2,610 matches
-
fleacurile. (îi dă palme îl stropește) Scoală monșer, nu face pentru dumneata să te dai în spectacol! Ești om serios. Un volintir! (lui Leonida) Soro! Soro! (intră o figurantă în soră medicală cu trusa de prim ajutor, dar Efimița o gonește cu un gest) Fugi, nenorocito! Efimița începe să plîngă, își adună forțele, ia paharul, toarnă apă în el, pune un lichid dintr-o sticluță, mai pune, gustă, mai pune zdravăn, apa se colorează, scoate fum. Efimița trage aer mult în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1557_a_2855]
-
confunzi cu alți bărbați. — Cu care bărbați? — Cu bărbații-n general. Mai ales cu ăia care te-au futut și și-au pus coada pe spinare. Nici pentru tine nu-i timpul pierdut să-ți pui coada pe spinare. Mă gonești, dragostea mea... Ei îi tremurau buzele de nervi. Dădea înapoi: — Nu te gonesc. Ești cam porc. Îți vezi doar interesul. — Care interes? — Toți bărbații își văd interesul... — Iar mă amesteci cu toți? — Toți bărbații și toate femeile, întări neabătută, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
cu ăia care te-au futut și și-au pus coada pe spinare. Nici pentru tine nu-i timpul pierdut să-ți pui coada pe spinare. Mă gonești, dragostea mea... Ei îi tremurau buzele de nervi. Dădea înapoi: — Nu te gonesc. Ești cam porc. Îți vezi doar interesul. — Care interes? — Toți bărbații își văd interesul... — Iar mă amesteci cu toți? — Toți bărbații și toate femeile, întări neabătută, își văd doar interesul. Cât le-am dat io să mănânce, și mai ales
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
monedă. Dintotdeauna a lăsat să treacă de la el, cât de mult, da, cât ar fi în stare să suporte, agonisindu-și în felul ăsta înțelepciunea. Adevărul e că se cam pierduse cu firea din nimic, simțindu-se amenințat cu briceagul, gonit de pe tocătura de paie, iarba verde de acasă, ce tâmpenie, drept pentru care amenințase și el. Acum n-are decât să se arate îndatorat față de jivina asta scheletică, Mărgărit. Ba nicidecum jivină, ci prietenul, fratele pe care-l asculți cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
de la părinții Getuței, nășica și prietena ei, cea mai bună dintre toate câte le-a avut vreodată, și nu se mai satură. Foamea asta rea dă cu tine de pământ; mirosul și gustul cărnii, sfârâiala din tigaie, risipind gândurile și gonindu-le unde nu ți-ai dori, delirul și durerea că s-a întâmplat ce n-ar fi trebuit să se întâmple, și n-ai decât să-ți spui că așa a vrut Dumnezeu și știe El mai bine și decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
ei și pe urmă ocoliră toți terasa prin parc spre bulevard. Sobolul bătrân rămase puțin în urmă, mormăind ceva din care nu se înțelegea nimic. I se încleiau pașii, așa încât fiu-său se întoarse din drum să-l ajute. Îl goni. Nu vroia să fie ajutat, îl înjura pe Mărgărit și dădea să fugă după el bălăngănind din mâimi și din picioare ca o păpușă dezarticulată, Mărgărite, încă-mi ești dator mânca-ne-ai, la care Mărgărit prompt, păi, cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
Dar mai repede, mai repede! Vardistul pleacă grăbit, strigând la cei care încă privesc neîncrezători vălmășagul mulțimii crezând că au de a face cu o alarmă de exercițiu, aidoma celei care tocmai se petrecuse puțin mai înainte. Peste tot, mașini gonesc în viteză, claxonând neîncetat și slalomând cu greutate prin mijlocul mulțimii panicate. Tramvaiele înțepenite pe linii, par asemeni unor epave scufundate în adâncuri abisale. Țipetele isterice ale femeilor ieșite din minți se amestecă cu strigătele răgușite și înjurăturile bărbaților, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
care nu mai au nimic omenesc. Suflețel, cu un genunchi în pământ și cu pușca bine sprijinită în umăr, trage către creastă. Un corp în uniformă germană se prăbușește. Aproape fără suflare, cu gâtul prins parcă în sârmă ghimpată, Marius gonește mai departe. Detunăturile aruncătoarelor se combină cu răpăitul continuu al puștilor mitralieră. În jurul lui, unii fac mișcări bruște, ca apoi să cadă la pământ. Sare peste morți și răniți. Inima bate nebunește, gata parcă să iasă din piept. Se oprește
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1514_a_2812]
-
-i dovedesc că și eu am vitalitate, și eu mă pot cheltui, și eu pot s-o rănesc descriindu-i în cele mai mici detalii un corp fierbinte și felul în care l-am penetrat. Simțeam prin geantă mapa. Metroul gonea și se zguduia, puținii călători citeau ziare, cărți sau se uitau la luminile fugitive de pe geam. Se duceau undeva, aveau un țel precis? Eu aveam. Cel mai simplu țel din lume, și pentru îndeplinirea lui scrisesem o nuvelă de rahat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
