3,483 matches
-
vieței unei abstracțiuni filozofice, învie cu un sens nou o legendă, desfășoară o evoluție luminoasă alături de o inspirație cugetătoare. [...] E o pictură intelectuală, idealistă: ea nu a putut fi pricepută nici de arta academică, predominate de imitația spiritului greco-latin, de imitații palide, de alegorii banale și de anecdote, nici de novatorii cari reduc pictura la simple efecte de lumină, la o searbătă și meschină realitate. Această pictură, cu înțelesuri profunde și cu expresiuni tehnice fastuoase ca o râurare de purpură presărată
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
colorație neutră, transparentă, sunt de ajuns pentru a reda o compoziție decorativă"166. Peste numai trei ani, proiectul s-a schimbat definitoriu precum și viziunea lui Baltazar despre arta decorativă. De data aceasta, criticul se împotrivește importului de artă decorativă străină, imitațiilor străine, invocând în sprijinul său un critic norvegian: "(...) dl Danilovitz reproșează decoratorilor norvegieni tocmai această rătăcire, afirmată prin înclinarea acestor decoratori către arta secesionistă nemțească"167. Întâmplător sau nu, decorarea cortinei teatrului Național din Praga de către Hynais, artist educat în
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
lui"413. Plasticitatea idiomului critic la Arghezi, care lasă să se vadă stilistul atent la nuanțe, relevă prin reluarea "cuvântului potrivit", ca fixare a imprecației, relația pe care criticul o trasează între decadentism/decadență, în accepția sa strict peiorativă de imitație, epigonism, epuizare a unei formule și pictura lui Loghi ilustrativă în sens depreciativ. În "Vers și Poezie", articol apărut în Linia dreaptă 414, Arghezi comenta termenul "decadență", pentru a-l disocia de cel de simbolism, și aprecia distorsionarea curentului parizian
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
talent exersat și în romanele sale. Criticul-romancier înregistrează efectul de atmosferă solemn-sumbră prin pletora de plușuri, cât și atenția acordată detaliului menit să ofere un cadru de ceremonial ocult sau de curte bizantină cenaclului macedonskian. Luxul, ca și materialele fine, imitațiile de pietre prețioase, aromele, sugerează o condiție princiară, Excelsior-ul macedonskian, pe care Poetul îl recomandă de pe tronul său. Poezia reprezintă o încununare aristocratică a unor calități de ordin estetic. Regimul nocturn al desfășurării de incantatoriu medieval al cenacului are
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
Pe pereți, lucrări de Verona, de Ștefan Popescu, de Simonidi, de frate-meu"580. Sunt situații unde importul estetic este menit să evoce, dimpotrivă, înrădăcinarea în tradiția românească de sugestie liturgică. "Candelabrele peste tot în stil danez, de alamă lustruită, imitație perfectă a policandrelor noastre bisericești"581. Scara are în drum o loggia, unde se află un bust în marmoră realizat de Paciurea, bust care consacră amintirea mamei. Nota intimistă se inserează prin acest reflex spectral la genul feminin, geniul artei
by Angelo Mitchievici [Corola-publishinghouse/Science/1058_a_2566]
-
o imagine de Marie-Magdalenă disprețuitoare și lipsită de căință. Costumele Madonnei, gesturile ei, mișcările și pozele sunt simboluri ale unui corp creat artificial sau imaginat și ale unei identități provizorii, în continuă schimbare. Deoarece travestiul în general revelează genul ca imitație, ca formă fără conținut, travestiul Madonnei este la fel de carnavalesc ca și costumația ei de femme fatale. Discursul ei exagerat feminin este la fel de parodic. Artista joacă rolul lesbianei în Justify, așa după cum joacă rolul prostituatei Dita în Erotica (1992) și a
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
hainele bărbătești, atitudinea Ioanei d'Arc este percepută ca "perversiune" și amenințare a ordinii prestabilite 152. Din aceste rațiuni, iconul Ioana d'Arc exprimă o personalitate enigmatică (fecioară? Femeie? Bărbat? Androgin?), care devine de-a lungul secolelor atât sursă de imitație, cât și motiv de nesupunere. Nu trebuie să uităm că însuși modelul androgin, pe care l-ar putea reprezenta Ioana d'Arc, este mai curând marginalizat sau reprimat decât considerat ca reprezentând perfecțiunea corpului omenesc. Ioana d'Arc (gravură, sec
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
în sprijinul teoriei sale este momentul din 1443, când Gladman s-a deghizat în regele Norvegiei și, urmat de un grup de curteni mascați, și-a exprimat în felul acesta nemulțumirea față de guvernarea lui Henric VI216. Considerat ca fiind o imitație a carnavalului european, carnavalul american nu se încadrează descrierii bahtiniene a ideii de subminare a regulilor sociale prin provocarea râsului, și nici interpretării lui Humphrey referitoare la "neascultare". Există o diferență remarcabilă între carnavalul american din secolul al XIX-lea
Efectul de bumerang: eseuri despre cultura populară americană a secolul XX by Adina Ciugureanu [Corola-publishinghouse/Science/1423_a_2665]
-
