3,832 matches
-
gîngurea fierbinte la ureche, îmi pipăia buzunarele, cu șoferul de la Cota 1400, ofensîndu-l, diversionist, nu? pe domnul Iliescu, mă rog, cu chelnerul care, la masă, ține pistolul sub prosopul din stînga, și dă-i și dă-i. Surprind pe fața ilustrului personaj rictusul îndoielii și graba de-a mă părăsi. Nu, nu vreau. Și, ca să-i ofer argumentul decisivei autenticități, mă trezesc spunîndu-i: sînt Val Gheorghiu, domnule Pleșu, chiar azi a apărut în Monitorul, la Iași, un text de-al meu
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
Mai mult nu se poate. E secunda ultimă, definitivă a blestemului. Ei bine, vrem nu vrem, sub această față a geniului indignat se plasează Festivalul de-acum, purtîndu-i numele. Ce caută nobilul Festival, onorat, și de data asta, de nume ilustre ale muzicii internaționale, ce caută el în... Casa poporului, în mastodontul care simbolizează pe cei ce l-au alungat pentru totdeauna din țară pe Enescu? Ce caută Yehudi Menuhin, fiul spiritual al lui Enescu, ce și-a oferit fondurile concertului
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
imaginea (efigia) post-mortem a soțului. Dacă soțul mai e și Mateiu I. Caragiale... Cînd, în 1936, Alexandru Rosetti pregătește, la Fundații, tipărirea Pajerelor, și cînd se pune și chestiunea reproducerii unui portret în capul volumului, Marica M. Caragiale îi scrie ilustrului editor că ar fi dezamăgită dacă s-ar avea în vedere desenul făcut de Marcel Iancu lui Mateiu. Și scrie (temperamental): "Dl. Iancu e poate un mare artist, însă e caricaturist și eu nu țin deloc ca pentru posteritate, Dl.
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
pe paletă, din sticlă, îmi răspunde absent: ulei de bucătărie. Nu trec trei minute și, dinspre bucătărie, vine doamna Mihăilescu, mama pictorului: "Ricu, zice ea preocupată, dă-mi uleiul, azi mîncăm friptură de miel, ca să știi, dragu' mamii..." Aristide Briand, ilustrul om de stat francez (prix Nobel) ne-a zis-o pe la-nceputul secolului: România nu e o țară, e o profesie. Vizînd, prin parșiva butadă, corupția noastră endemică. Dacă nici noua formațiune politică nu va reuși să stîrpească flagelul, ne-
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cîteva clipe lungi. Înapoi, în casă. Havel. Iată un scriitor, unul important, care arată că vocația atît de inefabilă poate accede la puterea supremă și, mai mult, poate dăinui la putere. Cine sînt ceilalți doi, polonezul și ungurul, norocoșii, alături de ilustrul ceh, ai summit-ului madrilen, care, expirîndu-le mandatul, vor dispărea în neantul istoriei? Singur Havel va traversa eternitatea și asta pentru că în ființa omului de stat sălășluiește, norocos, literatul notoriu. Dar ce-a mai rămas din scriitorul Havel? Jucînd, și
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
noiembrie Vestea a șocat marea lume literară: excepționala Iris Murdoch, romanciera, s-a afundat în smîrcurile fără speranță ale bolii Alzheimer. Mintea asta care produsese atîta frumusețe și inteligență a coborît subit în beznă. Ce mai rămăsese din ea? Soțul ilustrei nefericite, spirit la fel de dotat, coleg, la Oxford, întru filosofie al celei de lîngă el, de-o viață, a notat, într-un înfrigurat jurnal, devenit imediat celebru, tot ce se întîmpla cu romanciera, ziua, noaptea. Dramatice, mai ales eforturile bărbatului de
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
