3,902 matches
-
putut să vezi ceva? Îl Întreabă Johnson. — SĂ nu mai vorbim de asta, domnu’ Johnson. Mi se face rău doar cînd mă gîndesc. — Mai bine ai bea ceva, Îi spune. Ce facem, ieșim? mă Întreabă apoi pe mine. — Asta dumneavoastră hotărÎți. — Cum se-anunță ziua? — Cam ca ieri. Poate ceva mai bine. Atunci să ieșim. — Bine, doar să vină tipu’ cu momeala. Gagiu’ Ăsta pescuia cu noi de trei săptămÎni și Încă nu văzusem vreun ban de la el, În afară de o sută
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
fie sinceri și să se simtă în siguranță. Charlotte, tipa elegantă care a trecut printr-un divorț dureros, găsește de cuviință să aplaude furtunos. Nimeni nu-i ține hangul, dar asta nu pare să o deranjeze. Are o expresie foarte hotărâtă. Săracul Jim stă lângă ea pe canapea, cu capul ascuns și mai mult între umeri. Este incredibil de timid, n-a scos nici un cuvânt toată seara, în afară de momentul când și-a mormăit numele. Dacă îi așezăm împreună și facem o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
țipătoare cu imprimeuri de genul Malibu’s Most Wanted 1 ori Girls Gone Wild2, protestând astfel în fața pretențiilor de aristocrați ale celor doi. Cred că și în păr își toarnă mai mult gel decât de obicei. Are o expresie foarte hotărâtă, care nu prea se potrivește cu stilul extravagant de care face atâta caz. Sunt curioasă ce vrea să ne spună. —Daisy va fi prietena mea. Îl privesc uimită. N-am observat vreo atracție sexuală între ei, mai ales că Finn
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
caz, măcar câțiva ani de acum încolo, încât pot spune că e o surpriză pentru mine... Jake se ridică și, în loc să mișune ridicol în jurul mesei, face un salt peste ea și mă trezesc față în față cu el. Un gest hotărât și foarte masculin, dar priveliștea acestui bărbat aplecat asupra mea e mai mult decât pot suporta. E pur și simplu ca și cum mi-ar spune: „Iată-mă, sunt altău“, și nu cred că sunt pregătită pentru așaceva. Mă fac mică, mică
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
-l fac să înțeleagă din tonul meu că îl doresc. Da? Îți place? —La nebunie! Ca și cum mi-ar fi citit gândurile, își scoate încălțările și se întinde lângă mine. Mi se aprind beculețele doar simțindu-l atât de aproape. Aștept, hotărâtă să-l las pe el să ia inițiativa, dar când întorc privirea spre el, îi întâlnesc ochii, care îi căutau pe ai mei. Nu știu care se mișcă primul, cred că ne apropiem simultan, ne sărutăm și ne dezbrăcăm unul pe altul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
el. Sutien sexy... — Se asortează, zic eu, flatată că a observat. —Trebuie să controlez, zice el, descheindu-mă la blugi. N-am încredere... Pe covorașul din fața focului, devin foarte creativă; dacă Jake voia să mă sărute pe tot corpul, eram hotărâtă să ridic ștacheta și, pentru că era vorba despre vin, trebuia să protejăm canapeaua. Podeaua e de lemn, iar covorașul, mă asigură Jake, e lavabil, ceea ce e altă treabă. Până la urmă, însă, nu facem chiar așa multă mizerie. Nu-mi place
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
decât să stăm și să ne întrebăm ce s-o fi întâmplat și n-am putea să ne concentrăm la discuție. Mă uit admirativ la Jennifer. Se vede că e unul din oamenii aceia tăcuți în împrejurări obișnuite, dar foarte hotărâți și calmi în momente de criză. — Unde locuiește? întreabă Finn, ridicându-se și el și luându-și haina. —În Croydon, răspunde Ben. A, urât! suspină Finn. —Mamă, zic eu, iată și prima excursie cu grupul. Daisy se hlizește. — În Croydon
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
ai început să cauți printre cunoscuți pe cel mai de treabă; te-ai oprit, evident, la Davey, și te-ai hotărât să ieși cu el, mai mult din considerente psihologice, decât din cauză de atracție reciprocă... A, nu, zice Daisy hotărâtă. Nu i-aș face așa ceva pentru nimic în lume. Trebuie să simțim amândoi ceva relevant. —Și ce crezi, simți ceva relevant pentru Davey? Sunt foarte curioasă cum o să mă simt cu Davey, dacă la asta te referi, se hlizește Daisy
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1970_a_3295]
-
duceam să ne jertfim tinerețea, așa cum ne Învățaseră la școală Înainte de 8 septembrie. Planul lui Martinetti era iscusit: aveam să traversăm taluzul liniei ferate mai la nord, căzându-le În spate pe neașteptate și, practic, deja Învingători. Pe urmă, atac hotărât și nici o Îndurare. Așa că la asfințit traversarăm terasamentul șontâcăind la urcușuri și povârnișuri, Încărcați cum eram cu pietre și cu reteveie. În vârful rambleului, Îi văzuserăm, deja postați În spatele latrinelor din gară. Ne-au văzut, pentru că se uitau În sus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2112_a_3437]
