1,864 matches
-
dinspre zei. Luceafărul este ca o Glossă dată lor, celor de sus". Etc., etc. După cum lesne se poate observa, N. Georgescu nu face numai oficiul de grămătic sau de filolog, ci este un interpret critic al textului, marșând pe sensurile ideatice pe care o grafie sau alta le poate schimba în conținutul, în substanța filosofică din exprimarea literară. Adnotările sale sunt extrem de interesante și nu mai puțin utile pentru cercetătorul operei eminesciene, întrucât munca poetului, pe care o evidențiază variantele manuscrise
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
totuși novator) al lui Petru Creția și D. Vatamaniuc, în finalizarea ediției academice, cu un nou efort în validarea lui Eminescu pe orizontul de așteptare al generațiilor de cititori și cercetători din secolul acesta, al douăzeci și unulea, demonstrând actualitatea ideatică a unei opere fundamentale pentru cultura noastră, zămislită cu două secole mai înainte. INTERPRETĂRI DIDACTICE Mihai Rusu * Victor Crăciun * Tudor Nedelcea * Mihai Cimpoi METODICA PREDĂRII (Mihai Rusu) De modul în care opera lui Mihai Eminescu este predată în școală depinde
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
interesul elevilor față de creația eminesciană. Mihai Rusu arată practic ce trebuie să facă și, nu mai puțin, ce trebuie să spună profesorul în discutarea metodică a ansamblului poeziei ca și a părților componente ale acesteia, totul văzut în angrenajul întregului ideatic al operei poetice, și nu numai, al lui Mihai Eminescu. Schematizând la maximum, cartea lui Mihai Rusu ar putea să apară ca un fel de mură-n gură pentru profesor și pentru elevi, căci domnia sa zice: profesorul spune asta, elevul
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
în geam. Veți zice, probabil că așa i s-a întâmplat lui Eminescu tânjind după amorul Cleopatrei Lecca. Numai că poezia acestei poezii e alta, care dacă îți scapă, epicizarea ei nu face decât să compromită definitiv fiorul liric și ideatic existent, ducând, la urma urmelor, totul într-un banal fapt divers și penibil. Dar, repet, nu aici e poezia lui Eminescu. Derapajele de felul acesta, mult prea multe totuși, fac un nedorit deserviciu întreprinderii lui Mihai Rusu care este, de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
au abătut asupra poporului român și a culturii sale. Edificator în acest sens se impune amplul studiu elaborat de cei doi cercetători, analitic și nu mai puțin polemic, pe un ton de exaltare patriotică, ponderat totuși, dar iluminat de sensul ideatic al poemei, "operă unică în ansamblul gândirii și creației sale (a lui M. Eminescu, n.n., Ct.C.). Pentru că Doina este vârful de lance care simbolizează întregul scris eminescian, având încrustat, începând chiar cu numele poemului, deplinul specific românesc, cu încărcătura
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
precum și "lipsa de echivoc în privința opiniilor sale față de politicienii vremii". Un alt segment al studiului este consa crat imaginii lui Ștefan cel Mare în viziunea istorică a lui Mihai Eminescu, întrucât acesta apare în poemă ca un pivot al construcției ideatice. Se întreprinde astfel o succintă trecere în revistă a angajamentelor poetului în dezbaterea problemelor istoriei naționale, începând cu articolele sale din Federațiunea, insistându-se nuanțat asupra marii adunări de la Putna din 1871 și considerându-se sub acest aspect întreaga perioadă
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
mai mulți dintre numeroșii membrii prezenți îmbrățișară pe poet". Victor Crăciun și Tudor Nedelcea urmăresc într-un segment aparte al studiului lor, geneza poemei, de la concept la creație, punând-o în discuție alături de o altă poemă, La arme!, circumscrisă aceleiași ideatici patriotice, care a avut și ea un destin zbuciumat, în lungul istoriei contemporane a României, reprezentând "strigătul tânărului de 20 de ani, pregătit să unească și să îmbrățișeze inimile pentru păstrarea ființei naționale românești", făcându-se precizarea, atât de necesară
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
cu un Tabel cronologic, succint, ce urmărește viața lui Mihai Eminescu, punctându-se doar momentele semnificative ale evoluției acesteia. Urmează apoi un Portret-sinteză, ce-l încadrează pe poet în mediul existențialității sale și mai ales în circuitul amplu al mișcărilor ideatice universale, la care vibrează. "Eminescu ține să precizeze, oarecum concluziv, Mihai Cimpoi nu este propriu-zis "un ultim romantic" european, cum s-a zis, așezat la coada unui mare curent poetic, ci este un poet care reformulează dintr-o perspectivă proprie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
