14,062 matches
-
trebuie să se recunoască modest: orice dorință de explorare și sete de cunoaștere scoate în evidență limitele științei și finitudinea omenirii. Ce este omul în acest univers? Cine vrea să se considere important în domeniul științei, economiei sau politicii și ignoră întrebările fundamentale ale vieții ar face bine să mediteze asupra "poziției în univers" pe care o are. Iar cine, în cadru privat sau public, se gândește doar la el însuși și nu se preocupă de tot ce îl înconjoară, să
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
creștini sau de membrii altor religii, fapte pe care istoricii le-au analizat onest și foarte în detaliu. Iau în serios argumentele științifice și critica religioasă care se prezintă astfel, iar pe cele mai puțin serioase îmi permit să le ignor. Să învățăm să ne comportăm omenește Rămâne indubitabil faptul că omul, provenind din regnul animal cum am învățat de la biologii sociali era inițial orientat spre egoism. În primele faze ale evoluției umane trebuia să fie astfel, altfel și-ar fi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
vorbi despre valori și standarde etice cu un conținut bine precizat: fără a rămâne încurcați în discuții despre detalii morale, dar reflectând asupra acelor norme ce au orientat umanitatea încă din primele timpuri și care în epoca noastră au fost ignorate în mod lamentabil de fascism, nazism, de socialismul statului, prin urmare de turbocapitalism și neo-imperialism. Avem nevoie urgentă de un fundament etic, fără de care societatea pe timp îndelungat nu poate fi ținută unită nici în lucrurile mari, nici în cele
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sensul vieții ca atare? Mă gândesc la sensul care durează, care se păstrează neschimbat în toate fazele și perioadele vieții mele. Sunt încă valori existențiale destinate să rămână neschimbate în timp? Realizarea de sine Astăzi nimeni nu mai poate să ignore faptul că, dacă mai demult contribuia să dea un sens vieții, asemenea muncii și experienței, fundamentul economico-financiar al societății noastre se află într-o situație de criză, deoarece nu este numai amenințat, ci se verifică o pierdere a valorilor care
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
stau la baza sa. Desigur, în multe cazuri este vorba de schimbarea, nu de pierderea valorilor. Dar după ce unele sisteme și instanțe de sens în Biserică și societate au pierdut în mare parte din puterea lor persuasivă, nu se poate ignora că morala, care un timp se învăța de mici ce este bine și ce este rău, ce este uman și ce nu a devenit, sub multe aspecte, un fapt de discreție, de exemplu Cele Zece Porunci au ajuns să fie
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
umană, doar o parte a naturii, un produs al evoluției. Cu acești naturaliști împărtășesc profundul respect pentru natură, solidaritatea omului cu ea. Și respect fără rezerve rezultatele recunoscute de către științele naturale, în special teoria evoluționistă; aceste rezultate nu pot fi ignorate sau contestate din motive religioase or ideologice. În ciuda acestora, nu mă bucură o concepție despre om conform căreia eu sunt făcut dintr-o structură biologică determinată, cu interese și nevoi specifice, dar fără un sens profund și fără valori. Ca
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
în veșminte de iluminist, vrea să scrie despre "iluzia de Dumnezeu"15 și despre istoria scandalurilor religiei, ar trebui să își asume efortul de a se informa la fel cum am făcut noi privitor la chestiunile științifice. Nu poate să ignore literatura de bază filozofico-teologică din acest mediu, înlocuind argumentele serioase cu ironia ieftină; Dawkins își dovedește propriile limite când vorbește despre tipicul gust nebulos al teologiei ca de o disciplină care diferit de cum s-a întâmplat cu științele naturale sau
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
filozofie nu o poate oferi? Chiar și un filozof "postmetafizic" precum Jürgen Habermas afirmă astăzi utilitatea religiei în societatea modernă și este un admirator al dialogului lipsit de prejudecăți față de teologie, un dialog care nu neagă cuceririle modernității, dar nu ignoră nici căile sale oarbe. Pentru mine este importantă accentuarea următoarelor trei puncte în favoarea religiei: primul, mai mult decât filozofia, care de cele mai multe ori prin ideile și concepțiile sale se adreseze unei elite intelectuale, religia poate marca și motiva segmente largi
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
9: în forma aramaică originală folosită de Isus: jit kaddaš šēmak). "Numele" (haššēm) pentru orientali nu este doar o definiție exterioară, ci partea esențială a personalității și deci, în acest caz, însuși Dumnezeu. Cererea semnifică: nu "profana" numele Domnului, nu ignora voința sa și poruncile sale și nu diminua onoarea sa în fața oamenilor. Semnifică "sfințește" numele Domnului, observă și pune în practică poruncile sale spre mai marea lui glorie în fața lumii. Mă întreb dacă evreii, care încă din timpul ultimului secol
