1,824 matches
-
văzului". A VIZIONA tranz. "a privi, a urmări, a vedea un film, un spectacol (înainte de premieră)". A ZĂRI tranz. "a vedea (ceva) slab, vag, nedeslușit (din cauza depărtării sau a întunecimii)". A SE ZGÂI refl. "a deschide tare, a căsca, a holba ochii". Câmpul lexico-semantic al verbelor de percepție auditivă A ASCULTA tranz. "a-și încorda auzul pentru a percepe un sunet sau un zgomot, a se strădui să audă". A AUDIA tranz. (jur.) "A asculta un martor în vederea rezolvării unui proces
[Corola-publishinghouse/Science/85018_a_85804]
-
s-a întâlnit cu un val de femei și bărbați grăbiți să ajungă acasă de la muncă. O femeie cu trăsături ascuțite, între două vârste, i-a văzut brusc pe cei doisprezece oameni. S-a oprit din drum și s-a holbat la ei timp de un minut. Apoi și-a aruncat punga de cumpărături, a fugit pe stradă în fața unui camion cu combustie pe lemn și s-a aruncat cu un strigăt convulsiv asupra celui de-al treilea prizonier. Prizonierii și
Politica între națiuni. Lupta pentru putere și lupta pentru pace by Hans J. Morgenthau () [Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
comunice. A privi pe cineva fix, cu o față impasibilă, fără expresie, poate fi o combinație fatală. Privirile fixe, împreună cu o față inexpresivă, de jucător de poker sunt semnale de amenințare și pot provoca un conflict, mai ales dacă vă holbați la un străin sau la un rival. Mișcările ochilor dumneavoastră pot transmite mesaje despre sinceritatea sau ipocrizia dumneavoastră. Un stereotip obișnuit este că oamenii cu ochi „jucăuși” sunt prefăcuți și nedemni de încredere. În realitate, savanții au descoperit că ochii
COMUNICARE ŞI INTEGRARE SOCIALĂ by Nicoleta Mihaela Neagu () [Corola-publishinghouse/Science/654_a_982]
-
acolo, nu se mai satură să admire, la un castel, tisele și arbuștii tunși sub forma unor personaje pitorești sau preluate din mitologie, pe care le enumeră. Răsturnare de situație, același Hentzner, trecând prin Toulouse, se plânge că autohtonii se holbează la străini, cum era și el, ca și cum „ar fi niște animale necunoscute, abia aduse din Africa”, uitând chiar să mai mănânce „ca să-i poată cerceta mai bine” (Babeau, 1926, pp. 64-65). Această dublă perspectivă ne amintește de povestirile cu care
Dicționarul alterității și al relațiilor interculturale by Gilles Ferreol () [Corola-publishinghouse/Science/1934_a_3259]
-
acum nu-mi dau seama cum va arăta această viață la 40 sau 50 de ani. Sunt conștient că am o viață destul de împlinită. Mă enervează capacitatea/disponibilitatea asta a mea de a vedea doar zecimea goală din pahar. Dar holbându-mă la aceasta îmi măresc constant partea plină, chiar fără să-mi dau seama... Codruț 18 februarie 2006 Mă enervează mirosul din biroul meu, care a fost infestat de un sandvici plin cu chiftele pe care l-a înfulecat colegul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1949_a_3274]
-
de hârtie. Semnați, puneți data de azi... așa, și scrieți. Gata? Hai, Mandache, că n-avem timp să stăm după curu tău. Dogbănel este un băiat cuminte, ordonat, învață bine și are note mari. Scrieți ce vă spun, nu vă holbați la mine ca boii la poartă nouă. Dogbănel este un băiat cuminte, ordonat, învață bine și are note mari. E din noua programă școlară, pentru bac. Ați scris, băi, maimuțelor? Gheorghiță, lasă vorba. Nici n-am dictat subiectul și deja
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2167_a_3492]
-
necontrolate, interne sau externe. Ele stau la capătul fizic și material al altor două importante procese (verbale sau mentale), deci pot fi considerate exemple ale acestora, reprezentate mai degrabă într-o lumină materialistă: a se uita, a privi, a se holba, a asculta, a respira, a tuși, a se strîmba, a se încrunta, a zîmbi, a visa, a țipa, a se îneca, a clipi și a plînge. Din punct de vedere gramatical și sintactic, ele se află la mijlocul drumului dintre
Naraţiunea Introducere lingvistică by Michael Toolan () [Corola-publishinghouse/Science/91885_a_92305]
-
zic eu, vrem puțină intimitate. Băieții zîmbesc în continuare și nu se clintesc din loc. Vă rog, vrem puțină tihnă, țip puțin la ei. Lasă-i dragă, spune Victor, nu mă deranjează. Totuși este jenant să stea aici cu ochii holbați la noi. Stau și ei săracii. O să le dăm ceva de mîncare. Dar mi-ai spus că-i pustiu pe aici... Păi, așa este. Și atunci, ăștia de unde au apărut? Din pustiu, glumește Victor. Accept situația și îi las pe
