1,815 matches
-
De ce mă, Jugravule? Lasă că știi tu, zice, și se apucă și-mi spune... și când am auzit eu! E, he, ne... Așa vasăzică! Bine! Bineee! Și tonul povestitorului cobora, ai fi zis că un sentiment cu adevărat omenesc de imputare își va face loc și după recriminări reciproce vor înțelege că sunt oameni și se vor redresa printr-o împăcare tot în văzul lumii, dîndu-ne de înțeles că ura a obosit, forța otrăvită a cuvântului s-a consumat și că
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
trupul). În ultimă instanță, filmul te lasă să pui cărniță pe o structură vagă și ea, și să îți alegi singur varianta de lume spre care tinde eroul sau tinzi chiar tu prin proiecție. Prin urmare, ce ar putea fi imputare - că e prea vag și uscat, că nu explică - ar putea fi un avantaj și un merit în ochii altora. Omul-problemă/ Den Brysomme Mannen/ The Bothersome Man, 2006, regia Jens Lien, cu: Trond Fausa Aurvaag, Petronella Barker, Per Schaaning SECRETUL
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2176_a_3501]
-
sufletul, alții își umplu nările cu miros de busuioc. Cu câteva zile în urmă, mă rugase din nou să-l ajut, să i se dea medicamente. Îi făgăduisem că voi vorbi cu Dinu, dar uitasem. ― Nu trebuie să-ți faci imputări, m-a consolat Dinu. Tot ar fi murit. Era în ultima fază. Și tot în noaptea aceea murise, în colivia lui, Prințul. Filip era convins că Tuberculosul purta vina. Dar cum, dacă Tuberculosul murise în aceeași noapte? Foarte bine, tocmai
Un om norocos by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295605_a_296934]
-
al Parisului. Încep marile remușcări, marile întrebări: trebuia oare ucis tatăl unui mânz cu perspective de campion? Le Monde zice că nu; e cert - se spune - că azi nimeni n-ar mai vota moartea lui Dhaulagiri! Se suspină, se fac imputări, se regretă, se mestecă furii printre baroni și proprietari, într-un cuvânt, se demonstrează a mia oară că oamenii nu știu și nu pot învăța când și pe cine să omoare. 27: Cu o mie de ani înaintea erei noastre
[Corola-publishinghouse/Memoirs/2292_a_3617]
-
fragment: „Mihai Columban intră în biroul său și primi îndată legătura. Nu fu surprins când recunoscu vocea șefului de cabinet al Ministrului. «Greu mai dă omul de dumneavoastră! M-am chinuit toată dimineața...» începu insul pe un ton de vagă imputare. «Îmi cer scuze pentru asta! Dar am fost pe șantier... dacă nu stai printre muncitori, nu se face treabă! Cocseria îmi dă mari bătăi de cap...» peroră Mihai Columban. «Și nouă», sublinie șeful de cabinet. «Aici, la Minister, toată lumea așteaptă
Cum te poti rata ca scriitor ; Cateva metode sigure si 250 de carti proaste by Alex Stafanescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1314_a_2703]
-
crezut eu că este mai bine și mai frumos. Când am terminat de transcris pe curat, a sosit și tata. Era 10! ― Ce faci, mă, de ce nu te-ai culcat? ― Am avut lecții multe... și ― aci îmi îngroșai glasul cu imputare ― după alte toate, ne-a mai dat și o compunere la Romînă! ― Păi, dă să ți-o fac... Despre ce? ― Despre Primăvară, dar nu mai e nevoie să mi-o faci. Dac-am văzut că întîrzii atâta, am făcut-o
Cișmigiu Comp by Grigore Băjenaru [Corola-publishinghouse/Imaginative/295561_a_296890]
-
din cap a negare: Ne, ne, ne, ne, ne! Stai, stai, stai, stai! Încă nu se vede Ierusalimul!... Cum, măi, Vla-di-mire, da-i în-a-poi? Nu vrei să rupem mâ-ța? se tângui dezamăgit Calaican. Vladimir numai nu turbă, ascultându-i nedreapta imputare. Abținându-se, totuși, socoti că e mai bine să-l ia cu vorba dulce: Păi să n-o luăm mecanic, totuși, Năică! Măi, Năică, măi, mai trebuie să alternăm apostoleasca, făcând autostopul: altfel ne nenorocim picioarele și, în loc de pelerinaj, ne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1512_a_2810]
-
absurd ca scopul ultim al unui labirint să fie un monstru. Tot ce poate face Tezeu, odată ajuns În centrul labirintului, e să ucidă. Am greși imputîndu-i sîngele rece cu care Își răpune teama. Mai degrabă i-am putea face imputarea că Își cucerește izbînzile pentru a le uita. Poate, Însă, că oricine a fost Într-un labirint vrea să-l uite. Așadar, grecii ne inițiază numai pînă la un punct. Exemplul lui Pitagora Îmi vine aproape fără voie În minte
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2102_a_3427]
-
