KorAP: Find »[drukola/base=grăbi & drukola/pos=verb]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...599 >

14,967 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791

iarăși în ochii lui Mihai și, ca și cum altă ieșire nu ar exista, soarbe încet toată vodca, la finele căreia, menținînd încă paharul la gură, își mușcă puternic buza de jos, dorind să înăbușe în gură flăcările băuturii. Mihai s-a grăbit să-i aducă un pahar cu apă. Mulțumesc! se bucură Maria, luînd paharul, apoi, după ce bea puțin, îl lasă lîngă cel de vodcă și se rotește încet, să vadă mai bine toată încăperea. Te rog, ia loc! face Mihai un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
curăță porțiunea carosabilă de stratul alb depus de la ultima trecere. Viscolul parcă a mai stat, dar vîntul suflă cu putere, scuturînd pomii, împrăștiind vîrfurile sulurilor de zăpadă. Pe trotuare sînt pîrtii înguste de la puținii trecători. Aura se strecoară cu greu, grăbindu-se, cu pantofii plini de zăpadă, cu picioarele înghețate pînă la genunchi. În fața blocului, de la scară pînă în trotuar, un locatar curăță zăpada cu o lopată din placaj. Înainte de a intra în lift, ochii ei se aruncă, din obișnuință, spre

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ce-ți acaparează privirea... Poate cel mai..." Sărut mîinile, doamnă! o salută un bărbat care iese din lift. V-am căutat, că nu-s lămurit cu cifra de plan la filamente pe luna decembrie, dar nu mă mai întorc, sînt grăbit. Vin mîine. Bărbatul se depărtează cu pași repezi către ușa ce dă în curtea uzinei, adunîndu-și din mers, la piept, șuba de șantier. E inginerul Ștefănescu Don Șef, cum îi spun toți -, șeful unei secții. Teona a rămas pe loc

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
freca, să iasă spuma groasă, pe placul Mariei. "Se înșeală dacă își închipuie că fac petrecerea la ei mîine seară. Găsească-și alt dramaturg!" hotărăște Mihai, fără să aibă curajul s-o spună cu glas tare. Proastă cafea; te-ai grăbit arată Maria spre ceștile fără pic de spumă. Efectul va fi același. Dorești și o vodcă? întrebă Mihai calm, impunîndu-și să păstreze egalitatea cîștigată mai înainte. Nu, e prea mult. Nu-mi face bine. Dimpotrivă! Am avut impresia... Păstrează-ți

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ar trebui să știe să se comporte ca un om civilizat, Da, cînd i se spune clar pentru ce a fost deranjat răspunde Mihai tăios, îndreptîndu-se spre cuier, de unde ia blana Mariei și i-o aduce: Te rog, poate te grăbești. Mă dai afară deci pufnește Maria într-un surîs scurt, ridicîndu-se din fotoliu. Același gest ca al eroului din piesa ta. Gide spunea, parcă: "Cei mai profilici scriitori au scris o singură carte: cartea vieții lor", iar tu, după cîte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
cu capul întors brusc, speriată aproape, și-l privește lung, cu urma durerii lăsată să-i crească vizibil pe față: De data asta chiar că regret venirea mea aici! înclină privirea, ca un rămas bun și iese, fără să se grăbească, ci cu un pas cumpătat, domol, plin de siguranță însă, lăsînd în urma sa, pe chipul și în sufletul lui Mihai, dincolo de oboseala ce-l răpune, un mare și neliniștitor semn de întrebare. Radu și Lazăr merg iarăși la Dorin, pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
acolo, pe baricade. Un bărbat cu o figură prietenoasă, de al cărui zîmbet se leagă amintiri plăcute în sufletul lui Mihai, îl întîmpină cu mîna întinsă: Noroc, dom' Vlădeanu! Am zis doar că ne vedem la premieră, dar m-am grăbit și am venit la vizionare; să ajutăm, pe cît posibil, spectacolul cu părerile noastre... E inspectorul din Direcția Teatrelor, cel care, întîmpinîndu-l pe Mihai toamna trecută, i-a zis: Îmi place "Ora solstițiului"! Mă bucur că teatrul din Valea Brândușelor

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Doina i se agață strîns de braț. Ce grozăvie! clatină din cap fata după ce intră și încuie ușa de la intrarea în vilă. Te rog să te faci comod! Tanti e plecată la sora ei, mama-i la spital, tăticu'... Te grăbești? Mihai se uită la ceas: nouă și jumătate, coloana de mașini care duce schimbul trei la uzină a plecat deja. Pot să mai stau vreun ceas zice el înaintînd în salon. Voi întîrzia la uzină, dar... Dacă mergi să lucrezi