de Călușari, ierarhia ei, structura și dansul, costumele specifice amintesc de dansul ritual al celor doisprezece sali conduși de căpetenia Vates, În românește vătaf. O a doua teorie se referă la originea sabinică a dansului, conform căreia Călușarii sunt o imitație alegorică parțială a jocului reprezentând răpirea femeilor sabinilor de către romani. Unele similitudini Întâlnite nu justifică totuși originea, tema răpirii fiind un episod insignifiant prezent doar În unele variante ale jocului. A treia teorie, a originii latine, stabilește legătura Între Călușari
Magie si mantica in credintele populare romanesti by Irina Iosub () [Corola-publishinghouse/Science/1602_a_2911]
-
dimineața într-un surtuc închis și și cu o tichie care reliefa forma grecească a capului lui. Purta părul tăiat scurt și dat jos pe frunte. Pe mine mă poreclise "Aghiuță". Caragiale avea vocea roasă de tutun, un spirit de imitație uimitor. Fața lui fină, ochii mari, privirea răscolitoare, gesturile scurte [...]; mersul lui ușor de fiară blîndă, mîinile feminine...". Finalul evocării e o dovadă că Aghiuță era îndrăgostită de Maestru. Pentru aceeași perioadă, G. Călinescu observă că "pe autor îl prinde
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
un chelner așezat întîmplător la masă...; profil semănînd ca sarcasm cu cel al lui Călinescu...; prelat în civil (sau) un samsar din lumea mare, imitînd ținuta vestimentară a boierilor bătrîni." Impresia observatorilor că au în față un fals autentic, o imitație, e datorată inadecvării lui Mateiu la timpul în care căzuse, un timp al ridicării noroadelor ce trăiau tocmai printre imitații în material ieftin ale modelelor anterioare. Cu discernămîntul său recunoscut și cu un înnăscut simț al măsurii, Tudor Vianu va
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
samsar din lumea mare, imitînd ținuta vestimentară a boierilor bătrîni." Impresia observatorilor că au în față un fals autentic, o imitație, e datorată inadecvării lui Mateiu la timpul în care căzuse, un timp al ridicării noroadelor ce trăiau tocmai printre imitații în material ieftin ale modelelor anterioare. Cu discernămîntul său recunoscut și cu un înnăscut simț al măsurii, Tudor Vianu va reliefa tocmai această discrepanță între timpul sugerat și timpul istoric: "Tineretul care crește acum nu va mai ști nici cum
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
memorie). Totuși, am descoperit unul dintre cele mai timpurii exemple ale acestei diade în Viața lui Apollonius din Tyana de Philostrat. Egipteanul Thespesion și Apollonius sunt implicați într-o discuție aprinsă cu privire la reprezentarea zoomorfica a zeilor etiopieni. Primul susține că imitația se bazează doar pe stimuli vizuali și că imaginația provine din straturile adânci ale conștiinței, fără nicio legătură cu realitatea perceptiva: "Imitația va crea ceea ce a văzut, imaginația ceea ce nu a văzut. [...] Adesea, uimirea (ekplesis) derutează imitația; nimic nu derutează
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Thespesion și Apollonius sunt implicați într-o discuție aprinsă cu privire la reprezentarea zoomorfica a zeilor etiopieni. Primul susține că imitația se bazează doar pe stimuli vizuali și că imaginația provine din straturile adânci ale conștiinței, fără nicio legătură cu realitatea perceptiva: "Imitația va crea ceea ce a văzut, imaginația ceea ce nu a văzut. [...] Adesea, uimirea (ekplesis) derutează imitația; nimic nu derutează imaginația" (Russell și Winterbottom, 1972, p. 552). Dacă, în concepția blakeană, imaginația trebuie diferențiată net de memorie, care ar fi esență celei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
Primul susține că imitația se bazează doar pe stimuli vizuali și că imaginația provine din straturile adânci ale conștiinței, fără nicio legătură cu realitatea perceptiva: "Imitația va crea ceea ce a văzut, imaginația ceea ce nu a văzut. [...] Adesea, uimirea (ekplesis) derutează imitația; nimic nu derutează imaginația" (Russell și Winterbottom, 1972, p. 552). Dacă, în concepția blakeană, imaginația trebuie diferențiată net de memorie, care ar fi esență celei dintâi? Un raspuns satisfăcător din unghiul poeticii generale se găsește în A Vision of the
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
și fantezia, hrănita de asociații de imagini aleatorii. Corelativ, există trei clase de poezie: prima este subordonată frumuseții, creată în acord cu inspirația divină și subordonată unei forme de nebunie (mânia), a doua este didactica, iar a treia, o simplă imitație 82. Desigur, poezia lui Blake ar putea fi plasată sub auspiciile primului tipar. Oricum, pretinzând ca Dumnezeu este la originea cărților sale profetice, Blake preia, involuntar, o aserțiune fundamentală din câmpul esteticii, pe care o enunța Schelling în Philosophie der
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
lui Hagstrum și a lui Frye) este un amestec subtil de text și de ilustrație. Mitchell vorbește chiar despre o dialectica vizual-verbală: "Blake dorea să combine formă spațială și cea temporală în cărțile sale anluminate nu pentru a produce o imitație completă a lumii obiective totale, ci pentru a dramatiza interacțiunea dualităților aparente din experiența noastră cu lumea și de a întrupa eforturile depuse de acele dualități în direcția unificării" (1978, p. 33). Concluzia studiului lui Mitchell este că "stilul pictural
