1,880 matches
-
fost, rând pe rând, copil tânăr, naiv, căruia toate îi surâdeau; apoi om matur încărcat cu ceva experiență, dar ușurat de multe iluziuni și în fine încărunțit, împresurat de griji, dus când lin, când furtunos pe oceanul lumei, dar dus implacabil spre tainicul țărm. Reînviind în mintea mea fazele prin care am trecut, mă repun în starea sufletească din acele timpuri; resimt încă o dată emoțiunile, durerile, bucuriile ce au zguduit atunci ființa mea, și aceasta întoarcere retrospectivă este pentru mine cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1536_a_2834]
-
smuls brusc, se rupe și lasă în ruptură o structură ce pare cristalină. Așadar, acelaș corp, se manifestă ca lichid, solid, elastic, plastic sau rigid, în funcție de viteza de deformare, deci în funcție de timpul în care forțele (inclusiv gravitația) acționează asupra lui. Implacabilul, ireversibilul, necruțătorul timp. Am vizitat nu demult Roma, cu monumentele și minunile sale arhitecturale și artistice și într una din cele 3600 de biserici și catedrale aflate acolo, am văzut o imagine zguduitoare. Era o femeie tânără și frumoasă, îmbrăcată
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
dar în partea de jos a imaginii, în stânga, de sub covorul bogat și viu colorant, se afla o mână scheletică ridicată, care ținea spre vedere o clepsidră, un schelet învăluit într-o haină lungă, neagră și cu glugă. Era imaginea morții implacabile, era avertismentul fatal: timpul tău curge ireversibil și când se va termina nisipul din partea de sus a clepsidrei, viața ta se va sfârși, indiferent cât de frumoasă și de bogată ești astăzi. Conștienți sau inconștienți, toți avem o existență materială
De vorbă cu Badea Gheorghe by Constantin Brin () [Corola-publishinghouse/Memoirs/826_a_1788]
-
Nu m-am căsătorit. Stând în Predealu’ ăla, veneau 20 de zile grupuri de suedeze... am dus o viață mai libertină, vorba aia, încalecă și fute, descalecă și du-te, am mai stat cu o fată un timp. Dar destinul, implacabilul destin... Nu m-am căsătorit, că nu te gândeai la chestii d-astea. Și, după aia, trecând o perioadă, vârsta înaintează - nici nu-ți dai seama. Tata tot zice că ar trebui o femeie în casă. Pe 7 ianuarie ’84
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2097_a_3422]
-
de ispravă, dar nu lipsiți de un Îngust și deplorabil spirit sectar, cu care har nicul ministru al școalelor știa să se Înconjoare; sau, cum li se mai spunea, „cazacii lui Haret“, printre care mai amintesc aci pe D. A. Teodoru, implacabilul secretar general; [pe] Spiridon Popescu, blândul scriitor poporanist de la Viața Românească, Ionescu-barbă roșie, care nu trebuie confundat cu Ionescu-barbă neagră, amândoi directori de liceu, P. Gârboviceanu, administra torul Casei Bisericii, și G. Adamescu, amabilul meu profesor de românește de la gimnaziul
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
lor acidă, punându-mă la curent cu banalitatea contemporană a stilului bărbătesc snob și à la page: părul lins și gominat, mustața aproape inexistentă, cra vata fără personalitate și haina de croială sportivă, avantajând (dându-mi ele să-nțeleg) vârsta implacabilă. ...Ați observat cât de prăfuiți, fizicește și sufletește, sunt băr bații prea Îndelung respectuoși angajamentelor lor [?] Eu Însumi Îmi recunosc, cu silă și amărăciune, un oarecare iz de formulă perimată de viață În ticuri, manii și tabieturi sclerozante. Datorez, așadar
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