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
-i morală. Nu este vorba de ruinarea succesului unei persoane. Mai degrabă de faptul că această gândire pozitivă și starea de spirit fără griji adesea își găsește pereche în indiferență, aroganță și superficialitate. Nu privește dimensiunea adâncă a existenței noastre. Ignoră conștiința faptului că a gândi are legătură cu recunoștința. Cine se oprește fie doar pentru o clipă să reflecteze, într-adevăr, are presentimentul că buna reușită, succesul și norocul nu depind doar de munca noastră; că noi am dat mult
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
lui Cristos înviat. În zilele noastre cred că moartea rușioasă a lui Isus pe cruce necesită o interpretare diferită. Aceasta, pe de o parte, din motive de sensibilitate interculturală; pe de altă parte, datorită luminii experiențelor istorice negative. Nu pot ignora din păcate că, în istoria Bisericii, în numele crucii au fost comise numeroase agresiuni. Crucea lui Isus (care, la origine, era un simbol de mântuire și de pace, din momentul când creștinismul, odată cu împăratul Constantin, câștigase puterea în Imperiul Roman) a
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
sentimentul prin care celălalt este dorit, este redus la sex și în același timp, erotismul și sexul se degradează. Ambele sunt forțe vitale importante. Aversiunea față de corporealitate și reprimarea sexualității au o istorie lungă, pe care teologia manualelor o evită, ignorând rezultatele exegezei critice și a istoriei dogmelor. Acest fapt se reflectă în unele curente antice, mai ales în maniheism și gnosticism. Dar fusese enorm facilitată în Occident prin invenția la care deja am făcut referire unui păcat originar transmis prin
Ceea ce cred by Hans Küng [Corola-publishinghouse/Administrative/910_a_2418]
-
de coping pot fi definite ca efortul emoțional, cognitiv și comportamental de a face față unor factori/situații stresante. McCubbin și Patterson 310 identifică trei mecanisme de coping: evitarea, eliminarea și asimilarea. Evitarea reprezintă efortul familiei de a nega sau ignora factorul stresor și alte solicitări considerând/sperând că acesta va dispărea sau se va rezolva de la sine. Eliminarea este un efort activ al familiei de a înlătura sau de a modifica evenimentul/factorul stresor. Acceptarea reprezintă efortul familiei de a
Adopţia copiilor în România by Anca Mioara Bejenaru [Corola-publishinghouse/Administrative/883_a_2391]
-
în perioada comunistă, menționându-l doar pe tatăl viitorului arhimandrit 11. Mircea Păcurariu, precum și alți teologi ortodocși, unii dintre ei în studii recent publicate 12, invocînd implicarea preotului Ioan Șerboianu la răscoala din 1907, au preluat informația în mod unilateral, ignorând realitățile petrecute. După câte se pare, acești istorici ai Bisericii Ortodoxe Romane au preluat informația dintr-un studiu publicat in 1967 de către M. Iosa, referitor la poziția studenților față de Răscoala din 190713. Acesta, utilizând fondul arhivistic al Curții de Jurați
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
o nedreptate făcută acestor oameni. În opinia lui Șerboianu, cei mai mulți dintre călugării vagabonzi fuseseră victimele nedreptăților diverșilor stareți ai mânăstirilor, chiar dacă aceștia i-au "slugărit" aproape un sfert de viață. Șerboianu acuza faptul că autoritățile cunoșteau acest lucru, însă îl ignorau în întregime 69. Asemenea luare de poziție, pe când Șerboianu nici nu împlinise 30 de ani, este demnă de remarcat, arătând, în primul rând, curajul de care dădea dovadă, dar și un început de exprimare a unor atitudini critice nu doar
Cremaţiunea şi religia creştină by Calinic I. Popp Şerboianu [Corola-publishinghouse/Administrative/933_a_2441]
-
știința se mișcă în întregime și exclusiv în interiorul relaționării la lume și nu o cunoaște decât pe aceasta, decât obiecte. Iată de ce ea este obiectivă prin principiul său, în virtutea fundamentelor sale ontologice ultime. Și acesta este motivul pentru care ea ignoră și va ignora mereu ceea ce, încercându-se pe sine și auto-afectându-se în imanența radicală a afectivității sale și numai în aceasta, se prezentizează și se esențializează în sine însuși ca viață. În fapt, lumea este un mediu de exterioritate pură
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
în întregime și exclusiv în interiorul relaționării la lume și nu o cunoaște decât pe aceasta, decât obiecte. Iată de ce ea este obiectivă prin principiul său, în virtutea fundamentelor sale ontologice ultime. Și acesta este motivul pentru care ea ignoră și va ignora mereu ceea ce, încercându-se pe sine și auto-afectându-se în imanența radicală a afectivității sale și numai în aceasta, se prezentizează și se esențializează în sine însuși ca viață. În fapt, lumea este un mediu de exterioritate pură. Tot ceea ce găsește