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
săracii. O să le dăm ceva de mîncare. Dar mi-ai spus că-i pustiu pe aici... Păi, așa este. Și atunci, ăștia de unde au apărut? Din pustiu, glumește Victor. Accept situația și îi las pe cei doi tineri să se holbeze la noi. Fratele meu scoate sticlele cu vin, le pune jos provizoriu ca să scoată mîncarea. În acel moment, un tînăr se repede, înhață sticlele cu vin și o rupe la fugă. Victor era pe fază și începe urmărirea. Distanța dintre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
se amestecă cu resturile mesenilor și sîngele ars devine cărbune negru. Vuk nu înțelege și rămîne cu gura căscată. A fost o explozie aproape, foarte aproape, care l-a trîntit și l-a amețit. Doamne, putea să-i ... Se oprește holbat la fumul și praful înecăcios care se ridica pe locul unde a fost casa vecinilor. Vuk nu-și crede ochilor, apoi refuză să accepte realitatea. Aleargă nebun și nu simte că din picior sîngele curge țîșnind. Cade și întunericul îi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1487_a_2785]
-
de pământ cu oricine, poate vorbi ca la birt, ca într-un dormitor de internat, ca la balamuc. E de la sine înțeles că poporul trebuie să-l accepte așa cum e, ba chiar să-l admire: va face grimase bolânde, va holba ochii, se va dezbrăca, va scheuna, își va arăta mușchii, va ieși cu pene pe stradă, va face șpagatul între două scaune, mă rog, va etala tot arsenalul lui de băiat frumos, deștept și dur. Iar cine se leagă de
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
nu și-a amintit unde. Poate pe partea vilei noastre, îi sugeram eu. Hai să le luăm la rând. Nu este pe aici. Cred că pe strada ce duce la Platamonos am văzut eu acest hotel. Am parcurs această distanță holbându-ne după numele hotelului. Nu l-am zărit, că de fapt nici nu era în partea aceea. Convinsă că nu ne-am orientat bine, m-a mai purtat încă o dată pe același drum în după masa aceleiași zile. Furioasă de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
ei trec atâția turișri?se întreba Janeta. Probabil că aici este cum a fost la noi pe vremea lui Vlad Țepeș, i-am spus eu. Dacă cineva îndrăznea să ia ce nu era al lui, era trs în țeapă. Tot holbându-ne la case, la florile care se revărsau ca niște covoare multicolore peste zidul treptelor, vorbind despre tradiții, despre Țepeș, am primit noi o țeapă. Ne-am pierdut de ghid și de grupul nostru, fiindcă erau mai multe grupuri de
7 zile ?n Grecia by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84081_a_85406]
-
și al lăcomiei mele. Pe la mijlocul lui iunie am ajuns și eu treptat la ritmul lor de șaizeci-șaptezeci de lei pe zi. Tot e bine, nimeni nu-ți dă banii ăștia pe râs, sfinte Dumnezeule, de râs să fim cum ne holbam În toate părțile și noi și meșterul ăla de doi bani după zilierii care nu mai apăreau. Eu și văru’ Laur rămăsesem de altfel singurii zilieri printre angajații permanenți ai Unității, cu carte de muncă și figurând pe statele de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
bun de fiert porumbul din lanul ceapeului Glina, care pornea din fundul curții și se Întindea cât vezi cu ochii, până-n zarea vegheată de turnul castelului de apă alimentându-se din lacul Cernica. Ne mai lungeam În iarbă și ne holbam la cer până ațipeam, mai dădeam o raită prin porumb după un braț de știuleți, căci misiunea noastră era să demontăm pe măsură ce ne soseau piesele, dar piesele Încă erau pe drum. N-apăruse nici rezervorul și nici motorul, și nici
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
el din gura lupului, ie păcat de Dumnezeu ca să tragă el de pe urma nenorocirilor noastre, și Andrei n-a mai avut Încotro și a fost de acord. Îl vedeam cum stă În cur În mijlocul patului, mahmur Încă de somn și se holba la noi fără să priceapă despre ce e vorba. Unde mai pui că era ca scos din cutie, avea haine noi, o geacă din material de blugi și o pereche de raiați negri Încinși cu o curea de piele Împletită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
ca s-o vedem pe Steluța cum se mișcă. Păi chiar așa. Din felul cum ne tot duce și ne amețește bou’ ăsta de Andrei, n-am cum să-nțeleg altceva, și n-aveam altceva de făcut decât să ne holbăm la ușa aia și s-o pândim pe Steluța și pe bărbatu-su. — Și ce nu-ți convine, Relule? vezi doar că n-avem Încotro. Pepino ne bagă pe fir cu văr-su. Pepino ne scapă... Andrei scutură din cap
