2,040 matches
-
noi deslegarea unor probleme personale. Cât ne pricepem, spunem. Și nu avem aici în sat nici un proces la judecătorie. I-am convins pe oameni să cânte cu inima și nu cu paharul și...Asta-i. Au mai întârziat pentru o gustare și pentru alte vorbe și, la sfârșit, ne-a întrebat dacă n-am vrea să ne apropiem de Ismail. Vorbe. Duminică, cerc cultural la Cairaclia, la 25 kilometri depărtare. Steluța îmbrăcase frumos cei doi copii, Pașa arăta de sărbătoare. Eu
Vieți între două refugii by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/565_a_753]
-
că nu și-a cumpărat-o. —Ce-ai făcut cu banii? I-am cheltuit. —Pe ce? Pe cornuri, pe suc. Atâția bani într-o zi? —Nu numai într-o zi, în mai multe zile. Nu îți dau zilnic bani pentru gustare și pentru suc? Nu-mi ajung. Dar ce vrei, Gelule, să-ți dau milioane? Am să-i spun și tatălui tău. Gelu îi mințea cu nerușinare pe părinți, pe colegi și pe profesori, pe toată lumea. Probabil avea boala mitomaniei. Când
Feţele iubirii by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1166_a_2071]
-
călduț Într-o seară de iarnă. Ahhhhh... În cîteva secunde, Veronica Lake Își făcu intrarea În scenă, iar Fermín trecu În altă dimensiune. Profitînd de o secvență În care Veronica Lake se odihnea, Fermín anunță că va vizita chioșcul cu gustări din hol, pentru a-și feface forțele. După ce petrecuse atîtea luni de Înfometare, prietenul meu Își pierduse simțul măsurii, Însă datorită metabolismului său de pipetă nu-și pierdea aerul acela de mizer Înfometat postbelic. Am rămas singur, abia urmărind acțiunea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
să mă violeze, ăla poate să fie conștient că, oriunde mă întâlnesc cu el și peste cât timp, ăla moare, că-l leg, că-l spânzur... Alții se complac în postura asta. Le dă cineva o țigară, o mâncare, o gustare. Știți, înainte de pușcărie era o categorie de respect - legea junglei, după aia a intervenit o perioadă foarte scurtă de inteligență - dacă ai cap și știi să vorbești, știi să te faci plăcut, să nu jignești pe cineva, o duci bine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
probabil. Nu și-a luat ochii de la potaie până n-a ieșit complet din raza lui vizuală. Și asta nu era nimic pe lângă ceea ce avea să urmeze. Au ajuns la gara Sakuragichō în jurul orei douăsprezece. — Tomoe, hai să luăm o gustare înainte de a ne urca în tren, sugeră Takamori, contând în continuare pe punga surorii lui. Ce-ați zice de niște sushi? Până una alta, e mâncarea număru’ unu a Japoniei. Gaston a înțeles, probabil, deoarece s-a luminat tot și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și a început să se târască ușor-ușor, ducându-l spre nord pe minunatul idiot. 10 Spre nord După plecarea din gara Ueno, pasagerii din vagonul de clasa a treia din trenul care mergea spre nord au început să-și servească gustările. Au intrat în vorbă unul cu altul, dar după ce au trecut de Akabane, Ōmiya și Koyama, au ațipit unul câte unul. Gaston stătea lângă fereastră și privea luminile din Koyama. Luminițele căsuțelor aliniate ca niște cutii de chibrituri de-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
și strunguri, unii doseau caietele de pregătire, iar alții cărțile de joc. Maistrul stătea cu ei până la 11. Bă, du-te la alimentară: jumate de pâine, 300 de parizer feliat și un muștar. Voi stați în liniște și serviți-vă gustarea, care are... Mama ei de viață! (Și tovarășul maistru scuipă un oftat sau o înjurătură printre dinți.) Unii nu aveau cu ce să cumpere un pișcot, două, la 50 de bani, alții scoteau felia de pâine unsă cu marmeladă, cei mai mulți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
ori blugii, nu mă refuză. E ziua lu sor-mea, îl iau cu mine la Cisnădie, mă ajută la bagaje. De lunea până sâmbăta, programul "Apolo", promis de sergent se executa întocmai: timp pentru respirație 15 minute, în pauza de gustare. Felia de pâine presărată cu cioburi de margarină, țigara Carpați cu filtru altoit de la alte chiștoace, deliciul cazon de la ora 11. Petru, absent, în afara grupului, privea peste zidul cazărmii, peste vârfurile arinilor, peste culmile mereu albe ale Făgărașului. Muntele, o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