de meningită și, în aceeași zi, bunica moartă într-un accident stupid, fugind după nepotul înnebunit de durere. Cu o justificată indignare retrospectivă (există răni sufletești care nu se închid niciodată), autorul, care crede că destinul este executorul unor scenarii implacabile, alcătuite de Dumnezeu însuși, "îl trage de urechi" pe acesta din urmă: "Ești iubitor și plin de compasiune pentru noi, "oile" Tale? Oare chiar așa să fie? Cu lacrimi fierbinți m-am rugat Ție. O noapte întreagă am stat în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
patetism excesiv și, mai presus de toate, știe să plăsmuiască personaje. Imaginea bunicului foarte bătrân care fură un cartof de sămânță pentru a împărți feliile fripte pe plită cu nepotul la fel de înfometat ca și el, scena cu bunica de o implacabilă cruzime care-l scapă pe câinele credincios al familiei de agonia inaniției prelungite, prezența discretă a lui Moș Butu, a fraților Răzmeriță, pictori iconari, sau a domnului Muca, de o nespusă omenie (în partea întâi), a doctorului Gomoiu (în partea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
Extraordinar! În timpul nopții viscolul depusese zăpada de jos și până sus, dincolo de geam și de streașina casei. Acum înțelesese. Așa se explica faptul că în odaie era o liniște înfiorătoare și un întuneric de catran. Eram sub controlul total și implacabil al forțelor dezlănțuite ale naturii. Totuși, vroia să se convingă pe deplin. Ținând lampa cu ambele mâini ca pe un scut miraculos, pășind încetișor ca și cum s-ar fi aflat pe un teren minat, mama a intrat în camera cu atribuții
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1573_a_2871]
-
este un lux, este apanajul popoarelor "etice", unde încrederea este motorul relațiilor dintre oameni, și nu invers, ca la noi. Lectura atentă a Corespondenței lui Dostoievski. În data de 22 decembrie 1849 urma să fie executat. Tot scenariul macabru și implacabil de exact al execuției este respectat cu strictețe: cămașa albă a condamnatului, plutonul de execuție ce-și armează sonor carabinele, citirea sonoră a sentinței etc. Dostoievski este un mort viu. Grațierea imperială sosește calculat în ultima clipă, D. este condamnat
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
betterave. Son ordinaire ne comportera plus que ce plat". De remarcat faptul că el, hoțomanul, știa ce se va întâmpla cu noi încă din 1955. Iar ultimul paragraf al cărții: "Civilizația noastră este condamnată să moară. Motivul este simplu, rece, implacabil, fizic: orice gest modern, civilizator, aduce un pic mai multă organizare, o entropie a sistemului global mai mare". Dezintegrare prin organizare. 18 februarie 2003 Lungă discuție cu profesorul Georges Nivat, astăzi la prânz. Discuția noastră mi-a dovedit ceea ce bănuiam
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
Pasaj adăugat ulterior doi: nu, nu este țara lui Ubu, este țara lui Fubu. Așa stă scris pe jumătate din tricourile purtate strâns pe piept (sau mai degrabă strâns pe burțile de bere) de către masculii în serviciu din București.) Sentința implacabilă a lui Rudyard Kipling "East is East and West is West, and the two shall never meet". O găsesc citată de René Guénon în prefața sa la Orient et Ocident. O sentință simplă și clară, cristal de stâncă. Ar trebuie
Fals jurnal de căpşunar by Mirel Bănică [Corola-publishinghouse/Memoirs/1440_a_2682]
-
fi înțeleasă, în contextul arătat, ca o participare la construcția tot mai înaltă și mai amplă a libertății societății noastre.“ (Tribuna, 22 decembrie 1977) „Infirmând orice interpretare de tip mecanicist a raportului dintre existență și conștiință și demonstrând cu o implacabilă vigoare faptul că rămânerea în urmă a conștiinței nu este o necesitate fatală, tovarășul Nicolae Ceaușescu a adus o contribuție, de largă respirație teoretică și cu adânci consecințe practice, la înțelegerea mai exactă a raportului dintre obiectiv-subiectiv, a inserției acțiunii
