KorAP: Find »[drukola/base=grozav & drukola/pos=adjective]« with Poliqarp

<1 ...68 69 70 ...115 >

2,871 matches

Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393

ceața... Aseară, când ați vorbit despre corăbii și despre orașele acelea și despre oamenii aceia... care se plimbă pe țărm... mi s-a părut și mie că-mi amintesc ceva... M-am bucurat, era să țip, am avut un țipăt grozav în piept, era să ies afară și să mă arunc la picioarele dumneavoastră... Chiar și lui Bruno i s-a părut că-ți amintește ceva și s-a bucurat și el... Dar după aceea n-am mai înțeles nimic, s-

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
să vă iert niciodată, domnule! Niciodată! Vă urăsc, vă urăsc îngrozitor de mult... Pe voi, ăștia, pe voi care vă lăfăiți în ploaie... care vă învârtiți de colo până colo, toată viața, prin ploaie... și apoi veniți aici și faceți pe grozavii... Ho, ho... Cu mâinile mele v-aș strânge de gât! Cu mâinile mele! Eu, domnule, am mai ucis o dată un călător prin ploaie! CĂLĂTORUL PRIN PLOAIE: Ai ucis tu! Ai ucis tu, Grubi! Ai ucis un călător prin ploaie? HAMALUL

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2068_a_3393]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676

fi, ce să fii? Un nimic? O să le-arăt io ce e aia nimic! Trăzni-i-ar! Pe toți! Doamne! Și ce scârbă! Ce pustiu, Doamne! Nu pricep nimic, niște boi. Să se termine cu orăcăiala! Să se termine cu durerea asta grozavă de cap și de mădulare și cu uraganele astea care-mi bântuie măruntaiele! Sigur, toată lumea plânge de mila copiilor și chiar pentru haitele străzii, dar de mila nenorocitului, a amărâtului cine plânge? De mine cui i-e milă? Cui? După ce că

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
de conținutul castronului. Las’ c-am eu timp și de igienă, dragă. Și dacă mi-ai da Dante ceva mai des, poate n-aș mai reacționa așa. Propac pentru pisici obeze, tu ce părere ai, o fi o chestie așa grozavă? Aș cam vrea să mă culc, Mămăligă, mai zice Aurora. Sper să-ți ajungă până la cinci dimineața. Dacă iar sari pe mine de pe dulap, îți jur că nu te mai las în dormitor. Da, da... Și în timp ce motanul plescăie mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2351_a_3676]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659

împuști. Unde este? am întrebat. — Cred că-l vei găsi cu Resi în camera de muzică, mă lămuri el. Ea știe că trebuie împușcat. Nu vei avea nici o bătaie de cap cu ea. În regulă, am zis. — Ai o uniformă grozavă, adăugă el. — Mulțumesc, am spus eu. — Te superi dacă te întreb ce reprezintă? întrebă el. N-o purtam niciodată în prezența lui. I-am dat explicațiile necesare, i-am arătat și emblema de pe prăselele pumnalului. Emblema, argint pe lemn de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Of, Iisuse Cristoase!... Ce încurcătură! am oftat eu. — Deci am găsit cuvintele care să ucidă dragostea, nu-i așa, spuse ea, dragostea care nu putea fi ucisă? Nu știu, am spus clătinând din cap. Mă întreb ce crimă așa de grozavă am comis? — Eu sunt cea care am comis crima, zise ea. Probabil că am înnebunit. Când am reușit să scap și să ajung în Berlinul de Vest, când mi-au dat să completez un formular, m-au întrebat cine sunt

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
primele trupe rusești care au intrat în Berlin, a spus Wirtanen. A găsit cufărul cu scrierile dumitale - în podul unui teatru. A luat cufărul drept captură de război. — Halal captură! am făcut eu. — Până la urmă s-a dovedit o captură grozavă, continuă Wirtanen. Bodovskov vorbea germana fluent. A inspectat conținutul cufărului și a ajuns la concluzia că era în posesia unui cufăr conținând o carieră pe care și-o putea însuși peste noapte. A început modest, traducându-ți câteva poezii în

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2334_a_3659]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468

oftă Goncea mai târziu, strângându-l și mai tare de umeri pe Nisip. Știu ce-nseamnă toate astea cu morții. Îngroapă-i, dezgroapă-i... Jale teribilă nene, neamuri, lacrimi. Și femeile, cu sentimentele lor de regrete. Te ia o amețeală grozavă. De la lingurică. Cu baldiseli, cu gânduri de depresiune. Cunosc și te înțeleg... De pe prichiciul ferestrei, acela ridicat în picioare, aplaudă de câteva ori. Făcu apoi o adâncă reverență și se retrase în sticla negricioasă a geamului. Sărată telemeaua olandeză... După

