17,610 matches
-
cu nume mari, să faci o asemenea priză cu cineva. Sub acest semn aș pune spectacolul lor Kiki van Beethoven. Acela al umanului. Al descoperirii reciproce. Și al dăruirii. Valori normale, tot mai risipite în teatrul românesc. Efort mult, energii imense implicate într-un mecanism căruia îi lipsesc sufletul, vulnerabilitatea, emoția, tandrețea. Așa sînt prea multe dintre spectacolele ultimilor ani. Prea puțină căutare într-un text sau altul, prea multă și prea mare dorința de demonstrație, de succesul care precedă timpii
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
de mult și se măcinau în zile și în nopți. Așa se salvează protagonista noastră Christine, Kiki. Beethoven și muzica lui o învață să vorbească, să se asculte și să asculte, să înțeleagă că dincolo de „eu” se află o lume, imensă, în care fiecare om este unic, altfel, că omul acesta trebuie privit, luat în seamă, cu codul său de limbaj, emoțional, cultural, comportamental. Cu cîteva elemente de decor, de recuzită, cu cîteva obiecte, Adriana Grand sugerează și spații, dar, mai
Vă place Beethoven? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/4477_a_5802]
-
exclusiv maghiare, precizând imediat că nu dorește așa ceva. "Avem un Guvern care se reîntoarce la situația de la UMF Târgu Mureș, anulând Hotărârea de Guvern. Banii dați de Guvernul precedent, nu cadou, ci pentru drumuri, școli, grădinițe, de care comunitățile au imensă nevoie, care le lipseau (...) Ar lua înapoi de unde ar putea. Ideea nu e rea. Dacă aceasta e direcția, hai înapoi la Universitatea Bolyai, care ni s-a luat, să facem înapoi UMF, cum a fost în anii '40-'50... Le-
Marko Bela: Să refacem Regiunea Autonomă Maghiară şi UMF, cum a fost în anii '50 () [Corola-journal/Journalistic/44845_a_46170]
-
lux a provinciei. Vila din Italia este un adevărat palat. Reședința este ridicată pe o stâncă, cu o suprafață de 1.200 de metri pătrați, structurați pe trei etaje. Vila are piscină exterioară, din care se intră direct într-un imens living cu bar, conform surselor citate de CanCan. Potrivit ultimei declarații de avere, din 2011, Liviu Negoiță a câștigat 46.000 de lei (10.500 de euro), adică o leafă lunară de 3.800 de lei (870 euro). Primarul a
Presupusa vilă a lui Negoiţă din Como ar valora circa 20 de milioane de euro () [Corola-journal/Journalistic/44857_a_46182]
-
și veniturile soției. Vila din Italia este un adevărat palat. Reședința este ridicată pe o stâncă, cu o suprafață de 1.200 de metri pătrați, structurați pe trei etaje. Vila are piscină exterioară, din care se intră direct într-un imens living cu bar, conform surselor citate de CanCan. Como este una dintre cele mai scumpe zone ale Europei. Oamenii de afaceri care trec des prin zonă susțin că o vilă cum este cea a lui Liviu Negoiță ar putea ajunge
Imperiul lui Liviu Negoiţă: 2 vile de lux de aproape 5 milioane de euro - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/44860_a_46185]
-
mai mult decât salariul primarului de la Sectorul 3. Taxele și impozitele, plus asigurarea facilităților, îl costă pe Liviu Negoiță o mică avere De curând, primarul a început și o serie de renovări la vila din Balotești. Pe pereții laterali al imensei locuințe, muncitorii au ridicat schele, pentru a putea face lucrările de întreținere, totul fiind mascat de panouri verzi de protecție, conform Adevărul.
