3,194 matches
-
ascuțit și toc Înalt și cu brățară În jurul gleznei - ridicolă. Și bătrână. Probabil că nimeni de aici nu avea Încă vârsta de a vota pe listele electorale. Întâlni priviri opace, Încețoșate de bere sau de altceva, sau pur și simplu indiferente. Apoi Își dădu seama că o ignorau. Era În mijlocul lor, se Învârtea printre ei, Împingându-i și Împiedicându-se În podeaua prost finisată, dar ei nu o vedeau. Nici nu exista. Era un corp străin. Tinerii aceia se legănau și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
bere, mușcă dintr-o roșie, despachetează mâncarea semicongelată. Isuse. Toate luminile aprinse acum, pentru a scoate la iveală decadența consumată a unei case care de mult timp a Încetat să mai fie o casă. Buonocore trăia Într-o dezordine disperată, indiferentă și murdară. Ziare vechi, aruncate peste tot, la Întâmplare, deschise la pagina sportivă. O cutie zdrobită de presiunea unui picior care a șutat-o În cufărul de la intrare. Camerele care fuseseră ale copiilor, oribil de goale, pe tapetul plin de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2343_a_3668]
-
neagră a molimei, încât nu știa încotro să se uite. A văzut-o pe fereastra cupeului și l-a fulgerat în capul pieptului. Apoi trăsura a încetinit și s-a oprit brusc, chiar lângă el. O vedea bine, prin ochii indiferenți ai lui Gligore, calmă, hotărâtă, uitându-se drept-nainte, spre casa boierului Văcărescu. Avea zulufi mărunți, ridicați ușor pe lângă tâmple, și gâtul înconjurat de trei șiraguri de perle. Alecu Moruzi a chemat la geam un slujitor și i-a spus
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2299_a_3624]
-
Nici nu m-am așezat bine pe scaun, că mama se uita foarte atentă la mine. Știam că avea să-mi spună ceva dar o cuprinsese o vagă reținere și acest lucru mă măcina foarte tare. Nu puteam să par indiferentă, așa că l-am întrebat pe tata ce îmi ascunde. Într-un moment de tăcere, mama mi-a spus cu o voce calmă și totuși destul de ascuțită că ne vom muta în curând în orașul Beverly Hills din California. Am rămas
Antologie: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a. In: ANTOLOGIE: poezie, proză. Concursul naţional de creaţie literară „Ionel Teodoreanu” Dumeşti – Iaşi ediţia a VII-a by colectiv () [Corola-publishinghouse/Imaginative/245_a_1227]
-
altă scrisoare de la Teba, dar el a zis nu. - Sunt tâmplar. Shif-re a venit în grădină cu vești ciudate despre un tâmplar neînsurat care căuta o moașă. Meryt a ridicat repede ochii de la fusul cu care torcea și prefăcându-se indiferentă, a zis: - Du-te, Den-ne, vezi ce vrea străinul. M-am dus fără să stau pe gânduri. Ochii îi erau mai triști, dar în rest era neschimbat. Am stat un moment în fața lui, până când Benia și-a întins mâna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2312_a_3637]
-
vătuită. Un trosnet o făcu să tresară iarăși. Scotoci cu privirea Împrejurimile, În van. Grăbi pasul, chinuită de o neliniște difuză care sporea. Foșnete furișe. Pași rapizi. Respirația cuiva? Părăsi poteca, o tăie de-a curmezișul landei, Începu să alerge, indiferentă la ramurile care Îi biciuiau obrazul. Pașii se auzeau mereu, se apropiau, avea impresia unei suflări calde În ceafă. Ajunse gîfÎind la malul estuarului. Vederea Zodiacului ancorat la pontonul unui mic golf o liniști. Lungi și mai mult pasul, desprinse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1941_a_3266]
-
altfel, era probabil adevărat. Lucrând În condițiile reportajului, cu un material de ecleraj ușor, deplasând câteva obiecte, el crea scene tulburătoare, În același timp realiste, calme și profund disperate, ce aminteau de stilul lui Edward Hopper. Marc plimba o privire indiferentă peste celebritățile cu care venea În contact, iar pe Bardot sau pe Sagan le filma cu tot atâta considerație ca pe niște calmari sau raci. Nu vorbea cu nimeni, nu simpatiza pe nimeni; era cu adevărat fascinant. Janine divorță În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
băieți nici nu-i băgă În seamă. De mult trăia Înconjurat de tineri, iar dacă ideea de a-i cunoaște pe fiii Janinei Îi trezise o vagă curiozitate, era probabil din obișnuință; de fapt, În mod evident, Îi erau total indiferenți. Îi lăsă În mijlocul proprietății, spunându-le că pot să-și ridice corturile unde vor; voia să se culce, de preferință fără a mai Întâlni pe nimeni. Fizic, Întrupa Încă tipul bărbatului versat și senzual, cu privirea scânteind de ironie sau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