Antologia rușinii dupã Virgil Ierunca by ed.: Nicolae Merișanu, Dan Taloș () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1362_a_2727]
-
încoace și-ncolo ; în sufragerie, în schimb, întîlneai o oază de liniște. Cîte o muscă mai bîzîia din cînd în cînd și trecea în grabă printre cei doi, dar nu era deloc luată în seamă. Firele de praf se așterneau implacabil peste mobile, iar canapeaua mai vibra uneori, aproape imperceptibil, cînd bunica se așeza mai bine sau își freca picioarele. Despre bunica Bunica (mama maică-mii ; mama lui taică-meu era „buna“ din Ardeal și cu ea e altă poveste - s-
Tinereţile lui Daniel Abagiu by Cezar Paul-Bădescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/612_a_1368]
-
mâna lui nesigură; ceața, care se lăsase în aerul rece, îl împiedica să vadă clar imaginea lucrurilor înconjurătoare. Prasin a tras în aer, cu voință; Scântee a tras în pieptul plin al adversarului său, fără voință. Destinul s-a împlinit; implacabil, absurd... În numărul trei al revistei, apărut puțin timp după drama aceasta, cu inimile strânse, ne luam solemn angajamentul de a merge mai departe. "Scumpul tovarăș s-a stins, când abia începuse lupta "pentru adevăr și frumos". Duce-o-vom
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
se întunece. Am intrat bucuros în casă, aveam de gând să povestesc cum a decurs acțiunea „fier vech ”, dar am rămas blocat când am văzut carnetul meu de note pe masă. Instinctiv m-am uitat la Siegfried, el se uita implacabil pe pereți. Cumnatul meu pregătea cina și se făcea că nu mă vede. Sora mea a dispărut în cămară. Când am descris casa am amintit că existau două cămări de alimente, în cea de lângă bucătărie aveam un cuier pentru hainele
Povestiri din spatele simezelor by Mihai Dascălu, Gustav Ioan Hlinka () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1778_a_3166]
-
L’Oreal: pentru că merit! Sigur că merit, așa cum cu toții avem televiziunile, politicienii, oamenii publici pe carei merităm. Noi suntem cei care votează sau fac puncte de audiență. Atunci când mai ies din discursul ăsta cu nuanțe de „cerc vicios“ și „destin implacabil“, mă hrănesc cu amintirea experien ței mele când nu ma mai interesat ce zicea presa dâmbovițeană. Miam amintit de aceasta și vinerea trecută, când ur măream la Al Jazeera online transmisiunile live de pe străzile din Cairo sau Alexandria, în timp ce marile
UMBRE PE ECRANUL TRANZIŢIEI by CEZAR PAUL-BĂDESCU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/579_a_1033]
-
activității profesionale a personalităților prezentate în acest volum, care se dorește a fi un mod de informare corectă și, de asemenea, poate oferi modele de urmat pentru întreaga comunitate academică, și nu numai din România. Plutind peste timpul atins de implacabila trecere, ele ne oferă lecția modestiei și omeniei, a bunului simț și a nobleței de esență divină. Autorul 1. ADĂSCĂLIȚEI, VASILE (1929-2007) profesor, folclorist și eseist...................... 17 2. ADOC-MANOLE, GABRIELA (1926-2002) sculptor ...........................22 3. ANDRIEȘ, ANDI (1934-2010) dramaturg și publicist
Personalităţi ieşene: omagiu by Ionel Maftei () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91547_a_93092]
-
bucurii și voioșie. Ea are legile ei oferindu-ne mai mult curaj și speranță. Dimineața, norii păreau ca niște obraji de copil îmbujorați. Carlina trecuse de patruzeci de ani și totuși amintirile copilăriei nu-i dădeau pace. Uneori o apăsa implacabil. Își amintea cum crescuse fără mamă de la doi anișori. Multe familii se găsesau interesate s-o adopte, dar ea nu acceptase niciodată să se despartă de frățiorii ei. Când tatăl său ținea cont de părerea ei, bucuria îi era evidentă