-
niște examene. Imediat după Revoluție prețurile erau mai normale, așa că își permitea să stea la Hotel Dorobanți, lângă Piața Romană. Acolo pusese ochii pe ea un italian venit cu afaceri în țara ce se desfăcea ca o piersică sub degetele hotărâte ale capitaliștilor. O filase cât o filase, după care venise la masa ei. În jur de 35 de animanierat, înfățișare plăcută. Trei zile ieșiseră împreună la teatru, la filme, la restaurante. Mă uit în jur la camera cu pereții de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
lui fierbinți. O clipă își rostogolește ochii peste cap, dar imediat își revine și-și dă jos chiloții cu o mișcare vânjoasă. Sexul lui e umflat, alb și perfect epilat. Mă întreb de ce nu-i zdrobesc țeasta cu un pumn hotărât. Ar fi atât de simplu. Dar nu - omul nu are nimic respingător în el. Începe să-mi recite în franceză și mă privește transpus. Aș spune că pare chiar fericit. - Te rrrog, te rrrog masează-mă, atinge-mi sexul! Sunt
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
binoclul. Cadența nocturnă îl strecoară nebănuit până la poartă. O cadență dusă la perfecțiune. La parola de ieșire, însă, sprâncenele negre-stufoase i se încruntă, acoperind tăișul ochilor. Sub ele, în bătaia lunii, mai sticlește doar vinețiul adâncit al ploapelor. Cu pași hotărâți și regulați se-ndreaptă de-a lungul străzilor către marginea orașului. Acolo unde cale de vreo patru sute de metri se întinde imașul, bolovănos și năpădit de buruieni. Îl salvează doar colina arțăgoasă în spatele căreia se ascunde de opt ani asfințitul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
Hai sî terminăm repejor cu saracanii iștia, cî nu fașim niși o scofalî. Aș fi vrut să mă supăr pe gropari. Nu aveam însă de ce: nu tu colivă, nu tu prieteni, nu tu ... Cristina își aprinse nervoasă un Kent 4, hotărâtă să nu le scape nici o para marțafoilor. Groparii aduseră capacul sicriului, îl îndesară deasupra omului revoltat. Pumnul se încăpățâna să amenințe cerul. Atunci țârcovnicul se azvârli cu toate burțile lui peste coșciug. Cutia se închise cu un pârâit ca de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
picioarele, că ea n-are fată de măritat. El i-a răspuns obraznic că vrea s-o mărite la 80 de ani. —Mamă-mea voia să te mărite pe tine înainte că erai mai mare și cum tu nu erai hotărâtă, eu a trebuit s-aștept. — La nunta noastră, Vasile a fost cel mai fericit om, că i se deschisese calea spre însurătoare. Știa că mama nu mai are vreun motiv de a nu te lăsa să te căsătorești cu el
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
nimic fără să nu ne înțelegem unii cu alții. — Păi, eu vreau, boierule. — Gândește-te bine, ca nu după aceea să întorci vorba. Ți-am explicat că venind în familia noastră, nu ai decât de câștigat. — Da boierule, vreau!este hotărâtă Prințesa, cu gândul că va lupta ca să ajungă cineva ca să poată să-i înfrunte pe nașparlii care au luat-o în derâdere. — Dacă-i așa, hai să ne-mbrăcăm să mergem cu fata la șatră, să vorbim cu ei, fiindcă avem multe
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
botezat-o. Acum e o domnișoară frumoasă. Ne-am uitat s-o zărim și pe doamna de la Aachen din Germania, datorită căreia suntem aici, dar în atâta lume n-am dibuit-o. Sunt sigură că a venit, că era foarte hotărâtă. În timpul acesta, după o bătaie în ușă, intră Izaura. — Prințeso, unde ai dispărut fată?se îndreaptă spre Teofana, care se ridică de pe scaun. Credeam că ești prinsă în jocul răpirii miresei, dar mirele văd că este cu tine. Haideți afară
Pe aripa hazardului by Victoria D. Popa () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91847_a_92975]
-
altădată arătos, prestigios, impozant și plin de glorie, acum demolat integral, cu excepția tribunei principale, generatoare încă de secrete nostalgii, printre suporterii fideli a echipei municipale de fotbal, a găzarilor) și se îndreptau in corpore, supunându-se sugestiei angelice șoptite, dar hotărâte, spre fosta Tăbăcărie și spre Bariera Oborului, către malul pârâiașulul Dâmbu, de la periferia spațiului orășenesc civilizat și într-un sens de parcurs diametral opus, topografic, tronsonului de scăpare pe care Avocatul îl va fi stabilit cu ai săi, inițial. În
Apocalipsa după Sile by Dinu D. Nica [Corola-publishinghouse/Imaginative/889_a_2397]
-
