4,147 matches
-
din preajma satului, în cete de vârstă. Fetele culegeau împreună primele flori, ghioceii care vestesc plecarea Iernii și sosirea Primăverii. De cealaltă parte flăcăii adunau lemne uscate, vreascuri pregătind locurile pentru aprinderea mai multor focuri, în jurul cărora se așezau povestind și glumind pe seama tinerelor ce se împodobeau cu flori. Către prânz se cobora alergând toți și fetele și băieții în chiote și strigături. Fiecare tânăr alerga după cea care îi era dragă pentru a o prinde și a o săruta în văzul
MITOLOGIA DACULUI DRAGOBETE de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1516 din 24 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/380964_a_382293]
-
nr. 1973 din 26 mai 2016. Sclav dintotdeauna La vârsta când încolțesc sentimente Eram un sclav al dogmei singulare, Care domnea ca albul pe perete În astă țară, și... pe noi călare. Mergeam toți pe-același drum bătătorit, Nu puteam glumi, nici vorbă de bancuri! Vite ! Mugeam în țarcul bine păzit; Cuvântului liber nu-i găseam leacuri. Multe priviri am adunat în gânduri Rămase-n aparat cu diafilme, De când eram un copilaș cu... riduri Și condamnat (la activ) fără crime. Durerile
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
-l pupau în fund pe Dictatorul. Citește mai mult Sclav dintotdeaunaLa vârsta când încolțesc sentimenteEram un sclav al dogmei singulare,Care domnea ca albul pe pereteîn astă țară, și... pe noi călare.Mergeam toți pe-același drum bătătorit,Nu puteam glumi, nici vorbă de bancuri!Vite ! Mugeam în țarcul bine păzit;Cuvântului liber nu-i găseam leacuri.Multe priviri am adunat în gânduriRămase-n aparat cu diafilme, De când eram un copilaș cu... riduriși condamnat (la activ) fără crime.Durerile s-au
ION I. PĂRĂIANU [Corola-blog/BlogPost/380888_a_382217]
-
amuzi în seara asta, ceva în șoapt-am să-ți îndrug: nu văd să mai deschid fereastra, de pleoape-atârnă greu amurg. Pe masă sticla este goală, plinul din ea m-a nimicit; văd lucrurile pe jumate, dar tot îmi arde de glumit. O pălărie n-are boruri; odaia are doi pereți; fereastra nu mai are storuri, iar patul e plin de scaieți. Văd apele învolburate și să nu uit din tot ce spun, le scriu, că nu se știe, poate am să
ÎN RÂND CU LUMEA de ION I. PĂRĂIANU în ediţia nr. 1282 din 05 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/374428_a_375757]
-
ocean fără de fund murmurând înseninări; sau ești cineva care vrei să ne încurajezi zborurile și să ne-nalți mai presus decât tine. Tu, pasăre albastră cu penaj înstelat, ritmând în zbor muzica norilor, ecran uriași pe care zodiile ne proiectează, glumind sau nu, umbrele viitorului, ale ființei și neființei, ale bucuriilor și ale suferinței; o, cerule senin și înalt, iată-mă, amețesc privindu-te pînă la lacrimi, amețesc de albastrul tău, de aurorele tale dansând grațios, fluturând draperii policrome în care
VISURI COSMICE (POEME) de CRISTIAN PETRU BĂLAN în ediţia nr. 2342 din 30 mai 2017 [Corola-blog/BlogPost/374462_a_375791]
-
cărora le-au ținut companie câteva zile. Au coborât la camerele fetelor pentru a-și lua la revedere, înainte de a părăsi hotelul. Le-au găsit pe fete la fel de emoționate ca și ei. George era mai volubil, putea să mai și glumească, însă Aurel când a văzut caseta de bijuterii pe măsuța de toaletă a Anei alături de un alt plic decât cel pe care i l-a dat el, s-a întunecat la față și dacă îl priveai, puteai să-i citești
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