Ultima zvâcnire by Ica Grasu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91717_a_93177]
-
că este decizia Găbiței și a Otiliei, fapte trimițând la altele mai vechi ; singurul trecut al acestui prezent, care este filmul, este fetusul din burta Găbiței. Un trecut ce are fix 4 luni, 3 săptămâni și 2 zile... Dincolo de mecanismul implacabil, de ceasornic, al poveștii (scenariul, inspirat din câteva cazuri reale, nu lasă nici un loc aproximației sau improvizației), ceea ce este remarcabil în acest film ține de felul în care spectatorul este luat ostatic al întâmplărilor de pe ecran. La fel ca cele
4 decenii, 3 ani și 2 luni cu filmul românesc by Alex. Leo Șerban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/806_a_1825]
-
Pentru că de succesul individual depinde reușită națională! Cât timp ne va fi frică să schimbăm lucrurile care se dovedesc a fi greșite doar pentru că ne scad procentele electorale nimic nu va merge bine în această țară. Cât timp vom repeta implacabil greșelile trecutului înseamnă că am trecut degeaba prin acele experiențe”. „Prezentăm la infinit reușită sistemelor de educație din alte țări. La ce bun, daca nu privim această reușită că pe un proces complex și de durată, ca pe o schimbare
Colegiul Naţional "Cuza Vodă" din Huşi : 95 de ani de învăţământ liceal by Costin Clit () [Corola-publishinghouse/Memoirs/643_a_1320]
-
fotografii ce isbutesc să rămână nedemodate, privind din cadrul lor ceea ce caracterizase sălbatec viața; în agendă, am scris: „Cu inima strânsă de toate lipsurile pe care viața i le-a impus surorii mele: o mare doamnă care îndură imperativele destinului ei implacabil; camera cu fostele efigii ale tinereții ei superbe, în contrast cu această biată epavă, înfășurată în zdrențe murdare, zdrobindu-se de muncă, împreună cu cei doi bărbați ai casei, toți ca niște sclavi“. Soțul lui Rody, așa cum îl știi. Îți închipui deci atmosfera
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
mei, un fel de dans în fața oglinzii, care îmi face rău. Ți-ai vârât în cap că tu ești răspunzătoare pentru necazurile mele; nu-ți acorda nici acest exces de onoare, nici această umilire. Crede în teoria mea: îmi urmez, implacabil, calea destinului propriu. Draga mea, preaiubita mea, fiecare își poartă crucea și e inutil să-ți faci sânge rău când, din neno rocire, de la asemenea distanță n-ai cum să atenuezi loviturile pe care soarta le păstrează, fără greș, doar
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
una dintre ele fiind chiar aceea de a rămâne aici pe trotuar o vreme. — Poate, zic. — Șaptezeci și cinci de dolari, oriunde în Manhattan. Dar eu nu locuiesc oriunde în Manhattan! Îmi vine să urlu. Stau chiar după colț! Arthur îmi zâmbește implacabil. Știe că a câștigat. — OK. Într-un final, îmi accept înfrângerea. Poate nu-i o idee rea. Mă uit cum îi face semn unui tip în jeanși, care vine fără prea mare chef și ridică dulăpiorul de parcă ar fi din
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2037_a_3362]
-
românilor și „filosofia umanitară” inoculată de evrei ar putea face să se rateze „un moment istoric” al României, În care, printr-„o totală descătușare etnică”, „să curățim [de evrei] pământul românesc”, inclusiv „trăgând cu mitraliera”. „Așa că vă rog să fiți implacabili”, le spune el autorităților guvernamentale responsabile cu epurarea etnică a Basarabiei și Bucovinei. „Omenia siropoasă, vaporoasă, filosofică n-are ce căuta aici. Am crezut și eu o clipă că această omenie poate purta vestigii de sinceritate, dar curând mi-am
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]