oilor, și-au păstrat graiul și obiceiurile cu care au venit de peste munți: "Muntenii erau oameni înalți, purtau cojoace înflorate ca pe la ei au adus moda nemțească a cismelor cu scârț. Ei zic în loc de vie-jie, bade-bage, viță-jiță " ...sunt oameni harnici, hotărâți, economi.” Obiceiuri specifice regiunii În sat se păstrează până azi portul popular și obiceiuri folclorice la sărbătorile de iarnă: colacii, urăturile, capra, jienii-din care azi copiii mai interpretează doar secvența “Anul Nou și Anul Vechi” și mai ales “Rândurile”. Dansul
OBICEIURI ŞI TRADIŢII DE CRĂCIUN ÎN COMUNA MUNTENII DE SUS. In: Filosofia şi istoria cunoaşterii by IGNAT CIPRIAN () [Corola-publishinghouse/Science/1124_a_2055]
-
și leneviți, și văitați-vă!... Cine-i harnic și cumpănit poate să trăiască din munca cinstită... ― D-apoi că nimeni nu șade, cucoane, că muncim toți destul, dar și dumneavoastră trebuie să ne mai ajutați! zise Serafim Mogoș domol și hotărât. ― Eu la tocmeală nu stau cu nimeni și nici nu vă rog! spuse bătrânul Miron aspru. Pământ să fie, că brațe de muncă se găsesc cu miile! Dacă voi nu vreți să munciți, vom aduce oameni din Transilvania! ― Ba străini
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
ieșiți afară! Nu mai așteptă să vază dacă I-au ascultat, ca și când ar fi fost sigur că așa va fi. Și în curând mortul rămase numai cu Ichim, cu Profira și cu Marioara să-l privegheze. Petre, cu același glas hotărât, cărăbăni pe toți țăranii care mai rătăceau prin casă. Când ajunse în cerdac, se întîlni cu o ceată care nu se îndura să plece cu mâna goală. Se înfurie: ― Ce, voi nu înțelegeți de vorbă bună, că-i mortul în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
jet de foc înainte. Nu urmară nici urlete, nici miros de carne calcinată. Creatura se ascundea, deci, foarte departe. Se întreba dacă și se târa spre o altă ieșire, poate înfuriată, poate înfricoșată. Și dacă îl aștepta la următorul colț, hotărâtă să se debaraseze de acest urmăritor iritant și protejat de nemaipomenite metode de apărare. Era cald, oribil de cald în țeava de metal, iar Dallas resimțea primele semne ale oboselii. Creatura avea o biologie atât de misterioasă ― ceea ce o făcea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
vestibulul sasului era blocată de unul din containerele de metan. Vârtejul de aer continua s-o aspire spre sas în timp ce ea se străduia să se opună. Nu avea la dispoziție decât cel de-al doilea cilindru pe care-l ridică, hotărâtă să se folosească de el pentru a-l lovi pe celălalt. Dacă unul din cele două recipiente se fisura sau se producea vreo scânteie, conținutul celor două butelii exploda. Era totuși singura soluție și trebuia să încerce fiindcă, oricum, depresurizarea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
porci, eu nu mai vreau în Europa !” - a declarat scurt, pentru mass-media, un țăran asomat de vestea asomării porcului. Dar totuși, „nu-i mai elegant, nu-i mai frumos ?” - a încercat să pledeze ministrul Agriculturii. Poporul a murmurat un nu hotărît. Am dedicat deci urgent, împreună cu prietenii de la Cațavencu, un porkshop acestei drame naționale și am urmărit întreg parcursul semantic al porcului, de la cosmogonie la bioetică. Ne-am speriat și noi cîte putem afla despre noi înșine dacă ne mutăm privirea
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și Senatului României, care au luat act cu deosebită satisfacție de hotărârea istorică a Parlamentului de la Chișinău, prin care a proclamat independența Republicii Moldova. Crearea statului independent - se sublinia în Declarația publicată în „Monitorul oficial” din 4 septembrie 1991 - materializează acțiunea hotărâtă a forțelor și formațiunilor politice devotate cauzei independenței și demnității naționale, precum și curajul, realismul și înțelepciunea politică a conducătorilor Republicii Moldova. Declarația chema parlamentele tuturor statelor din Europa și din lume să facă demersurile necesare pe lângă guvernele lor pentru recunoașterea independenței
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]
-
sau a avut câteva intervenții timide, membrii grupului de români din exil au alcătuit o delegație neoficială, care a desfășurat o intensă activitate, insistând asupra dobândirii suveranității statale pe întreg teritoriul național. Aceste proteste față de configurația graniței cu Uniunea Sovietică (hotărâtă, de fapt, prin Convenția de armistițiu) nu au fost luate în considerare. Mai mult, până la semnarea tratatului de pace, sovieticii au făcut - atât la nord, în ținutul Herța, cât și la sud, în Deltă - unele „modificări”, depășind linia stabilită în
Basarabia în acte diplomatice1711-1947 by Ion AGRIGOROAIEI () [Corola-publishinghouse/Science/100958_a_102250]