2,606 matches
-
bufoni grotești sunt stâlcite, sonoritatea coborâtă, mișcările trupului au ceva grotesc. Aceleași lucruri se remarcă în parodierea sau degradarea infernului și a paradisului în Dănilă Prepeleac, Povestea lui Stan Pățitul și Ivan Turbincă. Personajele devin niște măscărici, pactul cu diavolul este grotesc, râsul regenerator abundă și ni-l închipuim ca fiind râsul întregului popor (Petru Poantă). Infernul e un "grandios ospăț", Raiul e sărăcie lucie. Dănilă Prepeleac își bate joc de dracii hilari și proști. În povestea Ivan Turbincă, moartea își pierde
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
de viață prin depășirea pericolelor, se umanizează, se maturizează în urma întâlnirii cu omul roș, în călătoria sa care este un necontenit prilej de inițiere. El capătă experiență în cunoașterea speciei umane și în urma întâlnirii celor cinci personaje supranaturale, cu elemente grotești, cu viciile lor pe care feciorul de crai le privește cu înțelegere și jovialitate. Știind, după filosofia străveche, că omul nu poate trăi singur, Harap-Alb reușește să-și facă prieteni buni, este altruist, are un suflet mare, iubind albinele și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
dramele se consumă în infernul lui interior, înstrăinându-l de tot ce avusese până atunci. Partea a doua a romanului este un adevărat jurnal de front, rezultat în urma participării autorului la război, în linia întâi. Realul se transformă în fantastic grotesc, scenele nefirești devin adevărate. Oscilările între viață și moarte, întâmplările de război nu au nimic eroic luate în ele însele. Noaptea soldații și ofițerii mărșăluiesc spre o țintă obscură, atenți să nu facă zgomot cu bidoanele. Un ofițer cu intestinele
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Istorie literară și poezie, Editura Facla, Timișoara, 1974. Tomuș, Mircea, Opera lui I.L. Caragiale, Editura Minerva, București, 1977. Tomuș, Mircea, Mihail Sadoveanu, Editura Dacia, Cluj, 1978. Tomuș, Mircea, Mișcarea literară, Editura Eminescu, București, 1981. Țeposu, Radu G., Istoria tragică și grotescă a întunecatului deceniu literar nouă, Editura Eminescu, București, 1993. Ulici, Laurențiu, Literatura română contemporană, Editura Eminescu, București, 1995. Ungheanu, M., Pădurea de simboluri, Editura Cartea Românească, București, 1973. Ungheanu, M., Arhipelag de semne, Editura Cartea Românească, București, 1975. Ungheanu, M.
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
este prezentă la fiecare pas pe care îl face ritmul accelerat al progresului. Fără o identitate proprie, reticentă la spiritul critic, lumea lui Caragiale este preocupată doar de satisfacerea propriului ego, trăind, sau mai bine zis îndurând, progresul în mod grotesc și grosolan. Astăzi se vorbește despre o nouă mentalitate, dar care din păcate este îmbrăcată în aceleași haine vechi. Corupția, ipocrizia, interesul politicienilor pentru binele personal, și nu pentru cel colectiv, snobismul, aviditatea sunt doar câteva dintre defectele pe care
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
direct, care sintetizează prin gest și vorbire structura tipic socială a personajelor. Pentru a defini personajele, Caragiale folosește mijloace diverse, pe care le armonizează perfect. Felul de a vorbi sugerează nuanțat caracterul și atitudinea. Gestul sau formula verbală stereotipă accentuează grotesc o trăsătură dominantă. Cadrul în care este plasat personajul îl definește, indicațiile scenice amănunțite întregesc portretul fizic și moral. Există în Conul Leonida sau în O scrisoare pierdută pasaje în care indicația scenică e dezvoltată ca în caietul de regie
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
complicitatea există și între cele două tabere: Să mă ierți și să mă iubești pentru că... toți suntem români!... mai mult, sau mai puțin onești! - îi spune, la sfârșitul piesei, Cațavencu lui Tipătescu. 4.2. Societatea sfârșitului de secol sau fauna grotescă Decizia lui Caragiale de a intercala episodul cu Dandanache și scrisoarea sa pierdută dă amploare semnificației simbolice a scenei intrigilor politice. În viața publică de provincie intervine un fragment din viața publică a centrului, a capitalei. Prin intermediul acestui intrus care
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
microcosmului caragialian Latura socială a comicului apare în O scrisoare pierdută mai mult decât în orice altă piesă a lui Caragiale. Personajele sunt înfățișate sub multe aspecte individuale, precum nume proprii, ticuri verbale, stâlciri de cuvinte, costum, gestică. Structura lor grotească are ca obiectiv punerea în valoare a tipului general social. Observăm că toate personajele comice aparțin aceleiași lumi corupte și stupide a claselor dominante, dar în același timp fiecare are un profil individual diferit de al celorlalți. E ingenioasă metoda
Lumea politică pe scena lui I. L. Caragiale by Corina Baraboi () [Corola-publishinghouse/Science/1677_a_3045]
-
