2,098 matches
-
iarnă... *** Gelozia se și Învață... Ani de zile, recitind, intrând până la ultimul cârlionț al frazelor izbucnind nestăvilite de gramatici, descifrând imensele poeme În proză ale lui Proust, am Înțeles (și, vai!, am și practicat) cele mai delicate și cele mai infernale forme ale geloziei... Nu le-aș dori nimănui experiențele mele „pe viu“... Chit că sunt, după potolire, un veșnic izvor de literă fragedă, puternic izbită În pagina capricioasă... Înrămurată În fel și chip de crengi frunzoase, clipocitoare-n vântul șuierând purpuriu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
prevadă nivelele ridicate de religiozitate pe care zona le-a cunoscut în acești ultimi ani până la criza economică, modernizarea acestor societăți și rapida lor integrare în economia mondială? În 1989, dar și în anii următori, era imposibil de imaginat circulația infernală pe care o cunoaște Bucureștiul sau consumerismul pe care-l îmbrățișează românii. Cine putea să prevadă că pentru a vizita Sofia sau în București, buletinul de identitate este suficient și că controlul vamal va fi redus la o simplă formalitate
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
scrii, numai atunci, dar strict numai atunci trăiești... restul e o „documentare“, pe viu, desigur... un soi de tăvăleală de care, mai târziu, reușești, câteodată numai, să-ți amintești... fericiți cei ce reușesc... îi invidiez, caut să învăț de la ei... *** Infernala comedie, scrisă în 1978, s-a încadrat firesc în ceea ce aș putea numi de abia acum „proiectul“ meu, inconștient în mare măsură pe atunci, de a folosi toate cuvintele posibile ale limbii române... O întrebuințare a lor neforțată, cât mai
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2166_a_3491]
-
ce pot degenera în ură neîmpăcată și vrăjmășie. Dacă individul aflat în această stare este și victima unei înșelăciuni, atunci apare tendința de răzbunare care poate lua formele cele mai monstruoase, de la distrugere, incendiere, până la crime de o cruzime uneori infernală. Nu este mai puțin adevărat că există și o deviere patologică a psihicului uman când unii indivizi, ca urmare a frustrărilor, își imaginează că sunt persecutați, deposedați, furați sau oprimați, numai pentru plăcerea pe care o găsesc în răzbunare. Prin
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
francezi. Spectacolul a fost suficient de bizar, pentru că doi papi (locțiitori ai lui Dumnezeu pe pământ) se războiesc pentru un tron, călcând în picioare pilda lui Hristos care a fugit de regalitate și a cerut urmașilor săi să combată „plaga infernală a războiului”. Schisma papală a subminat considerabil autoritatea pontificală și în consecință unitatea bisericii. S-a ajuns în situația că papa nu mai avea autoritate a necesară, simțindu-se nevoia intervenției conciliilor ecumenice. Infailibilitatea, atât de necesară conducătorului bisericii lui
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
cuminte și atentă, așteptând să afle cum or să se înțeleagă până la urmă pianista și beatnikul din carte. A fost scrierea Submarinului iertat un experiment de constrângere la care v-ați supus reciproc? Cum a funcționat constrângerea: eliberator sau, dimpotrivă, infernal? Ruxandra Cesereanu: Nu știu dacă a fost un exercițiu de constrângere. A fost o bătălie pe viață și pe moarte pentru poezie. Fiecare, sigur, se luptă pentru poezia lui, dar, în același timp, îl interesa comuniunea cu celălalt, că altfel
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
inutilă la fiecare filtru, făcut, oricum, neprofesionist. Confiscarea sticlelor cu apă pe care le cumpărasem pentru a ne potoli setea, pe o căldură de 39 de grade. Cei de la Iris obligați să cânte la ora 18.00, pe o caniculă infernală, în fața miilor de scaune goale care ardeau. Aproape o oră și jumătate de întârziere la Rolling Stones. Și - ceea ce a pus capac la toate - numărul infim de tonete la care se vindeau băuturi răcoritoare și exact acea apă plată pe
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2172_a_3497]
-
război mondial, odată cu publicarea, în anul 1947, a romanului Amurg, care descrie declinul aristocrației japoneze și criza unei societăți trecute prin ororile războiului. Personajele sale găsesc adesea în sinucidere singura soluție salvatoare, singura posibilitate de a se sustrage unei vieți infernale. Ca și celelalte romane ale sale, Amurg oscilează între dramă și comedie, prezentând destrămarea fizică și morală, amurgul unei societăți: „Amurgul vieții. Amurgul artei. Amurgul omenirii. Ce degradare!“. Acest roman îi aduce lui Dazai denumirea de „estet al eșecului“. O
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2202_a_3527]
-