li se adăugau și serioase pagube materiale. Nu numai că luam masa într-o cameră a restaurantului special rezervată, dar aduceam cu mine o șleahtă de prieteni flămânzi și însetați, care se înfruptau pe seama iubitei mele. Când, uneori, îmi făcea imputări din cauza vieții destrăbălate, mă supăram foc. Câteva zile nu mai călcam cu piciorul pe la restaurant. Tot ea venea învinsă ca să mă împace. ... Și după orgii prelungite până-n zori, sau după nopți istovitoare de dragoste, a doua zi dimineața, luam frumușel
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
am îngenuncheat lângă ea și i-am sărutat o mână, apoi cealaltă. ― Nu-i nimic, Dor. Îmi pare rău că m-a durut purtarea ta. Am trecut cu ușurință peste răspunsul ei tăios. Eram prea vesel ca să-i fac o imputare. De aceea, i-am propus: ― Hai să uităm totul, ca și cum nu s-ar fi întîmplat nimic. Vrei? ― Asta nu putem s-o facem la comandă. Dar tu ce ai de ești așa de bine dispus? Antenele Mihaelei înregistraseră pe loc
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
să nască? am îngăimat îngrozit. Alexa a confirmat plecând capul. ― Am dus-o la un medic, rubedenie cu noi, care ar fi ajutat-o cu orice risc. Nu s-a putut. Aceasta e situația... După cum vezi, nu-ți fac nici o imputare pentru că ai abuzat de nevinovăția ei. La ce bun? Eu sânt mama ei de când am pierdut-o pe mama noastră adevărată, și acum, când pe Mihaela o pândește dezonoarea, vin și te întreb: știi care este datoria dumitale? ― Datoria mea
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
minte, cu toate detaliile, așa de limpezi și închegate, încît de la început avui certitudinea că va izbuti la milimetru. ― Ascultă, Charlot, mai știi să măsluiești cu atâta îndemînare cărțile de joc? Fostul coleg roși, crezând că poate îi fac o imputare. ― Nu, dragul meu, n-o lua așa, am fost și rămânem prieteni. Îmi ceri un post. Ți-l dau în schimbul unui contraserviciu. I-am arătat despre ce e vorba. El ezita încă și nu s-a învoit înainte de a-i
Invitație la vals by Mihail Drumeș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295579_a_296908]
-
corabia cu toată iuțeala spre port, unde toți cei care au văzut-o au fost de părere că într-adevăr ea era victima aleasă de însuși Proteu pentru a fi prada lui. Cine ar putea descrie strigătele, spaima de moarte, imputările pe care ea le adresa cerului însuși atunci când află ce crudă soartă o aștepta? Eu nu pot; și de aceea îmi veți da voie să mă întorc într-un punct mai puțin întunecat al acestei povestiri. Rogero părăsise palatul Longestillei
AVENTURI ALE PAIRILOR De la curtea lui Carol cel Mare sec.al VIII-lea e.n. by Thomas Bulfnich () [Corola-publishinghouse/Imaginative/349_a_559]
-
cu patine, este altă căciulă ce nu face obiectul studiului de față. Pentru lămuriri suplimentare, încercați la guvernul României, primul pe dreapta, după a doua curbă... Figuri cu drept de uitare Un cititor al blogului meu, mi-a făcut o imputare. Nu e vorba de clasica imputare caragialescă, precum că aș fi mult prea-prea, sau foarte foarte, ci totul la el se reduce la procedură, mânca-l-ar nenea de cititor cu tot cu ochelari. Mi-a imputat, că mă iau prea mult
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
nu face obiectul studiului de față. Pentru lămuriri suplimentare, încercați la guvernul României, primul pe dreapta, după a doua curbă... Figuri cu drept de uitare Un cititor al blogului meu, mi-a făcut o imputare. Nu e vorba de clasica imputare caragialescă, precum că aș fi mult prea-prea, sau foarte foarte, ci totul la el se reduce la procedură, mânca-l-ar nenea de cititor cu tot cu ochelari. Mi-a imputat, că mă iau prea mult de preacinstitul, preablândul, preabunul, preaomenosul binefăcător
Apocalipsa după nea Grigore by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/325_a_572]
-
sufletul, alții își umplu nările cu miros de busuioc. Cu câteva zile în urmă, mă rugase din nou să-l ajut, să-i se dea medicamente. Îi făgăduisem că voi vorbi cu Dinu, dar uitasem. Nu trebuie să-ți faci imputări, m-a consolat Dinu. Tot ar fi murit. Era în ultima fază. Și tot în noaptea aceea murise, în colivia lui, Prințul. Filip era convins că Tuberculosul purta vina. Dar cum, dacă Tuberculosul murise în aceeași noapte? Foarte bine, tocmai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
trist ce-mi spui. ― Dar nu trebuie să observi doar egoismul din aceste sentimente. Oamenii au nevoie de modele, doresc să obțină, măcar, prin alții ceea ce nu sunt în stare să obțină singuri. De aceea au trecut de la admirație la imputări. I-ai făcut să se simtă mai singuri, i-ai descurajat, arătîndu-le că le lipsește nu doar curajul, le lipsesc și modelele în care să poată crede. Când îți reproșează că ai abjurat, n-o fac cu gândul că ei
