2,509 matches
-
sunt sigur că și lui James i-a fost greu. Pentru că știi cât de mult detestă să greșească. Să fim cinstiți: el greșește rareori. Așa că probabil că i-a fost aproape imposibil să recunoască faptul că a făcut o greșeală groaznică și apoi să-și mai și ceară iertare pentru asta. Deși, după ce am spus asta, sunt sigur că ai senzația că dacă mai auzi o singură dată „iartă-mă“, o să vomiți. Probabil că te-ai săturat să tot auzi asta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
tare acum o grămadă de timp, iar el n-a mai văzut-o, nici pe ea, nici pe fetiță de foarte multă vreme. Dar acum s-au reunit. Helen a început să cânte cât o țineau plămânii. Era o melodie groaznică despre o reuniune de familie și ce bine e. Apoi a urcat scările în pas de dans, continuând să cânte. Stai! am strigat eu după ea. N-am terminat. Mai vreau să te întreb o grămadă de chestii. Dar Helen
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2114_a_3439]
-
să constat că scrie excelent, cu o forță absolut impresionantă, m-am bucurat la extrem: rata apariției unei asemenea surprize pentru un redactor de beletristică În Belgia Orientului este de șapte ani.) Pe atunci mi s-a părut Însă o groaznică impietate, cum adică nu există scenariști, există, erau scriitorii, era vecinul de la opt, care fusese sectorist și putea oricînd să scrie un scenariu pentru că-și pusese ochelari, vedea mai bine, ca-n Scufița Roșie, avea dinți atît de mari, erau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
a mînca (la un moment dat, o conservă de pește). Mai puțin inspirat chiar deloc faptul că i se dă o explicație, să moară misterul: de existența subomului știe directorul minei, Rebengiuc, cu alte cuvinte golemul face parte dintr-un groaznic experiment cu trimitere facilă la omul nou (recent vezi Patapievici), așa Încît atunci cînd se ivește În sfîrșit animalul gonit din galerii de gazele toxice (la sugestia lui Răzvan Vasilescu - procurorul căruia i se vede sexul la duș, joc impecabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
altul și tot așa, pînă-l face să semene c-un zombie Îmbucătățit, și scrie cu sînge nu mai știu pe ce trîndăvie (pentru că drogatu’ stătea În pat, trîndăvea), pe-o sărmană prostituată o execută un client silit de maniac sub groaznică amenințare s-o penetreze cu o enormă sculă ascuțită din metal, și scrie cu sînge desfrîu, alteia Îi taie nasul și-i lipește cu superglue de-o mînă telefonul și de cealaltă un flacon de somnifere, pentru ca victima să aibă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
cu vocea sa delicată Împotriva anticoncepționalelor. Preferă tehnicile străbune, ce reflectă iubirea cu adevărat, cu furtun. Dintr-o visare-n alta, autoarea ajunge la gîndire: „Și cînd te gîndești că viața Îi este dată omului doar o singură dată!” Profundă, groaznică constatare, la care ajungi mai ales dacă folosești prezervativul chinezesc. Avem apoi În Est-Vest un interviu cu Ilie Verdeț, cu poză, chiar poza lui, realizată după metoda dagherotipului, e tînăr, ca acum, Înflăcărat de ceva, cu părul dat cu briantină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
Bucureștilor, depistez un titlu pastoral piscicol: „Războiul pentru rîme”. Articolul, excelent scris, zugrăvește un fel de război fratricid, Între pescari, care a inspirat vechea zicală românească Dau un cal pentru o rîmă. Tot În spațiul rîmelor poposește, În Dimineața, o groaznică poetesă FDSN, psihiatră de Tulcea, doamna Elena Preda, care-și cîntă partidul. „Am traversat a doua fază a limbajului de lemn”, spune ea. „FDSN-ul Își propune o creație În domeniul limbajului.” Mai creație decît domnul președinte, În faza a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
ac de siguranță și-l scoteam cînd scăpam din liceu, ei bine, greșeală fatală, trebuia să-l port tot timpul, probabil și acasă, la masă, pe munte, la cinema, În pat, Înfipt În carne, Înainte sau Înapoi la facultate, ce groaznică instituție, făceau prezența la seminarii, dar tot nu ne duceam, eu și Mașa, iubita mea de-atunci, acum soție și mamă dar la fel de suplă siberie față de toate fleacurile atît de importante care ne-au ros mie și altora existența, făceam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