acum nu înțeleg răul și sunt în continuare atras să-l descriu, un fel de cunoaștere pe bâjbâite, de aproape, prin încercare, descriind urmele, rănile pe care el le lasă în viețile noastre. E ca și cum ai coborî într-un tărâm infernal și ai căuta să-i trasezi harta (poate e prea mult harta, mai potrivit ar fi câteva cărări...) pentru uzul celor care vin după tine. Dacă aș avea răspunsuri limpezi la întrebări atât de dificile cum sunt acestea despre caracterul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
a mea într-o împrejurare sau alta -, ceea ce ni se întâmplă este un lucru bun. Faptul că noi ne luptăm pentru un loc de parcare într-un spațiu atât de larg, dar ticsit de mașini, faptul că stăm la cozi infernale, cu cărucioarele pline cu mărfuri de care poate nici nu avem nevoie (căci, Dumnezeule, cât poți mânca și bea de Sărbători și Revelion, cât poți duce la acest capitol?), ne arată că am câștigat bani pe care acum vrem să
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]
-
să mă opresc se referă la greva S-Bahn-urilor, adică a trenurilor de circuit urban, vitale pentru editorii ce depind de orele fixe ale întâlnirilor stabilite. Vineri, pe 12, greva a produs un mic haos în Frankfurt, ducând la o aglomerație infernală în autobuze și tramvaie, decalând diverse întâlniri, obligându-i pe unii dintre editorii „cu program fix“ să și-l revizuiască drastic. Și nu mă refer numai la cei români, firește. Dacă mai amintesc și faptul că joi aceleași S-Bahn-uri s-
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
instituțiile statului, disprețul colectiv al politicienilor față de noi, de România, de orice idee de onestitate. Să văd în caltaboșii din frigiderul lui Remeș întreaga micime, atât de deplorabilă, a unor oameni roși și pe pereții interiori ai stomacului de o infernală lăcomie. Nu corupția celor două specimene politice m-a înnegurat. Nici un român n-ar merge cu naivitatea atât de departe încât să creadă că ceea ce a putut vedea pe TVR și apoi pe Internet ar fi vreo excepție. Cu adevărat
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2184_a_3509]
-
izbise simplitatea, posibilitatea aproape frivolă, așa, de-a futu-i mă-sa, de kiki, de... biliard... mă năucise iminența (precum a unui infarct psihic) de-a deveni GÎNDACUL, formidabil!... de a-l urma orbește pe Kafka, ușurel, pe nesimțite, în infernala-i și mortala, în final, aventură. I-am spus cuiva apropiat: tu nu simți nimic? Ce?, bolborosi el... Păi, nu observi că eu, Doamne, iartă-mă!... am un aspect suspect... că miros a chitină... că-mi clefăie mandibulele... că am
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2178_a_3503]
-
Teatro Comunale, distribuiți în Aida. El era un evreu rus, tobă de carte, așa cum numai rușii știu să învețe. În primul rând, era maniac cu microbii. Avea mereu o sticlă de spirt la el. Am repetat mult atunci, a fost infernal, pentru că se clătea tot timpul cu spirt, apoi flutura mâinile spre orchestră! Ei erau disperați! Nici nu cred că dădea paginile de la partitură, ci doar le răsucea din vârful unghiilor. Unul dintre violoniști a deschis, la un moment dat, o
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
te rog frumos, salvează un concert cu Hamlet la Musikverein!" "Luisa, nu mai știu partitura, sunt patru ani de când am cântat-o!" "Te rog, nu găsim pe nimeni, îți pregătim câte rochii vrei, îți trimit partitura, numai vino!" A fost infernal. Mă pune Dolfi în mașină, direcția Viena. Pe drum, arunc ochii ăatât cât vedeam) pe partitură. La început îmi mai aminteam câte ceva, apoi, Dumnezeu cu noi! Am ajuns direct la Musikverein, am tras pe mine o rochie superbă și i-
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
mama, care avea o ură pe cei care săreau aiurea în contra-timp și ziceau că dansează, ba mai și călcau fetele pe picioare.. Dormea toată lumea într-o liniște desăvârșită, când ,la un moment dat,ne-am trezit într-un zgomot infernal afară pe hol,cu țipete și vaete atât de femeie cât și de bărbat, cu lovituri în uși,parcă cineva încerca să introducă o cheie în broasca ușii noastre să o descuie. Am amorțit de spaimă.Fetele noastre au amuțit
Fapte şi evenimente ce nu trebuie uitate by Ioan Duduc () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1270_a_1902]
-
Sparta. Fruntea senină, aerul liniștit, conversația ușoară și voioasă, cât ar fi de frământat și cu gândul la altele; plin de bună voin ță, săritor, într-un gând cu tine, în timp ce chibzuiește cum să te strivească cu născocirile cele mai infernale, și, oricât de lung ar fi răstimpul dintre uneltirile lui și ur ma rea lor, nu îl stânjenește cu nimic să fie mereu aproape de tine, în bună înțelegere și conlucrare cu tine în orice pri vință, pe scurt în prefăcătoria
ANTOLOGIA PORTRETULUI De la Saint-Simon la Tocqueville by E.M. CIORAN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1321_a_2740]
-