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
să icnească, sufocat. Un ins subțirel, cu o pelerină galbenă, cam ca acelea purtate de țiganii care mătură pe ploaie sau de vidanjorii de la Apa Nova, trecu vijelios pe lângă el. Din goană îl îmbrânci, făcându-și loc. Simți o lovitură grozavă, ca atunci când te pocnește calul. Aproape că leșină. Se prăbuși pe vine, chiar în ușă, cu ochii holbați la insul care se și cocoțase pe tejgheaua unde-și întinsese mai adineauri cureaua. Stătea într-un picior, chinuindu-se să-și

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
calapoade, încălțări, tinichele cu pap, clei, smoală, perii, sfori de tot felul, cutiuțe cu ținte de lemn și, pe peretele din fund, un poster mare cu Madonna cântărindu-și sânii în căușul palmelor. Încerca să se miște, dar o putere grozavă îl țintuia locului. Dădu să ridice mâna, să-și șteargă transpirația. - Fără cruci!, țipă insul. Fac alergie și devin agitat. Reuși să-și scoată cizma. Îi arătă meseriașului copita. - Potcoave de douășpatru, comandă el. Cu zece caiele, nu mai multe

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
abătut din cap. Regreta că nu se trecuse pe listele de ajutoare? Nu-i plăcea ce citea pe hârtia cu anunțul? Îl întrista Scheihainimé, care acum se retrăsese sub un baldachin galben și părea că se zvârcolește, chinuită de crampe grozave. Inochenta îl privi în absentă și continuă: - Și cu socrii. Ei erau mai altfel, veneau din altă lume. Ei erau intimi cu alde Lahovari, Polizu, Capșa, Blarenberg. Nume de mare respect la istorie...Poate ați auzit de ei. Îi mai

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Chiru din Baltă, dar nu vroia să mai spună nimic, de când murise nepotul ei Macatist, șoferul. Prea ciudat murise Macatist și prea adevărat fusese ecoul de venise atunci și tot de-atunci îi vorbea Horciței! Și Andromanda știa ce puteri grozave și tainice are un astfel de ecou și se temea de el. Burtăncureanu nu mai vroia să aibă de-a face cu Andromanda. Bătrâna vrăjitoare era singura făptură de care romancierul se temea cu adevărat. La simpla rostire a numelui

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
mai scurte. „Poate mi s-a năzărit, își spuse Burtăncureanu, întorcându-se cu cheia spre camera Andromadei. Ațipisem probabil, și...“ Nu-și mai duse gândul până la capăt. Tot ceea ce putu să mai facă fu să urle. Urlet greu, de sperietură grozavă, de spaimă sfâșietoare, urletul groazei de a vedea în clipa aceea deschizându-se porțile încinse ale iadului și năvălind în lume, slobozi, toți nenumiții, toate diavoliile, toți copiii Piedicașului, nefârtații cei nerușinați, sluții sluților, șchiopii și belzebuții, bălțații și cei

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
atunci m-am ridicat și am dat să prind fuiorul ăla de aer, să-l desfac, să-l sfâșii, să despic aerul să văd cine se chinuie să iasă, dar n-am putut să mă ridic, mă țintuia o forță grozavă acolo, unde mă prinsese evenimentul, cu carafa de apă în mână cum vroiam să o torn peste Macatist și cu gura deschisă dând să strig ceva, țintuită în capul mesei, în partea dinspre cireș, că bairamul se ținea la curte

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Chile, mumificați, cu veșmintele putrede, parcă atunci ieșiseră din gropi, și umblau pe crestele munților cu câțiva saci cu aur, căutând-l încă pe Pizaro, să-i dea ultimele lor comori, tezaurul lor sacru, fără de care rămași știau că nenorociri grozave ar putea să-i aștepte, dar acceptau sacrificiul ultim, în deznădejdea speranței că, poate, poate vor cumpăra dușmanul, cum încă mai credeau că poate străinul acela s-o îmbuna și-i va drumul lui Montezuma. Își luă brațul de pe umerii

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390

roseseră, lucru care de obicei însemna că sfârșitul e aproape. Urma fundul. —Fă-ți o pereche pe comandă, sugeră Hugo. Fetele au nevoie de așa ceva, mai ales cele ca tine. Ca să se muleze pe toate curbele. Știu eu un omuleț grozav în Brick Lane; aș putea să-ți aduc numărul lui. Își dădu capul pe spate. Ți-ar sta bine în maro, un maro închis de tot, de ciocolată neagră și amară. Merge cu părul și ochii tăi. —Hugo! strigă Sally

