2,209 matches
-
mai vezi în ceilalți categoriile din care par a face parte, nu-i mai forțezi să intre în cadrele înțelegeri tale, ci începi să găsești persoane. Din păcate nu durează decât puțin această smulgere din fluxul lumii; iar recăderea în impersonalul "se" ne salvează de ridicolul propriilor judecăți prin uitare. Să gândești până la limita tuturor posibililor tăi! Aceasta este împlinirea! Când mă gândesc cât am dormit până acum... Abia sensurile pe care ni le oferă filosofia limbajului ne deschid către o
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
Nou este în individ nu ne rămâne decât să ne orientăm cercetarea asupra lui. Cum dorința unei persoane de nou se împlinește numai dacă își găsește ecoul în societate, cercetarea nașterii Noului trebuie să se desfășoare mai curând pe terenul impersonalului "se". În acest context este valabilă întrebarea: Ce anume din Vechi pregătește Noul? ٭ Pustnicul contemporan: izolat de ceilalți, cu burta plină și telecomanda în mână. O formă de pierzanie a omului contemporan: cariera. A inventa ierarhii profesionale înseamnă a oferi
Din alchimia unei existenţe. Jurnal de idei by Viorel Rotilă [Corola-publishinghouse/Imaginative/1406_a_2648]
-
laborator. Și niște mașinării electronice mă țin sub observație cam după metoda aparatelor cu raze x sau cu inițiatori de particule. Oricine ar fi acela care mă supraveghează, nu știe că sunt Gilbert Gosseyn, pentru că vorbele care mă numeau erau impersonale; și deși demonstra o excepțională putere de înțelegere - și se pare că a observat surplusul de creier din capul meu - observatorul nu a arătat că-mi cunoaște identitatea..." În concluzie, era cineva din afară și nu avea nici o informație despre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85124_a_85911]
-
el din nou. „Poate că am stat, dar asta nu vă privește...” „Uite că mă privește”, răspunse cu o voce neașteptat de moale celălalt. Tonul acesta al interlocutorului Îl nedumeri pe Noimann. Până acum, ciungul folosise În conversație un ton impersonal, de metronom, sensibil doar la logică, nu și la sentimentele umane. Schimbarea aceasta era aproape de neînțeles. „Acum tot răul ei e-n dumneavoastră”, conchise inchizitorul. „Să vedem cum vom reuși să-l facem să iasă de acolo....” „Ați putea apela
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Despre ce catastrofă vorbiți?” Ținând nasturele strâns Între degete, Noimann se Îndreptă spre ușă. „Nu aveți dreptul să mă alungați pe scări”, adăugă celălalt. „În fond, fac parte din viața dumneavoastră personală. Sau, dacă vreți să folosesc un alt termen, impersonală... Putem zice și așa...” Și spunând aceasta, arătarea se smuci din mâinile lui Noimann cu putere. Medicul rămase pentru o clipă Înmărmurit. Nu se așteptase ca fantoșa de care probabil era bântuit să opună atâta rezistență. De obicei, astfel de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de referințe, fără coordonare de loc și de timp. Dar, fiindcă e vorba de literatura tradiționalistă, țin să condamn aici stupida neânțelegere (ori substituirea frauduloasă?) cuprinsă în recenta biografie romanțată Viața lui Anton Pann a celor doi publiciști. Din geniul impersonal și fermecător al înțelepciunii târgovețe au făcut, printr-un inoportun zel de romantism, un călușar, fiu de baci daco-roman. Un lucru de silă... - Credeți într-o revenire a clasicismului, care să aducă viață nouă poeziei? - ... - Sau credeți - cum s-a
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
ce filiațiune între apariția aceasta de dresor al micilor animale care eram, înarmat până în dinți cu un sarcasm rece, la pândă, pentru a reprima pe loc orice înmuiere a atenției și a disciplinei - și valetudinarul Ion Antonescu, cu lecțiile lui impersonale, clasele lui somnolente? De la început ne-a luat în mână, ca o plasmă amorfă, să ne dea figura voită de el. Maculator, caiet de teme pe curat, caiet de extemporal, abonament în masă la Gazeta matematică! De nu - 1 la
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
germane de azi, d. Wilhelm Blaschke, profesor de geometrie diferențială al Facultății de științe din Hamburg, unul din primii rectori ai acestei universități (întemeiată acum vreo 15 ani), care este prin opera sa mărturia cea mai potrivită că, în chiar impersonalele matematice, se poate da figură proprie unei lumi de forme și semne. Elev al lui Eduard Study, crescut în tradițiile școalei algoritmice din Bonn, după câteva lucrări în gustul acestei școale, cedează curând tendințelor sale firești și se consacră Problemelor
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
