3,440 matches
-
inventar. E iarnă și pe ei i-au apucat inventarele, tramvaiul 15 a deraiat la Sfântul Ștefan și circulația este oprită, Mătasea Populară iese din schimb. Te zvârcolești prin zăpada grea și prin mulțimea de oameni care bântuie ponosită, spre Hala Traian. Azi ai dat lucrare la Socialism. „Clasele sociale și lupta de clasă În perioada de trecere de la capitalism la socialism”, n-ai scris nimic, ai apucat să copiezi doar că „tovarășul Gheorghe Gheorghiu-Dej a spus că intelectualitatea veche se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
cu lupta de clasă că tu nu vezi În jur nimic, nu vezi nici capitalismul, nici socialismul, vezi doar treceri de pietoni și borcanul de unde milițianul dirijază circulația și În timp ce rumegi gândurile astea, ești deja așezat la coadă, căci la Hala Traian alimentara este deschisă și cumperi cu patru lei pachetul de unt. E tare ca piatra și tare ca piatra Îl pui pe masă când te Întorci acasă. Tot tare ca piatra rămâne și atunci când Îl desfaci pentru că În hârtia
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
gustoasă”. Zburau prin aer tancuri, care alegorice, livezi, căpițe, difuzoare, reactorul atomic de la Măgurele, Teatrul de vară 23 August, polonice, cinema Elena Pavel, dricul lui Țăpăligă, Războiul de o sută de ani, Polixenia, Liceul nr. 38, profesoara de socialism științific, Halele Obor, tramvaiul 9, talciocul, hingherii, scafandrii, Palatul Pionierilor, Fabrica de mentosan cu toate mentosanele, pantofii cu cioc, Gagarin, pachete de lame Gillette, blonda grasă și transpirată ca un Saint-Bernard, șareta poștalionului cu locomotivă cu tot, bunicii rătăciți prin America, blide
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2020_a_3345]
-
fiecare vineri, mă duceam la mama ta, în casa pe care o închiriam pe malul mării, la sud de oraș. Mașina mi se oprise pe neașteptate, pe strada pustie mărginită de câmpia arsă de soare și murdară și de câteva hale industriale. Mersesem prin soare să ajung la cele câteva blocuri care se vedeau în depărtare, aflate în zona aceea extremă de periferie. Era acum șaisprezece ani, în primele zile din iulie. Am intrat în bar transpirat și foarte prost dispus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
și am bătut cu mai multă insistență, ca și cu un ciocan. Unde era la ora aceea? Ieșise cu prietenii ei, de ce n-ar fi putut să aibă un grup de prieteni? Într-unul din localurile nocturne care par niște hale industriale cu un far îndreptat spre cer. Dansa în înghesuială, cu ochii închiși, ca prima oară când am văzut-o lipită de tonomat. De ce să nu danseze? Poate că avea pe cineva, un mizerabil ca și ea, care acum o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
lungul uzinei, pe toată latura ei, și anume chiar pe mijloc, fără să se sinchisească de construcții și de oameni. Îi va saluta dând scurt din cap pe muncitorii în halatele lor de lucru murdare, care loveau cu ciocanele, în fața halei mașinilor, în câte-o piesă la care meștereau și pe tânărul ăla care suda o fisură fără ochelari de protecție. Nu avea de gând să se oprească și nici nu va arunca vreo privire în turnătorie, ușa era larg deschisă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
pe care W. nu-l putea numi nici acum, când, pentru o clipă, asta îl făcu să se oprească, împotriva intenției lui, în fața porții deschise din dreptul turnătoriei. Își pipăi ochelarii. Era întuneric în globii lui oculari, ca în această hală fără contururi, pe care însă, treptat-treptat, începu să le perceapă. Cupa se adânci în magma incandescentă, torentul de foc din cuptor năvăli clocotind. Și W. își întoarse capul, privi orbit înspre mormanul de fiare vechi, acoperit de zăpadă, și spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
parcelate, pădurea cu zdrențele ei de cețuri nu mai puteau face nimic. Și W. a ordonat să se construiască malaxoare pentru beton, benzi transportoare pentru pietriș și nisip, își asumă folosirea vibratoarelor pentru o mai bună comprimare a betonului. În fața halei mașinilor, muncitorii loveau cu ciocanele și sudau carcasele de tablă; la tamburii care aveau sus, puțin oblic, o deschizătură ca un bot hămesit și mirat atârnau, sub o clapă stropită cu gri, motorul care semăna cu platoșa unei nimfe și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