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
vieții decăzute din religie, din organizarea socială și din sexualitate" (1988, p. 169). Forță creatoare trebuie să se impună dacă viața unui individ este să dobândească un sens și un scop anume. Eul creator decide să pună capăt crizei respingând imitația servila, expresie a artei burgheze ipocrite. Având în prim-plan tribulațiile spirituale parcurse de două personae poetice, Milton și Los/Blake, și oferind reflecții profunde asupra naturii artei, Milton este, în opinia mea, un manifest estetic, formulat în apărarea autonomiei
Demiurgul din Londra. Introducere în poetica lui William Blake by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1394_a_2636]
-
la vreunul din procese (de exemplu, memorie), dar nici procesele nu pot fi confundate cu învățarea. Învățarea este responsabilă pentru asimilarea de către subiect a experienței sociale și pentru constituirea personalității (G. Allport). În afara formelor simple, de învățare spontană (bazată pe imitație) sau latentă (rezultând din efectuarea unei activități, fără o preocupare specifică pentru învățare), în procesul de învățământ este importantă învățarea dirijată, efectuată sistematic, în conformitate cu un scop și bazată pe un program, stabilit în mod conștient. Învățământul își propune să creeze
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
de cunoștințe, deprinderi și priceperi. Pentru înțelegerea și organizarea activității de instruire, psihologia pedagogică este de o excepțională importanță. Didactica științifică pornește de la o anume concepție psihologică a învățării, ceea ce o deosebește mult de metodica empirică, bazată numai pe experiență, imitație, încercări și erori. Prin „teoria psihologică a învățării” se înțelege un sistem de afirmații științifice care definesc esența învățării, conținutul, condițiile și bazele ei, adică explică: a) în ce constă învățarea; b) cum se produce; c) de ce depinde; d) prin
Fenomene de înregistrare magnetică by GabrielaRodica Burlacu () [Corola-publishinghouse/Science/1160_a_1948]
-
cel cu care discutăm. Pentru aceasta trebuie să îl ascultăm cu atenție și să ne exprimăm gândurile cu calm și claritate. Când realizăm acest lucru, vom descoperi cu plăcere simțământul de satisfacție ce ne cuprinde. Întrucât există o mulțime de imitații mutuale în viața cotidiană de pildă, eu ridic vocea, el / ea ridică vocea, atunci când adoptăm o atitudine respectuoasă pentru partenerii de conversație, deopotrivă îi invităm și îi influențăm să se comporte la fel. Când manifestăm în interacțiune responsabilitate onestă și
Strategii de comunicare eficientă by Mircea Agabrian () [Corola-publishinghouse/Science/1074_a_2582]
-
relațiile de transformare și de imitare pe care le întrețin textele. Vorbind despre relația, evidentă sau ascunsă, pe care un text o poate avea cu alte texte, el precizează: [...] includ aici și alte feluri de relații în esență, cred, de imitație și de transformare, despre care pastișa și parodia pot da o idee, sau mai degrabă două idei, foarte diferite cu toate că prea adesea confundate, sau inexact deosebite pe care le voi boteza, în lipsa a altceva mai bun, paratextualitate [...] și de care
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
În orice caz, dacă există o astfel de metodă, eu nu o cunosc, și cu siguranță nu pretind că o ofer în paginile care urmează. Utilizarea eficientă a raționamentului plauzibil este o îndemânare care se învață, ca oricare alta, prin imitație și exercițiu. Îmi voi da toată silința pentru cititorul dornic să învețe raționamentul plauzibil cât mai repede, însă tot ce pot să-i ofer sunt doar câteva exemple pentru imitație și prilej de exersare. În cele ce urmează, voi discuta
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
este o îndemânare care se învață, ca oricare alta, prin imitație și exercițiu. Îmi voi da toată silința pentru cititorul dornic să învețe raționamentul plauzibil cât mai repede, însă tot ce pot să-i ofer sunt doar câteva exemple pentru imitație și prilej de exersare. În cele ce urmează, voi discuta deseori despre descoperirile matematice, mari sau mici. Nu vă pot spune adevărata poveste despre cum s-a produs o descoperire, deoarece nimeni nu poate ști cu adevărat acest lucru. Voi
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
noastre, focul energia electrică, personajele invizibile care se plimbă cu artefacte înapoia micului perete sunt realizatorii, adesea ignari, de televiziune, iar artefactele "lucrate în chipul cel mai divers" sunt chiar producțiile schematice și deformante alcătuite în studiourile televiziunilor ele însele imitații ale unei realități aflate în afara "peșterii", pe care realizatorii înșiși aproape că o ignoră. Să mai adăugăm și că, dacă prizonierii lui Platon se cunoșteau pe sine numai după umbrele proiectate de ei înșiși pe zid, și azi lucrurile par
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]