1,908 matches
-
o formă aparent optimistă obișnuitului său scepticism. Bacovia nu scapă din vedere nici aspectul constrîn-gător al muncii, - munca făcută de voie - de nevoie, la ore fixe: „Sirenele de muncă vibrează, plîngător...” Dar meditația sa cea mai dureroasă privește contrastul dintre implacabila necesitate de a munci și diminuarea capacității de a o face: „Ce trist e pe lume/ Un cîntec,/ Un cîntec ce-l tot aud:/ - La muncă.../ în zori de primăvară/ Cine-a putut să-nceapă,/ în nopți tîrzii de iarnă
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
celor „cîțiva” s-a produs vara, într-un anotimp al exuberanței, care, aparent, o exclude. Dar în vorbele poetului e mai mult decît o informație: un avertisment! Anunță nu doar un fapt divers, ci un proces în desfășurare, lent dar implacabil: descompunerea. Cauza e cunoscută: căldura excesivă, transformată întrun agent al morții. -”Cuptor” (care nu-i străin de „Une charogne” de Baudelaire) se vrea un poem de apărare a „iubitei”. Alarmat de situația apărută în oraș, poetul dă buzna să comunice
ÎN JURUL LUI BACOVIA by CONSTANTIN CALIN () [Corola-publishinghouse/Science/837_a_1765]
-
Iosifescu, "Marguerite Yourcenar, prezența calmă", in De-a lungul unui secol, Ed. Eminescu, București, 1983, pp. 226-229. 26 Petru Creția, op.cit., pp. 27-30. 27 Cornelia Ștefănescu, op. cit. 28 E. Simion, op. cit. 29 V supra, n. 22. 30 Dan Hăulică, "Roma implacabilă și maternă", Secolul 20, nr. 7-8, 1977, pp. 1-4. ----------------------------------------------------------------------- GEORGE ROUSSEAU Yourcenar 4 1 229 6 7 MAGDA CIOPRAGA Marguerite Yourcenar în România GEORGE ROUSSEAU Indice
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
în vederea prevenirii, atenuării și înlăturării efectelor sentimentelor de frustrație severe. Respingem, prin urmare, acele concepții potrivit cărora frustrația reprezintă un fenomen cu caracter logic (o apariție necesară în activitatea vitală a organismului și a personalității), care își pune în mod implacabil amprenta distructivă (dezorganizantă) asupa comportamentului și a vieții psihice a omului. Fenomenul de frustrație poate constitui - atunci când nu depășește anumite limite pentru a de veni stresant, atunci când el se grefează pe fondul unei personalități echilibrate și pe un act de
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
individualistă” a freudismului, care constă în izolarea persoanei de mediul social și conceperea comportamentului ca fiind determinat exclusiv de nevoi biologice („comunitatea” n-ar reprezenta altceva decât un mijloc pentru satisfacerea nevoilor biologice ale individului, care, în drumul realizării or implacabile, întâlnesc frțele mereu ostile ale societății). La rândul său, E. C. Basin reproșează „freudismului” lipsa demonsrării experimentării a tezelor sale privitoare la supremația motivației inconștiente, lipsa încercării unei explicații fiziologice a „tensiunii afective”, „atomismul psihologic”, „simplificarea” dinamicii psihice și a conceptului
[Corola-publishinghouse/Science/2141_a_3466]
-
strict delimitate: urcînd o treaptă, cel implicat în complot știe mai mult, e mai puternic și are o responsabilitate mai mare. La vîrf, acolo unde ajung firele tuturor intrigilor și de unde pleacă ordinele, tronează o autoritate suverană definită deopotrivă ca implacabilă și invizibilă. Gradele înalte, scrie abatele Barruel, trebuie să rămînă necunoscute gradelor inferioare. Ești mai supus cînd primești ordine de la un necunoscut decît atunci cînd le primești de la persoane cunoscute, la care poți, cu vremea, să distingi niște defecte. Necunoscutul
by RAOUL GIRARDET [Corola-publishinghouse/Science/1114_a_2622]
-
clișee și numeroase locuri comune, imposibil de controlat în planul compoziției supuse arbitrarului ca amploare și ordine de prezentare a elementelor sale, descrierea, cu vocația sa excesiv ornamentală, cu detestatul său defect de a perturba dinamica narativă, încetinind curgerea lină, implacabilă a evenimentelor, frustrînd curiozita-tea neastîmpărată a cititorului, nu pare să intereseze pe teoreticienii text-discursului. Pe la sfîrșitul anilor '70, în literatura de specialitate din Franța, mai precis în Dictionnaire raisonné de la théorie du langage, A. J. Greimas și J. Courtés, recunoscînd
by Jean-Michel Adam, André Petitjean în colaborare cu F. Revaz [Corola-publishinghouse/Science/1084_a_2592]
-
cînd nu-și mai pot păstra credința, nu și-o pot totuși pierde. Întrezăream o contradicție din ce în ce mai flagrantă între ideea de comunism și realitatea acestei noțiuni. Făceam parte dintre aceia care știau că URSS îndurase în timpul lui Stalin o dictatură implacabilă, însă mă gîndeam că țara traversa acum o "epocă de fier", după ce fusese victima trecutului țarist, a presiunii capitaliste, a amenințării naziste, și că ea singură purta în sine germenii unei lumi noi. Or, țarismul dispăruse de mult, nu mai
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