data aceea. - Și voi ne-ați făcut plăcere dragă George. Pleci tocmai când m-am obișnuit să dansez cu tine? - Lasă că vei găsi alt partener, nu vezi cât de aglomerat este hotelul? Gârlă să fie, că rățoi sunt destui, glumi el în stilul său caracteristic. Ano, vino să te țuc că tare dragă-mi ești. Acum să nu se supere Aurel. Dar tot te voi țuca cum zice ardeleanul. - Ardeleni de la Bacău, mai spuse și Cristina care începu să râdă
FURTUNA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 225 din 13 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/373126_a_374455]
-
dor de casa părintească, dar acum am rostul meu, sunt doctor chirurg la spitalul mare din oraș. Mai e nevoie și acolo de oameni care să vă îngrijească și să vă vindece, că buruienile tușei Fira nu vindecă chiar tot, glumi Ionuț. -Doctor, ce mai, ești deștept, băiete, e bine că a ajuns doctor și unul de-al nostru, că cu boala nu te pui, adăugă Mitru al Ilenei, care tăcuse până atunci. Ochii tuturor bărbaților se îndreptaseră cu respect și
DRUMUL de STELUȚA CRĂCIUN în ediţia nr. 1994 din 16 iunie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373311_a_374640]
-
fi plecat demult, răspunse Naranbaatar, intimidat puțin de prezența fetelor. Și ce îți place? Peisajul, universitatea sau... sau de Ema, completă Andreea. Tânărul se înnroși. Ia lăsați-l în pace! se răsti Ema la colegele sale. De ce-l necăjiți? Ei, glumim și noi, ca fetele, spuse Andreea. Nu vii cu noi la Balul bobocilor, mâine? Te așteptăm aici, la opt și plecăm împreună, cu toții. Desigur, răspunse studentul. Salută apoi fetele și plecă. A doua zi, Naranbaatar veni punctual, la “Căminul fetelor
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
locurile 92 si 94! răspunse tânăra. Și tu? Tot în doi, dar în alt compartiment. Trebuie să facem schimb cu ceilalți călători, să fim împreună pe parcursul drumului. Operațiunea dură jumătate de oră. Iar studenții ajunseră curănd împreună. Puteau așa să glumească, să vorbească, să se distreze tot drumul. De dimineață, când au ajuns în stațiune, răsunau acorduri de muzică ușoară dată la maximum, de la casetofoanele studenților. Și nimeni nu-i oprea căci erau pe tărâmul lor, al tinereții. Cele patru zile
“PENTRU O IUBIRE, PÂNĂ LA CAPĂTUL PĂMÂNTULUI“ de CORNELIA PĂUN în ediţia nr. 1887 din 01 martie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373341_a_374670]
-
Cornelia Neaga Publicat în: Ediția nr. 2270 din 19 martie 2017 Toate Articolele Autorului DE CE MI-E DOR Ileana Cornelia Neaga De ce mi-e dor, ai vrea să știi Deșert mi-e sufletul, pustiu. Să râd nu pot, nici să glumesc Triști îmi sunt ochii, rătăcesc. De ce mi-e dor, numai tu știi De tril neauzit de ciocârlii Ce-și cântă dorul de o seară. Mi-e dor de-o-nmiresmată primăvară. De ce mi-e dor aș vrea să știu Când
DE CE MI-E DOR de CORNELIA NEAGA în ediţia nr. 2270 din 19 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/373476_a_374805]
-
ea dușmancă mai e dragostea cândva venea la ușa mea acum ea fuge sună la ușă apoi dispare nu iubește de fiecare dată se împiedică eu iubesc am luat-o la mine în trup i-am cântat îi zâmbeam îi glumeam o adormeam îi plăcea ne doream ne doream să rămânem când peste noapte simțeam siguranță ne înveleam în dorințe dimineața ne vedeam de treabă la plecare ne îndreptam către rai când s-a făcut timpul timpul nerăbdării a fugit trupul
SPER SĂ MĂ ODIHNESC MEREU PE BUZELE EI de GHEORGHE ŞERBĂNESCU în ediţia nr. 1366 din 27 septembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/373568_a_374897]
-
nu mai vezi realitatea, dar ce să-i faci tu ești tu și eu șunt tu. Chiar așa de prost mă crezi tu, să ști că prea mai subapreciat. Sper să-ți fi luat blugi, oricum arăți foarte bine - nu glumesc deloc - f.f. bine, numai să nu te îngrași din nou. Un sfîrșit atît de groaznic, nu m-aș fi gîndit vreodată că pot suferi atîta. Of !...,, 23,02,1989 ,,...Dacă nu primesc nimic pînă luni de la tine, voi încerca să