-o textul. Mai mult, l-am și asigurat imediat că, în buna mea intenție, n-am vrut decît să contribui la augmentarea legendei sale. Bine, bine, dar cum... a căzut replica maestrului. Cu dicția aceea inconfundabilă, ușor poticnită atunci cînd ilustrul om era marcat emoțional. Ar fi putut în stilul atît de la modă atunci printre bucureșteni să răspundă pipărat argumentului meu, dar n-a făcut-o. Ca unul ce venea din cealaltă Românie, a crezut că e suficient dar atît: bine
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cît sînt mai picant subiective. Elegant, distins, prevenitor dar casant cît trebuie, cum i-ar sta estetului să spună că preferă boema! N-o preferă. N-a preferat-o niciodată. Nici cînd era june. A cunoscut, e-adevărat, cîțiva boemi iluștri, s-a simțit bine în compania lor, a avut ce discuta, dar atît. Nu s-a lăsat contaminat. A preferat însă, observăm noi, boemia spiritului, una aparent iconoclastă, derutant disociativă, dar permanent supravegheată de rigoare carteziană. Repudiind precaritatea, dezordinea, mizeria
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
faimoase zidiri, am intrat adesea, urmînd pașii atîtor figuri mitice sau doar anonime din veac. Descoperind sau imaginînd interioare de taină. Ideea care m-a acaparat brusc, într-o secundă fericită, "trouvaille"-ul meu a stat în a "decupa" de pe ilustra fațadă doar ușa, simbol greu de sensuri... Dar pașii nostalgici m-au purtat nu numai spre ușile celebre ale bătrînului oraș, ci și spre ușile umile din "mahalalele celeste", uși contrapunctînd atît de pitoresc, celelalte, orgolioasele, contribuind, și ele, la
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
însă de rafinare. Garantul pare a fi, înainte de orice, candoarea. Una autentică. Performanță în a suferi din cauza femeii iubite. Am văzut/am citit mult în materie, dar chinul a doi celebri îndrăgostiți, Benjamin Constant și August Strindberg, este, cred, inegalabil. Ilustrul francez își curta iubita nu alta decît Madame Récamier în cel mai prevenitor stil molieresc. Făcea, cîteodată și o oră, anticameră, pînă ce nobila cochetă își elibera partenerul de ocazie și-l putea, în sfîrșit, primi pe manierat-suferindul Benjamin doar
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
margini, în picioare, le indică chiar locurile rămase libere și nu renunță la acțiune pînă nu vede toată situația rezolvată. Din cînd în cînd, sala, ușor contrariată, aplaudă insolitul număr. În care timp, Radu Varia nu contenește să-și fotografieze ilustra soție, ca și cum ar (am) asista neîntrerupt la una din mirobolantele ei acute. Totul reintră în normal, cînd imperioasa divă începe să cînte. Ce-a fost asta? Trucul marii cîntărețe, mimînd insignifiantul om de ordine? Extazul? Inegalabila voce. Dezarmant de originală
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
masa de manevră care, prin număr, a decis recenta derivă a țării. Una dintre cele mai nenorocite. Și mai de neimaginat, în 1996. Cei care acum burdușesc cele două camere sînt rudele în linie dreaptă ale fedeseneilor care tropăiau în ilustra sală ori de cîte ori cîte un brav "romantic", ce făcuse grea pușcărie comunistă, încerca să explice tropăitorilor cam cum vine chestia cu democrația. Ce spectacol vivant isca apariția, la tribună, a unui Dan Amedeu Lăzărescu, liberalul tobă de carte
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de ani. Noutatea, auzită acum la BBC, în timp ce-mi întind o pînză, are darul să mă liniștească: prea mă teroriza vechea aproximație; cu asta nouă, cuiele pătrund mai lesne în șasiul de lemn. Cum s-or fi uitat iluștrii contemporani ai lui El Greco (1541-1614) la pînzele acestuia (dacă or fi avut cheful/posibilitatea s-o facă). Pictura unor Ribera, Murillo, Zurbaran, Velazquez, Rubens, Snyders, Jordaens, Van Dyck (mai ales), deși de o noutate frapantă în epocă, rămînea, cuminte, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