a uneia în alta a celor trei instanțe: maternă / paternă / filială și a celor trei entități: Popor / Stat / Națiune. Este ceea ce conferă statului-națiune conjugarea dintre o atotputernicie politico-militară și o atotputernicie mitico-religioasă. Statul-națiune dispune nu numai de puterea de coerciție implacabilă a administrației sale, a poliției sale, a armatei sale, ci și de întreaga măreție a Sacrului, a Ritului, a Tabuului. Din acest moment, individul regăsește temelia identității sale deopotrivă în mediul său familial, etnic, regional și în filiația mitologică / reală
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ultim dinaintea Abisului. De fapt, statele nu sînt atît "monștri reci", cît monștri smintiți. Ele au devenit paranoice, nesocotind din acest moment orice regulă a jocului atunci cînd acesta deservește interesele lor. După cum spunea Bismarck, strateg politic și trișor diplomatic implacabil, "Austria și Prusia sînt state mult prea mari pentru a se socoti ținute de textul unui tratat". Astfel, tratatul care garanta neutralitatea Belgiei va deveni un "petic de hîrtie" cînd armatele Reich-ului vor invada Franța în 1914. Astfel, începe sinuciderea
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
polarizează pe acestea asupra unor teorii ce pot fi testate prin intermediul observației și al experimentului. În vreme ce filozofia este o dezbatere liberă fără confirmare, știința este o dezbatere ce tinde să elimine deopotrivă imprecisul și supranaturalul și care cunoaște un verdict implacabil, cel al verificării și al refutației logico-empirice. Știința este, în ea însăși, propulsată de o dialogică permanentă între raționalism, care acordă întîietate coerenței teoretice și care tinde să raționalizeze Universul înglobîndu-l în teorie, și empirism, care acordă întîietate datelor și
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
originea speciilor, 1859). Din acel moment, teoria evoluției își urmează evoluția, nu numai și nu mai cu seamă în Europa, ci pretutindeni în lume, aflată ea însăși într-un proces de evoluție accelerată. Și în secolul al XIX-lea Mașina implacabilă și perfectă a Universului este agitată de miliarde de mișcări dezordonate (al doilea principiu al termodinamicii), iar Clausius preconizează chiar o evoluție cosmică spre dezordinea generalizată. În 1933, cosmosul în ansamblul său intră în evoluție. Se întrevede viitorul său prin
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
doar ipocrizia unui joc dublu, ci și camuflarea grosolană a adevăratei identități capitaliste și imperialiste: în fapt, din punct de vedere istoric, democrațiile occidentale s-au arătat înclinate mai curînd să se alimenteze din imperialism decît să-i limiteze constrîngerile implacabile, și nimic nu pare să se fi schimbat. Chiar dacă Europa este dărîmată, sfîșiată, sfărîmată, prăbușită, ea rămîne în spiritul denigratorilor săi sălașul cuceririi și al dominației, potrivit unui fenomen foarte des întîlnit de histerezis psihologic, care menține prezent, împotriva tuturor
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
activitatea politică a țării era concepută (se putea altfel?) ca un front, ca o mobilizare unidirecționată a societății noastre. Alegerile întreprinse atunci, pentru a legitima noul regim, au fost falsificate, iar demonstrațiile de protest au fost înăbușite cu o violență implacabilă. Partizanii "democrației populare" (nu se putea admite o democrație pură și simplă) au recurs atunci la toate resursele dezinformării și demagogiei pentru a-i asigura succesul. Camioane cu demonstranți aduși de te miri unde și dispunând de mijloace contondente au
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
condusă de Gandhi, căci s-a petrecut înainte de nașterea lor, dar au intuit de la început că singura tărie autentică e aceea a Cuvântului rostitor de libertate, a voinței care nu se pleacă înaintea puterii oarbe, a cugetului drept care se opune implacabil nedreptății. Tinerii aceștia nu pot fi, desigur, aceiași care au luat cu asalt sediile partidelor istorice, silindu-i pe locatari, vechi militanți cu rănile încă nevindecate, să se refugieze în tancuri. Nu pot fi nici figurile demențiale, scoase parcă dintr-
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
fie și o dictatură mai blândă, nu e de ales? Cine alții decât cei care au făcut din destrămarea oricărei solidarități, din atomizarea sistemică a societății noastre întâia normă de conduită a defunctului regim? Lor trebuie să le opunem, fermă, implacabilă, voința noastră de a nu răspunde la provocări, de a spori pas cu pas șansele democrației în mult suferinda noastră societate. Opinia, II, 54, (27 feb. 1990) p. 1, 3 ÎN SPRIJINUL "PROCLAMAȚIEI DE LA TIMIȘOARA" Revoluția din Decembrie, anticomunistă în
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
e tot mai schematic și mai inconsistent. Se rescrie febril istoria. Atât de rapid se trece de la o pagină la alta? E așa de scurtă aducerea-noastră-aminte? Din adâncul memoriei fără nume străbate ideea că nici o ispravă nu scapă de eroziunea implacabilă a timpului, că totul cade până la urmă în hăul uitării. Totul, și atât de curând! S-a putut vedea, în răstimpul din Decembrie până acum, că noua cadență a duratei indică o frenezie fără egal, o precipitare evenimențială și că
