2,143 matches
-
în haina luxoasă a prefăcătoriei rafinate. Ca și în alte texte, Pratt este maestrul care știe să reunească ingredientele suspansului și melodramei. Complicele feminin al lui Troilo, falsa soră salvată din captivitate, moare spectaculos în incendiul pe care îl pregătește infernalul aristocrat. Înfruntarea finală seamănă cu o scenă de încheiere din tetralogia western a lui Sergio Leone. Fanfulla îl confruntă pe trădător, iar echilibrul moral al acestei lumi amorale este restabilit, fie și trecător. Cât despre Fanfulla și camarazii săi de
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
trăsăturilor narative. Ceea ce debutează ca o variațiune în marginea jafurilor și crimei sfârșește prin a fi un basm robotic și trepidant animat de prezența ubicuă a răului. Odată cu profesorul Sanders, Pratt și Ongaro inventează un savant malefic înzestrat cu voința infernală de a domina lumea. În peisajul prozei grafice postbelice, el aparține familiei tipologice de care țin și demiurgii rătăciți ai lui Edgar P. Jacobs din ciclul Blake et Mortimer. Distanța față de Jacobs este dată de luxurianța barocă a fanteziilor ce
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
firele unei conspirații ce vizează asasinarea bunului suveran Gustav și înlocuirea sa cu tiranicul duce Albrecht. Iar profesorul Pammer, gazda lui Molly de la spital, nu este altul decât cel ce duce la bun sfârșit, în tihna unui laborator secret, misiunea infernală de a crea otrăvuri și germeni care să slujească această cauză demonică. Manipulator de geniu, Pammer strălucește în arta disimulării. El este, simultan, unul dintre stâlpii societății și ființa abisală ce ordonă țiganului Igor să comită cele mai respingătoare crime
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
devin, cu fiecare dintre episoadele seriei, tot mai implicați în apărarea Occidentului și Pământului în fața unei amenințări ubicue și terifiante. Ca și în Blake et Mortimer, succesul textelor depinde de identificarea acelui gen de personaj susceptibil de a fi prezența infernală ce nu încetează să renască după înfrângere. Bob Morane se fondează imagistic pe o formulă hibridă, ce se revendică atât de la tiparul James Bond, cât și de la moștenirea unei pulp fiction ce aliază fantasticul cu intriga polițistă, în maniera lui
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
dintre stratagemele imaginate de Ming este construirea unei capcane temporale fatale, ce îi proiectează pe Bob și Bill în trecutul inospitalier. Călătoriile în timp ale lui Bob Morane sunt provocate de această vigoare cu care domnul Ming își urmărește obiectivul infernal. Stăpân al unei tehnologii ce desfide rațiunea, Ming este călător între planete și vârste istorice. Singurii aliați ce pot stăvili avansul său implacabil sunt membrii unei eficiente și providențiale „patrule a timpului”, pregătite să intervină spre a menține echilibrul galaxiei
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
ce trăiește, zi de zi, noapte după noapte, ca singurul posesor al adevărului viitor într-o lume amnezică, asemenea unei Cassandre ce își datorează cunoașterea secretă realității unui coșmar. Distopia lui Breccia și Oesterheld plonjează în adâncurile tulburate ale visului infernal. Mort Cinder, personajul ivit din magma imaginației lui Breccia și Oesterheld, aparține aceleiași seminții blestemate ca și eternautul Juan Salvo - trecând prin secole și milenii cu suferința celui care este chemat să contemple moartea și mizeria umană, Mort vine către
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
facă apariția, iar mașinile se înșiră pe cărările care se nasc între arbori și liane. Sunete necunoscute se aud în jurul lor, iar aerul este umed și uneori irespirabil. Copleșit de toate acestea, căpitanul Haddock nu încetează să blesteme această climă infernală, ducând un război fără milă cu maimuțele care se încăpățânează să îl hărțuiască pe vechiul lup de mare. Din când în când, o gură de whisky (căci proviziile au fost pregătite cu grijă) face ca această stare de disperare să
Camera obscură : vis, imaginaţie și bandă desenată by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Imaginative/595_a_1437]
-
aproape patologică de tot ce reprezintă sexul frumos...” „Aici Oliver are dreptate”, spuse Satanovski... „Femeia e toată numai sevă, numai carne, numai dinți... Chiar și dumneavoastră, dacă nu mă Înșel, ați auzit deseori cum din gura ei iese un scârșnet infernal...” Stomatologul nu-i răspunse. Stătea cu mâinile Întinse sub cap, scrutând Întunericul atotstăpânitor. „De ce tăceți?” Îl iscodi inginerul. „Nu-i așa că am dreptate?” Noimann Însă se gândea acum la altceva. Cândva, Bikinski Îi povestise despre descinderile de sâmbătă ale lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