fâșâit dincolo de pod, crescând în intensitate cu fiecare secundă. Erau cauciucurile unei mașini rostogolindu-se pe asfaltul umed. Chiar duminica trecută mă trezise din somn un sunet asemănător, ca o inspirație lentă pe gură, și am știut că o mașină gonește pe șoseaua plină de apă. Conștiința acestui fapt îmi rechemase, surprinzător, o grămadă de amintiri: o casă cu etaj lângă un drum asfaltat și pustiu, lungi după-amieze de vară când televizorul nu funcționa și-mi propteam bărbia în câteva perne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
țeava automatului și să-și descarce arma în dușman, pentru că ar suferi consecințele în fața liderului. În plus, sunt atât de obosiți... Ar vrea să doarmă și să viseze răspunsul la întrebarea „cine o să învingă la sfârșit?”, numai că ura le gonește somnul și întrebările. Se urmăresc cu atenție până când traseul lor se desparte. O patrulă o ia pe West End, cealaltă se întoarce pe Fleming Lane. Armistițiul nu a fost respectat. Humphrey a ieșit din peșteră cu cele două sute de amazoane
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
bine că, la bătrânețe, asemenea întâlniri nu pot fi decât triste. CASA în urmă cu optzeci sau poate nouăzeci de ani, pe șesul dintre gârle se aflau ogoarele satului de pe coastă și lunca, o luncă deasă în care odinioară se goneau bourii. Șesul era străbătut doar de un drum de țară rămuros care trecea printre bălți cu rogoz și mladă și printre grâie și porumburi fără sfârșit. Pe vremea aceea s-a așezat în țarină un holtei mărunt, spânatic, durându-și
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
geamuri și, din când în când, ca un galop de herghelie, creștea un zgomot uriaș care se dezumfla tunând. îi ținea isonul țiuitul stins al hornului. într-un freamăt continuu, livada hârșâia crengi pe dranița acoperișului. Afară viscolul albea ferestrele, gonind câinii în girezile de paie. în câmp, doar lupii treceau pe sub muchii de hat către luminile satului. Procurorul se trezi dimineața într-o larmă de glasuri sub fereastră. Apăruse la geam lumina zilei. Ningea sclipitor. Peste tot se așezau pașnic
Pomana porcului by Tanasachi Marcel () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91528_a_92379]
-
Am dat peste niște ucigași în serie care mă vor viola toată noaptea și mă vor arunca la lupi în pădure. Nimeni nu va afla vreodată care a fost soarta mea“. În acea primă noapte canadiană, în timp ce mașina lui Jean-Claude gonea în necunoscut, aveam senzația că înaintez în însuși miezul ființei mele : sălbatic, misterios, înspăimântător. Era aventura absolută, de care și eu, și Jean-Claude aveam nevoie disperată. Nimeni nu poate trăi în afara aventurii. Nimeni care are pretenția că e viu. Era
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
iar lumina lunii va năvăli în cameră, îmbrăcând în argint corpul gol care a palpitat alături de tine în pat până adineaori, când l-a furat somnul. Vei simți că trebuie să ieși afară, să te urci în mașină și să gonești în necunoscut. Să parcurgi sute de kilometri și să te oprești doar undeva sus, pe un drum șerpuit de munte, să privești răsăritul peste o vale care se răsfiră la picioarele tale, cât cuprinzi cu ochii. Apoi te vei întoarce
Şaman by Adina Dabija () [Corola-publishinghouse/Imaginative/858_a_1757]
-
puțin psihanalitică după care Emil Codrescu, amantul indecis de la Bălțătești, ar fi un fetișist, un dezamăgit schopenhauerian sau, Doamne ferește, un complexat oedipian, Patraș avansează teza că doctorul e un senzual al imaginației care „ar fi bine primit între libertini“. În loc să gonească, donjuanesc, după ipostaze din ce în ce mai îndepărtate ale „Femeii“, Codrescu se oprește la o singură femeie, căreia îi conferă, pe rând, toate atributele celorlalte, trăind o mie de povești de dragoste în una singură. Imaginația bărbatului transformă dragostea într-un ritual fastuos
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
șerpuitoare și a coșurilor de fum. ― Bine, e de-ajuns, spuse ea, Împingându-mă spre ușă. ― Stai! i-am spus. Ador uzinele. Sunt din Detroit. Asta e un fel de Ansel Adams pentru mine. ― Acum ai văzut-o, spuse ea, gonindu-mă afară, Încântată, stânjenită, zâmbind, Încăpățânată. ― Am un Bernd and Hilla Becher În sufragerie, m-am lăudat eu. ― Ai un Bernd and Hilla Becher? Încetă să mă mai Împingă. ― E o fabrică veche de ciment. ― Bine, fie, spuse Julie, Înduplecându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