multe daruri: fructele cele mai proaspete, nucile cele mai bune, toate erau aduse la picioarele lui Sampath. Așadar, nu numai că fu acceptat, ci i se acordă cel mai mare rang în ierarhia maimuțelor. Prin intermediul lui primeau cele mai bune gustări. Înainte să-și dea seama ce se petrecea, ajunsese să împartă patul de sfoară cu însuși tiranul de la cinema. Rezemați spate în spate, ca maimuțele, așteptau vizitatorii în starea aceea de splendoare împărtășită, căci grupul nu-și mai petrecea timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
Apoi o saluta cu respectul cuvenit și pleca la vânătoare. Slugile înconjurau mistreții cu câinii, iar regele țintea doar un singur mistreț. Bucătarul îl tăia și făcea bucate alese din el. Regele trimitea și fetei cu cosițe galbene, câte o gustare. A treia săptămână după ce își luase rămas bun de la fată să meargă la vânătoare, s-a întâmplat un lucru curios. Nu mai avea tragere de inimă pentru vânătoare, așa că și-a trimis slugile acasă, cu câinii cu tot, dorind să
Pisica năzdrăvană by Suzana Deac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91517_a_93223]
-
Ceaun! CEAUN: Păi nu ți-am spus... LIANA: Spus, cum nu! Numai cât bag samă, vrednice mare bucătar, că domnia ta vrei să pornești nuntă așezată, la care să poftești nuntași din șapte hotare, nu să pregătești, timp de șapte zile, gustarea, prânzul și cina Măriei Sale și celor mai înainte arătați. CEAUN: Însă se arată și alții. Dumneata, jupâniță Liana, ești tânără și n-ai de unde cunoaște că pe de laturile mesei Măriei Sale se ațin puzderie de sfetnici și de dregători, care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
un toiag lung și cam noduros.) Iacătă și toiagu', că doar nu l-am meșterit atâta vreme ca să plec acuma la preumblare cu mâna goală... Că pân-a suna clopotul la trapeza cea mare ca să adune sfinții și binecredincioșii la gustarea de dimineață mai este de așteptat. (Dinspre spatele colibei, printre tufișuri, se apropie Sfântul Mavrichie. Are un toiag destul de bine șlefuit și poartă în mână o carte foarte subțire, cu tartaje foarte mari. După aureolă, pare a fi de rang
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1483_a_2781]
-
cucerit. Cu cât rezista mai mult, cu atât mai insistent devenea el și în felul ăsta interacțiunile lor ajungeau să semene cu o relație. Ieșeau în oraș la o cină romantică sau cinau acasă la lumina lumânărilor ori luau o gustare duminica la bistrourile elegante din centru. El suna doar ca să o salute, îi trimitea la școală ursuleți Gummi și cutii cu unt de arahide, o invita în oraș cu câteva zile înainte ca să fie sigur că ea nu are alte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
se întoarse câteva clipe mai târziu cu câte o cană în fiecare mână și ținând în dinți o pungă de biscuiți cu ciocolată Newman’s Own. — Fă o pauză, scumpo. Îți promit că o să te las în pace după o gustare la miezul nopții. Miezul nopții? se gândi Leigh. E ora unu și jumătate, iar eu trebuie să fiu fresh peste cinci ore și jumătate. Ca să nu mai spun că nu toată lumea are suplețea naturală a unui corp de atlet de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
nimic constructiv — înainte să înceapă cursurile în septembrie. — Ce zici, crezi că o să mergem la restaurantul Ivy? întrebă Emmy legănând între mâini termosul de la Starbucks. Știu că sună ca un clișeu oribil și banal și cum vrei tu, dar evaluăm gustările pe care le oferă ei. Mă gândeam să mergem acolo. În ciuda orei destul de matinale, Emmy vorbea întruna. — Nu știu, spuse Leigh sperând să o descurajeze. — Îți vine să crezi că a trecut un an de când am fost prima dată la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
celor care au murit de ciumă ? ― Ziarele spun asta. Un monument funerar sau o placă. ― Eram sigur. Și se vor ține discursuri. Bătrânul râdea cu un râs sugrumat. ― Parcă îi aud: "Morții noștri..." și se vor duce să ia o gustare. Dar Rieux urca scara. Cerul înalt și rece scânteia pe deasupra caselor, iar în apropierea dealurilor, stelele păreau tari ca pietrele. Această noapte nu era atât de diferită de aceea în care el și Tarrou se urcaseră pe terasă ca să uite
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85074_a_85861]
-
numită PARTE CIVILĂ)... Parte civilă ? Oare are cea mai mică idee ce e ăia parte civilă ? ... Prin urmare, având în vedere furnizarea de servicii culinare, de o manieră ce va fi explicitată, prima facie, pentru a include fără a exclude gustări și băuturi ușoare... Strâng tare din buze. Nu am voie să râd. Urmare a celor mai sus menționate, ipso facto, toate părțile își vor păstra drepturile mai sus numite dincolo de orice îndoială. Ce? Ce? Toată chestia e un talmeș-balmeș de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