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
I, 8 (24 ianuarie 1990), p.1 DINCOLO DE TĂCERE S-a spus adesea despre români că în cearta lor cu istoria nu și-au clamat supărările cu destulă vehemență și n-au recurs decât arareori la revolta intempestivă, dură, implacabilă. Comparativ cu unii vecini, îndeosebi cu cei de religie catolică, noi am fi arătat un prea mare scepticism în conduita socială, dacă nu chiar o scandaloasă indiferență. Nu e singura "lectură" a faptelor. Unii exegeți au tras dimpotrivă concluzia că
[Corola-publishinghouse/Science/1451_a_2749]
-
resurse și piețe de desfacere în secolele trecute prin cursa pentru colonii, iar în zilele noastre prin multiplicarea corporațiilor multinaționale. Pentru ca o lume mai dreaptă să fie posibilă, proletarii de pretutindeni trebuie să-și unească eforturile pentru a scăpa de implacabila logică a concurenței. Unul dintre cele mai cunoscute exemple în acest sens datează din preajma primului război mondial. În momentul în care viitoarea conflagrație părea inevitabilă, liderii stângii europene, marxiști sau nu, au chemat la grevă generală: proletarii nu ar trebui
RELATII INTERNATIONALE by Radu-Sebastian Ungureanu () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1512]
-
canonic la o întrebare (evitată pentru că era subversivă pentru secularizare): cine a construit și face să funcționeze ceasornicul? Adam Smith a înlocuit în Economie ceasornicul cu ceva și mai eficient pentru dublul scop al științei iluministe: mâna invizibilă care ordonează implacabil comportamentul nostru planetar și interesele noastre divergente. S-ar putea să fie vorba despre un exces de sensibilitate în a avea astfel de constatări pricinoase. La fel de bine este ușor de realizat că suspiciunea extensiei unei nereguli mecanice în viețile noastre
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
proceselor. Componentele mecanice ale pieței se mișcă în sus și în jos până la atingerea punctului de echilibru declarat ca expresie a raționalității. Dar, oare, piața este o concentrare de procese mecanice? Mișcarea de tip mecanic a cererii și ofertei este implacabilă? Elementele pieței sunt dependente doar de legile mecanicii? Până la urmă se poate considera că cererea și oferta sunt eminamente procese mecanice? Răspunsul afirmativ la aceste întrebări ar însemna să considerăm cererea și oferta ca procese eminamente materiale și complet deterministe
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
constituie un suport al regularității pe seama căruia să fie certificată predicția. Sensul explicit al informației sugerate de teoria cercurilor virtuoase și vicioase este cel de rețetă de interpretare a simptomelor cu un grad de generalitate care pretinde că dezvăluie mecanismul implacabil al bolii, cauza asupra căreia se poate acționa și efectele asupra cărora extindem controlul. De fapt, sunt bucle ale implicării dinspre conștiență în prezentul conversiei intențiilor, în consecință, un joc secund al conceptualizării cu obiectul ei în care subiectul se
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
și rolul oricărui obiect al cunoașterii au o predeterminare funcțională. Piesele „ceasornicului” sunt exact ceea ce trebuie să facă posibilă funcționarea. Explicația este o expresie a înțelegerii existenței în acel loc și în acea formulă a unei piese într-un mecanism implacabil. Dualismul se situează de astă dată pe terenul evitării complicațiilor explicative ale cauzei prime (substanța și structura lumii sunt date!) ce l-a chinuit pe Aristotel și a cauzei ultime pe care refuză s-o accepte viața însăși. Funcționalismul părților
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
Soluția paradigmei lui Kuhn salvează cumva omul de știință de spectrul neadevărului, dându-i metoda prin care să se construiască adevărul. Paradigma este un Dumnezeu care-l ajută pe omul de știință să-și facă lumea proprie. Este același mecanism implacabil care ne spune cum să înțelegem și să acționăm. De aceea Platon este inspiratorul lui Kuhn. Dreptul omului de știință la diferență demiurgică este asigurat de inovarea peșterii proprii. Ceea ce face omul de știință este să scoată din când în
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]
-
de sine. În cel fel anume, stă ascuns în conceptele ezitante ale postmodernismului! Tot ceea ce ne arată științele sociale de câteva decenii nu reprezintă altceva decât această sisifică încercare de a readuce în atenție algoritmii unei civilizații ce se prăvălește implacabil. De la teoriile recosmetizate ale interdependențelor ce țintesc eternizarea rolului statului în construcția globală și până la rebrandizarea terorii și impunerea unui pattern al libertății autocentrat pe singura supraputere a lumii, se regăsesc semnificații ce limitează sau deturnează opțiunile de ieșire din
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]