2,195 matches
-
unele verbe întrebuințate impersonal: a nu-i arde, a rămâne, a urma etc. E ușor de citit/(a citi)/să citești. Nu-i arde de învățat/(să citească). Urmează de rezolvat/a se rezolva/să se rezolve problema traducerii. Verbele impersonale admit, de regulă, sau verbe la conjunctiv sau infinitive: a-i conveni, a i se cuveni, a-i părea, a-i veni etc. sau numai conjunctivul: a se întâmpla: Îmi place să călătoresc/a călători. S-a întâmplat să vină
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fost chip de plecat înaintea Ioanei. Supinul verbelor tranzitive este determinat în mod necesar de • complement direct: Acestea sunt povești de adormit copiii! Are o nouă metodă de descoperit loc de fântână. Dacă supinul intră în relație cu verbe întrebuințate impersonal sau cu expresii impersonale, indiferent de tranzitivitatea verbului în care își are originea, construcția sa - mediată de întreaga sintagmă - este reprezentată de funcția sintactică de subiect: Rămâne de văzut cine vine. Mai rămâne de venit Tudor. Este greu de stabilit
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
înaintea Ioanei. Supinul verbelor tranzitive este determinat în mod necesar de • complement direct: Acestea sunt povești de adormit copiii! Are o nouă metodă de descoperit loc de fântână. Dacă supinul intră în relație cu verbe întrebuințate impersonal sau cu expresii impersonale, indiferent de tranzitivitatea verbului în care își are originea, construcția sa - mediată de întreaga sintagmă - este reprezentată de funcția sintactică de subiect: Rămâne de văzut cine vine. Mai rămâne de venit Tudor. Este greu de stabilit ordinea/cine este primul
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
La diateza dinamică, verbele își completează cu obligativitate câmpul semantic prin dezvoltarea funcției sintactice în care subiectul este direct interesat:complement indirect: „Tata s-a îngrijit de voi, / V-a lăsat vite, hambare.” (T. Arghezi) Verbele intranzitive întrebuințate la diateza impersonală devin auto-suficiente semantico-sintactic; realizează nuclee predicaționale monomembre: Se respiră. Aceste verbe dezvoltă cel mai adesea un câmp semantico-sintactic secundar prin realizarea funcției de circumstanțial: de mod, timp, loc: Se pleacă mâine. Se înaintează pe sub munte. Se trăiește greu. Dintre verbele
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
trăiește greu. Dintre verbele tranzitive, cele cu tranzitivitate directă își restrâng câmpul semantico-sintactic la relația subiect-predicat, poziția „subiectului” fiind preluată de „obiectul” pasiv; „subiectul” activ este trecut de pronumele reflexiv în „nedeterminat”: Scrisul lui se descifrează foarte greu. Dacă sensul impersonal este complementar sensului pasiv, câmpul semantic al verbului implică și realizarea unui complement de agent, expresie sintactic-lexicală a „subiectului” activ: Scrisul lui se descifrează greu de necunoscători. MODULTC "MODUL" Gramatica Academiei (și gramaticile curente) disting câte două categorii de moduri
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
caracterizează întrebuințarea verbului la oricare din cele cinci moduri autentice (moduri personale și predicative, în perspectiva Gramaticii Academiei și a gramaticii curente): indicativ, conjunctiv, potențial-optativ, prezumtiv, imperativ. Dacă unele verbe sunt defective de persoanele I și a II-a (verbe impersonale și verbe unipersonale) iar unele moduri verbale cunosc o singură persoană, a II-a (imperativul) sau au forme omonime pentru toate trei persoanele (conjunctivul perfect), ele își asumă predicația, - constituindu-se prin ele înseși în nucleu predicațional monomembru al unei
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