vechea șură de la casa subadministratorului dispăruse, totul devenise pârloagă, ruine peste ruine, molozul de la vechea poștă era cărat de acolo cu roaba, de parcă toate acele clădiri ar fi fost lovite de trăsnet. Felix și cu mine coboram în pâlnie până la hala de turnătorie, căscam ochii din ușă în întunericul de funingine, unde țâșnea fierul aprins din furnale, spumegând de furie, scoțând flăcări albastre și nimic nu amintea de bucățile proaspăt turnate, nici de piesele de fier care zăcuseră înainte de a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
mult deasupra „armăturii“ ghidonului. Luam startul dintr-un cotlon din spatele clădirii, unde erau stivuite lăzi cu șpan și cutii de banane, țâșneam după curbă de-a lungul peretelui de beton, ne împingeam mașinăriile de după un colț, din spațiul dintre două hale, descriam un cerc și veneam în picaj la intrarea de jos ca, după o curbă strânsă, să urcăm iar plutind pentru o clipă într-un adevărat balans. Felix primise o bicicletă nouă care avea schimbător de viteze și două frâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
dreptunghi albastru cu puncte de jur-împrejur, înspre care arăta degetul plin de funingine al turnătoriei. Alături lumina clădirea cea nouă a celui mai mare centru de mobilă; parcă era un pachet de țigări pierdut. Ne-am recunoscut casa, grădina, noile hale ale depozitului, cu terenul larg de la intrare, și domnul Schnyder, un fost pilot militar, pe care l-am întrebat ce simți când te afli într-un avion de vânătoare, ne-a spus că „trebuie să te ții bine“, pe urmă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ce însemna să fii obligat să trăiești în întuneric. Dar în imaginile care-i aminteau de plaje și de valuri, de drumețiile din Apenini, de excursiile la Lucca, Florența și de podul de piatră răsunau și loviturile de ciocane din hala fabricii, veneau strigătele și hohotele de râs din biroul fratelui său. Ei ședeau împreună și W. observase deja de mult ce se petrecea acolo pe la ora prânzului, când „Oha“ încuia ușa. După vacanța de vară și Erich Hackler, reprezentantul, lua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
să înființeze o societate simplă în colaborare. Mai zicea că a cercetat zona și în imediata apropiere a turnătoriei ar fi existat o casă țărănească de vânzare. În casa aceea de locuit s-ar fi putut amenaja birourile, în șură hala de producție propriu-zisă, exista doar destul teren acolo pentru construirea unei clădiri speciale destinate birourilor și pentru adevărate hale de prelucrare. Nevasta lui era croitoreasă și așa ar fi putut obține și un credit. Tata spuse că ar fi putut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
ar fi existat o casă țărănească de vânzare. În casa aceea de locuit s-ar fi putut amenaja birourile, în șură hala de producție propriu-zisă, exista doar destul teren acolo pentru construirea unei clădiri speciale destinate birourilor și pentru adevărate hale de prelucrare. Nevasta lui era croitoreasă și așa ar fi putut obține și un credit. Tata spuse că ar fi putut avansa banii, în plus, era gata să introducă și programul de fabricație pentru turnătorie și fabrica de utilaje, privind
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
fi obținut încă în acest an o reprezentanță individuală pentru Elveția. Acum tata devenise asociatul unei firme noi care se numea „H&H“, fabrică de utilaje pentru construcții, dar această firmă nu mai era o fabrică unde să fi existat hale de turnătorie și ateliere, o sală a cuptoarelor și un laminor. Ea nu mai consta decât dintr-o casă țărănească într-o rână, și eu am aruncat o privire fugitivă, puțin rușinat, înspre fosta casă cu acoperiș de paie când
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
croșetate, care fuseseră dinainte aici. W. privea cum mașina smulgea merii bătrâni din rădăcinile lor, le strivea trunchiurile, le frângea ramurile. Producția de rezervă din șură nu mai ajungea, indicii de creștere și înmulțirea spectaculoasă a comenzilor făceau necesare noi hale de producție. Trebuiau construite într-un timp record. Hackler îi închiriase firmei de construcții cele mai moderne mașini și, fără să fi vorbit cu cineva, a plănuit singur încă o extindere, pe care voia s-o pună în practică în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
și butelii burtoase de vin (fiasci), când bărbații, în halate de culoare închisă și cu șepci pe cap, își cărau poverile, de parcă o bucată din acele dealuri îndepărtate, doldora de vii și ogoare, s-ar fi lăsat smulsă de acolo, halele de producție erau ridicate. Și în acele clădiri înalte și luminoase „It’lienii“ băteau cu ciocanele de mama focului, sudau, înșurubau cu chiștocul în colțul gurii, locuiau în case țărănești goale-goluțe, pregătite pentru demolare, ca să facă loc unui șantier pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