nu, e drept că aceasta schematizare are ceva profund adevărat, pentru că tangoul întruchipează trăsăturile esențiale ale țării pe care începusem să ne-o construim: dezrădăcinarea, nostalgia, tristețea, frustrarea, dramatizarea, nemulțumirea, ranchiuna și problematizarea"124, căpătând fie nuanțe delicate (Caminito), fie grotești (Noches de Reyes), fie aspre și dramatice cum sunt celebrele tangouri ale lui Enrique Santos Discépolo. Sunt puține țări în lume în care sentimentul nostalgiei să se fi repetat atât: la primii spanioli care-și regretau patria îndepărtată, la indieni
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
distrează, portenul, cănd dansează tango, o face ca să mediteze la soarta să, care în general este grea, sau ca să se gândească la existența omului, argentinianul nu râde și nici nu se distrează, iar dacă râde, o face cu o grimasa grotesca, "care numai râs nu este". Tangoul este un dans dramatic, că tot ce este porteno, în general, spune Sábato, iar, dacă uneori textul sau are umor, acesta are agresivitatea unui "bobârnac argentinian", în timp ce cuvintele sale sunt epigrame ce conțin ranchiuna
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
-l descrie, care-l investighează, nu poate fi decât o literatura a situațiilor excepționale, dure în majoritatea cazurilor. Literatura serioasă reprezintă descrierea dualității tragicomice ce caracterizează ființă umană, acea tragicomedie ce provine din dublă să condiție de demon și înger. Grotesca, dar patetica dualitate care-l face să vorbească despre eternitate, când știm cu toții, amintește Sábato, că vom trăi până în jur de 70 de ani. Stupida, dar eroica dualitate care-l determina pe om să se preocupe de absolut și de
[Corola-publishinghouse/Science/1473_a_2771]
-
eroii altor basme, care fac o singură călătorie. Lasă să treacă pe un pod o nuntă de furnici și-și riscă viața mergând prin apă, face un stup pentru un roi de albine fără adăpost, ia cu el niște personaje grotești: Gerilă, Flămânzilă, Setilă, Ochilă, Păsări-Lăți-Lungilă, personificări ale forțelor elementare ale naturii. Socotind o mare îndrăzneală faptul că fata lui e cerută de niște golani venetici, împăratul Roș îi supune la probe în urma cărora ar trebui să piară, dar nu se
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]
-
Orașul de ghips" va deveni ,,metafora obsedantă" a prozei blecheriene. Ultima dintre narațiunile scurte ale autorului, Ioniță Cubiță, nu are nimic din atmosfera ,,de spital" a celorlalte scrieri. Fragmente din această scriere, acaparată de un personaj situat la limita dintre grotesc și machiavelic, regăsim în Întâmplări în irealitatea imediată. Spectacolul atroce al vieții care cuprinde ororile la care asistă copiii în prezența acestui caracter insolit va pregăti celălalt spectacol în care Blecher va intra, de data aceasta nu ca martor, ci
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
acestor prime scrieri. Criticul observa picturalitatea textelor poetice ale lui Blecher, unele versuri fiind adevărate reprezentări grafice ale operelor lui Degas și Dali. Dintre toate poeziile lui Blecher, Manolescu se oprește asupra unui text în proză, mai puțin cunoscut, Poemul grotesc, apreciindu-l ca fiind de factură avangardistă, ,,un Salvador Dali în cuvinte"19: Soldatul verde care locuiește în lună îmi trimite un fir de salivă, câteodată o porocală, câteodată o frunză de pătrunjel (păr smuls din barba verde) și câteodată
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
sensibilitate), dar de a pătrunde în alte zone sufletești, mai grave, mai complexe, și de a ni le face cunoscute cu o preciziune analitică extremă. Aceeași poezie amară a vieții, aceeași oboseală tragică, același humor făcut din elemente ingenue și grotești, același realism minuțios contrastând cu același simț al fantasticului și al visului toate marile calități inițiale se găseau în Inimile cicatrizate. Cred doar că li se adăuga de astă dată un efort mai strâns de organizare a materialului, o mai
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
marginea oceanului, într-o solitudine și o izolare ce constituiau pentru dânsa nu numai o tortură, ci și o grozavă confuzie de teme din partea realității", spune povestitorul despre una din pacientele sanatoriului de la Berck), lui Anton Holban îi pare ca grotească. Deoarece el pune eșecul nu atât pe seama hazardului care ,,a regizat" eronat spectacolul printr-o distribuție prost aleasă (,,De ce soarta a ales-o tocmai pe mititica Viky să joace un rol atât de important?" se întreabă excedat eroul din Ioana
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
1907355 Georges Rouault, Clown tragique, 1911356 Georges Rouault, Acrobate VII, 1913357 Nu este deloc întâmplătoare în contextul în care ,,Quitonce, care umblase ca o paiață, zvârlind din picioare o viață întregă"358, nu putea muri decât cu ,,accente convulsive și grotești"359. Foarte interesantă, în acest context, este opinia unui alt personaj, Ernest, care deși însănătoșit, refuză reintegrarea în social. Concepția pictorului expresionist francez, Georges Rouault, nu transpare de data aceasta din înfățișarea fizică a personajului. Ernest nu acceptă statutul de