Proză literară, p. 30), „De-așa vremi se-nvredniciră cronicarii și rapsozii” (Idem, p. 149) „O astfel de moarte-i iadul.” (Ibidem, p. 53) În interiorul relației de interdependență, adverbele calificative și situaționale intră uneori în alcătuirea predicatului analitic, prin structuri impersonale, în categoria predicatului stării: „Dar și mai bine-i când afară-i sloată,/ Să stai visând la foc, de somn să picuri.” (Idem, p. 119) sau ca nume predicativ: „Așa era elementul său. O lume întreagă de închipuiri umoristice îi
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
diferite ipostaze categoriale, împreună cu care dezvoltă o identitate specifică parte de vorbire, în terminologia tradițională, sau clasă/categorie lexico-gramaticală: Raportul însuși dintre nucleul semantic originar și interpretarea lui categorială (verb, substantiv etc.) generează alte componente semantice, de tip lexico-gramatical: personal/impersonal, tranzitiv/intranzitiv etc. Prin această structură a planului semantic, reflectată, în mod relativ și în planul expresiei (prin mărci de ‘verbalitate’, ‘substantivitate’ etc.), cuvântul se situează pe o anumită poziție în sistemul lexical și, totodată, în spațiul de interferență cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
în stil indirect, într-o relație de dependență, ca termen regent: „Însă tu îmi vei răspunde că e bine ca în lume Prin frumoasă stihuire să pătrunză al meu nume.” (M. Eminescu) într-o relație de interdependență, întrebuințate la diateza impersonală: Mi s-a spus că toți au plecat din oraș. sau, în stil direct, într-o relație de incidență, în structura unui enunț complex: „- Stăpâne, ziceau servitorii cu goarne, mistrețul acela nu vine pe-aici.” (Șt.Aug. Doinaș) Enunțurile asertive, cu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
urnească.” Predicatul dezvoltat trebuie târât prezintă la al doilea nivel al planului semantic al predicației o situație sintactică analogă: trebuie - predicat târât - subiect / (subiect interior) Unitatea funcțional-predicativă a sintagmei a trebui + participiu determină trecerea verbului a trebui din clasa verbelor impersonale (relative) în clasa verbelor personale; cu această întrebuințare verbul primește în structura temei de prezent sufixul -esc: „Căci trebuiesc luptate războaiele aprinse.” (M. Eminescu) Tu trebuiești trimis cât mai departe. Predicat verbal multiplu Gramatica Academiei și, de fapt, mai toate
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
s-a îmbolnăvit de nervi. - Pr. sintetic/verbal Bătrânul a devenit bolnav de nervi. - Pr. analitic/nominal. Predicat descriptiv - Bătrânul bolește de trei ani. - Pr. sintetic/verbal Bătrânul e bolnav de trei ani. - Pr. analitic/nominal. * Un grup de verbe impersonale constituie, prin conținutul lor lexical, o categorie specifică de predicate - predicatul stării, cu o identitate proprie, dar realizându-se, totodată, și ca predicate narative/descriptive: E seară. - predicat verbal descriptiv Înserează. - predicat verbal narativ Se face seară. - predicat nominal narativ
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
verb (sintagma verbală, expresie verbală)-realitate extralingvistică: E frig. sau prin raportare semantică la protagoniștii actului lingvistic, fără ca aceștia să primească expresia sintactică a subiectului gramatical: (Mi-) e frig., (Mi-) e teamă. Predicatul stării se realizează prin verbe și expresii impersonale absolute, care desfășoară predicația ca predicate narative: „Ninge, parcă toți muriră, parcă toți au înviat.” (G. Bacovia) sau ca predicate descriptive: „Tălăngile trist, / Tot sună dogit... Și tare-i târziu, / Și n-am mai murit.” (G. Bacovia) Nucleul lexical al
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