atîta bun-simț, a mai ameliorat cumva deziluzia-mi surprinsă. Descoperirea însă mi-a resuscitat brusc altceva. În anii șaptezeci, mi-l făcusem colaborator la pagina de arte a Cronicii pe fabulosul Comarnescu, argintul viu al criterioniștilor interbelici, al cărui trecut ilustru trebuia să rămînă oarecum secret. Îl vizitam des în chilia lui din strada Icoanei, bucurîndu-mă de grandoarea paralizantă a personajului, dar cunoscîndu-i, din bîrfă bucureșteană, și notoria înclinație homosexuală. Drept care, de la un punct ca să parez eventuale aluzii în vizitele făcute
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
jur sînt aspirați de vîrtej". Așa s-a și întîmplat: Pablito, fratele și sufletarul Marinei, mort chiar în ziua în care Picasso era coborît în mormînt (se otrăvise cu o lună înainte), tatăl Marinei, "uriașul fragil", fiul fără personalitate al ilustrului tată, mort doi ani mai tîrziu, Marie Walter, muza neconsolată a demiurgului,spînzurată de tavanul garajului ei, consoarta ultimilor ani, Jacqueline, trăgîndu-și un glonț în tîmplă, Dora Maar, amanta ce-l idolatrizase, murind curînd în mizerie, în mijlocul pînzelor Lui, pe
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
etaj), din 1982, se numea "Copacul" și era prelucrarea laborioasă a schițelor făcute într-o mirifică vară pe colinele Iașilor. Desuet? Ce reconfortant e să întrerupi, periodic, seria cvasiabstractă din atelier și să hălăduiești (așa cum o făceau atît de firesc iluștrii antecesori) cu blocul la subsuoară și creionul în mînă. Demodat? Cu ce plăcere întrerup, aici, lucrul la pînzele cvasiabstracte și fug la malul Loarei. Întorcîndu-mă cu notațiile crude (și arătîndu-i-le, colegial-provocator, suprematistului C.). Paris. Ultima zi. Dușul dimineții, la Radio
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
decenii. Zburătorii și Călătorii de pe șevaletele ce întrerup din loc în loc seria gri a marilor pînze cu Desculții lumii respiră tocmai prin tenta lor voronețiană. După momentul vernisajului, vă invit într-un scurt exod. Să mă însoțiți, trecînd printre figurile ilustre ale artei românești moderne, pînă la galeria dinspre Ștrand. Arătînd acum după radicala renovare ca o veritabilă simeză europeană. Aici mi-am desfășurat cu irepresibila satisfacție a inaugurării pînzele lucrate în ultimii doi ani. Provocatoarele. Vă las pe dumneavoastră să
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
cu 5 250 000 de vizitatori numai în anul 2000 (etalon convențional), asta însemnînd dublul muzeelor newyorkeze și pariziene. (Să nu omitem că, laudă Parisului!, Brâncuși are spațiul lui permanent la Centrul Pompidou.) Ei bine, nu unui curator provenind din ilustrul personal al ambasadei nostre din Londra i-a revenit amploarea selecției, ci străinei Carmen Gimenez, cu "selecția empatică a celor mai bune elemente și a celor mai dinamice axe ale producției artistice a lui Brâncuși", cum singură își definește, în
by al Gheorghiu [Corola-publishinghouse/Science/1091_a_2599]
-
de-a lungul anilor de studii, conjugate cu „subțirimea” corpului profesoral din Universitate, i-ar fi îngăduit lui Leonid Boicu să ocupe un binemeritat post în cadrul Catedrei de Istorie a Facultății, cu atât mai mult cu cât era și preferatul ilustrului său (și al multor altora dintre noi) magistru, profesorul Dimitrie Berlescu. „Era sortit catedrei” - mărturisea sincer prietenul său (trecut și el, între timp, în lumea umbrelor), istoricul Vasile Cristian, iar „creatorul de școală și omul de echilibru care a fost