PETIŢIE CĂTRE VREMURILE ODIOASE XIV de SORIN ANDREICA în ediţia nr. 1284 din 07 iulie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371273_a_372602]
-
racolați salariații? Credeți că salariul mă ține pe mine aici? Omul acesta a știut să-mi întindă o mână când am avut nevoie și eu îmi respect onoarea și pe omul de omenie. - Vai domnișoară, nici nu contest acest lucru. Glumeam și eu... - Așa glume nu se fac. - Domnișoara Ana. Pot să-și spun direct Ana? - Spuneți-mi cum doriți. În glasul Anei încă se putea citi iritarea, accentuată mai ales de propunerea tânărului de a o angaja la el în
INCERCARI de STAN VIRGIL în ediţia nr. 215 din 03 august 2011 [Corola-blog/BlogPost/371267_a_372596]
-
Ești nebun...când simți că iubești! Ești nebun...când îți ierți dușmanul! Ești nebun...când îl ierți și iubești! Ești nebun...când îți arde obrazul de durere și zbucium! Ești nebun...când dansezi în ploaie! Ești nebun...când cânți și glumești! Ești nebun...când nu-ți bârfești semenul! Ești nebun...când doar calități îi găsești! Ești nebun...când renunți să te vaeți! Ești nebun...când sfidezi moartea râzând! Ești nebun...când trăiești așa cum dorești! Ești nebun...când speri la ce-i
EȘTI NEBUN... de NELUȚA STĂICUȚ în ediţia nr. 2118 din 18 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371374_a_372703]
-
mic, explică el, va plăti cu-o... amintire. Și tot așa până se dezvelesc toate. Plin de plictis, F. se supune totuși. Începe jocul. T. descoperă un cinciar, tânărul, un șeptar. -Ei, ce zici? Norocul meu se plimbă în opinci! Glumește seniorul deloc supărat de cartea mică, după care descinde în sfera timpului trecut c-un aer calm: -Demult, demult, după un joc de cărți și un pariu stupid, în lume m-am pierdut, când tu te nășteai, iar, în urmă
JOCUL DE CĂRŢI de ANGELA DINA în ediţia nr. 2095 din 25 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/371449_a_372778]
-
la odihnă de acasă la partasia din jurul mesei la cină cu familiile lor. Vasea muncea mecanic, fără chef uneori mai lua pauze rămânând cu privirea ațintita în zare. Așa munci zile la rând după acea discuție cu Doru nu mai glumea și nici numai conversa nimic cu nimeni lucra mai mult în tăcere și tristețe. De asemenea în apartamentul unde închiriase o cameră era la fel tăcut și trist. Până într-o după amiază de duminică când era la plajă și
VASEA ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371518_a_372847]
-
câștigă alții. Ce să-i faci așa sunt eu plăsmuit să umblu din loc în loc ca un vagabond.“ În următoarea zi la lucru Vasea muncea din nou cu bucurie, ridică roaba cu pepeni și pornea cu pas vioi spre remorca glumind din nou cu muncitorii, iar spre seară strigă la ei spunându-le: ,, Haideți mă băieți că parcă voi aveți șaizeci de ani nu eu, miscati-va mai repede ce vreți să dormim pe câmp în noaptea asta.“ Apoi rase cu
VASEA ( 2 ) de EUGEN ONISCU în ediţia nr. 1409 din 09 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371518_a_372847]
-
de pe cugetul omului simplu. Mi-era toamnă pentru că lăsasem corabia inimii în derivă și lovise un colier de stânci. Dar aici nu era vreme pentru orânduieli. Toate se petreceau prin prisma unei căderi din turnul penultimilor cascadori. Până și albinele glumeau pe seama uimirii mele. Sculptau în trunchiuri de copac și își instalau stupii acolo. Făceau parte, desigur, din compania lui David. Începusem să cred că, într-o altă viață, mă voi naște înainte de eclipsa cu efect de bumerang, din care vor