subiectul în ele înseși, un subiect specific fără a avea originea în protagoniștii actului de comunicare: e duminică, e frig, e iarnă, mi-e frică, mi-e sete, mi-e rușine etc. le acordă o identitate proprie, reprezentând, împreună cu verbele impersonale - cu subiectul inclus în planul lor semantic: plouă, fulgeră, viscolește, se-nserează etc., categoria verbelor de stare și realizând sintactic predicatul stării. SUBIECTULTC "SUBIECTUL" Concomitent cu concretizarea funcției de predicat, predicația determină realizarea, implicită sau explicită, printr-un nume (pronume etc.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de stare și realizând sintactic predicatul stării. SUBIECTULTC "SUBIECTUL" Concomitent cu concretizarea funcției de predicat, predicația determină realizarea, implicită sau explicită, printr-un nume (pronume etc.) a funcției de subiect gramatical, principal complement semantic al verbelor personale și al verbelor impersonale relative. În desfășurarea comunicării lingvistice ca act de cunoaștere și de transmitere a cunoașterii, numele (pronumele etc.) poate „preceda”, în conștiința vorbitorului, predicatul, poate fi, adică, punctul de plecare (elementul cunoscut) în interpretarea lingvistică a realității extralingvistice, dar el devine
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ei semantic-gramaticală. În funcție de planul lui semantic (lexical sau lexico-gramatical), verbul care realizează predicația: • o poate reține în sfera sa ca predicat, • o poate desfășura în exterior prin implicarea unui nume (pronume etc.)-subiect. a. Rețin predicația în sfera predicatului: • verbele impersonale absolute: a ploua, a tuna, a fulgera, a ninge etc. Fiind autosuficiente, aceste verbe nu mai pot atrage în sfera lor semantică, împlinită la nivel lexical, un nume (pronume etc.), care să devină subiect. Ele admit subiect dacă se produc
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
dezvoltă sensul personal de „a rămâne peste noapte” sau „a petrece noaptea” și primește, de aceea, subiect gramatical: substantivul hoții. Verbul a ploua este întrebuințat uneori cu subiect intern, redundant, realizat prin substantivul ploaie: „Plouă ploaie rece de toamnă.” • expresiile impersonale absolute, alcătuite din verbul a fi (sau a se face) și un substantiv în nominativ: a-i fi foame (frig, dor, teamă etc.), a (nu) fi nevoie, a fi păcat, a nu fi chip, a fi duminică (toamnă, primăvară, seară
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
ramuri Și viața căprioarei spre zările târzii Zburase lin...” (N. Labiș) De altfel, la persoanele I și a II-a, realizarea sintactic-lexicală a subiectului este facultativă și, de aceea, se încarcă cel mai adesea cu valori stilistice. b.2. verbe impersonale relative; verbe care, realizând predicația, atribuie calitate de subiect unui nume (pronume etc.)-„obiect”. Subiectul acestor verbe-predicat este expresia sintactică a intrării unor nume (pronume etc.) în câmpul lor semantico-sintactic: „Nu-mi trebuie flamuri, / Nu voi sicriu bogat.” (M. Eminescu
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
naște, o seamă de false valori și le ridiculizează numai prin simpla prezență între ele.” (T. Arghezi), „Înfrângerea nu înseamnă automat că dreptatea e de partea învingătorilor.” (O.Paler) • „obiectul” supus unor aprecieri, subiective sau obiective, prin verbe (expresii verbale) impersonale relative (a trebui, a-i conveni, a (i) se cuveni, a i se părea, a fi bine, a fi rău, a fi necesar, a fi adevărat etc.), funcționând cel mai adesea ca predicate: „Ea trebui de el în somn / Aminte
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
durativ): „Începuse a se însera.” (M. Eminescu), „Începea să ningă mărunt.” (E.Barbu), „Începea să i se facă teamă.” Subiecte (subiective) circumstanțiale23tc "Subiecte (subiective) circumstan]iale 23" Mai ales în nuclee predicaționale complexe în structura cărora intră verbe (expresii verbale) impersonale relative sau întrebuințate astfel (între acestea, cel mai frecvent este verbul copulativ a însemna), planul semantic al subiectului cu dezvoltare propozițională (mai rar, infrapropozițională) se caracterizează și prin prezența unei componente semantice de circumstanțialitate, fixată, în planul expresiei, în general