SCRIERI ISTORICE ALESE by Leonid BOICU () [Corola-publishinghouse/Science/100962_a_102254]
-
un stil filosofic înnoit a ontologiei"43. Dat fiind statutul nedefinit încă, parțial convențional, al ontologiei umanului, ne îngăduim să-i configurăm posibilul chip. Dar pornind de la matricea ei, recunoscându-i adevăratele surse și eventualele traiectorii, luând în seamă și ilustrele sale promisiuni consemnate de Cristian Petru în fragmentul citat mai sus, îndrăznim să identificăm posibile rezonanțe și chiar întruchipări. Iar acestea din urmă cred că pot duce către un "model" de reconstrucție a umanului, bine alcătuit și funcțional. Modelul ontologiei
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
energetiste"; de exemplu, la Ștefan Lupașcu.). 311 Modelul ontologiei umanului este explorat, în filosofia românească, și de Lucian Blaga, Emil Cioran ș. a. 312 Cred că putem vorbi, relativ la spațiul filosofiei europene, și despre un personalism religios, având, printre reprezentanții săi iluștri pe teologul român Dumitru Stăniloae. ---------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------------- VIOREL CERNICA Filosofia umanului 2 1 3
Filosofia umanului: personalism energetic şi antropologie kantiană by Viorel Cernica () [Corola-publishinghouse/Science/1444_a_2686]
-
o scrisoare că opera a fost: un excelent succes, o reușită reprezentație prin toți factorii: soliști, cor și orchestră.. În corespondență trimisă de trimisul revistei Gazzetta Musicale de la Milano se consemna: “Opera La Forza del Destino este o capodoperă a ilustrului compozitor“ și continuă: Impresia a fost profundă și de neșters... aplauzele au început după primul număr și nu au încetat, astfel că Verdi a fost obligat să apară pe scena după fiecare număr, fiecare act și la finele operei.“ Trebuie
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
și orchestrala a caror proceduri inovative vor afecta profund dezvoltările ulterioare din istoria muzicii și ale operei în particular. 456 Premieră operei Falstaff a avut loc la 9 februarie 1893 pe scena de la Teatro alla Scală repurăand un mare succes. Ilustrul bariton francez, Victor Maurel - cel care crease rolul lui Iago din precedentă opera verdiană, Otello, a interpretat rolul titular. Prima montare a operei în străinătate a a avut loc la Viena pe 21 Mai 1893. A urmat Hamburg (2 Ianuarie
Opera italiană în capodopere by Alexandru Emanoil () [Corola-publishinghouse/Science/1302_a_1926]
-
plagiat. Prozatorul-cronicarul-cercetătorul de arhive e un ingenios agent de marketing al propriei opere; ne îndeamnă, astfel, să studiem "Tratatul" pentru că "vă va ajuta sigur atunci cînd veți fi și dumneavoastră condamnați" și, acuzați în vreo cauză, să-l căutăm pe ilustrul Ludovic L. și să-i plătim onorariile exorbitante pentru a pierde procesul și a fi întemnițați pentru că, iată, cum se vede din dosarele arhivei, închisoarea aduce numai beneficii celor condamnați (un savant cere să i se prelungească șederea acolo pentru
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]
-
fost uriașă și mai multe doamne din asistență au leșinat. (Și un domn.) Chiar și eminentul procuror Doctor Ragnavaldur Sicl a dat semne de vertij. Ca să nu mai amintim scandalul din presă. Groaznic! Oricât și-au bătut capul cei mai iluștrii experți, cale de atac la sentința definitivă și irevocabilă a onorabilului judecător Augustus Pavlovici-Bubulak nu există! Din pricina emulației populare, chiar și Guvernul a ținut o ședință cu ușile închise, analizând situația rezultată din speța respectivă. Tot fără nici un rezultat! 3
[Corola-publishinghouse/Science/1520_a_2818]