PRIZONIERA TOAMNEI de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 1421 din 21 noiembrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/371577_a_372906]
-
Negociam cu ospătărița să ne aducă o sticlă cu vin mai ieftin, de 25 lei, care era un vin de masă - “Corăbioara de Murfatlar”, noi fiind băieți săraci, care nu ne permiteam mai mult. Cu paharele de vin în față, glumind și râzând, așteptam să ne sosească “victimele” care luau acolo masa de seară. Așa am avut ocazia să o cunosc pe Suzana, o unguroaică din Košice, un oraș din Cehoslovacia, cu un an mai mare ca mine, care purta același
POVESTIRI PESCARESTI SI DE VIATA de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1498 din 06 februarie 2015 [Corola-blog/BlogPost/374718_a_376047]
-
Ce vină am, că eu îți tot vorbesc Dar nu pricepi nimic din ce-ți rostesc ? Chiar de-i distanța lungă pân' la tine Ecoul vorbelor rostite îmi parvine Și știu atunci, că piatra care ești Mi le trimite îndărăt.... glumești ?! Mi-am pus încrederea, speranțele, în tine Și-am așteptat... la clipele de bine Dar n-a fost chip să se adeverească Iubirea mi-ai lăsat, să se-ofilească Nu te-ai zbătut, și nici nu o vei face Ești
CE VINĂ AM ? de DANIEL BERTONI ALBERT în ediţia nr. 2083 din 13 septembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/373905_a_375234]
-
auzit că are și el pe cineva să-l iubească, să-i spele, să-i facă mâncare ori să îi țină de urât în casă... Își sucesc astea de aici gâtul după el și el nu le bagă în seamă. Glumește și atât. Nici nu le atinge, cum am văzut eu că fac alții că... să mă ierte Dumnezeu, am mai făcut și eu când eram mai tânără, că mi-era și mie drag să-mi pună câte un doctoraș mâna
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (5) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1558 din 07 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/373880_a_375209]
-
dale din piatră râzând, ținându-se de mână. S-au apropiat și le-am văzut fețele vopsite mai ales în jurul gurii ca la clovni. Nu aveau coifuri pe cap cum ai tu, Victore. Cât au stat cu mine și au glumit, nu și-au desprins mânuțele. De altfel, în toate visele în care mi-au apărut amândoi se țineau de mână. Mai mereu Andrei apărea în stânga imaginii din vis, iar Teodor în dreapta. Le-am spus să-și șteargă chipurile că nu
de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 2052 din 13 august 2016 [Corola-blog/BlogPost/373954_a_375283]
-
vârsta ta și sunt dispusă să dispar dacă-mi ceri. Brendy, amantă soțului meu, avea douăzeci de ani și îi era complet egal de ce doream eu sau copilul meu. - La ora actuală, ceea ce vreau eu mi-e interzis prin lege, glumi Carol, iar Rebecca o înțelegea perfect. Cred că n-am nimic împotriva ta, dar trebuie să mă înțelegi dacă n-o să-ți sar de gât să te pup ori de câte ori o să te văd. - Și mă vezi cam des, nu-i așa
NICIODATA SA NU SPUI NICIODATA DE CARMEN SUISSA de CARMEN SUISSA în ediţia nr. 2307 din 25 aprilie 2017 [Corola-blog/BlogPost/374014_a_375343]
-
faci?! Se grăbi Ana să-și pună planurile în aplicare. - Ana, tu ești!? Ce surpriză! Teribil mă bucur să te aud. Nu s-a mai auzit de voi de-o grămadă de timp. - Cam proști, noi, ăștia, ai lu’ Gladin. Glumeam, mătușă, adevărul nu este însă prea departe. Suntem, cu toții, atât de prinși cu traiul cel de toate zilele, că nu mai știm să privim dincolo de vârful nasului. - Doamne, Ana, vorbește înțelepciunea prin gura ta! Trebuie că ți s-au întâmplat
POLUL VRAJITOARELOR VIII de LIA BEJAN în ediţia nr. 2120 din 20 octombrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/374097_a_375426]