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
de plopii din grădină?” (T. Arghezi) „Cei doi se înțeleseseră fără multe vorbe.” (E. Barbu) „- De-aceea ți-a fost atât de sete, vorbi a doua.” (M. Eliade) • forme verbal nominale: • infinitiv; mai ales când predicatul se realizează prin expresii impersonale relative (apersonale): „E ușor a scrie versuri / Când nimic nu ai a spune.” (M. Eminescu) sau când în structura predicatului intră verbul copulativ a însemna sau, mai rar, a fi: „A duce la gură apă în palme înseamnă a aduce
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
aspectual: a începe, a continua: „Când iar începe-a ninge / Mă simt de-un dor cuprins.” (G. Bacovia) • participiu (în interiorul unui predicat dezvoltat): „Și trebuiesc luptate războaiele aprinse.” (M. Eminescu) • supin; când predicatul se realizează printr-un verb (sau expresie) impersonal(ă) relativ(ă): „Cum fusese Curtea era lesne de închipuit.” (M. Caragiale) • adverb; pot realiza funcția de subiect adverbele altfel, altminteri și așa când se constituie în substitute de propoziții-subiect: „Curta crezu că turismul are să depășească sanatoriul, era chiar curios
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
două funcții sintactice. Caracteristicile semantice ale verbului-predicat (sau component de predicat) determină două tipuri structurale de nucleu predicațional: monomembru și bimembru. 1. Nucleul predicațional monomembru este format numai din predicat. Este specific enunțurilor cu predicatul realizat prin verbe și expresii impersonale absolute (sau întrebuințate astfel) sau prin interjecții. Predicatul poate fi: • sintetic: „Și ninge în orașul mare.” (G. Bacovia) „Nu i-a răspuns nimic Iosif, nu-i ardea de soarta lui.” (M. Preda), „Dar ce-i păsa cârciumarului de necazurile altora
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
fiind redundant, primește relief stilistic iar, în textele literare, se impune ca semn marcat în dezvoltarea semnificației artistice: „Toți nu mai sunt / Toți au plecat, de când ai plecat, / Toți s-au culcat.” (T. Arghezi) Când predicatul se realizează prin verbe impersonale relative (apersonale), subiectul primește în mod obișnuit expresie lexical-sintactică: „Căci nimic nu se întâmplă în întinderea pustie.” (M. Eminescu) „Poate că-i convin tuspatru craii cărților de joc.” (M. Eminescu) Subiectul acestor verbe rămâne subînțeles numai în enunțuri-dialog: - S-a
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
extralingvistici (starea afectivă a subiectului vorbitor etc.) sau lingvistici (dislocarea sintactică etc.), relația dintre un subiect inițial (sau un termen gândit astfel sub aspect sintactic) și verbul-predicat se întrerupe, generând un anacolut. Verbul-predicat se constituie singur (dacă e un verb impersonal) sau cu un alt nume (pronume etc.), devenit subiect, într-un nucleu predicațional iar ceea ce a fost într-un prim moment subiect rămâne în afara nucleului predicațional, rămâne un subiect suspendat. Ca realizare concretă, acesta poate fi simplu: „El iar, privind
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]
-
determină modalitățile de exprimare a relației de interdependență și de marcare a celor două funcții sintactice: predicatul și subiectul. Nucleul predicațional monomembrutc "Nucleul predica]ional monomembru" Relația de interdependență este implicită în planul semantic al verbului (locuțiunii verbale) sau expresiei impersonale. Identitatea de predicat a verbului (locuțiunii verbale) este marcată prin flexiune, considerată în ea însăși; existența morfemului de timp-mod este consecință și indiciu al dezvoltării funcției de predicat: „Îmi vine să râd fără sens / Și-i frig și burează.” (G.
Gramatica limbii române by Dumitru Irimia () [Corola-publishinghouse/Science/2319_a_3644]