toți elevii dormeam buștean. A fost ceva năucitor. Zgomotul zguduirilor, al crăpării pereților, al bucăților desprinse din plafon, prăbușirea unor scări dintre etaje, îmbulzeala evacuării (toate dormitoarele fiind la etaj ... la parter fiind sălile de clasă) au creat un haos infernal. Bine că nu au fost victime, doar câțiva răniți ușor. Am petrecut noaptea sub cerul liber, în jurul unor focuri. Deteriorarea serioasă a clădirii, amplificată și de unele replici ale cutremurului, au convins conducerea școlii și a ministerului să fim repartizați
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1460_a_2758]
-
Sfatul Popular hotărâse să instaleze în piețe și la intersecțiile de mare circulație difuzoare care făceau să se reverse, ziua întreagă, valuri asurzitoare de muzică populară. Am încercat, de altfel, să adunăm semnături pe o cerere, pentru a reduce zgomotul infernal al difuzorului, dar nimeni n-a vrut să semneze. Apoi, instalatorul a venit în apartament, ca să „verifice“ instalația telefonică. Ideea că aparatul era acum sub ascultare nici nu ne-a trecut prin cap. Tot așa cum, înainte de arestarea ce avea să
Sã nu plecãm toți odatã: amintiri din România anilor ’50 by Sanda Stolojan,Vlad Stolojan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1378_a_2706]
-
în octombrie), trece Loara și încearcă, pînă la Granville, un "vîrtej de galernă"8 pentru a se uni cu englezii. Vîrtejul se termină cu un dezastru la Savenay, la 23 decembrie. Și, în timpul iernii lui 1794, coloane mobile, așa-zise "infernale", devastează țara și seamănă moartea și ruina. Mai mult, numeroase provincii se revoltă împotriva jugului parizian. Totuși, insurecția "federalistă", va fi, și ea, zdrobită. Lyon devine "Comună eliberată", Bordeaux și girondinii săi sînt zdrobiți; la Toulon, Bonaparte este artizanul ocupării
Istoria Franței by Jean Carpentier, É. Carpentier, J.-M. Mayeur, A. TranoyJean Carpentier, François Lebrun, [Corola-publishinghouse/Science/965_a_2473]
-
adâncurilor, Trăiesc în altă lume decât voi.” Definitorie pentru cuprinderea spațiului interior al poeziei lui Nicolae Labiș este opoziția metaforică Înalturi - Adâncuri, stabilind o corespondență specială între décor și conceptele poetice. Dacă Lumea Adâncurilor este una a tenebrelor, adăpostind himerele infernale, loc unde poetul coboară „prin hrube trudnice”, spre a ajunge la „apa luminoasă, minunată” a sufletului neînceput, Lumea Înălțimilor aparține purităților veșnice. „Când se născuse poetul ochii-i văzuseră munții înalți Cerul înalt și frumos Veșnic îl cheamă de-atunci
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
ar zice Lucian Blaga, cosmotic, adică înzestrat cu tiparele apriorice a tot ce se creează frumos și mare în această lume. Geniul creator apare, după asemenea teorii, ca ființa cea mai iresponsabilă de pe pământ, iar ideea inspirației, izbucnind din subterana infernală, fie a iraționalului individual, fie a iraționalului colectiv, nu e departe de concepția delfică a oracolelor antice. Pythia cădea în extaz și proorocea în stranii bâlbâieli după ce se amețea aspirând îndelung gazele emanate din adâncul pământului printr-o spărtură de
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
nostru de armonie naturală sau de armonie spirituală. Ea are totdeauna un înțeles peiorativ, fiindcă e încarnarea cea mai desfigurată a unui rău fizic sau a unui rău moral. Aparițiile ei ne cutremură de groază ca niște erupții ale puterilor infernale, ce violentează natura omenească. Genialitatea și sfințenia n-au nimic a face cu monstruozitatea. Ele sunt apariții anormale prin faptul că sunt supranormale. Esența lor nu stă în vreun defect față de comunul vieții, ci într-un exces de puteri spirituale
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
și iadul sunt pentru Dante entități obiective dincolo de moarte, pentru Dostoievski ele încep încă din viața aceasta, ca stări subiective ale sufletului omenesc. Omul în viziunea romancierului rus crește în jos, cuprinzând în ființa lui torturată emisfera subterană a patimilor infernale sau în sus, cuprinzând emisfera supraterestră a extazului paradisiac. Demonicul din natura păcătoasă e întrupat cu deosebire în figura halucinantă a lui Ivan Karamazov sau a lui Nikolai Stavroghin din romanul Posedații. Seraficul e întrupat în Alioșa Karamazov și în
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]
-
Mântuitorului sub nume de împrumut. Dostoievski a vrut să imagineze viața unui sfânt modern. Și orice creștin știe că viața unui sfânt e o imitație a vieții lui Iisus. De aici paralelismul romanului cu Evanghelia. Pentru societatea vânzolită de patimi infernale, în care intră nobil și sărac, pur și umil încât e confundat mereu cu slugile, Prințul Mîșkin e un „idiot”. Această poreclă are două pricini: una, epilepsia de care a suferit; alta, natura fundamentală curată a omului acestuia. Esența sfințeniei
Nostalgia paradisului by Nichifor Crainic () [Corola-publishinghouse/Science/846_a_1785]