de imaginat. La ce serviseră, la drept vorbind, algele și nămolul urât mirositor? Oare inginerul Îi anihilase voința cu retorica sa aberantă și-l pervertise Într-un asemenea hal, Încât Noimann trecuse dincolo de limitele rațiunii!? Scurte secvențe din acest dezmăț infernal Îi reveneau mereu În memorie. Ba o vedea pe domnișoara Lily târându-se În patru labe În fața lor, gâfâind cu limba scoasă afară de un cot, și pe Satanovski, stând picior peste picior, cu trabucul aprins și jobenul dat pe ceafă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
se smulse din degetele lui și dispăru pe geam. Ceilalți călători, parcă speriindu-se de Noimann, Își lepădară și ei chiștoacele, unii pe geam, alții În scrumierele de pe culoar. O tăcere ciudată, prevestitoare de furtună se așternu În vagon. Huruitul infernal al roților fu atenuat până la un țăcănit minuscul. Atunci doctorul Noimann intră În panică. Gândurile nu mai ascultau de nici o rațiune. Gesturile sale rezonau ca un ecou multiplicat În ceilalți. Călătorii păreau să fie și ei cuprinși de angoasa care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
să pot trăi decent, aveam un copil și o casă de întreținut. Nu ar fi fost nici o problemă asta, toți muncim pe rupte ca să supraviețuim, dar munca pe care o făceam era destul de grea și se desfășura într-un zgomot infernal și un aer greu de respirat, cu tot felul de mirosuri chimice. Acelea erau condițiile atunci în fabrică. {i mai era și faptul că munceam în schimburi, iar schimbul de noapte mi se părea ucigător. După câțiva, ani corpul meu
LINIȘTEA DIN INTERIOR by Doina Comanici () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1631_a_3047]
-
său juvenil. Având la dispoziție bani și presă va Începe să publice pamflete sub forma unor mărturisiri făcute unor foști revoluționari care aflaseră sămânța dezamăgirilor. Cu astfel de pamflete le răspundea el sub un alt nume... Deruta provocată va fi infernală. Într‑un pamflet semnat „P. Ivanov“, Racikovski Îi va expune colaboratorului său, nesortit cunoașterii, mecanismul calomniei ca și eficiența sa. „Până ajungi să‑ți Încălzești fața, porumbelul meu, ți se răcește dosul. Ca la un foc de tabără. Tot timpul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1958_a_3283]
-
răceala și transluciditatea lor ideea unei sexualități pure și a hermafroditismului platonician. Invocația magică din Ritmurile pentru nunțile necesare e de o mare elevație ă...î. În ciclul Domnișoara Hus poetul intră în folclorul suprarealist, expurgat de noțiuni. Conjurația duhurilor infernale este tot ce s-a scris mai turburător după Mihnea și baba ă...î. Facultatea de a defini memorabil este puțin comună ă...î. În ciclul Isarlîc, Ion Barbu profesează "balcanismul" luîndu-și ca linie de conduită poezia bufonă a lui
Opere by Ion Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295564_a_296893]
-
căderii să îi pun zăgaz, M´agăț grăbit de ciotul secundei ce urmează, Suflarea Cosmică nu îmi mai dă răgaz, Și Tihna de Universul rătăcit se´nstrăinează Mă las cuprins de Haosul nedesluțit Și-apoi împins de ritmul său prea infernal Din Lumea cea bizară a visului închipuit, Dezmeticit, ajung din nou pe un tărâm banal, UNDE și CRONOS de mult a ADORMIT.
Ramuri, muguri si mugurasi de creatie olteniteana Antologie de poezie și proză oltenițeană by Nicolae Mavrodin si Silviu Cristache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91640_a_93384]
-
care nu contenea din capcana pe veci Închisă. Au dus fără să știe o mare cîntăreață la groapă. Asta e sigur... Exuvii din duminica orbului Îmi strepezesc mîna, ochiul se-nhăitează cu limba, și dimpreună cu trepădușii carnavalului inspir muzica infernală ca pe un aer rarefiat. Băltesc sub lichenul amar al lunii, iar pleoapa mă-ngînă și mă minte. Valuri de sînge mi se rostogolesc În vene, lungi drumuri Îmi stau adînc Înfipte-n inimă. Dintr-un somn de pelin mă trezesc
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
mai bine să se creadă că a plecat și el la Revoluție, toți ieșeau în stradă cu un fel de entuziasm de sinucigași, parcă erau drogați, lumea pleca la revoluție ca la nuntă, cu mic cu mare, într-o gălăgie infernală, în centrul orașului se auzeau focuri de artilerie, se spune că pe ăia care au strigat împotriva regimului i-au împușcat fără milă, aceștia se târau spre trotuar cu ultimele puteri, dar soldații le mai administrau câte o rafală în
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
