2,126 matches
-
sistemul politico-administrativ local. Această manieră de a exercita puterea explica slaba transparență a comunicării între aleși și cetățeni. Împotriva ermetismului puterii, temperat până atunci de intercunoașterea comunitară specifică lumii rurale, modernizarea democrației capătă alura unui triumf al rațiunii corespunzător creșterii individualismului urban. Administrația consultativă, convinsă de cunoștințele și priceperile sale, voia să insufle modernitate unei societăți reticente la schimbare. Așa cum competența și atitudinea prospectivă asigurau experților centrali superioritate asupra reprezentării parlamentare, reprezentarea forțelor vii în organismele consultative trebuia să genereze o
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
sous le capitalisme moderne, Paris, UGE, "10/18", 1979. 3 Aflăm, în cursul anilor 1980, din motive legate, între altele, de editarea și apariția articolelor lor în revista Le Débat, asimilată cam abuziv unei școli inspirate de Marcel Gauchet (sociologia individualismului democratic), autori precum Gilles Lipovetski, Paul Yonnet, Alain Ehrenberg, ale căror lucrări diferă între ele și se distanțează de reflecția presupusului lor șef de școală. Aceste analize au ca punct comun trimiterile la denunțările stângii privind promisiunile democrației și deplângerile
Guvernarea orașului by Thierry Oblet [Corola-publishinghouse/Science/954_a_2462]
-
a proclamat de la început egalitatea persoanelor, a existat mai întâi suspiciunea că reprezintă o amenințare la adresa minorității. Supremația populară și puterea noilor mase au alimentat o asemenea raportare. După un timp, a apărut o altă temere, de data aceasta față de individualismul etic și practic, al societății capitaliste, ceea ce s-a întruchipat în ideea de comunitate, de „societate organică”. În secolul nostru, temerile primei faze au fost retematizate sub forma a ceea ce s-a numit „democrația de masă în noua lume a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
intérieure..., vol.I, 116. Ibidem, 119. Opoziția manifestată de țăranii ruși față de împărțirea capitalului gospodăriei, așa-numita „împărțeală neagră”, este menționată și de Anatole Leroy-Beaulieu (1990, 362), care adaugă însă faptul că acest sentiment are tendința să dispară odată cu pătrunderea individualismului. Ibidem, 120. H.H.Stahl, Contribuții..., vol.I, 134-135. Ibidem, vol.II, 68-71. P.H.Stahl, Triburi și sate..., 145. Haxthausen, Études sur la situation intérieure..., vol.I, 113. Anatole Leroy-Beaulieu (1900, 387-397) ilustrează relativitatea sistemului egalitar de împărțire a pământului, arătând
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2349_a_3674]
-
social propune fundamentele unui stat drept și legitim, iar în Emil pe cele ale religiei naturale. Prin Noua Eloiză și prin scrierile de confesiuni, amintiri și introspecție de la sfârșitul vieții se dovedește un foarte mare și original scri itor, maestrul individualismului romantic, și anunță expri marea în literatură a forțelor obscure ale ființei umane. Kant vedea în el „un Newton al lumii morale“. ROYER-COLLARD, PIERRE PAUL ăSompuis, 1763- Châteauvieux, 1845). Om politic, avocat, profesor universitar. În timpul Revoluției, secretar al primei Comune
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
Comunicarea este de tip "față în față", chiar dacă are un caracter formal, gen ședințe. Birourile sunt fie neîncuiate, fie au ușile larg deschise, sunt decorate cu poze de familie, spațiile pentru activitățile extraprofesionale fiind generoase; b) Cultura "mercenară" promovează valorile individualismului și competitivității în scopul realizării personale, deși nu sunt excluse și activitățile de cooperare sau muncă în echipă. Solidaritatea se manifestă numai în cazuri extreme, când indivizii se coalizează pentru a face față adversarilor externi. În rest, echipele sunt adevărate
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
existența unei subculturi a învățătorilor, orientată spre cooperare, comunicare, respect reciproc, spirit de echipă și, din acest considerent, mai apropiată de cultura comunitară, în care sociabilitatea și solidaritatea sunt la cote maxime, și o subcultură a profesorilor, "mercenară", dominată de individualism, competiție, elitism, uneori autosuficiență; o subcultură a cadrelor didactice vârstnice/sau cu vechime, caracterizată prin conservatorism, nostalgie, înțelepciune, rutină etc. și o subcultură a cadrelor didactice tinere/fără vechime în care dominante sunt: creativitatea, orgoliul, exuberanța, dorința de afirmare, spiritul
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
au formulat o teorie a Postmodernismului, care încă se zbate să se legitimeze. În acest moment, multitudinea de opinii reduc teoria la o stare amorfă și agonizantă. Ceea ce are specific perioada 1950-2010 în literatură, și nu numai, este refuzul colectivității, individualismul auctorial. Deviza este fiecare pentru sine, fiecare un curent în sine. Aș numi această epocă de însingurare și maximă temeritate literară, de creație în care face fiecare cum îl taie capul și ia publicul ostatec, tratându-l după bunul lui
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