de tot. Michel schimba câteva vorbe cu portăreasa; În timpul zilei, se plimba de-a lungul râului. Încă nu bănuia că va rămâne acolo mai mult de opt ani. Într-o dimineață, pe la ora unsprezece, se lungi În iarbă, printre arborii indiferenți. Se mira că suferă atât de mult. Profund străină de categoriile creștine ale mântuirii și harului, străină chiar și de noțiunea de libertate și de iertare, viziunea lui despre lume dobândea ceva mecanic și implacabil. Condițiile inițiale fiind date, se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
străină chiar și de noțiunea de libertate și de iertare, viziunea lui despre lume dobândea ceva mecanic și implacabil. Condițiile inițiale fiind date, se gândea el, și, fiind stabiliți parametrii rețelei de interacțiuni inițiale, evenimentele se desfășoară Într-un spațiu indiferent și gol; determinismul lor este ineluctabil. Ceea ce s-a Întâmplat trebuia să se Întâmple, nu se putea altfel; nimeni nu putea fi socotit vinovat. Noaptea, Michel visa spații abstracte, acoperite de zăpadă; trupul lui Înfășurat În bandaje rătăcea sub un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
vecinelor; două sau trei erau culcate. Replicarea celulelor lor era guvernată de un cod genetic creat, sau cel puțin ameliorat de el. Pentru ele, Michel ar fi trebuit să fie ca un Dumnezeu; totuși, prezența lui părea să le lase indiferente. Un val de ceață coborî din vârful colinei, ascunzându-le puțin câte puțin privirii. Reveni la mașină. Așezat la volan, Walcott fuma un Craven; ploaia udase parbrizul. Cu o voce blândă, discretă (discreție ce nu părea deloc un semn de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2052_a_3377]
-
fundamentalism). Stânga și Dreapta sunt adesea la fel de privilegiate: mulți purtători de cuvânt și activiști ai „liberalismului” american (așa‑numiții liberals, de la universitari la staruri ale culturii populare implicate În politică de partea lor) sunt un fel de gauche caviar, destul de indiferenți la enormele probleme sociale din Lumea Nouă, deși foarte atenți la suferințele Lumii a Treia; ceilalți falși „liberali”, republicanii conservatori care cred că „mâna invizibilă” reglează totul și construiește astfel „cea mai bună dintre lumile posibile”, nici măcar nu vor să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
fundal (societatea americană, prezentă aproape În priză directă) și de cariera politică juvenilă a lui Mircea Eliade, cel puțin așa cum este ea văzută În mediile intelectuale americane 11. Cum societatea americană, ca laborator și vector al globalizării, nu poate fi indiferentă nimănui, iar Mircea Eliade continuă să aibă În România o posteritate semnificativă, ultimul roman al lui Saul Bellow nu e pentru români tocmai, sau numai, literatură. Ca și „Kogon”, „Grielescu” este prezentat În culori negative În special de bietul „Ravelstein
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2144_a_3469]
-
țintă la peretele din față. Samuel continua să amestece în găleată, îmbujorat. - Aproape am terminat, spuse el într-un târziu. Vino să vezi dacă îți place. Margareta nu veni din primul moment. Își lăsa greutatea de pe un picior pe altul, indiferentă la chemarea lui, poate fiindcă nu auzise. Buzele îi fredonau un cântec, iar clătinarea ușoară a capului sugera ritmul. - Margareto, vii? întrebă răbdător Samuel, îndreptându-și spinarea. E gata... O cunoștea bine, știa că asemenea lucruri se mai întâmplă; ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
în față. Sunetul tânguitor al sirenei a izbucnit și a paralizat-o în această poziție. M-am ridicat fără grabă, știind că avioanele urmau să vină abia în cinci minute, iar până la pivniță făceam un singur minut. Servitoarea a trecut indiferentă pe lângă mine și a coborât scările, cu tava în mâini. Kristine nu se mișca. Degetele încordate îi strângeau o tavă nevăzută. Se uita în gol și nu părea că mă aude. Buzele îi murmurau un nume. Am apucat-o de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
figurile intelectualilor din sală prinseră viață: o ochelaristă începu să încuviințeze din cap, un bărbos pozând în sceptic pufni spiritual și ușurel la cuvintele cheie, iar două doamne din spate, care ajunseseră prea târziu, prinseră a zâmbi fericite. Poate singurii indiferenți la vorbe erau fotografii și cameramanii. Aceștia din urmă schimbau semne și priviri cu câte un reporter din sală. Profesorul Calomfir se sătură de aprobat laudele lui Leurdiș. Se lăsă pe spătarul scaunului și scrută indiferent spațiul; își concepea în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2226_a_3551]
-
pe care el se distra s-o întrețină. —N-ai uitat de rendez-vous-ul nostru din seara asta, nu, iubirea mea? zise el, întorcându-se către mine. Apropo, nu era nevoie să te îmbraci așa frumos, adăugă el, aruncând o privire indiferentă către colanții mei cu cap de mort și puloverul scurt și negru. — Eu tocmai plecam, zise Hawkins, înțepat. —N-aș vrea să vă rețin, zise Hugo pe un ton mieros. Deși fac o conversație fascinantă. M-am uitat urât la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