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
că frumosul de el n-a fost nici noaptea trecută și nici asta pe la uzină, iar mîine nici atît, are scuză, vine la petrecere... Te-ai mai întîlnit cu Arbore? Da, aseară. Vine și el? Ne-am zărit doar, se grăbea; îl caut mîine dimineață... Nu-i nevoie, Mihai face Săteanu un gest de lehamite. N-a vrut să vină niciodată pe la mine, înseamnă că-l incomodează funcția mea. Ăsta-i neam de-a lu' Arbore: săraci și cinstiți. De fapt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
kilograme. Cîte una, obosită, stă pe vreo bobină goală, cu spatele rezemat de carcasa mașinii, cu bărbia lăsată în piept și doarme. Cele treze, care au terminat de încărcat mașinile și așteaptă să se umple bobinele, văzîndu-l pe Mihai, se grăbesc să-și facă de lucru, scoțînd bumbacul din buzunar, cu care șterg porțiuni din carcasa emailată ori iau mătura și o împing de ici-colo, să adune vreo eventuală scamă sau bucată de hîrtie. "Cunosc psihologia gîndește Mihai. Mișcare continuă. Ștefănescu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
întoarce: în fața lui stă femeia din laborator, tunsă scurt, tinerește, cu ochii și mai mari, expresivi, poate din cauza unor cearcăne discrete. Vă rog, doamnă; poftiți! o invită Mihai, gata să se intimideze ca un școlar. Nu, dom' inginer, că mă grăbesc se scuză femeia, rămînînd în mijlocul încăperii. Am venit doar... începe ea, dar se oprește stînjenită de bunăvoința cu care a fost întîmpinată. Știți... se căznește ea să se explice am doi copii mici, de doi ani jumate și de un

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
făcînd un gest intim, parșiv între bărbați. Lazăr sare de pe scaun ca ars, întinde brațul lateral să lovească, dar rămîne așa, arătînd cu degetul grămada de haine, apoi, înfuriat, trage din buzunar plicul cu bani și-l aruncă pe masă, grăbindu-se să părăsească bucătăria. Ajungînd în sala restaurantului, îl zgîlțîie pe Radu, arătîndu-i spre ceas că-i ora șase, apoi pleacă în fugă spre grupul sanitar. Blochează ușa de la intrare cu un scaun, încuie cu zăvorul ușa cabinei, se apleacă

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Radu înțelege despre ce-i vorba și merge în bucătărie, urmat de Lazăr, unde își schimbă reciproc hainele. Vezi că schiul stîng trage puțin într-o parte îl avertizează doctorul. M-oi descurca eu spune Lazăr precipitat, tremurînd de nervi, grăbindu-se să iasă afară în viscol. Dă-mi rucsacul zice lui Radu -, măcar să-i duc ăluia programele și afișele, că atîta prieten bun, nepervers, am. Parcă ți-era ciudă pe el surîde studenta, care s-a trezit deja și s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
vînzătoarele mele... Cred că-s măgar! Cristina nu merită să mă gîndesc ironic la ea. Trebuie să o revăd în dimineața asta!" În birou, găsește telefonul sunînd pe intern încet, prelung, monoton. Da, vă rog! Vlădeanu la telefon răspunde Mihai, grăbindu-se să ia receptorul. Bună ziua! spune încet o voce de femeie, puțin voalată, ca atunci cînd ții un creion între dinți. Spuneți-mi, vi s-a propus un transfer la Cooperări? Da, de ce? Sînteți cumva tovarășa secretară? Îmi pare rău

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
c-am mai participat la așa ceva; ne trebuie un cadru medical, cu trusă de prim ajutor. Vă opriți la poarta spitalului; veți fi așteptați; vorbesc eu cu medicul șef pînă atunci. Drum bun! Vlad salută și iese, întovărășit de Mihai, grăbindu-se amîndoi să se țină după Cornea, pornit vijelios spre poartă. Frumoasă Brîndușa asta rîde Vlad spre Mihai. Dacă-mi reușește destroienirea, de 8 Martie îi duc un buchet cu brîndușe, așa, ca omagiu că mi-a dat prilejul unui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
sinceră, iubești teatrul, știi să fii o parteneră ideală în munca artistică; ți-am dorit de multe ori prezența, chiar aseară, la vizionare; prezența și opinia conchide Mihai, sărutînd locul dezgolit. Aura murmură ceva aducînd a rămas bun și se grăbește spre intrarea în bloc, înspăimîntată de vorbele lui Mihai. "Trebuie să rup invitația! se înfurie, nervoasă că nu-și poate trage mănușa, în care a băgat biletul, dar, intrînd în apartament, se oprește rezemată de tocul ușii: În fond, n-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
ceva cu haz, să facă rolul Irinei de fată șchioapă. Vlădeanu nu-i la uzină c-a fost de noapte, tu ești singurul care știi unde stă. Ei uite că pe-asta n-o mai fac zice Lazăr și pleacă grăbit spre blocul de peste drum. Ana! strigă întrînd în apartament. Nimeni. Pe masă, un bilet: "Mi s-a făcut rău și am chemat salvarea. De la autogară am aflat că a plecat o echipă înaintea cursei. Te sărut, Ana." Lazăr iese în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
chemat salvarea. De la autogară am aflat că a plecat o echipă înaintea cursei. Te sărut, Ana." Lazăr iese în fugă, dar de la lift se întoarce, se repede la bibliotecă, saltă Istoria... lui Călinescu și ia plicul cu mia de lei, grăbindu-se apoi către maternitate, înfuriat la gîndul că nu i-a luat profesorului, măcar în împrumut, o mie-două, să aibă, că replica "bani de țigări am", aici, în Valea Brândușelor, n-o fi numai scornirea vreunor guri rele. Motorul cursei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Maria Săteanu și s-o strîngă de gît. Pentru ce anume?, încă nu-și dă seama, dar simte că va înțelege cînd o va vedea cu ochii ieșiți din orbite. Îl lasă pe Muraru, murmurîndu-i vorbe de îmbărbătare, și se grăbește spre maternitate. Sora de la intrare îi spune, nu fără ironie, că "tovarășa doctor Maria Săteanu-Bujoreanu, căci așa o cheamă de cîteva zile, este în cabinet, se pregătește de plecare" și-i face semn cu mîna spre liftul care duce direct

