1,846 matches
-
și ouă. — Așa, măi băiatule, spuse Max. Se aplecă În față și luă ouăle cu șuncă, lăsând pe tejghea ouăle cu bacon. Amândoi se apucară să mănânce, fără să-și scoată mănușile. George se uita la ei. — La ce te holbezi așa? spuse Max, privindu-l. — La nimic. Nimic pe dracu’. Te holbai la mine. — Poate că băiatu’ a vrut doar să glumească, Max, spuse Al. George râse. — Tu să nu râzi, Îi spuse Max. Înțelegi? Tu n-ai voie să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
luă ouăle cu șuncă, lăsând pe tejghea ouăle cu bacon. Amândoi se apucară să mănânce, fără să-și scoată mănușile. George se uita la ei. — La ce te holbezi așa? spuse Max, privindu-l. — La nimic. Nimic pe dracu’. Te holbai la mine. — Poate că băiatu’ a vrut doar să glumească, Max, spuse Al. George râse. — Tu să nu râzi, Îi spuse Max. Înțelegi? Tu n-ai voie să râzi. — Bine, spuse George. — Zice că bine, se-ntoarse Max către Al.
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Îl lovea cât putea de tare și cât mai jos posibil. Trebuie să-l fi lovit cu cel puțin doișpe centimetri sub centură. Am crezut că o să-i iasă ochii din cap lui Jack. Și chiar că și i-a holbat. Și a rămas și cu gura căscată. Arbitrul Îl apucă pe Walcott de braț. Jack făcu un pas În față. Dacă se prăbușea, uite-așa se duceau dracu’ cincizeci de bătrâne. Mergea de parcă toate măruntaiele erau gata să-i dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
te-au făcut să lăcrimezi, ți le amintești În detaliu și lăcrimezi, atent să nu te vadă copilul. Dacă nici după asta subiectul nu prinde contur și prin apartament mai persistă zbîrnîind vreo Întrebare, Îți ștergi nasul. Înghiți vitamine. Te holbezi la perete. Se recomandă cel prefabricat, e mai sensibil. Duci mîna la frunte, plouă, și meditezi ca sub o streașină. Cum să construiești un personaj. Mai Întîi Îl desenezi c-un creion cu mină moale, Îl plasezi Într-un peisaj
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
unui personaj absent (el este doar auzit cioplind), ce construiește o arcă-n pădure. O idee metaforică Într-un univers complet lipsit de metaforă. Iar senatorul, dac-ar fi pînă la capăt consecvent cu sine Însuși, nu s-ar mai holba la pădure Înfiorat În finalul filmului, ci ar spune ceva clasic, să zicem ie-te, dom’le, tîmpitu’, face vapoare la munte. Și-ar pleca-n trombă de jeep, de rîs tirolez. Însă e doar o părere fără importanță, ceea ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
gîfÎit, unde dau zilele trecute peste o Întrebare cu statură filozofică: „Ce poate fi mai frumos decît dragostea?” Pentru a ilustra cît e ea de frumoasă, deasupra Întrebării a fost lipită o fotografie cu doi tineri probabil Îndrăgostiți, căci se holbează pătimaș unul la celălalt ea băgîndu-i lui, nu se explică de ce, un deget În ureche. Urmează o minunată mostră de proză scurtă dar veselă, deasupra excepționalei semnături a lui Romeo Popescu: Noaptea de amor. Topica e foarte sănătoasă, Încă din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1995_a_3320]
-
era de mare, John? Nu pot să zic sigur pentru că ochelarii fac distorsiune puțin. Dar capu’ era mai gros de-un metru, orișicum. Și el era stat pe picioare ca pe vîrfuri și se uita la mine așa (și se holbă la mine). Așa că atunci cînd mă ridic afară din apă ei scot casca și eu le zic nu mai cobor. Și atunci omu’ cu angajarea zice: „Da’ ce-ai, John? Ca-laa-ca-ti-ța e mai speriată de tine decît ești tu de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
și tu? Îl Întrebai pe Al. — Intenționez. În camera ta. După ce plecăm de-aici. Ai niște săpun pentru un tanchist? — Nu. — Nu-i nimic. Am eu o bucățică-n buzunar, pe care am păstrat-o. Omulețul cu ochelarii groși se holba la Al: — Ești membru de partid, tovarășe? Întrebă. — Sigur, răspunse Al. — Știu că prietenul nostru, tovarășul Henry, nu este, spuse omulețul. — PĂi atunci, În locul tău, n-aș avea Încredere-n el. Eu, unul, nu am niciodată. — Nenorocitule, i-am spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