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
perdea bogată. —Exerciții pentru o reclamă la șampon, le spuse lui Hugo și lui Sally. —Philip? spuse ea, uitându-se cu atenție spre sală. Dumnezeule, sunt ani de zile. Mă tem că ne-ai prins într-un moment de enervare grozavă. N-am fost deloc cuminte și MM e tare supărată pe mine. Am dispărut în ceață o săptămână, la începutul repetițiilor. Își ridică brațele și și le încrucișă cu un gest de apărare, peste stern. —Știu cât e de grav

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
la auzul numelui său, zâmbi. —Tu ce zici, Thierry? îl întrebă MM pe coregraf. —Păi, i-am zis și eu să facă așa la repetiții, zise el din fundul sălii. Probabil că a luat-o valul. Dar săritura a fost grozavă, nu? —Grozavă, încuviință MM. Putem s-o repetăm? Vreau să fiu sigură că Tabitha prinde bine mișcarea aceea cu capul. Se auzi un cor de văicăreli. Tipul care mânuia coarda Tabithei intră pe scenă ca s-o prindă de ea

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
numelui său, zâmbi. —Tu ce zici, Thierry? îl întrebă MM pe coregraf. —Păi, i-am zis și eu să facă așa la repetiții, zise el din fundul sălii. Probabil că a luat-o valul. Dar săritura a fost grozavă, nu? —Grozavă, încuviință MM. Putem s-o repetăm? Vreau să fiu sigură că Tabitha prinde bine mișcarea aceea cu capul. Se auzi un cor de văicăreli. Tipul care mânuia coarda Tabithei intră pe scenă ca s-o prindă de ea din nou

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434

M-am întors din Vietnam pentru o permisie de o lună și am găsit casa goală. Îmi pare rău. Se întoarse. Zâmbea: — Oh, nu! Datorită ei sunt aici, și nu omorând oameni în Vietnam... Plecarea ei a fost cel mai grozav lucru pe care l-a făcut vreodată pentru mine și niciodată nu-i voi mulțumi îndeajuns pentru asta. Din ziua aceea am fost liber: pentru prima dată în viața mea am fost complet liber și am putut să trimit la

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
cu tine. — Firește că nu se poate. Cine te credeai? Ne-am cunoscut acum cinci zile. Am vorbit mult și recunosc că ești inteligentă și cultă... și plăcută... — Mulțumesc... — N-ai pentru ce. Ăsta-i adevărul. Și în plus, ești grozavă la pat. Serios! Ești fantastică în pat...! Pasionată, fără să ajungi la vulgaritate, expertă, fără să sari peste cal... Magnifică...! Rămase tăcut pe când se încheia la pantaloni. Se întoarse spre ea punându-și cămașa și continuă: — Mă simt bine cu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
obiceiuri ciudate care îi înspăimântau pe strămoșii noștri. Acum, străinătatea este o lume care merită să fie cunoscută și unde, poate, se trăiește mai bine decât acasă. Făcu o pauză și mișcă din cap convins: Și ăsta e un lucru grozav, te asigur! Să știi să trăiești așa, fără să te lași prins de ceva, urmărind doar să-ți cauți propria fericire, este cel mai grozav lucru pe care l-a făcut Omenirea de când este pe Terra... — Credeam că ești împotriva

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
decât acasă. Făcu o pauză și mișcă din cap convins: Și ăsta e un lucru grozav, te asigur! Să știi să trăiești așa, fără să te lași prins de ceva, urmărind doar să-ți cauți propria fericire, este cel mai grozav lucru pe care l-a făcut Omenirea de când este pe Terra... — Credeam că ești împotriva a tot ce este modern. Împotriva a ceea ce sunt oamenii azi și a conceptului de „Progres“... — Nici vorbă. Conceptul de progres nu aparține oamenilor de

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
uită-te la ăștia: Trei soldați plini de păduchi, care n-au nici uniformă. — Ia ascultă! Fără insulte, că acuma îți trag una cu patul puștii. — Are toate motivele! interveni alt muncitor. Toată ziua dormind la umbră cu puștile neîncărcate. Grozavă apărare împotriva yubani-lor! Nici eu nu vreau s-o sfârșesc ca ăia - o porni spre un camion parcat sub copaci. Eu o șterg la tabără. Cine vrea să vină, să urce. — Întoarce-te aici, Sancho! porunci șeful de echipă. Nu

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403

cap. — Bine. Alege tu locul și sună pentru o rezervare. Orice restaurant vrei. — Al Covo? Cu bărbăție, Brunetti nu se crispă la cât știa că avea să-i coste. Mai Întâi, pantofii, iar acum cina la Al Covo. Mâncarea era grozavă; la naiba cu cât costa. Zâmbi. — Fă o rezervare pentru opt treizeci. Și Întreabă-i pe copii dacă nu vor să vină și ei. În definitiv, era un om căruia i se dăduse viața Înapoi În după-amiaza aceea. De ce să

[Corola-publishinghouse/Imaginative/2078_a_3403]