și cel cu numărul cincizeci și opt. Mi-am desfășurat cercetările în cea mai mare parte sub privirile atente ale unui grup de băieți care păreau atât de plictisiți, încât parcă zăceau în fața unui televizor invizibil, cu privirile inexpresive și indiferente față de ce se întâmpla în jur, de parcă s-ar fi uitat la Richard și Judy1, cuprinși de o amorțeală plină de scepticism, judecând după umerii lor pleoștiți. Ar fi trebuit să aibă tatuat pe frunte: „Asta e tot?“. Nici măcar nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2065_a_3390]
-
de a protesta cu tărie, a măsurat într-o clipă statura dușmanului său, i-a studiat expresia rece și a ales să se trântească din nou cu gura în jos, considerând incidentul închis. S-a întors lângă Lola care privise indiferentă scena: — Așa nu rezolvi nimic, a spus ea. Lumea e plină de tipi care pun prea tare radioul, pentru că e singurul mod de a atrage atenția. Niciodată n-o să poți arunca în apă toate radiourile și nici n-o să-i
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2109_a_3434]
-
nu! Strigătul care îi ieșise din gură odată cu aerul expirat îl dezmetici. Alerga în continuare, adidașii lipăiau prin bălțile strânse lângă bordură, apa picura de pe cozoroc, simțea cum curgea și pe ceafă, strecurându-se pe sub gulerul treningului, apoi se prelingea indiferentă și rece de-a lungul coloanei vertebrale. Strânse din dinți și mări ritmul, parcă pentru a-l lăsa în urmă pe Magicianul insolent. Dar îi simțea răsuflarea în ceafă și era convins că se află în spatele său, un Magician nevăzut
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
tricou și o geacă impermebilă. - Unde pleci? - Nu-i treaba ta. Te-ai băgat și așa prea mult în seamă. Nu-mi poți controla fiecare mișcare. Magicianul ridică din umeri, dând de înțeles că ultima concluzie a Scriitorului îi era indiferentă. Apoi îl privi pieziș. - Ei, nu pot să cred, iată o surpriză, iepurele s-a decis să-mi demonstreze că Lucia există și nu este doar rodul imaginației sale. Normal că Lucia există, nu contest, chiar am insistat asupra acestui
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
ore pierdute prin întunericul unei alte nopți, pe o scenă asupra căreia cădea lumina unui singur proiector, în mijlocul unui fals anotimp, când cald, când rece, predispus la bocet prelungit printr-un potop neprevăzut sau chiar la înfigerea țurțurilor în streșinile indiferente și la hârjonire aproape hibernală cu termometrele timorate, luate prin suprindere, în plină vară. Câteva mese mici, rotunde, îmbrăcate în alb, pe care chelnerul de serviciu așezase boluri roșii din interiorul cărora pulsau flăcările unor lumânări parfumate. O părere de
Roman care se scria singur by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91657_a_93186]
-
și care nu se poate rezolva în mod pasiv. Prin libera circulației a bunurilor, a serviciilor, a capitalului și a locurilor de muncă, intră în circulație și ideile. Se răspândesc culturi și mentalități diverse, se propagă stiluri de viață nu indiferente. Într-un cuvânt, globalizarea produce cultura și, în același timp, este chiar ea o cultură; un nou mod de a înțelege efortul de organizare a relațiilor sociale și a raporturilor dintre local și global, dintre Stat - națiune și unități supranaționale
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
lucru simplu de făcut. Din dinamica iertării face parte și libertatea persoanei, cu un nivel de intimitate fără termen de comparație, de aceea are caracter de reciprocitate Este dramatică oferirea acestui dar prețios unei persoane care îl refuză sau este indiferentă față de el. Iertarea este un cuvânt sacru pentru iubirea familială, motiv pentru care un act adevărat de iertare constituie o adevărată noutate în viața persoanei și a societății în care trăim. Iertarea este strâns legată de sensul profund al libertății
Etica creştină din perspectiva persoanei by Duma Bernadin () [Corola-publishinghouse/Science/100983_a_102275]
-
multe persoane au fost puse În fața aceleiași situații sau Întîmplări neplăcute, oamenii aceia nu reacționau toți la fel, ci fiecare În felul lui: unii deveneau triști, abătuți, alții plîngeau, alții se agitau, deveneau violenți, alții dimpotrivă, rămîneau foarte tăcuți, sau indiferenți, sau chiar Îi cuprindea un rîs isteric. Dacă situația era aceeași pentru toți, de ce fiecare se manifesta În alt mod? Hai să ne mai amintim și altceva: mai spuneam că dacă oamenii sînt nevoiți să suporte des situații pe care
Viaţa-i complicat de simplă by Gheorghe Bălăceanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91691_a_93569]