despre ei că ar fi „de-alde noi“. W. a sosit la birou pe la șase și jumătate. Nu era încă nimeni aici, iar în hol și pe culoar mai adăsta încă un aer călduț, stătut. Deschise fereastra, burnița, și în hala mașinilor fusese ridicată ușa de fier. W. începu să-și trieze teancul de hârtii care se adunaseră pe biroul lui în ultimele zile. Alături de scrisorile și anchetele care-l priveau personal, erau puse pe pupitrul lui și cereri pe care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
tata își întindea picioarele sus pe taburet și abia de mai priveam pe fereastră, din moment ce acolo nu puteai vedea decât blocurile din „Frohdörfchen“, un chioșc și strada pe care se îmbulzeau permanent mașinile între arbuștii de tuia și piața din fața halelor de depozitare, unde stăteau înșirate camioanele unei firme de transport. La centrul de distribuție se renunțase din lipsă de spațiu, firma comercială acoperise acum cu totul suprafața apei, unde fuseseră „digurile“ și nenumăratele canale în care prindeam salamandre. Și până
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
Hackler, nu era cu nimic mai prejos decât acest Hans H., al cărui sicriu se cufunda în flori și coroane, și le va dovedi asta celor adunați aici, când va fi gata vila și el va cumpăra o parte din halele fabricii de mașini-unelte, scoase acum din funcțiune. Tata însă, după ce și-a dat jos costumul negru și a studiat documentele de succesiune, puse la dispoziție de organul împuternicit, a făcut exact ce îl asigurase pe Hans Saner că nici nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
în team. W. nu a reușit să-i deschidă ușa societății din A. la care era afiliat și „Oha“, cel ce sta în fața lui; măsurându-l cu zâmbetul lui superior, acest „încă proprietar de firmă“. — Am nevoie de teren pentru hale noi de montaj, spuse Hackler și pe fața lui neclintită, constrânsă la liniște, numai ochii clipeau din reflex, de parcă ar fi privit o clipă, neprotejați, scânteia unui aparat de sudură și ar fi simțit arsura dureroasă pe retină. Se căută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2294_a_3619]
-
catifelată a fecioarelor din faza pubertății. De cea de muiere oacheșă cu sânii pietroși și cu pielea brună și aspră la pipăit. Despre carnea de om mort. De a mânzatului jupuit și trecut prin țeapa de fier a cuierului din hală; despre carnea de ciupercă, și câte ceva și despre cea a melcului culcat în umezeală. Îți stau la dispoziție cu câteva amintiri și cred că, dacă nu scrii birjărește, te-ai putea folosi de funestul meu bilanț. Căci o carte despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2305_a_3630]
-
ajuns cu tramvaiul la o altă gară. Din nou, șiruri de case incendiate ardeau cu flăcări mari ce ieșeau prin găvanele ferestrelor. Iarăși fațade în ruine, străzi întregi care, în precedentele nopți de bombardament, arseseră până-n temelii. În depărtare, o hală de fabrică incandescentă, ca și când în interior ar fi fost luminată ca de sărbătoare. În zorii zilei, trenul spre Dresda era gata de plecare. Nimic despre călătoria până acolo. Nici un cuvânt despre ce anume se afla între feliile de pâine ale
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
făcea parte din cotidian și era acceptată la fel ca destinul. Când stăteam degeaba, ne așezam fie în apropierea elevatorului oprit din puțul de extracție, fie - surprinși fiind pe traseu de oprirea curentului - în vreuna din galeriile mari cât o hală create în urma exploziilor și care erau destul de spațioase pentru a adăposti acum și în viitor deșeurile atomice ale noastre, ale tuturor, pentru ca acestea să strălucească și să tot strălucească... Mai târziu, am mutat capitolul final al romanului Ani de câine
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]
-
instalat atât de timpuriu, la sfârșit de noiembrie, a rămas de neuitat. Ea a durat, a adus cu sine munți de nămeți și un ger care nu se mai termina. Râurile înghețaseră, conductele de apă plesniseră. În orașe nu existau hale încălzite. Transportul de cărbune și cocs se poticnise. Înghețații făceau foame, înfometații înghețau. Mai cu seamă pentru copii și pentru bătrânii singuri, iarna lui ‘46-‘47 a fost mortală, căci lipsurilor obișnuite li se mai adăuga lipsa de combustibil. Transporturile
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1899_a_3224]