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
Și ce?”. „La ce bun toate acestea?”, am continua noi, mustrător. Același dandy ne-ar mai avertiza o dată: „La nimic”. După care nu ar urma decât o lungă tăcere. Dacă am fi supus dandysmul unui asemenea tir interogativ plin de imputare iritată, probabil că n-am fi scris niciodată, fie și În regim de mercenariat onest, această carte. Abia acum, spre sfârșit, când ar trebui să ne apropiem de câteva concluzii, ne dăm seama că sunt relative și vulnerabile nu doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
de la titulatura de Sublima Poartă, denumită în relațiile diplomatice și în tratatele oficiale. footnote>. Ziarul „Timpul“ de marți, 23 martie 1876 publica în articolul Carte neagră: „Ziarele opoziției nu s-au sfiit a imputa acestui guvern, că el tolera abusurile. Această imputare era nu numai nedreaptă, dar și cinică. Ele sciau foarte bine că dacă guvernul Lascăr Catargi s-a recomandat mai mult ce-va la recunoscința țerei întregi, acel ce-va este că a persecutat abusurile pe toate căile, a readus
ANUCA Fata pădurarului by Gheorghe Tescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/265_a_503]
-
prea târziu. Dar contele ăsta de fapt cu ce-a greșit? Contele care, de fapt, nici măcar nu e conte... - insist eu mai departe. Începi să joci de partea adversarului, precum văd. Nu ești un om hotărât - sună răspunsul lui, a imputare. Mulțumesc frumos. Răspunde la întrebare. Cu ce-a greșit contele? A scăpat cumva vreo vorbă necalculată la adresa Împărătesei de la Viena? Habar n-avea că toate convorbirile sunt bine filtrate prin pâlniile de Yena, nu? Și cum l-au iertat? Nu
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
domn. Nu ți-am răspuns, fiindcă mi se pare monstruos ca un om care trăiește și se îmbogățește din exploatarea țăranului să afirme totuși, cu atâta insistență, că țăranul e leneș. Dar chiar presupunând că ar fi cum zici dumneata, imputarea sau ocara dumitale n-ar privi pe țăranul nostru, ci pe cei ce l-au emancipat numai de formă și I-au lăsat, în fapt, mai încătușat ca pe vremea robiei. În loc să-i fi dat învățătură și educație cetățenească, a
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
nu-i drept! Mendelson, socialist înfocat, fost de câteva ori arestat și bătut prin beciurile poliției, răspunse fără să ridice ochii de la lucru: ― Dreptatea nu costă nimic și de aceea n-are circulație în comerț! Mișu, însă, strigă deodată cu imputare: ― Domnule Tănăsescu, dacă dumneata te plângi și suferi de nedreptate, atunci gîndește-te ce trebuie să fie la țară, unde nu pătrunde nici o rază de nădejde! Pensionarul se supără de-a binelea. ― Ba să mă mai slăbești dumneata cu țopârlanii dumitale
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
zise pândarul amărât. Să-ți arate boierul, că uite-l, vine! Cosma Buruiană, zgribulit, fiindcă se lăsase o brumă groasă, sosea să fie de față la descinderea ce i-o anunțase de aseară pândarii. Primarul Pravilă îl întîmpină cu o imputare respectuoasă: ― Ce-mi făcurăți, cucoane, păcatele noastre? Nu puteați mai bine să ne spuneți nouă și să nu mai amestecați în treburi d-astea pe boierul Miron, că doar îl știți cum se supără de tare și ce pătimim pe
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
Uite colea, câte mă așteaptă! adăugă arătând spre un teanc de hârțoage, cu gâtul însă, căci mâinile îi erau ocupate cu cravata rebelă. ― Servește-mă, domnule Chiriță, că nici eu n-am să-ți rămân dator! stărui Boiangiu cu o imputare amicală. ― Dacă-i așa, iacă, las toate și te servesc, nene Silvestre! făcu tânărul încîntat că reușise să-și înnoade cravata cum dorise și admirîndu-se într-o oglinjoară rezemată de călimară. Poți să-i și dai drumul, că eu m-
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
mai bine niște țărani flămânzi de pământ, care așa cel puțin își vor mai astâmpăra foamea și ne vor lăsa pe noi în pace! Parcă de mult ar fi așteptat acest răspuns, bătrânul zise deodată, fără mânie, cu glasul de imputare care știa că impresionează pe Grigore: ― Observ, dragul meu, cu mare-mare durere că demagogia ți-a strâmbat judecata cu desăvârșire și încep să mă gândesc cu spaimă ce se va alege de biata asta de gospodărie când voi închide eu
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]