1,981 matches
-
privea cu o anumită suspiciune la asemenea „doctori“, Îmbrăcați ca vai de ei și atît de evident lihniți de foame, dar a tăcut din gură și ne-a lăsat să mîncăm după voia inimii noastre idealiste. Am ajuns În asemenea hal Încît trebuia să pășim cu grijă, ca să nu ne călcăm pe burți. Am reparat pedala și alte cîteva probleme minore și am pornit din nou spre San Martín de los Andes, unde am ajuns exact Înainte de căderea serii. SAN MARTÍN
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cum era și previzibil, jalnic. Am reușit să strîngem Între noi o mînă de bețe, cu care am făcut un foc timid, care nu era În stare să Încălzească nimic. Ne rodea foamea, iar frigul și mai și, În așa hal Încît nu mai puteam să stăm Întinși să urmărim cele patru vreascuri din care era format focul nostru. A trebuit să ne ridicăm tabăra și să continuăm să mergem pe Întuneric. La Început, ca să ne Încălzim, am pornit În ritm
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
cu o pană de cauciuc, iar astmul mă sîcÎia În continuare. Pe măsură ce urcam anevoios către vîrf, vegetația a Început să se Împuțineze, cu toate că prin văi se vedeau același fel de culturi ca și În Columbia. Drumurile se găseau Într-un hal fără de hal, producîndu-ne frecvent pană de cauciuc; În timpul celei de-a doua zile de mers, ni s-a Întîmplat de cîteva ori bune. Poliția are puncte de control care verifică minuțios toate camioanele, iar noi ne-am fi aflat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
pană de cauciuc, iar astmul mă sîcÎia În continuare. Pe măsură ce urcam anevoios către vîrf, vegetația a Început să se Împuțineze, cu toate că prin văi se vedeau același fel de culturi ca și În Columbia. Drumurile se găseau Într-un hal fără de hal, producîndu-ne frecvent pană de cauciuc; În timpul celei de-a doua zile de mers, ni s-a Întîmplat de cîteva ori bune. Poliția are puncte de control care verifică minuțios toate camioanele, iar noi ne-am fi aflat la mare ananghie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1962_a_3287]
-
mă vizita adesea Pr. Ioan Pârțac când se întorcea seara de la câmp, Pr. Ioan Mărtinaș care îmi aducea din când în când Sfânta Taină, precum și alți preoți catolici sau ortodocși cu care mă împrietenisem în pușcărie. Eu slăbisem într-un hal fără de hal, îmi pierdusem orice poftă de mâncare și pe la începutul lui noiembrie m-am văzut dintr-o dată paralizat de picioare. Acum medicii și-au dat seama că era vorba de o afecțiune a nervilor de pe coloana vertebrală. M-au
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
adesea Pr. Ioan Pârțac când se întorcea seara de la câmp, Pr. Ioan Mărtinaș care îmi aducea din când în când Sfânta Taină, precum și alți preoți catolici sau ortodocși cu care mă împrietenisem în pușcărie. Eu slăbisem într-un hal fără de hal, îmi pierdusem orice poftă de mâncare și pe la începutul lui noiembrie m-am văzut dintr-o dată paralizat de picioare. Acum medicii și-au dat seama că era vorba de o afecțiune a nervilor de pe coloana vertebrală. M-au trimis deci
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
de tânăr și chipeș era când l-a văzut ultima oară și cum arăta acum: numai piele și oase! Lacrimile îi înghețaseră și ochii nu mai ascultau inima. Nu le-a cerut osânda celor ce l-au adus în acest hal, ci, din contra, s-a rugat de Dumnezeu să-i ierte. Când l-am adus de la Iași a stat lângă sicriul lui, dar nu a plâns cum e obiceiul, ci îl privea resemnată, împietrită. Nu a plâns nici când a
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
pe picioare, situație în care conducerea Batalionului de securitate s-a văzut nevoită să trimită pe cei neputincioși, sub supraveghere, la un spital din București pentru a fi întremați cât de cât fizic; nu-i putea trimite acasă în acel hal, căci ar fi fost pătată imaginea partidului care zicea că are ca preocupare de bază „grija față de om”! După câteva săptămâni de spitalizare, a reușit să se deplaseze singur și după externare a preferat să mai stea câtva timp tot
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
urechi și apoi s-a dat drumul la un fel de „mașină”, care probabil avea rolul să reducă tensiunea curentului, dar el a fost totuși așa de puternic, încât, când i-a dat drumul mașinii, m-a scuturat în așa hal, încât credeam că mor... Strigam în fața a 10 securiști prezenți, șeful lor era Subl. Kaufman de la Iași, cel care a operat totul - strigam că „Mor, Doamne, pentru tine!”... Nu știu, însă, ori puterea lui Dumnezeu m-a salvat, ori ei
