corola-publishinghouse/Science/84959_a_85744]
-
istoria conceptului de timp, trad. Cătălin Cioabă, Editura Humanitas, București, 2005. Heidegger, Martin, Problemele fundamentale ale fenomenologiei, trad Bogdan Mincă și Sorin Lavric, Editura Humanitas, București, 2006. Heidegger, Martin, M., Despre miza gândirii, trad rom. Cătălin Cioabă, Gabriel Cercel și Gilbert Lepădatu, Editura Humanitas, București, 2007. Held, Klaus, "Husserl's Phenomenological Method", în Donn Welton (Ed.), The new Husserl. A critical Reader, Indiana University Press, Bloomington, 2003. Heraclit, (1) The presocratic philosophers. A critical history with a selection of texts, Bilingual
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
neurologia românească le datorează foarte mult. La bibliografia revăzută de el însuși sunt menționate 232 lucrări de neurologie (159 cazuistici). Lucrările lui C. I. Parhon au fost apreciate de mari personalități. Școala de la Socola a fost menționată în operele lui Gilbert, Cornil, Ranvier, Lewandowschi, Grasset, Thoinot etc. C. I. Parhon și-a clasificat opera neurologică în următoarele subcapitole: Hemiplagii, Paraplegii, Epilepsie, Encefalită; Sindroame parkinsoniene; Migrenă; Neurodistrofii; Lucrări experimentale. Lucrările referitoare la hemiplegii și paraplegii au prezentat aproape totalitatea problemelor implicate de
[Corola-publishinghouse/Science/1491_a_2789]
-
and Germanic Languages", în: W. Van Belle, W. Van Langendonck (eds.), The Dative, vol. II, Theoretical and Contrastive Studies, Amsterdam, John Benjamins, p. 29−74. Larsen, Thomas W., 1987, "The Syntactic Status of Ergativity in Quiché", Lingua, 71, 33-59. Lazard, Gilbert, 1994, L'actance, [Paris], Presses Universitaires de France. Lazard, Gilbert, 1998, "De la transitivité restreinte à la transitivité généralisée", în: A. Rousseau (éd.), p. 55−84. Lazard, Gilbert, 2001, "Ergativity" [recenzie la R. M. W. Dixon, Ergativity, 1994], în Études de
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
eds.), The Dative, vol. II, Theoretical and Contrastive Studies, Amsterdam, John Benjamins, p. 29−74. Larsen, Thomas W., 1987, "The Syntactic Status of Ergativity in Quiché", Lingua, 71, 33-59. Lazard, Gilbert, 1994, L'actance, [Paris], Presses Universitaires de France. Lazard, Gilbert, 1998, "De la transitivité restreinte à la transitivité généralisée", în: A. Rousseau (éd.), p. 55−84. Lazard, Gilbert, 2001, "Ergativity" [recenzie la R. M. W. Dixon, Ergativity, 1994], în Études de linguistique générale. Typologie grammaticale, Peeters, Leuven-Paris, p. 273−298. Legate
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
W., 1987, "The Syntactic Status of Ergativity in Quiché", Lingua, 71, 33-59. Lazard, Gilbert, 1994, L'actance, [Paris], Presses Universitaires de France. Lazard, Gilbert, 1998, "De la transitivité restreinte à la transitivité généralisée", în: A. Rousseau (éd.), p. 55−84. Lazard, Gilbert, 2001, "Ergativity" [recenzie la R. M. W. Dixon, Ergativity, 1994], în Études de linguistique générale. Typologie grammaticale, Peeters, Leuven-Paris, p. 273−298. Legate, Julie Anne, 2006a, "Split Absolutive", în: A. Johns, D. Massam, J. Ndayiragije (eds.), Studies in Natural Language
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
G. Dumas, the Traité de Psychologie (in particular on Gustave Belot, M. Paulhan, Ch. Blondel), on Maurice Halbwachs’ Les Cadres sociaux de la mémoire, on Albert Bayet’s, Halbwachs’ and Max Bonnafous’ studies on suicide; on socio-ethnologists such as Abel Rey; Gilbert Murray and Harrison (La formation de la pensée grecque) and especially on Maurice Granet’s La pensée chinoise, or Marcel Mauss and Hubert in their studies of sacrifice and magic. The opposite case, in which ethnologists brought institutions that had not
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]