vizită. Amintire: Ajunul Crăciunului din 1951, chiar Înainte de Crăciunul Însîngerat. Sid Hudgens aranjează un flagrant și el bagă la răcoare doi amărîți care se drogau cu iarbă. Găsește În apartamentul lor cartea de vizită, dar nimic mai mult. Sid cel Groaznic: „Toată lumea are secrete, Jack“. Dar a continuat să urmărească pista, purtat de curent. A vrut să afle cine și de ce a produs materialele pornografice. A ajuns la biroul Personal de la P.C. Bell, a verificat fișierele cu datele personale ale angajaților
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
pe fotografii. Îți amintești? Yorkin zîmbi - abia aștepta să dea pe gorană. Știu bine tărășenia. Și zici că Pierce cade pe bune? Zece ore de cînd făcuse scenariul. — Poate chiar În seara asta. — Atunci să-l fut pentru zborurile alea groaznice. — Chester, spune-mi pe Îndelete. Yorkin se ridică În picioare și făcu cîteva mișcări, ca să scape de cîrceii de la picioare. Știi care-i nasoleala cu Pierce ăsta? Pe cînd eram io-n zborurile alea urîte, stătea lîngă mine și zicea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
glasul de dinaintea luptei cocoșilor: „Ziceam că m-am gândit la o mulțime de lucruri pe care aș vrea să le știi și tu, acum, cât mă simt mai bine.“ Arătând și bucuroasă, și tristă. „Vreau să le știi pentru că durerile groaznice din ultimul timp m-au convins că n-are rost să mai cred că scap. Nu vreau să mă amăgesc. Uită-te la mine: sunt foarte lucidă.“ Arătând bucuroasă că-i poate vorbi și tristă pentru că mai e în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
îndepărtez de ușă, dar trăgeam cu urechea. I-am auzit șușotind și celălalt, un bărbat, zicea că, dacă eu nu dau drumul, nu poate intra cu forța. Și ce să facă? îl întreba. Să aștepți. M-a cuprins o frică groaznică. Nu știam ce vor, dar bănuiam. Când am coborât, să plec la serviciu, i-am văzut în hol, au vrut să stea de vorbă cu mine, le-am zis că-s grăbit, dar pe bărbat l-am recunoscut: un tip
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
decât un vis. Cum ireală era și vestea, deși foarte adevărată, căzută din senin, cu boala lui Vlad Dumitrescu. O auzi chiar de la Rodica Dumitrescu. La început nu i-a spus, cu glasul rece și speriat, decât că are dureri groaznice de cap și că i-au propus mai multe teste: fund de ochi și aer infiltrat în creier. Apoi că au descoperit o tumoare ce părea să aibă o foarte rapidă evoluție. Apoi că trebuie operat pentru că durerile sunt mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
aștepta vreo mașină, ea a înțeles că o însoțise. „Atunci du-mă până acasă“, i-a spus. Drumul părăsea imediat șoseaua, în spatele blocurilor foarte noi, șerpuia un timp, spre marginea orașului, pe străzi înguste și prost luminate, mărginite de case groaznice, mici, cu curți, câini și garduri de lemn neîngrijite și arbori care se aplecau peste trotuarele pietruite acolo unde locuiau sărăcimea și țiganii, poate, în apropierea câtorva fabrici. Și-au spus banalități, Andrei Vlădescu nu era atent decât la vocea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
-ți iei și puturoșii tăi de bani, nu mă cumperi tu pe mine...“ Andrei a ieșit în noaptea murdară, frigul și lapovița l-au izbit în față, și-a ridicat gulerul pardesiului, înaintând repede pe străzile înguste, mărginite de case groaznice, mici, cu curți, câini și garduri de lemn neîngrijite pe care le uita pe măsură ce le lăsa în urmă, ca în ieșirea dintr-un coșmar. Apoi lăsa în urmă șoseaua luminată și cartierul nou, în drumul spre casă. I se părea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
botanică?“, spuse Ioana Sandi. „Am făcut și poze. N-am crezut că poate fi atât de minunată iarna, m-a fermecat pur și simplu. M-am întors acasă de-a dreptul fericită. Am și uitat de șefii ăia ai mei groaznici cu care nu reușesc să mă înțeleg.“ Lăsase paharul de o parte și ședea sprijinită de noptieră, iar el se întinsese cu capul în poala ei. Își încurca degele în părul lui și îi povestea. O privea de jos în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
știind o poate opri, dar el n-a știut ce trebuia... Se zvârcolise de nenumărate ori, între vis și trezie, aducând înapoi imagini sub lupă. Apoi dintr-odată, a fost treaz și i se părea că a avut un vis groaznic, ca o revelație, și că în egală măsură fusese foarte conștient și că nu era vis, ci realitate și cu ochii larg deschiși în întuneric încerca să-și pună orânduială în gânduri. Metodic. Ce descoperea i se părea înfiorător. Dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1927_a_3252]