Imperiul lui Liviu Negoiţă: 2 vile de lux de aproape 5 milioane de euro - GALERIE FOTO () [Corola-journal/Journalistic/44860_a_46185]
-
mea ce visează acum? Pe mine cred, săraca... dar ce să-i faci, o dată și o dată tot mai trebuie să rămână și singură mititica... „Păpușa”, soția tovarășului secretar, mai exact, Ilona, de câteva luni Tălparu, dormea liniștită, într-un pat imens. Ca un prunc scos din baie. Complet goală, transpirată din pricina căldurii înăbușitoare din dormitor. Visa frumos, cu gura puțin deschisă, într-un zâmbet fericit. Mititica nu dormea singură. Gheorghe era îngrijorat fără rost. Dormea între doi haidamaci, goi pușcă și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
pe bancheta din spate. La combinat, Vasilică, directorul vrea să primim urătorii, dar nu fugi, că pot aștepta, timp este... Combinatul era mândria orașului. Mulți nu știau precis ce produce acel colos, întins pe câteva sute de hectare, cu hale imense, toate construite din metal, dar toată lumea cunoștea că mii de oameni erau angajați acolo și că tot în acel loc ai posibilitatea să obții o locuință. Nici unul dintre localnici nu se întreba dacă poluarea turnătoriei le putea afecta sănătatea sau
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Să ne trăiți, tovarășe secretar! Tocmai discutam cu generalul că, de aproape o lună, n-ați mai trecut pe la noi... Victor îi strânse mâna în trecere și, ținându-l pe Gheorghe de braț, îl împinse ușurel înăuntru. Străbătură un hol imens, dominat de macheta combinatului și de câțiva arbuști, așezați cu gust. Într-o parte a holului, câteva canapele și fotolii din piele întregeau decorul. Probabil, pentru muncitorii care veneau în audiențe, îi trecu prin minte lui Gheorghe, care se trezi
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în beznă. Un vânt rece, un peron pustiu și... nimic în rest. Capitolul 5 Un milițian posomorât, a cărui vârstă cu greu ai fi putut-o intui, purtând o uniformă lustruită și decolorată, lâncezea pe un scaun, în fața unei uși imense, duble. Au terminat? Nu mai rezist, iar o să mă bată nebunul meu! Și bine-mi face, dacă mi-a trebuit să muncesc la partid, la școală nu-mi era bine. Cel puțin, acolo spălam closetele după copii, o oră două
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
în spatele mesei de prezidiu, două corpuri se zvârcoleau gemând. Pe masa lungă, acoperită cu o pânză roșie, se odihneau o centură, un pistol și o pereche de chiloți. În spatele acesteia, între două drapele, un bărbat mereu tânăr, imortalizat într-un imens tablou, zâmbea la cei doi intruși. Era Președintele Republicii Socialiste România, Nicolae Ceaușescu. Nu era mică locuința lui Gheorghe Tălparu. Nici prea mare... Patru camere, dependințe, o mansardă amenajată corespunzător, o terasă în față, alta în spatele clădirii, o curte de
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
să sune din nou, dar renunță. Încet, parcă pentru a nu-l auzi nimeni, aplecat din spate, se duse la una din ferestre și o deschise larg. Ici-colo, câte o lumină, în rest, beznă. Brusc tresări, plecau tinerii. Din holul imens răsunau râsete. Mai veniți, am vorbit cu un coleg de-al lui Geo, mâine am o casetă trăsnet. Să-l aduceți și pe Răducu, altfel nu vă dau drumul în casă... Ilona se culca cu Răducu de câteva luni, din
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
Ilona adormise, cu un zâmbet fericit. În patul dublu, din lemn de nuc sculptat, așezat în mijlocul camerei, luminat discret de o veioză, părea o fetiță, îi mai lipsea o păpușă sau un ursuleț din catifea... Deasupra patului, dintr-o oglindă imensă de cristal, un bărbat matur, încărunțit, puhav la față, dar și la corp, privea fix, cu ochii bulbucați, acel trup tânăr, dezgolit pe jumătate, care cerșea parcă să fie îmbrățișat. Se apropie încet și o sărută pe frunte, mângâindu-i
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
se adresau mulțimii, smulgându-și din mâini singurul microfon existent. Mai toți strigau că Ceaușescu a fugit, că poporul a preluat puterea, că în oraș se trage, că sunt mii de morți și că armata este alături de popor. O mulțime imensă înconjura centrul civic. Puteai vedea copii de vreo zece anișori, dar și bătrâni care cu o zi înainte mai stăteau la rânduri pe la alimentare, muncitori, intelectuali, ici-colo chiar câțiva militari, ca și cum alarma de grad ,,0” nu ar fi existat pentru
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
0” nu ar fi existat pentru ei. Toți vorbeau, într un vacarm greu de imaginat... Cei din spate se împingeau, cu disperare parcă, să ajungă cât mai în față, să se convingă că Revoluția a reușit, că toți cei din imensa clădire au dispărut, ori măcar să vadă cât mai multe, așa încât, la un moment dat, se crea impresia că toți doresc să pătrundă în județeana de partid. Reîntors în oraș, Petrache alegase într-un suflet acasă, se bărbierise și își îmbrăcase
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
fratele său Gheorghe. Dar planul îi fu dat peste cap de o manifestație ,,ad-hoc”, cum se comenta, a unui grup de foști revoluționari, care, în scurtă vreme, se transformă într-un miting de amploare. Îi fu imposibil să pătrundă în imensa clădire, înconjurată de armată, dar se trezi, în schimb, într un alt grup, devenit numeros ca și primul, așezat mai într-o parte, în care oamenii erau profund revoltați de acțiunea celorlalți. Pensionari mulți, de condiție vizibil modestă, dar și