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
de sensibilitate. Și astfel înțelegem ceva mai bine ce este aceasta, ce înseamnă neluarea sa în considerație de către știință. Căci sensibilitatea nu delimitează un domeniu particular al experienței umane, un sector al Ființei pe care l-am putea într-adevăr ignora pentru a ne dedica mai bine studiului unui cutare altul. În calitate de substrat al său, sensibilitatea este Întregul experienței și astfel Întregul lumii, prin faptul că aceasta se înfățișează în mod necesar ca un Întreg. A crede că există un soi
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
stă înscris pe zidurile mănăstirii bizantine și ceea ce putea oricine citi acolo înainte ca ele să fie murdărite. Însă, ni se va spune, dacă dovada acestei veniri în sine potrivit acestor modalități patetice are drept sălaș abisul unei subiectivități ce ignoră ek-staza lumii și nu se produce niciodată în ea, dacă viața nu are chip, cum putem totuși să o zărim pe mozaicurile de la Daphni? Într-adevăr, ce vedem pe acestea? Nu Suferința, ci o mărturisire, nu Bucuria, ci o bunăvestire
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
sale fundamentale, a sensibilității sale, a patosului său, a esenței sale în sfârșit, adică a ceea ce este ea pentru ea însăși, a ceea ce încearcă ea în mod constant și de unde își extrage motivația ascunsă dar invincibilă a tot ceea ce face. Ignorând viața și interesele sale proprii, singurele interese care se află pe lume și a căror origine nu o descoperim niciodată în lume, în obiectivitate, știința se situează într-o singurătate aproape de neconceput. Această singurătate a științei este tehnica. CAPITOLUL III
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
și, în acest fel, fenomenalitatea la lume în mondenitatea sa), că nu există nimic altceva decât ființa exterioară, decât adevărul, este această exterioritate ca atare, adică, din perspectiva și în limbajul savantului, "obiectivitatea". Așadar, dacă viața este auto-afectarea originară care ignoră Ek-staza, dacă ea se esențializează ca o interioritate radicală în care, ajungând la toate punctele ființei sale, ea se simte și se încearcă pe sine fără distanță, fără medierea nici unei depărtări, nici unui În față și nici unei lumi, atunci, după spusele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
a pronunțat propria condamnare, condamnarea la moarte a omului. Or asta este ceea ce suntem capabili să facem imediat ce înțelegem știința ca pe un mod de viață, ca ceea ce, încercându-se pe sine în fiecare punct al ființei sale, nu mai ignoră nimic din sine. Că această cunoaștere nu îmbracă forma unei gândiri explicite, și nici măcar a unei gândiri în general, ține tocmai de faptul că ea este o cunoaștere a vieții. Însă dacă știința știe ce face scoțând din joc viața
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
Din acest moment nedeterminarea metodologică corespunzând carenței referențiale a acestor științe, sau, mai bine spus, vidului lor ontologic, are drept consecință importarea în ele a metodelor care definesc științele naturii. Și aceasta în mod aproape inevitabil, dacă este adevărat că, ignorând subiectivitatea care sălășluiește în om și îi definește umanitatea, aceste științe n-au a se întreba care ar fi modul de tratare potrivit pentru o realitate așa cum este viața. Deoarece o metodă trebuie să se definească plecând de la obiectul căruia
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
scopuri, la norme sau la valori, a fost deja părăsit sălașul unde se află aceasta, adică viața însăși în care nu există nici scopuri, nici finalități, și aceasta deoarece raportarea la acestea ca relație intențională nu există, tocmai, în ceea ce ignoră în sine orice ek-stază. De altminteri, cum ar putea fi astfel de finalități capabile să se impună vieții, cum ar putea viața să le dorească și să se miște către ele, dacă ele îi sunt cu-adevărat străine, dacă ele
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]
-
căreia "viața acestei societăți urmează legi opuse legilor care îl fac pe om să acționeze ca individ" absurditate denunțată de Marx în polemica sa împotriva lui Proudhon devine principiul explicit al noii sociologii, care, lăsată pe mâna unui marxism care ignora tot în legătură cu Marx, avea să o oculteze definitiv pe cea a lui Tarde, ocultând în același timp posibilitatea unei sociologii dinamice și însuflețite. Am arătat în ce fel această sociologie obiectivistă cu ambiție științifică se însoțește, în marxismul devenit leninism
by MICHEL HENRY [Corola-publishinghouse/Imaginative/1006_a_2514]