Când scrii un roman e ca o plecare, multă vreme ești singur cu tine. Termenul "Desperado" mă pune pe gânduri. Nu m-aș decrie astfel cu toate că scrisul își are partea lui de disperare! Pe de altă parte, "Desperado" comunică totuși individualismul scrisului. Ca să scrii un roman, e nevoie să te smulgi, să te depășești. E o aventură însingurată, pe care cititorii o vor împărtăși, poate, cândva. LV. Autorii Fluxului conștiinței, cum ar fi James Joyce sau Virgnia Woolf, s-au îndârjit
Literatura contemporană britanică: literatura Desperado by LIDIA VIANU [Corola-publishinghouse/Science/982_a_2490]
-
2. Curentul psihologic gestaltist / 226 3. Curentul behaviorist / 232 4. Curentul reflexologic / 238 5. Psihologia abisală psihanaliza / 224 5.1. Nașterea psihanalizei Sigmund Freud / 224 5.2. Consolidarea și diferențierea psihanalizei / 249 5.3. Psihanaliști dizidenți / 252 5.3.1. Individualismul psihanalizei lui Alfred Adler / 252 5.3.2. Psihanaliza lui Carl Gustav Jung / 254 5.3.3. Alte tendințe convergente în psihanaliză / 256 6. Din istoria psihologiei românești obstacole preconceptuale / 262 6.1. Psihologia în creația poetului Ovidiu Antichitatea / 266
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
a apărut un nou OM omul liber grec. Situația acestuia de subordonare nemijlocită unui polis se ameliorează, el încetează să fie anonim, pentru a pretinde să se expună celor mai furtunoase și schimbătoare evenimente sociale. De aici a rezultat un individualism caracteristic, care în timp s-a întărit, s-a însuflețit cu înțelepciune, făcându-se mai puțin dependent de jocul forțelor externe de diferite feluri. În secolul al V-lea î.I.C. Grecia se identifică cu perioada de după războiul persan, care
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
se contura era cel al psihologiei sociale. Din această perspectivă, psihologia va fi tot mai insistent pusă alături de științele sociale, de cele umaniste. Prin aceasta s-a lărgit sfera de cuprindere a cercetărilor psihologice și se realizează o "străpungere" a individualismului fiziologist de până atunci. Englezul Herbert Spencer (1820-1903) a fost cel care a introdus în psihologie conceptul de organism colectiv. În opinia sa, această categorie se dezvoltă nu în acord cu legile raționamentului cum afirma înainte Auguste Comte (1798-1857), ci
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Dincolo de acestea există "supraeul", a cărui principală sarcină, după Freud, este de a cenzura tot ce intră în câmpul conștiinței, de a dovedi rezistență față de ceea ce nu trebuie să intre în câmpul conștiinței. 5.3. Psihanaliști dizidenți 5.3.1. Individualismul psihanalizei lui Alfred Adler Alfred Adler provine din comunitatea profesională a neuropsihiatrilor, deși are în repertoar și o specializare în oftalmologie. A fost entuziasmat de linia investigativă a psihanalizei deschisă de Freud, fără să susțină însă importanța centrală acordată sexualității
Istoria psihologiei : altar al cunoașterii psihologice by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
sociale și mentale fac dovada unor permanențe remarcabile. Fără îndoială, grupul agricultorilor a cunoscut mutațiile cele mai importante: declin numeric spectaculos, intrare în economia de schimb și de credit, creștere a productivității, putere a organizațiilor agricole, care contrastează cu tradiționalul individualism țărănesc, preocupare în ceea ce privește formarea, datorată în mare măsură rolului pe care l-a avut în perioada de după război Tineretul agricol creștin (JAC), apoi Centrul național al tinerilor agricultori (CNJA). Schimbarea nu are loc doar în modurile de viață, ci și
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
în alte scrieri, Guénon face din perspectivă metafizică o analiză necruțătoare a modernității : abandonarea raportării la principiile ultime, reducerea omului la componenta sa psihofizică, cu ignorarea dimensiunii lui contemplativ intelectuale, cantitativism în ce privește cunoașterea, societate fără structură calitativă, lăsată în voia individualismului. Or, el declară că singura soluție a omului occidental, a societății occidentale de a se redresa spiritual constă în abandonarea în bloc a mentalității moderne. Omul modern poate scăpa de barbaria care îl amenință din punct de vedere spiritual doar
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
să fie recunoscute ca avînd o realitate secundă, simbolică, exterioară, trecătoare, de depășit Dar subiectivitatea la care se referă el nu este subiectivitatea individului. Nu e subiectivitatea actorilor privați care înțeleg să folosească scena publică pentru a desfășura acolo jocul individualismelor ce se reglează reciproc. Pentru Berdiaev, pentru Simone Weil, pentru gînditorii care lucrează în orizontul metafizic al doctrinelor tradiționale, subiectivitatea umană echivalează cu omul lăuntric paulin, loc de actualizare a întregului real, de la polul lui sensibil la cel divin. Subiectivitatea
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