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
de mici animale de cauciuc, executând dansuri de filme cu desene animate, acrobații și sărituri, caraghioase, extraordinare, și de-a dreptul hilariante 368. Nu este singurul tablou de acest gen în care evenimentul dramatic al morții se transformă în ceva grotesc. Descrierea aceasta trimite la un alt tablou celebru suprarealist, al pictorului Endre Bálint, Grotesque Funeral. Endre Bálint, Grotesque Funeral, 1963369 Ce rol au aceste aglomerări de personaje, de detalii aparent nesemnificative? Ideea pe care Blecher o transmite este aceea a
[Corola-publishinghouse/Science/1448_a_2746]
-
literaturii simboliste. Ideile de teoretician și critic literar, Ovid Densusianu le expune în paginile revistei „Viața nouă”, într-un articol Rătăciri literare. În acest articol de data asta, criticul Ovid Densusianu ia atitudine față de semănătorism: „Lăsați sumanul, în el sunteți grotești ...” Deasupra fondului împrumutat mai naiv, mai simplu, trebuie să se înalțe personalitatea de o alcătuire bogată, mai fină, mai complicată a artistului. Așa au înțeles artiștii mari inspirarea dim popor”. În continuare revendică dreptul de existență pentru o literatură citadină
Metodica folclorică şi concepția folcloristică la Ovid Densusianu by LIVIU MIRON () [Corola-publishinghouse/Science/1692_a_2975]
-
astfel încât elementele "licențioase" nu erau deranjante pentru participanții-spectatori; uniformizarea componentelor coregrafice și textuale pentru a-l "universaliza" mai întâi prin "naționalizare", încălcându-se principiul folclorului viu. Pentru a se ajunge la acest rezultat, au fost eliminate componentele de "sexualitate și grotesc", ceea a avut consecințe serioase: "pierderea esenței arhaice pe care metafora spectacolului trebuia s-o reprezinte". Complementar cu "folclorul de partid și de stat" (produs și reprodus de "îndrumători culturali") apărea fenomenul "liricii de stadion", având ca organ de presă
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
sacrului și romanului împărat. Scrisoarea, nicicând expediată, nicicând primită, este unul din numeroasele eșantioane stilistice cu care operează autorul. Este un produs ecumenic, o sinteză de voci intermitente diacronic și sincronic, având în prim-plan estetica uluirii, a fabulosului feeric, grotesc sau terifiant, chiar dacă delirant și vizibil artificios. Baudolino însuși persiflează, când și când, exagerarea. Soarta scrisorii, un text promoțional, e să devină, ca și romanul postmodern, o versiune multiplă. Și o enciclopedie de voluptăți verbale și imagistice ce fac să
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
de celălalt, deoarece amândoi știu că nu au pe nimeni și dacă Cristiano ar râmâne fără Rino, nimic n-ar mai avea sens pe lume. Ei bine, tocmai iubirea dintre tată și fiu le va salva viața. Pornit în tonalitate grotescă, Cum vrea Dumnezeu capătă pe măsura depănării unanimiste a narațiunii datele unei tragedii: între hiperrealism, paroxism și comics, Ammaniti face totodată portretul unei țări devastate de vulgaritate și de fudulie consumistică, de veleitarism, birocrație, cinism și agresivitate. Ammaniti nu este
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
cu privire la opera Hertei Müller: "prin concentrarea poeziei sale și franchețea prozei a știut să descrie peisajul desmoșteniților". Herta Müller, în versiunea sa de Alice în țara absurdului, construiește prin aglutinare și reconstituire un univers deteriorat, rezidual, dizarmonic, primejdios, cu conotații grotești, caricaturale (vezi portarul și portăreasa fabricii) care la nevoie pot fi și aluzii socio-politice. Sigur, Herta Müller n-a fost Paul Goma în privința disidenței; la fel de adevărat este că a avut de suferit din partea regimului pe linie profesională, dar a avut
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
chiar și rutinier o profesie care cu ani în urmă o pasionase. Robert, un cardiopat prematur retras din viața activă, se complace în condiția sa de bolnav decupând și colecționând din ziare știri ce relatează morți petrecute în situații absurde, grotești sau terifiante, între farsă tragică și atrocitate incredibilă. Analista a ascultat ani în șir visele, ideile fixe, delirul și frustrările unei tipologii mediocre, pe jumătate nefericite, pe jumătate demente, temându-se acum să nu naufragieze în mediocritatea propriei clientele. În timp ce
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
va ajuta pe Luca să pătrundă în bucla de teoreme a "realiștilor". De fapt o cursă, capcană, labirint. O bolgie a coșmarului entropic, tărâm al luciferienilor și proiectelor lor "științifice" de fericire alchimică, secreție a unor proceduri cel puțin diabolice, grotești și otrăvitoare. Marele Brigand însuși, deposedat de însemnele magnificenței sale, căpetenie acum a gloatei de alaopoliți, este de fapt ostaticul luciferienilor, soldați malefici ai socialismului utopic în faza marxist-leninistă a programării comuniste universale. Grefierul, demn sucub al judelui și al
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]