1,875 matches
-
îndreptarea lor în direcția educației și sensibilizării întru cultură. Elită avem, avem și receptori, împreună doar vor ajunge la media culturală peste medie. Bolta stelară ce se sprijină pe imaginea semețelor și poeticelor coline (tot șapte la număr), curcubeul culorilor inefabile, uneori și strălucirea luceafărului cosmic (în corespondență lirică cu luceafărul poeziei românești), splendoarea dimineților cu roua firelor de iarbă produc toate miracolul, acel semn cum că privirile noastre ating celestul îndepărtat, dar și vibrația crengilor firave concrescute în marele arbore
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mare, mare în care să fie cuprins întreg orașul, străjuit de molcomele coline, și în care timpul ar fi oprit în loc, privirile contemplative ar surprinde neașteptate imagini și viziuni. Fascinați, atenți, lipiți de ceea ce se profilează, nu vom putea învălui inefabilul, nici vizibilitatea oferită ca din balonul lui Jules Verne, doar uitarea, eroarea, iluzia care au început să intre în evanescență. Ni se arată cadrul de poveste cu reversul de oglinzi al amintirilor, chiar dacă nu s-a întâmplat mai nimic imediat
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cam la fel la care se adăugau inevitabil istoria miturilor și canoanele diverselor proporții de aur. Cititorul-model de azi frecventează teritoriile celor vechi încercând să decodifice și să înțeleagă mesajul istoric și importanța lui. El rămâne cu impresia tulburătoare a inefabilului unor pagini despre timpul și evenimentele de altădată, despre frumusețea și gingășia limbii, a vieții, a moralei. Ne mirăm și acum, după atâtea secole, de influența cuvântului scris și rostit, singurul în stare să ofere imaginea lumii de ieri pentru
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
boabele de idei și idealuri ca pe fructele din pom. Și starea care mă cuprinde continuă. Cu febrile căutături încă vom descoperi atrăgătoare spații din microuniversul ieșean dar putem scruta și în spatele acestor realități și revelații. Dincolo de zare se ascund inefabile tărâmuri pline de enigme, plăsmuiri devenite cu timpul certitudini. Privim peste atmosfera burgului vechi și o mulțime de gânduri ne poartă cu înfrigurare spre simboluri și esențe, dând năvalnic peste duhul locurilor, peste mistere care se cer decriptate în ideea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în peisajul înzestrat cu puterea de a visa, apoi să iubească, chiar să cânte și să danseze. Grădinile lui se aseamănă cu "Grădina lui Eros", impecabil descrisă de Oscar Wilde, aici se pot regăsi idealul vrăjit, sufletul înaripat, dar și inefabile nostalgii născute din crepusculare gânduri. Poezia sa diafană ("În grădină", 1903 și "Fantezii", 1909) este a unui mare romantic și a unui simbolist, influențat desigur de izvoare franceze. Poate de aceea el vedea în natura orașului orizonturi exotice, priveliști și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și plimbări romantice prin Iași. Dintre oglinzile norilor albaștri ne surâd radios chipuri luminoase, figuri protectoare, de parcă cei de pe pământ, forme amorfe neajutorate, simt nevoia unei alte existențe. Care să fie ea? Un amestec de grație și vis, o stare inefabilă toropită până la epuizare. Până și destinul pare a lua calea predestinării. Trăim clipe în inocență și simplitate. Uităm de oracolul rece și implacabil. Și sufletul scindat se încălzește sub zarea senină a zilelor de mai. Natura are stil, rafinament și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
valorizare în cuprinderea mare dintre pământ și văzduh. Verdele este culoarea cea mai frumoasă a spectrului naturii vii, albastrul este împrumutat prin reflexiile seninului de cer. Oricum, strălucirea culorilor materiale se relevează prin intensitate și adâncime, prin substanțialități pure. Culorile inefabile ale florilor se întind de la Bucium la Copou și Breazu, de la Galata la Ciric, de la Cetățuia la Grădina botanică, eflorescențele în imaginare ghirlande suspendate dând credit parcă fenomenelor alchimice într-o perpetuă explozie a imaculatului. Dar visătorul este cel care
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
mai. DE LA EDUARD CAUDELLA LA CVARTETUL VOCES Auzi cum se naște bucuria, cum sunetul se prelungește în tăcerea necuprinsă, cum acordul în mi bemol major se pierde în detalii decantate, cum parcă în fața unor presimțiri muzica se luminează și exprimă inefabilul. Se poate oglindi în muzică până și un surâs de fată adorabilă? Ce mare psiholog a fost Beethoven! Dar bucata patetică a pianistei pare neverosimilă, degetele se amestecă cu subtilele nuanțe și clapele iau forme celeste, sunt ca niște păsări
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