-
omagiul sărmanului unchi Godfrey. Nimănui nu-i vine să creadă că a murit: și cu atât mai puțin că n-a trecut nici o lună de când a fost la petrecerea de ziua mea. Slujba de pomenire a fost și ea la fel de groaznică: bunicul și bunica erau tare necăjiți, în capelă înghețam, afară vuia vântul și așa mai departe. Dar cu o seară înainte am stat chiar în casă, unde au avut loc cele mai jenante situații. La aflarea veștii, mătușa Tabs s-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
când expediția noastră la târguieli dura mai mult decât ne așteptaserăm, mergând cu șaptezeci și cinci sau cu nouăzeci de kilometri la oră pe străzile mărginașe, cu teama să nu ratăm primele etape ale concursului sau stupida introducere a prezentatorului, pigmentată cu groaznice jocuri de cuvinte și rostită cu zâmbete slugarnice de cățeluș ajuns la maturitate prea curând. Dar mama mai avea un motiv pentru care se uita în fiecare după-amiază și vedeam în ochii ei arzând flacăra adevăratului credincios, căci ea se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
cinstită cu ea însăși - pentru care o începuse. Se întâmplase totul prea repede - și din motive nepotrivite - pentru că ei îi era milă de el, pentru că era și ea speriată și avea nevoie de mângâiere. În plus, cum puteau uita vreodată, groaznicele circumstanțe care-i aduseseră împreună? Cum putea ieși ceva bun dintr-un asemenea început? Urcă în dormitorul ei, își făcu valiza, apoi se uită prin cameră să vadă dacă nu uitase ceva. Da - erau câteva obiecte de prim-ajutor, își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1897_a_3222]
-
bine, nu-i așa, zise el, cum este o persoană care folosește În același timp remedii false și tratamentul spiritual? E ca un măgar tras de doi stăpîni - nu ajunge nicăieri. Știați asta, nu-i așa? — Dar era o durere groaznică... spuse domnul Mundy. — Durere! exclamă domnul Leonard, pe un ton pe jumătate amuzat, pe jumătate disprețuitor. Zgîlțîi scaunul. Pe scaunul ăsta Îl doare că-mi suportă greutatea? De ce nu, de vreme ce lemnul din care este făcut are aceeași materialitate ca osul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
Se uită prin agenda de pe biroul lui Viv, Întorcînd paginile, citind numele. Domnul Symes, domnul Blake, domnișoara Taylor, domnișoara Heap... Știa deja ce dezamăgiri Îi Îndemnaseră să sune: iubite necredincioase, suspiciuni chinuitoare, indiferență afectivă. GÎndul acesta o neliniști. CÎt de groaznică era munca asta! Chiar și cu Viv alături, care-o făcea suportabilă, ce oribil era să fii aici, În timp ce tot ce conta pentru tine, tot ce era real, cu sens, se afla În altă parte, imposibil de atins... Intră În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
deschizînd-o la Întîmplare. Dar Îți dai seama acum, zise Omul Invizibil, de situația În care m-a adus starea mea? Nu aveam nici un fel de adăpost - nici un acoperămînt - pentru a renunța la avantajul meu, pentru a deveni ceva ciudat și groaznic. Nu mîncam deloc, pentru că a mînca, a mă umple cu materie neasimilată, Însemna să devin Încă o dată grotesc de vizibil. Nu m-am gîndit niciodată la asta, zise Kemp. În tot acest timp, pompa revenise la viață și Începuse să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
gîndești. Totuși, nu cred că aș vrea să stau În Londra. Londra va fi la pămînt la următorul război, nu crezi? Dar atunci totul va fi la pămînt. Nu va mai fi ca ultima oară. Chiar atunci cînd lucrurile păreau groaznice, În mijlocul atacului, doream să rămîn - tu, nu? Nu eram aici de mult timp, dar simțeam un soi de loialitate față de oraș, cred. Nu doream să-l dezamăgesc. Acum mi se pare o nebunie! Loialitate față de cărămizi și mortar! Și apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]
-
ridică privirea. — Chiar așa? N-am știut. Am crezut că ai stat acasă cu tatăl tău. — Stăteam În weekend, dar În timpul săptămînii doreau să ne aibă acolo, ca să putem munci, dacă ar fi fost atacate liniile ferate. Era un loc groaznic. Atîtea fete! Toate alergau pe scări, În sus și-n jos. Toate șterpelindu-ți rujul sau ciorapii. Sau, dacă Împrumutai bluza sau altceva, cînd o primeai Înapoi avea altă culoare sau formă pentru că o vopsiseră sau Îi scoseseră mînecile! RÎse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2284_a_3609]