a buclei de sus a lui P ceea ce o distinge de scrierea lui T.". Dar editorul depășește de obicei acest travaliu. În notele pe care le scrie, lămuritoare aspra textului editat, avem de-a face cu adevărate interpretări filologice și ideatice ale textului. Iată, bunăoară, ni se oferă exemplul sintagmei "măr însângerat" din poemul Gruie Sânger: Imaginea vizual-picturală cu care se încheie Gruie Sânger, "măr însângerat", este a celor două mere roșii: tatăl și mama, inimi sferoidale profilate în "lumina viorie
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
de preocupări ale lui Eminescu, aduc la cunoștință, fără îndoială, aspecte legate de atitudinea poetului față de chestiunile istoriei naționale, bunăoară, pe care exegeții operei eminesciene le preiau de-a gata, eludând eforturile editorilor de a recupera, in integrum, un fond ideatic asupra căruia editorul stăruie în cadrul aparatului de note etc. Aurelia Rusu pune în discuție acum, tranșant, asemenea aspecte problematice în timp, care au dat bătaie de cap îngrijitorilor de ediții. "În volumul Opere, IX Istorice, am reunit scrierile și traducerile
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
o corectă cultură a memoriei [...]. Cea mai arzătoare problemă pentru secolul său și pentru convingerile lui Eminescu însuși era aceea a unității românilor de pe spațiul întreg și rotunjit al vechii Dacii". Etc. De interes rămân însă comentariile privitoare la sensul ideatic și paradigmatic al versului: Iar noi locului ne ținem...", din poezia Revedere, editoarea făcând corelaționări în întreaga poezie eminesciană. "În imaginarul creativ al poeziei notează Aurelia Rusu omul și codrul aparțin universului de semne devenite din natură, inseparabile de ea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
Tocmai de aceea consideră că problema basarabeană devine piatra de încercare pentru existența poporului român". E ideea pe care se axează întregul comentariu polemic al cărții lui Theodor Codreanu. Publicistica lui Eminescu pe această temă se revelează ca un suport ideatic și ideologic vizionar. Cartea lui Theodor Codreanu, este, în fapt, din punctul de vedere al eminescologiei, o demonstrație asupra vizionarismului lucid pe care îl oferea în epocă, pentru viitorime, Eminescu, acesta înfățișându-se ca un temeinic cunoscător al istoriei naționale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
II, 181 18 Cuprins UN CUVÂNT ÎNAINTE 3 BIOGRAFIA. CONTRIBUȚII DOCUMENTARE 3 PERIOADA BERLINEZĂ (Ilina Gregori) 3 OMUL DIN SCRISORI (Dan C. Mihăilescu) 3 ROMANUL MITULUI EMINESCU (Florina Ilis) 3 CRONOLOGIA VIEȚII ȘI A OPEREI (Săluc Horvat) 3 OPERA. COORDONATE IDEATICE 3 FILOSOFIA CULTURII (Geta Deleanu) 3 ENIGME MAI MULT SAU MAI PUȚIN (Ștefan Ion Ghilimescu) 3 TEXTUL ÎN OGLINDĂ (Călin Teutișan) 3 CENTRUL ȘI CALEA SPRE EL (Cornel Ungureanu) 3 RECEPTAREA CRITICĂ PANĂ LA 1930 (Ioana Vasiloiu) 3 UN DOSAR
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1482_a_2780]
-
În chip de dar, să fac astăzi o speculație, introducând o altă fațetă, simbolică, a științei protecției mediului. Pentru că poluarea nu e doar fizică, chimică, biologică chiar, adică strict materială; ea poate fi și morală, politică ș.a.m.d., adică ideatică. Trecerea la pluricelularitate a fost o necesitate dictată de oxidarea continuă a mediului, care căpătase un nou impuls odată cu apariția fotosintezei. Reacția organismelor monocelulare de până atunci, apărute În condiții reducătoare, s’a tradus Într’un potențial redox oxidant, adică
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
ce despică Moldova. Vă rog să-mi permiteți să caut asocieri ale durerii noastre În biologie; asta nu trebuie să mire: așa cum biologicul precede/condiționează socialul, ecologicul, de care ne ocupăm de obicei, mai Înseamnă ceva: o ecologie de ordin ideatic. Nu doar un mediu curat, dar și relații Între oameni și țări, la fel, adică o ecologie a Întregului, o ecologie holistică. Rana de carei vorba e Prutul și, evident, apa sa trebuie să fie mai reducătoare decât pământul de
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
comun majoritar dintre cele două componente ale ecosistemului: biocenoza, viul și biotopul, mediul. În atare situație, apa e și principalul purtător de informație Între cele două componente ale ecosistemului. Și, voi folosi de astă dată acest prilej Într’un domeniu ideatic, de ecologie socială, mai concret relațiile dintre diferitele ecosisteme cu ghilimele, popor ce locuiește o țară, În cadrul biosferei, din nou cu ghilimele, comunitatea umană ce locuiește Terra. Apa are proprietăți ce generează efecte biologice chiar la nivel genetic, diferite, după
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
eu nu joc nimic pe nimic, m’a Învățat multe lucruri; printre ele, ceva tipic pisicesc: să transform chiar poezia unui moment, indiferent care, În pragmatism, dezvăluind realitatea ascunsă sub culoare. Și, după ce am ajuns, parcurgând plaja, În mare și ideatic În ceea ce numeam eu “marea interioară”, trebuie să ieșim la mal, ca să ne zvântăm. Asta musai, căci ne așteaptă trenul care ne va duce, nu spun Încă unde; data viitoare. Nu-i nevoie de bilet: voi face eu cinste la
