1,850 matches
-
căruia omenirea se simțise atât de abandonată încât a recurs la toate soiurile de practici ciudate și credințe bizare pentru a înlocui zeii. Nici un singur crez nu mai unea societatea romană târzie. În schimb, o nouă formă de iraționalism se insinua în viața zilnică și triumfa asupra oricărei forme de rațiune. În capodopera sa Grecii și Iraționalul, care a apărut în același an cu Memoriile, E. R. Dodds, pe atunci Profesor Regius de greacă la Universitatea Oxford, a demonstrat cât de
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
de asemenea vidul, acea distanță universală de la tot la tot..."). Urletul actorului de primă mărime se sparge, invariabil, de pereții indestructibili ai unui spațiu scenic impermeabil. Neputința lui de a-și face auzit lamento-ul, conștiința frigului pătrunzător ce se insinuează, cu o lentoare otrăvită, în ființa zăbrelită îi determină, la fel, invariabil, cititorului un frison simpatetic. În special pentru că poetul exploatează în primul rând acele trăiri ce tatonează, invariabil, experiența limitei ca ruptură de o alteritate infernală, dar și de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
pure. Cu noi este acela/ născut din însuși Hermes!/ Pe coapsa lui de aur/ e scrisă cifra triplă a Cheii absolute". Dar când "soarele mistic apune în cețuri", ca în sacramentala Instauratio noctis din Poemul de purpură..., cel care se insinuează în textele poetice nu poate fi decât celălalt Hermes, Psychopompos, perfectul călăuzitor în lumea lui Hades, așadar însoțitorul funerar (cf. Walter F. Otto, Zeii Greciei. Imaginea divinului în spiritualitatea greacă). Să nu uităm, totuși, un atribut esențial al alchimiei: ambiguitatea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și caftan și tui)/ stau la poarta iadului,/ de păcat și sânge grele...// Și-o omidă/ dă buluc prin manuscrise,/ ca o ftizică silfidă/ în tămâi de paraclise". Este evident, în aceste versuri, faptul că sursa neliniștii care i se insinuează, perfid, până îi cotropește ființa este chiar scindarea între angelic și demonic, după cum la fel de transparentă este speranța salvării prin scris: serafimul, unul dintre "atleții intermedierii" (Andrei Pleșu) între celest și teluric, deci între Dumnezeu și cópia lui infidelă, grea de
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
și a complexității sale și să pătrundem multiplicitatea eterogenă și uneori contradictorie a semnificațiilor cuprinse în cuvîntul Rațiune. Astfel, putem înțelege că raționalitatea se opune raționalizării, cu toate că ambele provin din aceeași sursă. Am văzut cum mitul și religia s-au insinuat ca niște paraziți, sfîrșind uneori prin a pune stăpînire pe rațiune chiar în clipa în care aceasta își închipuia că le nimicește. Putem admite așadar că rațiunea nu este doar o sursă de gîndire critică, ci și o sursă de
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
sa, care maschează un eurocentrism dominator, și potențialitatea sa veritabil universalizantă, care se deschide către toți indivizii și toate culturile și care demască și critică eurocentrismul. Procesul comportă fenomene de contaminare reciprocă între partenerii antagoniști: astfel, în Credință s-a insinuat multă raționalitate critică, firește în ciuda Rațiunii înseși, însă și în ciuda rațiunilor Credinței, iar în același timp o foarte mare Credință a pătruns în Rațiune și în Știință. Procesul ascunde de asemenea surprinzătoare răsturnări de situație, cînd, de pildă, excesul de
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
psihologice care instalează violența pe firul consumist al televiziunii sunt foarte bine cunoscute. Ele nu mai surprind pe nimeni: e de așteptat ca violența televizată (care, așa cum se întâmplă adesea, este încarnată de eroi simpatici) să sfârșească prin a se insinua în comportamentele tinerilor telespectatori care consumă în mod exagerat acest gen de programe. Însă, pe de altă parte, este la fel de logic ca directorii de canale să continue să propună aceste programe, dat fiind că lor li se datorează o bună