buni o să fie. — Acum mi-e milă de ei. Se bucurau și ei de dimineața asta, ca și noi. Își ridică privirile și văzu că celălalt cocoș era tot În copac. — Pare cam tîmpițel, cum stă el acolo și se holbează. — În perioada asta a anului indienii le zic găini proaste. CÎnd Începe sezonul și Încep să fie vînați, se mai deșteaptă un pic. Da’ Ăștia nu-s fazani. Ăia sînt mereu proști. Ăștia-s cocoși de munte. — Sper că noi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
paznicul, pentru că nenea Jănel nu știa rusește prea bine, dar până la urmă o intrat în spital. Acolo o dat peste o fimeie care era șefă. I-o întins hârtiuța udă de atâta sudoare și o rămas în așteptare, cu ochii holbați la doctoriță. Aceea o pus mâna pe tilifon și o vorbit ceva pomenind de Liuba. Nenea Jănel tremura ca varga și nu-și lua ochii de la intrare. La o bătaie în ușă o sărit de pe scaun de parcă l-ar fi
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
și ceilalți că în urma noastră aleargă niște jivine au rămas ca stanele de piatră...Să mai mergem înainte? Ar putea să ne sară în spate, ferească sfântul! Să ne întoarcem? Dăm peste fiare! Am stat așa o bucată de vreme, holbându ne, noi la lupi și lupii la noi. După un timp, au început să ne clănțănească dinții, cât de frig, cât de frică. „Ce ne facem, bade Costâne? m-a întreabat Stan cel mic, țambalagiul. Uite-te la ei cum
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
mai mulți doar. Ia hai! Hai pe ei, băieți!” Focul ardea vioi, dar lupchii veneau spre noi cu ochii ca niște lumânări. Au început să se cam răsfire în jurul nostru. Asta mirosea a semn rău. Cum ne uitam cu ochii holbați la fiare, am simțit că mă apucă cineva de mână. M-am speriat de moarte. Numai n-am țipat. Era tot Stan cel mic. „Ce-i, Stănică, băiete? Ce ți-o mai trtecut prin cap?” „Mă gândeam - începe el a
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
care stă cu slănina în pod și vrea să aibă și gâtul uns. Adică vrei să asculți o poveste frumoasă, dar să știi și totul de la început. Dacă făceam așa, cum mai puteam eu să vă văd stând cu ochii holbați la mine ca la pomană? a răspuns Pâcu râzând. Cum ai spus-o, cum n-ai spus-o, dar al dracului de frumoasă o fost! Eu credeam că până la urmă te trezeai din vis ca toți oamenii, dar noroc de
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
te așezi pe scaun, nepoftit?” „Așază-te și dumneata, domnule director, ca să nu cazi când ai să afli cine sunt...” Neașteptându-se la așa un răspuns, directorul o simțit că nu mai are aer și s-o așezat cu ochii holbați la bețiv. Bețivul, învârtind cheia de la morgă în aer, a început să spună: „Află, domnule director, că eu sunt tot doctor, ca și dumneata, dar lucrez...lucrez în minister! Mă aflu în trecere prin târgul acesta și s-a întâmplat
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
rîde Meldrum. — Nema, spune tipul mai mare, io păpușică pizdoasă. Numa fiincă voi, puțoi ce sînteți nați avut tupeu săi dați ontîlnire. Nu contiazun picior prost. De mutră, țîțe și pizdă tresă vă pese. Micuța Rhona, iubițel... Meldrum Încă se holbează la tine: Cii cu mutra ta Robertson? Tia respins? Respirația lui cu aburi de vin e pe fața ta. Nu ca parfumul Rhonei. Auzi cum ploaia lovește acoperișul stației de autobuz de deasupra ta. — No s-a dus, nu mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
un copil. Și spunând acestea, veni spre mine și îmi trase două palme, peste față. Cred că, în viața mea, n-am rămas mai încremenit de uimire. Aici, Maynard făcu o pauză și își plimbă privirile prin încăpere. Musafirii se holbau unii la alții, stingheriți. În cele din urmă, femeia care se manifestase atât de critic spuse cu satisfacție: - Bine ți-a făcut! - Credeți că am meritat una ca asta? - Orice om care se ține de asemenea lucruri... - Bine, doamnă, protestă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85131_a_85918]
-
nedisimulată: "De ce ești supărată, Șichy?" "Nu-s supărată". Atunci de ce pari supărată?" În seara confesiunilor, și-a pus capul pe umărul meu, abia ascunzîndu-și un icnet de plîns. Acolo, în poarta casei de pe strada "Trompeta". Jena față de vecina care se holba dindărătul perdelei cu maci. "Lasă, nu mai..." Se auzise și un bufnet de armă. Pe Moara de Vînt se trăgea după ciori. Am rămas cu un gust de fiere în gură că i-am respins tandrețea. Nu-s în stare
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1471_a_2769]
-