În cadru doi câini care țopăie. Rufus și Willis, boxerii noștri. Rufus Îmi miroase scutecul și, cu o sincronizare perfectă și comică, se așază pe mine. Mai târziu va mușca pe cineva și ambii câini vor fi dați. Apare mama, gonindu-l pe Rufus... și iată-mă din nou pe mine. Mă ridic și o iau copăcel spre cameră, zâmbind, Încercând să mă țin pe picioare... Știu bine filmarea asta. „Paștele ’62“ este filmul de familie pe care doctorul Luce i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
Cred că acum o să mă culc. Singura persoană care n-a spus nimic a fost Lefty, pentru că, În toată harababura, nu-și găsea tăblița. Pe jumătate Îmbrăcat, cu pantofii dar fără ciorapi, cu pantaloni, dar fără chiloți, Milton Stephanides a gonit În zorii zilei pe străzi cu Delta lui 88. Tot drumul până la Woodward nimic nu părea nelalocul lui. Străzile erau goale. Toată lumea dormea Încă. Totuși, când a cotit-o pe West Grand Boulevard, a văzut o coloană de fum Înălțându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trecu de ghereta vameșilor, Își Înfipse mocasinul cu ciucurași În pedala de accelerație și Cadillacul demară, scrâșnind din cauciucuri. Acum chiar semăna cu o urmărire de mașini. Căci pe pod părintele Mike accelerase și el. Șerpuind printre mașini și camioane, gonea spre fâșia internațională, cu Milton pe urma lui, clipind din faruri ca să anunțe lumea să se dea la o parte. Podul se arcuia deasupra râului Într-o parabolă plină de grație, cu luminițe roșii pe cablurile de oțel. Cauciucurile Cadillacului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2054_a_3379]
-
trezit pe lume / 7 • Bucureștiul meu / 14 • Arhitectura Iu' pește / 26 • Colea,-n tină / 31 • Animale de tablă / 42 • Tahistoscop / 46 • O amintire de la "Artis" / 53 • Pentru D., vingt ans apres / 56 • Cum am devenit poet / 61 • Unde merge poetul gonit din cetate / 67 • Farmecul discret al poeziei / 73 • Poezia. O previziune / 74 • "Asta nu e poezie" / 78 • O artă fără public / 82 • Zece vederi cu Monrepos Castle / 86 • Mai e nevoie de biografii? / 95 • Fapte / 100 • "Acesta nu e un
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
toate etapele arătate de mine aici, cineva poate să devină sau nu poet. Rămân deci la a doua întrebare, pe care mi-am pus-o singur și care-o să mă urmărească, bănuiesc, întotdeauna: sânt oare poet? Unde merge poetul gonit din cetate Recitesc, de două luni încoace, cu o încîntare copilărească și cu mândria puțin absurdă și dezinteresată pe care o ai când echipa ta favorită câștigă un meci, pagini literare care par acum profetice. Când dădeam peste ele înainte de
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
această privință, nici cultura celui în cauză, nici talentul poetic, nici priceperea la teorie literară. Nici măcar gustul individual. De vină e, în primul rând, vârârea tuturor genurilor de poezie în aceeași oală și permiterea intrării lor în aceeași competiție, unde gonesc după același premiu: câștigarea titlului de "singura formă de poezie posibilă". Sau de Poezie, pur și simplu. I-am auzit pe unii spunând că singura poezie posibilă e poezia clasică a lui Eminescu sau Coșbuc. Ce s-a scris mai
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
din Babilon pe cel ce seamănă, și pe cel ce mînuiește secerea la vremea secerișului! Înaintea săbiei nimicitorului, fiecare să se întoarcă la poporul său, fiecare să fugă spre țara lui. 17. Israel este o oaie rătăcită pe care au gonit-o leii; împăratul Asiriei a mîncat-o cel dintîi; și acesta din urmă i-a zdrobit oasele, acest Nebucadnețar, împăratul Babilonului." 18. "De aceea, așa vorbește Domnul oștirilor, Dumnezeul lui Israel: Iată, voi pedepsi pe împăratul Babilonului și țara lui, cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85098_a_85885]
-
se Întâmplă să-mi imaginez cum plec pur și simplu pe ușa din dos, fără rămas-bun sau fără vreo scuză stupidă. Și uneori exact asta fac.“ Jurnalul lui Kitty, 5 ianuarie 2005, New York Introtc "Intro" Ningea lin peste Manhattan. Taxiul gonea de-a lungul marginii insulei, pe șoseaua FDR, și pentru o clipă, ultimele raze ale apusului făcură totul să pară un vis frumos, sclipitor și imaculat. Taxiul părăsi autostrada aglomerată prin ieșirea dinspre Canal Street și dispăru În pădurea cenușie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2288_a_3613]