Franciscani în zeghe : autobiografii şi alte texte by Iosif Diac () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100985_a_102277]
-
fereastră, pentru a fi instalate pe o scenă de trei pe patru! Era o ilustrație pe viu a legendei Turnului Babel... Bineînțeles că examenul a fost un fiasco. și, de fapt, nici nu mă mai interesa: eram într-un asemenea hal de epuizare fizică și morală, încât a doua zi am leșinat în stradă, cu tensiunea scăzută la șase... M-am trezit în penumbra răcoroasă a camerei de acasă. Eram grav bolnav... În jurul meu - Mama, Tata, medici și, din când în
Castele în Spania: cronică de familie: 1949–1959 by Petre Sirin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1370_a_2888]
-
de a mă rezuma la lucrurile obișnuite. O dare în vileag - să glisezi din propria-ți piele pierzându-te în gol. Căutam să mă apropii de cele înconjurătoare și mă uzam în contactul cu ele, lăsându-mă fărâmițată în așa hal că nu mai reușeam să mă adun la loc. O făceam în mod incestuos, așa mi se pare astăzi. Tânjeam după „raporturi normale“ cu lumea și le blocam eu însămi pentru că nu lăsam lucrurile în voia lor. Aș fi avut
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
lustruit ghete. Cremă de ghete nu exista în țară. Un prieten de-al meu violist a trebuit să curețe trei zile la rând ghetele ofițerilor, până ce gâtlejul i s-a uscat de cât scuipase, iar mâinile îi ajunseseră în asemenea hal, încât în următoarele săptămâni n-a mai putut exersa la violă. De curând am citit însă cu totul altceva înlegătură cu soldații și scuipatul. Scriind despre intrarea în Cehoslovacia, în 1968, a armatei ungare alături de trupele Tratatului de la Varșovia, atunci când
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
de crimă. și de parcă acești virtuoși ai regimului nu vârâseră îndeajuns spaima în mine, mai și eram ispitită să-mi caut eu însămi senzații tari, peste măsură de riscante, ce-mi dădeau palpitații. Eram cu nervii la pământ, în așa hal încât pur și simplu trebuia să fur. Să-i fur Statului barem câteva cârlige de rufe ori niște tăieței, de vreme ce el îmi fura viața. și tocmai de asta mi-e teamă în fața manechinelor din magazine, fiindcă mi-ar putea citi
Regele se-nclină și ucide by Herta Muller () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2149_a_3474]
-
Semiramidei... Iar vajnicii apărători în uniformă ai regimului comunist, dintr-un adânc spirit de iubire patriotică, îmbinat într-o proporție considerabilă cu respectul datorat ilustrisimului patronim, turnând în bârdâhanele lor cantități industriale de licoare zăvoiană, s-au aghesmuit în așa hal încât la un moment dat vorbeau încrucișat, fiecare în limba lui, neînțelegându-se absolut nimic din acest multidialog, fiecare amplificând numărul decibelilor emiși, într-un asurzitor vacarm, potențat de euforizanta agheasmă de Zăvoaia. Și ca la orice chef demn de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Tovarășe sergent-major, eu cred că exagerați. Sunt, totuși, doar niște copii. Și-apoi, ce-au furat până la urma urmelor? Ăsta-i doar un pui de salcâm uscat. Ce crimă au făcut, în definitiv?! Cum vă permiteți să-i bateți în halul ăsta? Este inadmisibil, rușinos și revoltător! Trebuie să încetați imediat!!! Bă flăcău, s-a umflat tărâța-n tine?! Poftim? Ție încă nu ți-a căzut cașul de la rât, măi băiatule! Tu îmi dai mie lecții?? Tu, mă?? Vezi mă, că
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
lor bomboane, jucării și fel de fel de surprize, cred că sărmanul Moș ar fi fost pus într-o teribilă încurcătură. Ce i-ar fi fost dat să vadă pe holul casei noastre? O îngrămădire de vechituri degradate în ultimul hal: niște scofâlcituri, boțituri și rupturi, care de care mai turtite, mai găurite, sfârtecate și incomplete, încât bietul de el ar fi amețit completamente, căzând țeapăn peste mormanul de putregaiuri care așteptau să fie azvârlite la gunoi sau arse în sobă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
totul s-a mai spus sau s-a mai scris. Trăim în cicluri, în cercuri, învârtindu ne în jurul pro priei noastre cozi, care se numește ego. Se spune că pro zatorul Cezar Petrescu, când a scris romanul Oraș pa triar hal, a descris orașul Roman. Cum ar veni, ro manul Romanului. Un oraș molcom, moldovenesc, vechi, întemeiat - pare-se - de Roman Vodă și refăcut de Ștefan cel Mare. Străzi cu nume dacice: Sucedava, strada unde era casa noastră, Petrodava, Smirodava, adică