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
mică de brad nevopsită, aidoma celei pe care-mi scriam cândva romanele vieții, și pentru trei scaune ce păreau să ne fi așteptat special pe noi. Sosisem și așteptam să ni se dea să mâncăm. Eu și văru' Laur ne holbam ca la un spectacol de toată bafta la tevatura mutei cu brotacul În brațe. I se tăiase răsuflarea de bucurie și de obidă. Gâfâia strângându-l la piept și albindu-l de pupături din creștet până-n tălpi peste crusta de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
lungească, era tot atât de grăbit ca și Hansi, și nu mai spun că și pe mine ardea cămașa. - Cât zici că ne costă, prietene, ca să ne treci pe amândoi dincolo? - Cât v-a spus Pepino. Ăsta-i prețu’. Și se cam holbau verii unul la altul și Pepino făcea ca vițelul când Îl Înțarci, căuta parcă ugerul mă-sii prin iarbă, eh, tot cinstindu-se cu rachiul ăsta Împuțit și Îndopându-se cu prăjeală, uitaseră să se pună de acord Între patru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2023_a_3348]
-
memoriile, va arăta generațiilor tinere ce servicii deosebite a făcut el Țării, arătând pe viu cum se putea face unirea cu partea cealaltă de Moldovă. Sigur, nu vom cere ca diplomații români să fie castrați, dar că e bine să holbeze ochii la cu cine vor să-și mototolească așternuturile. Peste râsul mânzește și gustul amar, se profilează perspectiva sumbră a relațiilor noastre cu vecina de peste Prut, în condițiile în care asupra României se țintește cu acuze grave, imputări de amestec
Nedumeriri postdecembriste by Ion Cernat () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91868_a_93089]
-
scuipa vreo urmă de spumă. E o mare densă, radioasă, placidă, foarte frumoasă. Ar trebui să fie foci, astăzi înseși valurile par foci, dar scrutez în zadar apa cu binoclul meu. Pescăruși uriași, cu pliscuri galbene, cocoțați pe bolovani se holbează la mine cu ochi sticloși, lucitori. Un cormoran smântânește marea de glicerin\. Stâncile sunt năpădite de fluturi. Temperatura se menține ridicată. Continuu să-mi spăl rufele și să le usuc pe pajiște. Am înotat zi de zi și mă simt
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
lumânărilor, avea acum aerul unui prizonier supus la un interogatoriu. Mi-am îndreptat spatele pe scaun, simțind cum mă înroșesc tot de uimire [i indignare, și am constatat că și eu îmi rezemasem pe masă mâinile cu palmele întinse. Ne holbam unul la celălalt. — Hartley, cred că nu vorbești serios, cred că el nu e serios. Cum ar putea să fie Titus fiul meu? Doar știe că Titus a fost adoptat, știe de unde vine... — Nu, tocmai asta este... nu știe de unde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
idee falsă. Cu câtă pasiune vorbești! Ăsta-i punctul tău de vedere, și eu îl păstrez pe-al meu. Hai să mergem! Stai, stai, nu-i un simplu punct de vedere, știu. Știu că n-a fost Ben. M-am holbat la el. — James, nu poți ști. Ai fost de față când s-a întâmplat? — Nu, n-am fost, dar... — A fost altcineva de față? — Nu... Atunci cum poți ști? — Pur și simplu, știu. Charles, te rog, ai încredere în mine
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2341_a_3666]
-
ales unul la altul), înconjurați asemenea orbitelor electronice din periferia nucleului atomic de un cerc de ostași în termen, toți echipați ca pe front, cu puști mitraliere automate pe care le țin îndreptate asupra-ne, dându-și silința să se holbeze fioros. Pe fotoliile de judecată, cinci militari impasibili, plictisiți: la mijloc Adrian Dimitriu (acesta nu plictisit, ci îngrijorat, căci e responsabilul: fost avocat și domnia sa, în rol și costum de colonel). De îndată ce mă văd așezat pe bancă săvârșesc fapta pe
Literatură și convertire by Adrian Vasile SABĂU () [Corola-publishinghouse/Science/984_a_2492]
-
cu trenul. Luasem masa în socialism și, ca doi boieri din Valahia care se respectă, voiam să bem berea în Occident. Ne-am strecurat plini de demnitate prin fața marilor restaurante și apoi am luat-o spre un bulevard mai circulat. Holbându-ne în vitrine, am ajuns la concluzia că asfaltul orașului a dat rod bogat în primăvara asta, fiindcă alături de struguri și piersici se mai înghesuiau și alte fructe de alte naționalități. Un fel de "ONU al trufandalelor" se răsfăța în
Cuvintele puterii. Literatură, intelectuali și ideologie în România comunistă () [Corola-publishinghouse/Science/84944_a_85729]