de pușcărie, ca să dau impresie și, făcându-i să mă respecte, să-i oblig să se deschidă cât mai mult. Mă scuzați, dar n-am înțeles insistența pe Robocop, câte sunt, cum sunt, pasiune de cinefil, poate. / E un zgomot infernal, eu aș fi oprit înregistrarea. / Ce spui, reporterule? Marcel nu înțelege subtilitatea întrebării prefăcut cinice, că fiecare se descurcă în pușcărie, pusă tocmai ca să-l facă să reacționeze într-un fel. Am impresia, e mai simplu la cap. Rezultatul ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2286_a_3611]
-
Chiar să fi strigat, tot nu-l auzea nimeni pe Gaston din cauza zgomotului de pe șantier și a aparatului de sudură. Mai cădea din când în când câte o picătură de apă pe gâtul lui Gaston. Cimentul era încă ud. Zgomotul infernal al trenului părea să se apropie. Endō stătu nemișcat o clipă, cu urechile ciulite. Apoi spuse: — Să ne întoarcem. Gaston nici măcar nu avea idee de ce venise Endō acolo. Dar, oricum, nu s-a întâmplat nimic. — Am terminat, nu? Ce facem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
scuipat pe sacii de ciment. Și de data aceasta se vedeau firicele de sânge. — Kanai, fratele meu... pentru o crimă pe care n-a comis-o... Kanai țipa cât îl ținu gura, dar țipătul lui nu se auzea din cauza zgomotului infernal de pe șantier. Dacă mai țipi o dată, te împușc pe loc. A ridicat piciorul și l-a lovit fără milă peste mâinile care se agățaseră de sacii de ciment. Pielea de pe degete i s-a jupuit și a început să sângereze
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
coardă sensibilă, dar și-a oțelit inima, a strâns iar pistolul în mână, l-a dus la tâmpla lui Kanai, prăbușit pe sacii de ciment, și a apăsat pe trăgaci. Trecea un tren prin apropiere. Zgomotul de pe șantier era mai infernal ca oricând. Se apropia de ora prânzului. Degetele însângerate ale lui Kanai, agățate de sacii de ciment, au început să se miște ca niște viermișori. Endō privea încremenit pistolul. Încă nu realiza ce s-a întâmplat. A mai apăsat pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
prostul. În realitate era un om deștept, abil, care realiza tot ce se petrece în jurul lui. „Așa stau lucrurile, probabil“, gândi Endō. Îl privi fix, trezindu-i-se o nouă bănuială. Scuipă și porni spre ieșire. Zgomotul de pe șantier era infernal. Endō a privit înapoi și l-a văzut pe Gaston urmându-l șovăitor. — De ce vii după mine? Gaston nu-i răspunse. — Te întrebam de ce vii după mine? N-ai chef s-o ștergi? — Nu plec, Endō-san. Zâmbetul prietenos cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
mic pe cerul albastru, până a fost înghițit cu totul de eter. — Hai, nu mai lâncezi atâta! E deja ora zece. De jos se auzea vocea surorii lui care i-a risipit visul. I-a ajuns la urechi și țârâitul infernal al greierilor din grădină. Takamori și-a luat o țigară de la capul patului, a vârât-o între buze, s-a ridicat în capul oaselor și s-a așezat turcește. „Oare unde-o fi plecat Gas-san?“ Trecuse o lună și nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2300_a_3625]
-
te topești de căldură, te prăjești, like a roastbeef. Am mers să sărbătorim promovarea mea. Am job full time de-acum la departament, s-a zbătut Will, promotorul meu, dar și Wenda. Ne-am oferit un week-end... Altfel, o muncă infernală, tutorship, semestrial papers, colocvii etc. Merg și-n Ohio la o întâlnire luna viitoare în Canada, e un congres despre imigrație și mutații culturale. Nu știu dacă ți-am spus, mi-am schimbat mașina. Te salutăm, mai scrie-ne cum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1987_a_3312]
-
umilitoare. Ești cetățeanul unui stat ostil: părăsește-l! Nu; nici Romancierul nu a făcut-o! Vei regreta: nimeni nu e profet în țara lui, știi. Iei sedative, ai dormit paisprezece ore, aproape o moarte; te-ai trezit într-un zgomot infernal, cineva bătea cu pumnii și cu picioarele în ușă. „Dă televizorul mai încet!!!” Adormiseși cu aparatul deschis, pe ecran se desfășura un atac aerian; avioane în picaj, explozii, sirene, claxoane, țipete, comenzi, fond muzical - o tâmpenie, parcă mai era nevoie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2239_a_3564]
-
cu un iz de friptură care venea cine știe de unde. Ușa de la lift era larg deschisă, în spatele butoanelor smulse se vedeau firele. — Să urcăm pe jos. Am urmat-o pe treptele unei scări traversată de țipete neașteptate, sclipiri de viață infernală și de televizoare deschise. Pe treptele soioase erau împrăștiate seringi folosite peste care ea trecea fără să le bage în seamă. Vroiam să mă întorc înapoi, Angela, îmi întorceam capul la orice zgomot, temându-mă să nu apară cineva și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]