[Corola-publishinghouse/Science/1849_a_3174]
-
se constituie ca metonimie a persoanei (personajului), contribuind la configurarea și stabilizarea identității. Pe termen scurt, identitatea fizică este ușor recognoscibilă (cineva care intră, iese și reintră în aceeași sală în interval de o jumătate de oră); în schimb se insinuează dubii, ezitări cînd confruntăm o percepție recentă (recunoașterea agresorului dintr-o mulțime de suspecți) cu o amintire incertă, pentru că traumatizantă și îndepărtată (violul, agresiunea). De aceea se va recurge la mărcile materiale-indici ca urme irecuzabile ale prezenței anterioare în spațiul
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
românesc, a existat în ultimele decenii ale secolului al XIX-lea și primele decenii ale secolului al XX-lea o întreagă suită de monografii, extrem de bine documentate, care atacă zone specializate ale etnologiei, dar unde ideea de destin doar se insinuează, în mai mare ori mai mică măsură. Textul lui Ion Otescu, Credințele țăranului român despre cer și stele, este o ilustrare a felului în care românii configurează și interpretează spațiul celest. Sub aspect tematic, cartea pare comparabilă cu antologia sistematizată
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
vreme. Numeroasele detalii ale îmbrăcăminții eroului vizează și ele o schimbare dramatică a statutului social, o cădere în marginea societății, adaptarea la existența trudnică a unui hamal. Statura impozantă a personajului, ținuta lui sugerează însă o demnitate sobră, discretă care insinuează ideea unei origini elevate. Limbajul neologic (să degajeze, sacou, eroziune, amortizare) care ia treptat locul discursului în registrul colocvial citadin (petice, bocanci, gumilastic) suge rează de asemenea proveniența aristocratică a personajului. SUBIECTUL al IIlea (30 de puncte) Importanța alegerii unui
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de exprimare, mai ales în rândul adolescenților, care „asortează“ muzica cu starea lor de spirit, pentru că, de cele mai multe ori, muzica este abrevierea emoției pe care o simțim. La rândul ei, muzica influențează stările noastre sufletești. Astfel, sunetul unui flaut se insinuează durabil în inima ascultătorului, cel al unui saxofon dintrun blues „vorbește“ minții acestuia, în timp ce tonul, când tandru, când alert al viorilor poate stârni dorința de exprimare prin dans. În concluzie, este evident faptul că muzica este parte integrantă din viața
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
lungul timpului, precum corpul/mecanism-ceas, automatele, androidul sau robotul antropormorfizat, iar termenul cyborgizare completează suita noțiunilor diacronice de mecanizare, industrializare, sintetizare ori artificializare a umanului. Astfel, sintagma „omul Turing” (vezi Bolter, 1986Ă care, prin relaționarea dintre om și testul Turing, insinuează prezența automatelor inteligente nu poate fi înțeleasă, în întregimea importanței sale diacronice, fără raportarea imagistică a omului la orologiul mecanic, sugerată de pildă de medicul și filosoful Julien Offray de la Mettrie în Omul-mașină în 1747. Sau fără stabilirea legăturii pitagorice
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
calcului și a simbolului informatic este privită adesea ca un fenomen de impunere a „naturalului” în contextul dispariției „adevăratului” natural, automatul și automatizarea fiind devaluate. În viziunea acestui capitol însă, artificialul de tip cibernetic nu înlocuiește în întregime naturalul, precum insinuează critica de tip Virilio, ci îl completează în formă și/sau în funcție, estetic-formal și/sau pragmatic până la obținerea unei fuziuni funcționale. De asemenea, nu este un simulacru care conduce la dispariția naturalului sau a organicului, cum sugerează teoria critică