Ce blândă-i noaptea când se sfârșește în noi haotic! Frunzele valsează zbătându-se să nu cadă dintr-un cer răsturnat în altul. Vântul se scurge cotrobăind spasmodic visele impersonale ale clienților din magazinul de mărunțișuri. Te caut în buzunărelul din colț... e plin, încărcat de cuvinte speriate țâșnind de-a valma valsând imperfect. Pătrund mai departe țintind adânc între cele două ovale cu axele intersectându-se instantaneu în infinitul
Dans haotic by Aurel Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83734_a_85059]
-
bulgăre de zăpadă adunat din iernile lor! părintele Tatu, citea negânditele în pridvorul bisericii. Tu ești esența. Doamne! Dacă din esența i-ai înmulțit pe ei, de ce te-ai irosit în cei care nu știu să te facă parte? Viitorul impersonal sperie, sperie teama că semnele cuielor se vor cicatriza înainte de vreme, înainte de a-și cunoaște durerea, odată cu prima romanță de clopot. Lipsa rădăcinilor crucii cufundată în apa botezului sperie. Treizeci de arginți și poți abandona pentru o vreme plugul înțelenit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1569_a_2867]
-
de a se gândi la întuneric. Se putea tăia în el, își zise Sampath, își închise ochii strâns și se înveli în cuvertură. Sau putea să lase toate șoaptele, toate nuanțele lui de violet să plutească înăuntrul lui. Întunericul acesta impersonal putea fi liniștitor, așa cum nu fusese niciodată atenția de care se bucurase din partea vreunui om. Își simți mușchii relaxându-se, și, odată cu trecerea timpului, se simți ciudat de calm, își simți gândurile picurând din el, și o forță bizară pătrunzându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2297_a_3622]
-
că nu trebuie să fie o cititoare prea atentă și nu mai fac caz de ea. Sau: Idem, înlocuind etc. Am citit într-o carte că obiectivitatea gândirii se poate exprima folosind verbul a gândi la persoana a treia, modul impersonal: spunând nu „eu gândesc“, ci „gândește“, așa cum se spune „plouă“. Există gândire în univers, asta e constatarea de la care trebuie să plecăm de fiecare dată. Oare voi putea spune vreodată: „astăzi scrie“, la fel ca „astăzi plouă“, „astăzi ninge“? Numai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
gândire în univers, asta e constatarea de la care trebuie să plecăm de fiecare dată. Oare voi putea spune vreodată: „astăzi scrie“, la fel ca „astăzi plouă“, „astăzi ninge“? Numai când va fi normal să folosesc verbul a scrie la forma impersonală voi putea spera ca prin mine să exprim ceva mai puțin limitat decât individualitatea unui singur ins. Și verbul a citi? Se va putea spune, oare, „astăzi citește“, așa cum se spune „astăzi plouă“? Dacă ne gândim bine, lectura, mai mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
scrieți, pentru că trebuie totuși să existe cineva care să le scrie... Aș dori să vă pot observa în timp ce scrieți, pentru a verifica dacă e chiar așa... Simt un junghi dureros. Pentru femeia asta nu sunt altceva decât o energie grafică impersonală, gata să transporte din inexprimat în scriitură o lume imaginară, care există independent de mine. Doamne ferește să afle că nu-mi mai rămâne nimic din ce crede ea: nici energia expresivă, nici ceva de exprimat. — Ce crezi că poți vedea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
în spatele lui. —Mă bucur să te revăd, spuse ea pe un ton moale, fără să se ridice în picioare să-l salute, doar întinzându-i mâna. El se aplecă să o sărute pe obraz. Era un gest instinctiv și absolut impersonal, însă Leigh simți un mic frison de emoție. Doar nervii, își zise ea. Jesse stătea în picioare lângă scaunul care fusese tras pentru ca el să se așeze și se uita în jurul lui. — Leigh, dragă, pot să te deranjez ca să ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2011_a_3336]
-
în genul ăsta care miroase a praf de bibliotecă. Și cărțile pe care le-am citit, și competența noastră ne-ar fi permis așa ceva. Ne-am fi ascuns încă o dată după text, am fi operat într-un registru septic și impersonal, am fi șarjat cu citate din literatura de specialitate, am mai fi trecut un titlu la CV... În vremea asta, ce facem noi, frate „frate, te cunosc din ’97!”? Ne scufundăm în zoaiele vieții, asta facem. Nu suntem noi „ctitorii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
o formă de viață, aproape cu siguranță ostilă, după examenele făcute de către experți în transmisiuni și s-o aducem îa Companie pentru a fi observată și evaluată în privința aplicațiilor comerciale potențiale. Totul ― cu discreție, desigur. ― Desigur! repetă Ripley imitând tonul impersonal al robotului. Iată cum se explică faptul că am fost aleși noi în locul unei veritabile expediții de explorare, evident, prea anevoioasă. (Îi făcea o deosebită plăcere să citească printre rânduri în cuvintele lui Ash.) Importarea provenind dintr-o lume locuită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