intrând în cameră, cu sacou și cravată. O să am o întâlnire de afaceri în salon. Te rog să faci niște cafea și să ne-o aduci. — Da, domnule. Fac o reverență. Pentru câte persoane ? — Patru cu totul. Și niște biscuiți. Gustări. Ce vrei tu. — Sigur. Pare surescitat și îmbujorat. Mă întreb despre ce întâlnire o fi vorba. În drum spre bucătărie mă uit pe fereastră și văd un Mercedes Serie 5 necunoscut parcat pe alee, lângă un BMW decapotabil. Hmm. Probabil
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
aș recomanda clientului meu să... — Samantha ? Revin brusc la realitate și îl văd pe Eddie încruntându-se ușor și arătând spre farfuria cu biscuiți. Din păcate, nu ne aflăm la Carter Spink. Eu port un halat de menajeră și servesc gustări. — Un biscuit de ciocolată ? Reușesc cumva să-mi iau un ton politicos în timp ce-i ofer farfuria individului brunet. Sau o brioșă ? Acesta înșfacă una grăbit fără măcar să se uite la mine, și ajung la Eddie. Mintea îmi procesează la greu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
de pateuri. Nu te-am auzit. — Ne trebuie un sistem din ăla cu clopoței sau așa ceva. Pufnește nervoasă. E ridicol să trebuiască să mă opresc din ce fac. — Ce dorești ? — Nu mai am apă în carafă. Și aș vrea o gustare. Ca să am energie. — Ai fi putut să aduci chiar tu carafa. Sau să-ți faci singură gustarea. — Uite ce e, n-am timp să-mi pregătesc gustarea singură, OK ? se rățoiește la mine. Sunt foarte foarte stresată în momentul ăsta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
nervoasă. E ridicol să trebuiască să mă opresc din ce fac. — Ce dorești ? — Nu mai am apă în carafă. Și aș vrea o gustare. Ca să am energie. — Ai fi putut să aduci chiar tu carafa. Sau să-ți faci singură gustarea. — Uite ce e, n-am timp să-mi pregătesc gustarea singură, OK ? se rățoiește la mine. Sunt foarte foarte stresată în momentul ăsta. Am o tonă de treabă, am examene care se apropie... habar n-ai cum e viața mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
fac. — Ce dorești ? — Nu mai am apă în carafă. Și aș vrea o gustare. Ca să am energie. — Ai fi putut să aduci chiar tu carafa. Sau să-ți faci singură gustarea. — Uite ce e, n-am timp să-mi pregătesc gustarea singură, OK ? se rățoiește la mine. Sunt foarte foarte stresată în momentul ăsta. Am o tonă de treabă, am examene care se apropie... habar n-ai cum e viața mea. Mă uit la ea în tăcere, respirând precipitat, încercând să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2362_a_3687]
-
să-și încerce norocul. Rezervorul armei era practic plin, iar creatura va da înapoi de frică, fiindcă făcuse deja cunoștință cu focul. O ușoară apăsare pe butonul roșu aruncă o limbă arzătoare pe lângă pereții, departe în față. Să ia o gustare! Flacăra tună în țeava îngustă și căldura îi arse pielea. Înaintă, având grijă să nu pună mâinile pe metalul încins. Îmbrăcămintea, din fericire era făcută dintr-o fibră extrem de rezistentă. Cu toate simțurile în alertă, cu toți nervii la pândă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
cu comoara. La ora 5, doamna Venera îi aduse un ceai și sandviciuri. — Poate ai vrea prânzul. Cred că ai flămânzit. — Da, nu, înțeleg... scânci zăpăcitul. La ora 7 seara, gazda bătu din nou, timid, în ușă, propunându-i o gustare. — Nu, deloc, deloc. Dar poate vreți să plecați, să mergeți acasă. Eu am cam terminat. Dacă vreți, putem pleca, putem pleca. — O, nu-ți fă probleme, pot dormi și aici. Văd că te interesează aceste mape, te interesează. Îl privea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]
-
lent ușa după el. Cândva, Tereza bătu, timid, în ușă. Era reanimată, normală, dresată, înviase de-a binelea, cățeaua. Cu fiecare oră redevenea, parcă, ce nu fusese vreodată. Buzele în continuă vibrație, ochii măriți, vopsiți, întineriți. — Ți-aș oferi o gustare. Cred că ai flămânzit... și zâmbise. Nu, deloc, deloc. Dar dacă vreți, cumva, să plecați acasă... Putem pleca, oricând. Am terminat, de fapt, am terminat. — Nu-ți fă griji, pot dormi și aici. Stai liniștit. Văd că te interesează mapele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2121_a_3446]