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
corporală și deși consideră impulsul ontologic al constituirii cyberentităților ca fiind generat din noțiunea platoniciană a Erosului, tehnofilosoful recunoaște materialitatea intrinsecă corpului uman în cyberspațiu sub forma contradicției fundamentale: întruparea este necesară în chiar mediul destrupării: Nici un artefact nu se insinuează astfel în sanctuarul intern al minții precum imaginile generate de computer. Și când imaginile devin entități virtuale și agenți virtuali, aflăm ceva foarte special despre spațiile generate de realitatea virtuală. Întotdeauna am fost în stare să ne cufundăm în lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
corpul uman, de la proiecte medicale (vezi mai jos Visible Human Projectă, reproductive și de sănătate, la igiena socială regulată de etica Internetului sau de diverse tehnologii transumane (vezi transumanismul în capitolul al treileaă. Modalitățile prin care practici ale puterii se insinuează și docilizează trupul și identitatea (postăumană nu trebuie ignorate în contextele demonstrate ale legăturii dintre cunoaștere/experiență și putere. Oportunitățile de autocontrol asupra propriului corp grație biocybertehnologiilor nu sunt lipsite de latura întunecată a autodisciplinării, a pseudolibertății de comportament și
[Corola-publishinghouse/Science/1913_a_3238]
-
de dezvoltare, blastocistul este eliberat din zona pellucida (zona ovocitului ce conține materialul alicoproteic) și devine strâns aderent de epiteliul uterin. După alte 24 de ore, celulele trofoblastice de deasupra polului embrionar al blastocistului încep să pătrundă și să se insinueze între celulele epiteliale ale mucoasei uterine. Celulele adiacente ale stromei uterine suferă procese de diferențiere, devenind celule metabolic active, secretorii, denumite celule deciduale. Glandele endometriale ale uterului se măresc, devin edemațiate și foarte bine vascularizate în zona implantării. Secreția celulelor
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
cea a alandelor endometriale include factori de creștere și metaboliți ce vor asiaura dezvoltarea embrionului (7, 17). Procesele ce au loc în a doua săptămână Ca urmare a proceselor prezentate, la începutul săptămânii a doua, blastocistul ajunae să fie parțial insinuat în stroma endometrială. Embrioblastul se împarte în două straturi: epiblastul (ectodermul primar) și hipoblastul (endodermul primar). în interiorul epiblastului se dezvoltă o cavitate denumită cavitatea amniotică, mărainită de un strat de celule, derivate tot din epiblast, ce formează membrana amniotică. Epiblastul
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
Lichidul sinovial are culoare țălbui, este vâscos (datorită conținutului în acid hialuronic), transparent. Membrana sinovială prezintă prelunairi: I. externe: - fundurile de sac ce se aăsesc sub tendoanele unor mușchi asiaurându-le alunecarea; - criptele sau foliculii sinoviali sunt elemente anatomice ce se insinuează între fibrele liaamentelor; II. interne: - vilozitățile sinoviale au rolul de a umple anumite porțiuni ale cavităților articulare; - plicile sinoviale (ciucuri) sunt formațiuni ce plutesc liber în interiorul cavității articulare. Conțin vase de sânae sau mase de țesut adipos. Liaamentele (liaamenta articularia
ANATOMIA APARATULUI LOCOMOTOR by PAULA DROSESCU () [Corola-publishinghouse/Science/91482_a_92848]
-
încât textul dobândește treptat un aer de farsă narativă, de parodiere a stilului romanului polițist. Semnificația politică rămâne însă, extinzându-și sugestiile, „internaționalizându-se”. Erotismul intens ocupă un loc important în prozele scurte din Natașa blues, dar o dimensiune nouă se insinuează în scrisul lui S., mizând pe confruntarea copilului precoce, atoateînțelegător, cu lumea celor maturi. Amintiri proprii par să răzbată ici-colo, prelungindu-se în povestirile din volumul Iulia. Viziunea mizantropică, cinic-dezabuzată uneori, a naratorului, se ciocnește de aceea ingenuă, neexperimentată și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289829_a_291158]