căscați spre tambuchiul deschis. Răzbăteau zgomote neobișnuite. Bestia pusese stăpânire pe navetă. Lăsându-l pe Jones în siguranță pe un culoar al punții B, refăcu în sens invers parcursul până la sala mașinilor. Cum pătrunse în habitaclul de control, o voce impersonală, de o infinită răbdare umiplu spațiul. ― Atenție! motoarele vor fi supraîncălzite în trei minute, douăzeci de secunde. O înconjura un zid de căldură, fumul domnea în habitaclu și mașinăria își manifesta morocănos suferința. Își trecu mâna peste fruntea asudată. Reuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85061_a_85848]
-
în pânză, pe care era o cămașă roșie, strânsă într-un fel anume, o figurină, o arătare despre care numai ea știa ce reprezintă, apoi adusese acolo, pe masă, niște cești, se răzgândise și le înlocuise cu pahare de sticlă, impersonale, pline cu ceai (cupele cu vin), se mai găseau pe taburet două săbii „de-adevăratelea”, împrumutate de la o sală de sport, cartea cu Hamlet rămăsese pe un colț al mesei. Acuma, stătea la intrarea spre încăperea palatului. Măsura din nou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
cu un sentiment de adânc dispreț pentru existența ta. Bostället, luna mai, două dimineți și o după-amiază. Tata. P.S. Dar, desigur, te iubesc. De asta trebuie să fii convins. Dragostea mea s-ar putea să ți se pară un pic impersonală și teoretică. Pot să înțeleg acest lucru. Ea nu e caracterizată de corporalitatea lăbărțată, ca să nu spun umedă, care este în general inerentă dragostei. Toate acestea îmi sunt străine. Nu îmi stau în caracter. Așadar, când va veni momentul potrivit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1873_a_3198]
-
noastră n-a dus lipsă - totuși în Babadag mă trezeam în niște dispoziții poetice neprovocate, așa încât permite-mi să observ că opririle trenului de litoral parcă nu cad niciodată în gări, ci între localități, înghețând pe fundul ochiului un tablou impersonal: un câmp negricios de floarea-soarelui care prilejuiește vecinilor de compartiment comentarii docte despre agricultură, o pădurice de corni cuprinsă de pojar, o casă cu ghirlande din frunze de tutun, iar pe ultima linie a orizontului - coaste de deal învinețite de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2273_a_3598]
-
aventura omului invizibil. Nu mi-am pus problema cu ce ochi m-ar vedea alții aflând de intențiile mele secrete. Iar dacă am ajuns să discut când și când subiectul cu colegii, am făcut-o de fiecare dată la modul impersonal: ce-ar fi dacă? Cum ar fi dacă? Ce s-ar întâmpla dacă?... Mi-am imaginat apoi, perseverând în aspirațiile mele de a pătrunde în intimitatea oamenilor, că ar putea fi inventat un aparat pentru citirea gândurilor. De vreme ce activitatea creierului
by PAUL TUMANIAN [Corola-publishinghouse/Imaginative/993_a_2501]
-
o citeam pe atunci era o halteră ridicată, fiecare poem era un extensor, orice plimbare - un șir lung de flotări, orice privire (cum priveam pe-atunci un capac de stilou sau o ascuțitoare de pe masă atât de intens și de impersonal încât totul dispărea îm prejur, iar lucrurile astea se ridicau în privirea mea întregi, văzute din toate părțile deodată și înțelese în tăria la pipăit și în chimismul supra fețelor lor de metal și de plastic ca și când nu ar fi
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
ultime; el este pur și simplu cel mai puternic. Absolutul este absurd. Probabil din cauza aceasta, grotescul se slujește atât de des de imaginea unui mecanism pus în mișcare și pe care nu știm să-l oprim. Diverse tipuri de mecanisme impersonale și ostile îl înlocuiesc pe Dumnezeu, natura, sau Istoria vechii tragedii. Această noțiune de mecanism absurd este fără îndoială ultimul concept metafizic care subzistă în grotescul contemporan. Dar acest mecanism nu este transcendent prin raportare la om și cu atât
CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
extensiune, ci pe linia de adîncire a misterului individual vom descoperi fondul nostru de identitate generală”. Tradiția „balcanismului” orășenesc este recuperată pe filiera folclorului sapiențial, esențializat paremiologic al lui Nastratin Hogea și Anton Pann, căruia Barbu îi apreciază impersonalitatea („geniul impersonal și fermecător al înțelepciunii tîrgovețe”) și anistoricitatea („helenism neistoric”), din aceeași dorință de a recupera arheologic, prin epurare, abstractizare și esențializare poetică, „geniul” prestigios, universalizabil, dar folclorizat al tradiției locale, conjurînd astfel sentimentul precarității Istoriei și al apartenenței la o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]