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
pe sînul femeii, a atins mamelonul, iar acum îl simte întărindu-se. Ochii îi stau ațintiți doar în ai femeii, ca ai cobrei care vrea să hipnotizeze prada. Vede mîna dreaptă a Mariei pregătită să lovească din nou, dar se grăbește s-o apuce cu stînga, ridicînd-o pînă ce poate să-și lipească buzele de ea. Profită de gest ca să ridice și mîna dreaptă a lui, numai bine să poată să-și umezească buricele degetelor cu salivă, pe care le întoarce

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
un timp prietenul: nebărbierit, cu ochii roșii de nesomn, tras la față și, pe deasupra, caraghios în hainele de schior. Bărbia îi tremură vizibil iar mîinile, tremurînd și ele, mototolesc continuu mănușile groase. Te rog, stai, stai cu mine..., chiar dacă te grăbești, sînt așa..., e cumplit să... Hai, mă, fii bărbat, ce naiba! încearcă Mihai o glumă. Oi fi fost eu bărbat astă iarnă; acum aștept... E... e... teribil, îți spun... Cred că-s și istovit: toată noaptea pocher, l-am dezbrăcat pe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1493_a_2791]
Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244

acești oameni îmbrăcați cu pulovere și haine de ploaie descriau, într-un mod realist și totodată confesiv, accese dezgustătoare de beție, de violență domestică și abuzuri sexuale. O doamnă filiformă, cu un aer trist, îmbrăcată într-un costum cafeniu, povestise grăbită despre asalturile frenetice ale soțului său, un agent de vânzări alcoolic și ratat, asupra mai multora dintre orificiile sale cu diferite obiecte dure, contondente, sticle de bere și altele asemenea. Un pedagog de vârstă medie, un intelectual atins de calviție

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
izolați unul de celălalt. Dat fiind că nu cunoșteau un alt mod de a participa la mișcarea corpusculară a societății, se lăsau atrași, asemenea piliturii de fier, spre magnetul mântuitor. Seară de seară, la întâlniri, cei doi înfloreau și se grăbeau apoi spre casă, pentru a asculta o predică suplimentară a lui Dave 2; acesta pleca de fiecare dată, cu o regularitate de ceasornic, la 23:10, pentru a prinde ultimul autobuz 114 care se îndrepta spre Friern Barnet, unde se

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
era fixat pe planul mediu și Carol pregătea cina. Ce-avem la masă? întrebă Dan și își trânti pe podea servieta modernă de aluminiu. — Ah, bună, dragul meu, spuse Carol. Se prefăcuse că nu observă intrarea lui și acum se grăbi să-l sărute prelung pe buzele cu colțurile lăsate. Dan observă imediat că se gătise și se dăduse și cu parfum. Purta un șorț dintr-acelea lungi, imprimat cu imaginea unui corp gol. Dar acesta nu-i ascundea pantofii cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]
fiu cinstit, n-ar trebui să aparțină de mine, dar, nu știu din ce motive, sunt singurul doctor pe care acceptă să-l vadă. Și stai mult? întrebă Naomi. Alan se uită la ceas, era șase și jumătate. Dacă mă grăbesc, ajung înapoi la opt. S-ar putea să fie nevoie să drenez un chist. — Alan, știi bine că nu ai dus-o la culcare pe Cecile de vreo săptămână... — Știu, dragă, știu. Și îmi pare rău. O să mă revanșez față de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/1919_a_3244]