-
vorbind cu „Rosamund”, îl pomenește pe „tânărul prieten al lui Grielescu care fusese omorât într-o cabină din toaleta bărbaților”. „Tânărul prieten” era Ioan Petru Culianu, asasinat pe 21 mai 1991 în condiții similare celor descrise de „Chick”. Veninosul „Chick” insinuează însă prin juxtapunere că „Grielescu” nu ar fi fost străin de asasini. Sigur, în realitate a fost altfel: Culianu a fost ucis la peste cinci ani de la moartea lui Eliade, dar probabil nu fără legătură cu moștenirea Gărzii de Fier
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
romantici (Goethe, Schiller, Byron, Lamartine, V. Hugo), scriitori din literatura slavă, apropiată formației galițiene a lui A. (A. Mickiewicz, J. Krasicki, V. Jukovski), sau corespunzători perioadei vieneze - Aug. von Kotzebue, H. Zschokke. Rezultă o operă literară în care intertextualitatea se insinuează permanent, dar originalitatea scriitorului se impune; el captează teme, idei, șabloane literare și le topește formal, le „naționalizează”. Artizan trudnic al limbii române, pe care o mânuia cu dificultate, A. își proiecta singur instrumentarul poetic, lucrând, din 1813, la un
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285464_a_286793]
-
se sacrifică, apar într- o lumină din ce în ce mai crudă. Firește, apar și „bemolii” în dialogul dintre siguranțistul Papașa și torturatul Marin Iosif. Papașa pomenește cu respect de un anume Roman, comunist curajos și dăruit, care „n-a vorbit”, iar, în final, insinuează că ilegalistul Marin Iosif nu e doar plevușcă, ar putea fi și cel care l-a vândut pe Roman Siguranței. Deci un trădător, nu un ilegalist de nucleu dur. E prea puțin însă pentru a contrabalansa între barea care se
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912‑1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
etichetele lipite pe ele. Această tendință, născută din nevoie, este încă și mai accentuată de limbaj, deoarece cuvintele (exceptând numele proprii) desemnează genuri. Cuvântul, care nu desemnează decât funcția cea mai comună și aspectul cel mai banal al lucrului, se insinuează între el și noi, ascunzându-i formă de ochii noștri, dacă această formă nu s-a disimulat deja, în spatele nevoilor, care au creat cuvântul însuși. Acestea nu sunt doar obiecte exterioare, acestea sunt, de asemenea, propriile noastre stări de spirit
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
și o consecință nefastă. Elitele intelectuale au început să facă noi clasamente, ierarhizări pe o scară a antisemitismului, potrivit căreia cineva putea fi "mai mult", "mai puțin" sau "absolut deloc" vinovat. Un fel de nou "a supraveghea și a pedepsi" insinuat prin folosirea de fraze izolate, declarații trunchiate sau scoase din context, documente publicate la Paris sau la București. Trezirea conștiințelor, care nu se produsese în 1990, se asociază acum cu luptele intestine pentru putere. Presiunea extrem de puternică din anii 1998-1999
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]
-
București în toate marile centre urbane, apoi și în orașe mai mici, reprezentând principala formă de comunicare politică a Opoziției în acești ani. Exploatând pervers această caracteristică, purtătorul de cuvânt al guvernului FSN, Bogdan Balthazar, lansează formula "Arhanghelii străzii", care insinua filiația dintre mișcarea legionară și Alianța Civică. Până și ambasadorul SUA, Alan Green jr., cade în această capcană, prezentând în persoană organizatorilor congresului de constituire a AC, în decembrie 1990, o scrisoare a Departamentului de Stat care recomanda moderație și
by Catherine Durandin şi Zoe Petre [Corola-publishinghouse/Science/1044_a_2552]