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
mai bine ca mulți dintre noi, nu doar prețurile mizerabile practicate de editurile românești pentru traducere, ci și prețurile nor male sau pretențiile absurde ale unor traducători adre sate unor instituții culturale. Doamna Ralian știe, din proprie experiență, în ce hal a decăzut meseria de traducător, mai ales din cauza lipsei cronice a unor adevărați profesori sau a culturii temeinice.“ SIMONA SORA, Dilema veche, august 2010 „Stilul din Mountolive îi convine de minune Antoanetei Ralian, după experiența traducerii prozei clasice engleze, după
Toamna decanei: convorbiri cu Antoaneta Ralian by Radu Paraschivescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/592_a_1297]
-
-l vezi pe ăsta pe stradă te ții după el, vezi ce face și-mi raportezi! Atunci am început să analizez mai profund ce se întâmplase în ultimii 20 de ani în România. De unde s-a plecat și în ce hal de înapoiere și de sărăcie se găsea țara! În ultimii ani se petrecuseră tot felul de fenomene ciudate care în mod normal nu aveau nici o logică, tot felul de legi absurde, tot felul de nedreptăți. Oameni care păreau că vor
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
trecerea prin diferite experiențe de viață, prin suișuri și coborâșuri ca să înțelegem unde am greșit, drumul pe care suntem ajutați permanent să-l parcurgem. Eu, personal, am fost în situația de a-mi dori moartea (golănimea mă adusese în asemenea hal ca să cobor în mocirla lor), dar Cineva m-a ajutat; pur si simplu ,,m-a purtat în spinare” cum se spune, ca să merg mai departe. Cred că orice om ajunge la un moment dat să spună: ,, Cineva acolo sus mă
Viaţa - o lecţie by Marian Ciornei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91772_a_93175]
-
terminat, că a și încercat să se sinucidă (și ne-a arătat, ca probă, o cicatrice la încheietura mîinii), că, în orice caz, acum mai trăiește doar în virtutea inerției. Groaznic ! Așa de tînăr și să te lovească viața în asemenea hal !... Zilele următoare aveam să vedem, în camera lui, deasupra patului, poza unei fete. „Soția mea, cu o lună înainte de a muri“ - o recomanda el tuturor. Nu părea deloc gravidă, dar poate că era în primele luni. Poza era neclară, însă
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
îi cunoștea deci foarte bine (era înnebunit după Flipper), Dănuț nu mai avea cum să-și dea seama ce putea să fie mormanul acela, atît era de sfîrtecat ! Carnea era năclăită în nisip, iar băiatul se întreba dacă, murdărită în halul ăla, mai era bună de mîncat. Îi tăiaseră coada și aceasta se afla mai într-o parte, nebăgată în seamă de nimeni. Dănuț și-a luat inima în dinți, s-a aplecat și a pus mîna pe ea. Era mare
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
A urmat vacanța de vară, care avea același curs ca de fiecare dată dar am avut o mare neplăcere, călcâiul de la piciorul drept s-a infectat s-a făcut ca un buboi care a copt și a crescut în așa hal că nu puteam merge. Noi mergeam desculți toată vara, aici mă refer la toți copii din colonie inclusiv fetele. În felul acesta era logic că am călcat în ceva care a produs infecția. Neputând să merg din cauza piciorului cumnatul meu
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
la școală. Mătușa privea pe geam grupul de copii, a văzut că am rămas în noroi și a pornit spre locul cu pricina. Întâlnindu-mă m-a însoțit apoi acasă și a povestit ce s-a întâmplat, de ce arătam în halul acela. După ce m-am spălat, mi-am schimbat hainele, am mers la școală însoțit. Acolo deja se aflase că am căzut. Abia atunci a aflat tovarășa învățătoare ce se întâmplase cu adevărat, nu ce i se povestise de cei ajunși
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
Ozana. Și, tot pe teritoriul lui, în cinematografie. Cristi adusese din Elveția, pe casete, o groază de filme bune și mi le punea la video. Eu îmi făcusem cultura cinematografică la Cinemateca Eforie, cu Fellini, Antonioni, Visconti, Bergman, Tarkovski, Mi hal kov, Vajda etc. Cristi mă introducea însă întro altă dimensiune a filmului - și o făcea cu înclinații pedagogice, altoite cu o doză bună de frondă. Tarkovski era bulshit și influențase în mod nefast întreaga școală românească de film. Cristi propunea
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]