să plătiți foarte mult ca să ajungeți acolo. Poate că ar fi mai bine să vă rezumați la Speranță, biletul costă puțin și sigur veți fi încântat. Vorba aceea, speranța moare ultima... Brusc, șapca vânzătorului se metamorfoză în joben, iar Scriitorul holbă ochii, panicat... De sub două sprâncene gri, stufoase, îl pironea o privire de gheață. Buzele subțiri ale Magicianului dezveliră dinți (colți?) ascuțiți care arătau de parcă ar fi ținut cineva cu tot dinadinsul să-i pilească până când vârfurile lor ar fi devenit
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
De acord? Acum se aud aplauze. Copiii țipă, aplaudând inițiativa Magicianului persuasive, adulții tropăie, doi clovni își trag șuturi, iar o dansatoare îmbrăcată sumar împarte sărutări lungi, virtuale, tuturor... Magicianul apucă Iepurele de urechi, piciorușele animalului se agită, ochii sunt holbați, înjectați. Unul dintre clovni instalează o poartă de fotbal, iar Magicianul așează Iepurele pe punctul de la 11 metri. Șut! Gooooool! Iepurele se chircește într-un colț al plasei, apoi simte cum circul începe să se învârtească, din ce în ce mai repede, parcă că
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
jerpelite și încălțat în bocanci, începu să-l cotrobăie prin buzunare. Scoase portofelul, în deschise rapid, extrase câteva bancnote, apoi îl scăpă dintre degete. Din fotografia lipită pe legitimație, Detectivul zâmbea, iar razele lunii făceau ca insigna să strălucească. Băiatul holbă ochii, aruncă bâta de baseball într-un tomberon de gunoi, privi repede în toate direcțiile, apoi o luă la fugă și dipăru după un colț. * Magicianul privi în urma lui, apoi atinse cu vârful pantofului corpul Detectivului. Zâmbi. Oarecum trist, oarecum
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și mașina - cât de curând, În perfectă stare. — Mă rog, m-a Întrerupt ea nepoliticos. Vreau să o iei pe Madelaine și să o lași la apartament Înainte de a te Întoarce la birou. Clic. Și telefonul a amuțit. M-am holbat câteva secunde la el Înainte de a-mi da seama că mi-l Închisese În nas cu bună știință, deoarece Îmi dăduse toate amănuntele pe care puteam spera să le primesc. Madelaine. Cine dracu’ era Madelaine? Și unde se afla ea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
a impacientat gândul că, poate, m-a considerat obraznică. I-am zâmbit dulce. — Marcă dolaru’, a zis el și a Întins mâna. — Trebuie să plătesc ca să-mi indicați direcția? — Marcă dolaru’, neagră sau cu lapte, dă care vrei. M-am holbat o clipă la el, după care mi-am dat seama că știa numai atâta engleză cât să discute despre cafea. — O, neagră e foarte bine. Mulțumesc foarte mult. I-am Înmânat un dolar și am ieșit Înapoi În stradă, mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Cassidy adoră pur și simplu cămășile kaki ale lui Tommy - dar Îi trimit și pe olive și pe gri. Fuste și jachete din denim și chiar câteva perechi de șosete s-au revărsat din punga aceea, iar eu am rămas holbându-mă la ele: erau acolo haine cât pentru Întreaga garderobă a patru sau mai mult preadolescenți. Cine dracu’ erau Cassidy și Caroline? m-am Întrebat eu cu ochii la catrafuse. Ce persoană care se respectă poartă jeanși Tommy Hilfiger - În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
care m-am uitat din nou la femeie. — Ăăă, chiar credeți că Miranda o să poarte așa ceva? am Întrebat-o timid, convinsă că femeia o să deschidă gura ei ca de buldog și o să mă Înghită cu cap cu tot. S-a holbat la mine. Sper că da, domnișoară, ținând cont de faptul că a fost croit și confecționat conform măsurilor exacte pe care le-am primit de la ea, a mârâit ea În timp ce Îmi Înmâna șortul. Și spuneți-i că domnul Kopelman Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
ton și salată de iarbă de mare reprezentau, cu siguranță, o situație de urgență, așa că le-am mulțumit În gând părinților că ne făcuseră cinste mie și lui Lily. — A zis: „Bun venit În casa cu păpuși, scumpo!“ S-a holbat la mine cu gura căscată, iar lingurița i-a rămas suspendată În aer. — Ai cel mai nemipomenit loc de muncă, a declarat Lily, care spunea mereu că ar fi trebuit să lucreze și ea un an Înainte de a se reapuca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]