să recunoască universalul exprimat în alte chipuri sau configurații, oricît ar fi ele de stranii pentru mediul social și cultural autohton, pentru generalul care încadrează componenta individuală a ființei lui. Diversitatea de formule personale ale universalului constituie o situație opusă individualismului, atomizării. E o situație de tip angelic, în sensul că e diversitate desfășurată și înfășurată în respirația Unului. E acea pace pe care Christos o lasă ucenicilor săi, atît de diferiți, în Evanghelia după Ioan. Andrei Pleșu arată ce impresie
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
religie, ei nu văd o catastrofă, ci prilejul unui salutar discernămînt. De cîteva decenii totuși, în Occident cel puțin, nu istoria și colectivitățile mari constituie forul cel mai important dinaintea căruia religia crede că e profitabil să-și arate utilitatea. Individualismul în materie de credință, fluiditatea și libera alegere a apartenențelor religioase dau acum religiei alt interlocutor privilegiat. în Occidentul liberal, individul a devenit după un model al pieței, care se impune și în materie religioasă consumatorul principal. Lui i se
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Revoltat de administrarea autoritaristă și mercantilă a sacrului în catolicism, protestantismul a eliberat conștiința individului de ascendentul tradiției și al magisteriului, lăsînd credința personală ca singură punte peste distanța dintre uman și divin. Dar, în felul acesta, a condus la individualism, la anemierea gîndirii simbolice și, pînă la urmă, la o (și mai mare) autonomie a rațiunii față de credință. Reforma catolică a dus, de partea ei, la codificare dogmatică excesivă și la pietism baroc. Or, prin neutralitatea lor de principiu, științele
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
fi strategia dezirabilă în democrația americană actuală. Ea i-ar conduce pe actorii politici sau sociali, participanți la o înfruntare/dezbatere, către un punct de vedere mai amplu, împlinitor pentru fiecare, oferind în același timp o disciplină de depășire a individualismului fără negarea varietății. Considerînd că a gîndi diferențele ca reciproc îmbogățitoare mobilizează angajamentul comunitar, Taylor se revendică de la un model inspirat de Herder și de Humboldt, dar invocă drept reper ultim o înțelegere teologică a vieții omenești : esența condiției umane
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mediatorul antico medieval între uman și divin. Peisajul natural și cel social au încetat să fie, pentru noi, sursă de cunoaștere ori de experiență spirituală. Aceste două suporturi creditate de toate culturile tradiționale ne-au fost trase de sub picioare. Pe deasupra, individualismul tîrziu modern privește cu reticență orice subordonare a persoanei față de un colectiv, orice supunere în fața unei instituții, fie ea chiar religioasă. Reperele religioase comunitare odinioară prezente cu o familiaritate care putea deveni rutină s-au împuținat pînă la dispariție. în măsura în care
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
acoperământul lui și călăuzește activitățile omenești în sensul finalității supranaturale, raportul acesta e considerat în mod foarte evaziv și șovăielnic. El nu are, cum avem noi, îndreptarul acestei simbioze în cultul ortodox consacrat de doctrină și existent în tradiția veacurilor. Individualismul protestant, prin învățătura rătăcită despre sola fide, dezmembrând pe om din comunitatea Bisericii, îl izolează totdeodată de societate. Faptele neavând în lucrarea mântuitoare rolul pe care îl accentuează cu atâta tărie ortodoxia, este evident ca și faptele de cultură să
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
lui Dumnezeu în creativismul pur omenesc(Nikolai Berdiaev: Der Sinn der Geschichle. pag. 183). Dacă izvorul și idealul culturii creștine e Dumnezeu, secularizarea ci înseamnă că omul îi devine singur izvor și ideal. Antropocentrismul acesta se numește, cu alt termen, individualism. Omul nu există decât ca noțiune abstractă. În concret există oameni, ca indivizi deosebiți. Și când zicem: omul devine măsura lucrurilor, exprimăm de fapt principiul anarhiei, ce domină cultura și viața modernă. Autonomia culturii, adică anarhizarea ei. Căci nu există
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
am văzut că această unitate spirituală, a cărei expresie sensibilă cu stilul, o dă disciplina Bisericii. Dogma universală își pune pecetia pe stilul istoric. Cultura modernă însă se găsește în imposibilitatea de a crea un stil din moment ce e dominată de individualism. În ea putem descoperi cel mult un stil personal, ca expresie a personalității creatoare. în această privință, filosofia ne servește exemplul cel mai izbitor. Așezată pe baze autonome, o filosofie nu există, ci atâtea sisteme contradictorii câți cugetători le alcătuiesc
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
trăit consecvent cu a sa. Seneca s-a sinucis practicându-și principiile. Nici un filosof modern nu consecvent cu principiile pe care le afirmă, în frunte cu Schopenhauer, care nu s-a sinucis de dragul Nirvanei filosofate atât de seducător. Dominată de individualism, adică autonomă, filosofia modernă este imaginea tragică a inteligenței îngrădite în propriile sale margini. Sub aspectul unei uluitoare eflorescente, pornite dintr-o neistovită sete de creație, cultura modernă reprezintă o fază de decadență. Din mijlocul ei se ridică glasurile care
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]