în activitatea ansamblului. Mai tânărul Ad libitum, un alt minunat cvartet, își leagă existența și traiectoria tot de violonistul și profesorul Bujor Prelipcean. De la baroc la muzica contemporană, de la recitaluri și concerte în toată structura formelor lor complexe la frumusețea inefabilă a undelor melodice peste tot magie, magia muzicii care învăluie, duce, transformă și înalță omul în sferele altei lumi. ÎNTR-O STAȚIE DE TRAMVAI Aproape zilnic trec la pas prin Piața Eminescu (arată acum mult mai bine), prin Piața Unirii
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
are rost să hamletizezi despre "a fi sau a nu fi", la ce folos? Sau să ne consolăm cu ideea că realitatea pe care o trăim intră în alternanță cu transcenderea formulei de a exista și de a intra în inefabilul lumii tainice. 25 Cu vremea nu te poți pune, nici cu vremurile, de altfel. Am plecat la Dorna sănătos, atât cât poate fi omul la o vârstă înaintată, și m-am întors răcit bocnă. Acest februarie nu părea amenințător, cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
prelungirile sale metafizice, pe ființa dincolo de ființă. Muzica capabilă de revelații sublime. Dacă luna naște fantasme nocturn-aeriene, Sonata lunii lui Beethoven este "însăși luna pe pământ". Muzică, vis, iluzii, stare de grație, încântare, grandoare. 37 Încerc o stare de fericire inefabilă atunci când pornesc la drum și pe... căile cunoașterii naturii. Cerul e nespus de albastru și aerul pur. Ne putem sătura de senin? Natura e stăpânul și fulgerul și ordinea și frumusețea. Nu resentimente, nu comportamente imbecile, ci cuvinte de admirație
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Colecția provoacă o stare indefinită, lumina seduce și transfigurează, dă naștere unui altfel de farmec. Lumina sfeșnicului și lumina din noi. Nimic nu se opune în calea luminii adevărate. Intrăm în comuniune cu un alt univers, o întâlnire cu strălucirea, inefabilul, ascunsul, emoția sau viziunea, cu ascensiunea spirituală și morală. Ne cutremurăm și ne înălțăm în lumina tămăduitoare a sfeșnicului aprins în fața icoanei. 47 Se strecoară spiralat prin puzderia vrăjitelor plante, sărută cristalul de rouă de pe frunze, se așează la umila
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
cronicarul care se plimbă ca un turist discret dar atent la frumusețea și pitorescul piramidelor de cărți pentru a le cuprinde în sfera cuvântului. Prin incursiuni prospective, explicative și sensibile putem intra în lumea infinită a logosului, cât și în inefabilul izvorât din diversitatea cunoașterii în ideea ca depozitul memoriei colective să crească cu folos într-o geografie culturală extinsă. Amintirile din Bibliopolis sunt doar scurte secvențe desprinse din uriașul memorial al Cetății, sincopate consemnări despre fapte, locuri și lucruri văzute
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
și să murim abandonați la sânul tău matern. Providență Divină, Maică vigilentă, rămâi mereu cu noi. Providență Divină, Maică amabilă, primește-ne ziua de azi. Providență Divină, Maică admirabilă, fă-ne să merităm să fim ai tăi. Providență Divină, Maică inefabilă, ajută-ne să ne silim pentru sfințirea noastră. Providență Divină, Maică bună, consolează-ne și îndestulează-ne. Providență Divină, Maică milostivă, fă-ne să trăim viața credinței. Providență Divină, Maică misterioasă, fii-ne mereu alături, favorabilă și binevoitoare în viața
Apostolica vivendi forma. Meditaţii pentru preoţi şi persoane consacrate by Giovanni Calabria () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100984_a_102276]
-
străin”. Trebuia ținut seama de viața personală și de psihologia elevului Mihai „pe cât de tăcută, pe atât de profundă”. „Era limpede că elevul nostru poartă în sinea sa o tristețe. Nu o exterioriza, propriu-zis; i-o intuiam totuși, prin antene inefabile ale sensibilității”. Cauzele acestei stări țineau, după părerea prof. Zamfirescu, de trăsăturile de caracter, „de firea tăcută și concentrată a personajului”, dar și de conflictul dintre tată și fiu, ce se adâncea. Mihai era reticent și nu aproba unele acțiuni
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
în ceața depărtărilor a stimulat imaginația artiștilor japonezi, așa încât... regăsești, toate aceste splendori, în picturile lor. Contactul cu această lume, senină și neatinsă de stresul lumii occidentale, mi-a schimbat viziunea asupra vieții. Am rămas uimită privind și simțind armonia inefabilă între oameni și natură. Originile civilizației japoneze sunt îngropate în legendă. Japonezii reunesc în alcătuirea ființei lor sensibilitatea poetului, dar și duritatea și tăria de caracter a războinicului. Prima călătorie: București Charles de Gaulle Narita Primăvara-2002 Este prima mea călătorie
Japonia. Mister şi fascinaţie by Floarea Cărbune () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1258_a_2102]
-