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
oftă cumva nostalgic. Ce n-aș comanda de la această frumusețe?! Totul sau nimic...Dar trebuie să mă conformez situației. O cafea și o tărie, numai românească să nu fie. Cici zâmbi, înclină cochet din cap, iar înainte de a ieși din imensul birou, se aplecă să ridice o scamă de pe mocheta de un albastru închis. În aceeași clipă, privirile celor doi frați se încrucișară pe picioarele dezgolite ale fetei. După ce ușa se închise, Petrache îl întrebă, cu o voce sugrumată, pe fratesău
MASTODONTUL DE NISIP by Ilie Cotman () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1661_a_3000]
-
o portiță de lemn ros de carii căreia pot să-i dau cu piciorul, ca să văd ce e în curte? Dar poate copilul nu pune întrebări. Poate nu se-ntreabă niciodată nimic. Poate pentru el nu sunt decât un cartonaș imens ce fuge de pe șnur. La fel și restul oamenilor din autobuz. Suntem cartonașele lui Lucian. Vreau să fiu o lasagna. Nu-mi place lasagna și cred că nici lui. E o mâncare nasoală care nu merită să apară pe cartonașe
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
e șeful. E bondoc, tuciuriu și are mustață. Bineînțeles că de fiecare dată nimeresc la ăla. La mustăcios. Zimbru e ocupat și are client de fiecare dată când intru eu. Acum e un tip cu geantă. Scoate din geantă pachete imense de bani românești pe care îi îndeasă în tăvița de comunicare, în timp ce Zimbru abia are timp să îi numere cu mașina aia de numărat bani. Sunt multe bancnote. Foarte multe bancnote. Toc-toc. Mustăciosul îmi bate în geam. Rămăsesem cu ochii
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
tușul, fac eu o glumiță. Nesărată. Mustă ciosul iese din cămăruța blindată și apoi iese prin localul șaormeriei. Îl văd și nu îmi vine să cred că are și picioare și fund și toate alea. Mă obișnuisem cu căpățâna lui imensă stând inflexibilă în spatele geamului. Mă ia de mână și mă dă afară. Tu, mă arată cu degetul, nu mai vii pe aici. Mustăciosul intră înapoi în local și apoi în cămăruță. Se așază pe scaun, calm, inexpresiv, ca de obicei
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
aproape umil. Hai mai bine înăuntru, am eu un pachet de Marlboro de la un pacient, mi-a spus prinvindu mă senin. Ținea pisica strâns în brațe, m-a luat blând pe după umeri și m-a poftit înăuntru. Am străbătut curtea imensă, străjuită de stejari, fără să bag de seamă ceva neobișnuit. M-am trezit la masă euforic, bând cafea, fumând cu poftă, gesticulând amplu, povestindu-mi viața anostă și drama profundă prin care treceam. Știți unde aș putea să dorm la
Ficţiuni reale by ed.: Florin Piersic jr. () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1342_a_2714]
-
o fațetă a dreptății voastre. Cealaltă este și mai tristă: pensionarii care au pensii până la 3.000.000 lei sunt În proporție de 90% din totalul lor, vreo câteva mici procente au pensii de până la 5 mil., iar restul pensii imense. Și În acest fel un pensionar singur nu-și poate permite nici măcar să-și achite toate datoriile față de stat (Întreținere ~ 2-3 mil. iarna, lumină 7800.000, telefon, cablu etc.), ce să mai spunem că poate mai are și el nevoie
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
mai enervați că noi suntem "cineva", iar voi niște venetici buni de prostit numai În campania electorală, În rest să stați cuminți că altfel vă mâncăm fripți! Nu vă mai dăm pensia, că nu mai avem de unde, cu cheltuielile noastre imense și cu un buget așa mic pentru ele. Ce drepturi să mai aveți voi, că doar la noi ați muncit puțin, sau deloc, În rest, mergeți și cereți-vă drepturile Împușcatului. Ce dacă i-am luat locul, i-am luat
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
tipare pentru noi. Unde te Întorci numai tipare. Vedeți că n-o să vă ajungă cartonul pentru atâtea tipare. Și o să anunțați "poporului extaziat" Înalta voastră clemență printr-o altă amnistie. Și culmea, veți dori să fiți aplaudați și votați pentru imensa voastră omenie. Oare?! Mergem mai departe. Trecem la birul dublu de data aceasta. Contestat și comentat În N ocazii. Degeaba. A rămas "ca-n tren". Despre ce este vorba? Aflați imediat, dacă intuiția nu vă ajută. Majoritatea românilor au hotărât
Când îngerii votează demonii sau România răstingnită by Leocadia Georgeta Carp () [Corola-publishinghouse/Administrative/1182_a_1887]
-
unor căruțe mici, la care se înhămau mai mulți cai, numite "olace", așa cum se numeau și cele din cnezatele rusești. Nu este exclus ca olacul să fi fost cunoscut prin părțile noastre de pe vremea stăpânirii tătărești (1241-1352), care controla un imens teritoriu, ceea ce în mod normal solicita și un sistem rapid de comunicație. De aici, denumirile de "olăcari" și "cai de olac", cunoscute și menținute peste timp. Prin 1521, Soliman Magnificul(1520-1566) trimite un olăcar cu o scrisoare către Ștefan cel
Poşta şi telecomunicaţiile în zona Fălticenilor : (1780-2000) by Dumitru Neculăeasa () [Corola-publishinghouse/Administrative/91562_a_93226]