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
când ierbicidele nu mai sunt la Îndemână, are prilejul să-și Încânte ochiul și sufletul cu imaginea lanului de grâu Împestrițat cu roșul aprins al macilor. O imagine remarcată adesea de artiști. E o alăturare antitetică din punct de vedere ideatic. Căci, dacă grâul e, În orice cultură, iar cea română nu face excepție, sfințit, macul e “floarea iadului”. Pentru grecii antici, macul era asociat somnului și morții, În general maleficului și plasat evident În Hades, pe când grâul avea o zeiță
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
din vii, iar rândunelele se pregătesc de călătorie, lăsând În urmă, vorba poetului, doar ciorile... Deci vremea să găsim un punct comun pentru toate subiectele verii. Căci, În fond, prin tendința estivală de evadare din cotidian, fizic spre locuri ori ideatic În altceva, să-i spunem de pildă naturism, nu căutăm decât primordiala negentropie, renunțând la entropicul cotidian. Renunțare scurtă de altfel, căci adaptați vrând-nevrând stadiului entropic actual, nu putem rezista prea mult În negentropie; ne tragem totuși seva din actualitate
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
doar de un circuit Închis al substanței. Pentru a trăi, adică pentru a obține energie, el are nevoie de un biotop, adică un substrat și atunci Îl așezăm pe Ouroboros pe un plan, fie el cel al hârtiei. Reconstituim astfel, ideatic, ecosfera. Să studiem acest model. Așa cum ecosistemul nu se poate diviza În biocenoză și biotop fără a muri, Ouroboros nu poate părăsi planul, de care trebuie să se țină mereu strâns lipit, atâta timp cât trăiește. Ca urmare, prin simplul fapt că
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
acordăm același drept și sistemului integrator, ce ne cuprinde și pe noi, cu societatea noastră cu tot, dar și pe alții, adică biosferei? Și ce rost au toate cele spuse acum? Nimic altceva decât că ambele ecologii, una propriu-zisă, alta ideatică, pot fi poluate mai ales că sunt legate Între ele, precum mama - natura - și fiica - societatea. În paranteză fie spus, sper să n’o fi făcut chiar eu acum; oricum, nu asta am vrut și doar cel de sus le
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
Asta, pentru că semnificația acestei nopți s’a pierdut În fața precisului, universalului dar și inumanului calendar gregorian, rămas doar un etalon al trecerii timpului. Dați-mi voie să spun, fără a greși deloc, că universalitatea Înseamnă uniformitate și, prin urmare, entropizare. Ideatică evident, dar cu atât mai perfidă. Inversul ei, negentropia, aparține din păcate trecutului. Vechile popoare, agrare, adică sedentare, nicidecum industriale, adică cosmopolite și migratoare, nu atât prin ele Însele, cât prin produsele, capitalurile și interesele lor, vechile popoare deci, respectau
Pro natura by Cristinel V. Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91595_a_93258]
-
grandios efort.“ (Contemporanul, 9 decembrie 1977) BOBOC Alexandru, prof. univ. dr. „Militând pentru înfăptuirea unei societăți cu adevărat umane, pentru realizarea condițiilor optime ale afirmării plenare a personalității umane, Partidul Comunist Român este preocupat în același timp de îmbogățirea fondului ideatic al umanismului marxist.“ (Contemporanul, 9 iulie 1976) „În concepția partidului nostru, a tovarășului Nicolae Ceaușescu, forța și vitalitatea concepției revoluționare, a teoriei socialismului științific, a principiilor generale ale edificării noii orânduiri constau nemijlocit în capacitatea de a recepta ceea ce este
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
la fapte cutezătoare și promovând încrederea în destinul luminos al patriei. Poporul, oamenii muncii strâns uniți sub flamura acelorași idealuri, făuritorii tuturor valorilor civilizației noastre socialiste - aceștia sunt eroii literaturii contemporane, cei care dau poemelor și romanelor de azi substanță ideatică și prospețime stilistică, precum și șansa de a dura în timp.“ („Marile idealuri - permanențe ale scrisului românesc“, Scînteia, 20 ianuarie 1984) „Țara și poporul, noțiuni pe care le cultivau cu ardoare oamenii de cultură ai celui de-al 19-lea început
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
în cuvântările tovarășului Nicolae Ceaușescu, problematica delicată și complexă a națiunii cu multiplele ei corolare științifice, politice și axiologice s-a constituit într-un veritabil laitmotiv teoretic. Spre el converg și dinspre el se ramifică o mulțime de alte aspecte ideatice și practice de o excepțională importanță pentru politica internă și externă a României.“ („Unitate, independență și suveranitate națională“, Tribuna, 23 ianuarie 1986) MILCA Mihai „Identificându-se mereu cu modelul luminos de luptă revoluționară, de muncă neobosită și gândire cutezătoare, puse
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]