scriu poemul de mulțumire". Ei, da, acelei ființe îi mulțumesc cu suma fiecărei zile. Mai am și altora a mulțumi, lista e lungă. Dar de fapt, tot ce face un om într-o viață, e un ritual de mulțumire adresat inefabilului și celorlalți. A.B.Dar fericirea...? Sunteți fericit? Fericirea absolută nu o ating decît idiotul și sfîntul. Noi, ceilalți, care nu sîntem nici una, nici alta, mimăm doar fericirea. Unii o mimează așa de bine că îi scot din minți pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
e mai puternică decât sinele și decât platoșa mea clipa ce te-a consumat ca pe un vânat proaspăt îți este a doua mamă (îti spun că lumea aceasta se structurează precum mazurcile lui Chopin, în mici deliruri dominate de inefabil și de mister, pedagogia lui La Flèche nu l-a influențat prea mult pe Descartes nici lecțiile lui Verrocchio la Florența nu l-au creat pe Da Vinci cum nici Brâncuși nu l-a modificat pe Jalea cel ascuns nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
dîrdîind pînă și-n priviri, este prezentă o nobilă atmosferă de sfidare a realității una cu totul distrugătoare pentru ființe dintr-o altă plămadă. "De pretutindeni ca norii de pe munte se iscă și se condensează în celula 34 atmosfera aceea inefabilă și fără de seamăn pe care numai închisoarea o poate făuri: ceva foarte apropiat de ce va fi fost curtea ducilor din Burgundia sau a regelui René de la Arles ori a unei court d'amour provensală, ceva foarte asemănător cu paradisul, ceva
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1574_a_2872]
-
când o privire concesivă sau binevoitoare, o halcă de carne prost prăjită sau o monedă arogant zornăitoare. Uneori, vorbind de exil, de exilul „modern”, cel românesc, al scriitorilor secolului XX, mă umplu, ca un veritabil poet, de jalea, nostalgia lor inefabilă și de acea disperare bărbătească pe care n-o confesezi nici celei mai intime ființe; am răspândit Spirit pe toate continentele, dar am rămas În afundul ființei cu reziduri violente și otrăvite, cărora Cioran, un poet ce și-a căutat
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
nu-mi mirosea prea bine”: o persoană bine Îmbrăcată care se mișcă suplu, Îndemânatec, eficientă În orice face, care pare a ascunde ceva - ceva ce nu poți defini foarte bine, ceva, mai știi, care nici nu poate fi definit, un inefabil aparte, steril și fantomatic, persistent ca un miros neplăcut care vine de niciunde și care te supără doar pe tine, aproape un miros „inventat”. Și, pentru că toată lumea se apleacă, râde și se „Înhaită” cu acest personaj, nu rămâne decât să
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
El este! Apoi se retrage orgolios, nu atât ca să se apere pe sine, ci pe noi. Pe care se pare că ne disprețuiește, dar... din nou, acest cuvânt, acest verb Își pierde Înțelesul când punem În mișcare forțe atât de inefabile și de teribile precum Prezentul, zeul ascuns și capricios, rudă cu Eros și aliat al lui Dionysos, de care unii dintre noi avem o acută nevoie. Și Înșirăm lungi și Întortocheate istorii, mișcând felurite personaje, doar pentru a-l atrage
(Memorii IV). In: Sensul vietii. by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2231_a_3556]
-
conțină un loc ca acela, care adună zeci de mii de tablouri inestimabile? Privit în infraroșu, Muzeul Prado trebuie că emană o aură densă în jurul său. Aflându-te înăuntru, simți foarte clar asta, pentru că interacționezi cu acele câmpuri de energie inefabilă. Te marchează și apoi te strivesc. Nu este doar charisma artistului care s-a conservat, peste timp, în fibra tablourilor. Te asaltează o imensă umanitate, o lume dispărută, la care nu te-ai gândit, și această lume a avut în
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și care îți - oferă din plin pace interioară, bucurie și lumină. Iar aceste binecuvântări și daruri cerești te ajută să vezi ceva din frumusețea lui Dumnezeu care îți surâde prin ele; îi vezi chipul, îi admiri frumusețea, îi simți prezența inefabilă. Și atunci ți se trezește o dorință arzătoare de a trăi mereu toate aceste daruri; iar aceasta înseamnă dorința de a fi mereu un pelerin, cu nostalgia unui Santiago mereu de atins, ceea ce nu-i deloc ușor, căci în jurul tău
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
Dan Mititelu are un comentariu serios, glumeț, isteț, original, insolit, pentru tot ce îl înconjoară; nimic nu îi este indiferent, nimic nu îi este lipsit de sens. Calitatea determinantă a lui Dan Mititelu este aceea de traducător subtil din limbajul inefabil al gândurilor, din limbaj literar, în limbaj vizual și reușește să ne dea impresia că face acest travaliu artistic cu mare ușurință, aproape instinctiv, în orice caz cu mare măiestrie. Prin linii și forme simple, lumini și umbre, alăturări neașteptate
Adio si la gar? by Dan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83653_a_84978]