4,420 matches
-
al heterodocșilor) și soții de Domni (Chiajna, teribila Doamnă a lui Mircea Ciobanul al țării Românești, Anca măritată cu Vlad înecatul și Ruxandra, căsătorită în cele din urmă cu Alexandru Lăpușneanu). Pe măsură ce deceniile se scurg, enclavele alogene (dorite, unele, cu insistență - căci dispuneau de toate elementele unei „hipergamii” -, precum arată eforturile lui Bogdan al III-lea de a obține - soli fuseseră marele logofăt Ioan Tăutu și vistiernicul Isac - mâna sorei regelui Poloniei) în seria matrimoniilor domnești sunt ceva mai rare (grecoaicele
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și lăcomie și alte necuviințe asemănătoare, căci era aspru și chinuitor rău, pe mulți a omorât cu multe și deosebite chinuri”76. Tot așa Alexandru Lăpușneanu, performer într-ale suprimării. Și la fel, în timpul lui Grigore I Ghica, când, la insistențele celor două „vase rele” - vornicul Stroe Leurdeanul și velvistiernicul Dumitrașcu Cantacuzino -, Voievodul a poruncit ca „staripostelnicul” Constantin Cantacuzino, întemeietorul ramurii Cantacuzinilor din țara Românească, să fie ucis, în 1663, la Mănăstirea Snagov (și așa a văduva Elinei [Elena, Ilinca], soția postelnicului
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
turcească— n.m.], cu sfetnicii săi, cu Moțoc vornicul, cu Veveriță postelnicul și cu Spancioc spătarul, au trecut în țara Leșască și s-au așezat la Liov, după ce au domnit 5 săptămâni”) se afla în Pocuția la începutul lui martie 1564. Insistențele turcilor (care îl voiau pe Tomșa la Stanbul) și apoi cele ale lui Lăpușneanu l-au convins pe regele Sigismund al II-lea August să poruncească arestarea lui Ștefan I Tomșa și confiscarea bunurilor (care n-au îmbogățit prea mult
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
repetițiile anaforice o ritmează obsedant, cadențându-i fluxul de litanie, toate calitățile care făcuseră și urmau să facă gloria perenă a marelui bărbat. „Recapitularea” aceasta - prin care Anonimul Cantacuzinilor se singularizează între cronicarii secolului al XVII-lea - esențializează, asociind repetiția, insistența și plasticitatea, secvențe evenimențiale existente în text care putea distila una sau alta dintre trăsăturile elogiate. La Stoica Ludescu (dacă el va fi fost acel Anonim) conceptele sunt globale (cum globală este și prima pe care o edifică), făcând de
Văduvele sau despre istorie la feminin by Dan Horia Mazilu () [Corola-publishinghouse/Science/2282_a_3607]
-
și alta „pasivistă”, dar în 1873, când statutele sunt aprobate oficial, ele se reconciliază pe planul acțiunii culturale. Dispunând, încă din 1871, de un local propriu, studenții români se adună la discuții și lecturi de „operate” (disertații). Din 1876, la insistențele repetate ale lui Lazăr Petrovici Petrinu, apare și o foaie manuscrisă, „Rosa cu ghimpi”. Foaia a fost scoasă fără întrerupere până în 1894, trecând prin mai multe modificări. Așezată sub deviza „Cultura va salva românimea”, gazeta ieșea de două ori pe
SOCIETATEA ACADEMICA „PETRU MAIOR”. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289744_a_291073]
-
de spânzurare, ca pedeapsă" În timpul congresului din Rupore, la granița cu India, l-am Îngrijit, la Wazirabad, pe guvernatorul provinciei - generalul Avitabile -, care, luxându-și glezna, solicitase asistența medicilor locali; dar aceștia, bărbieri și nepricepuți, i-au aplicat cu atâta insistență cataplasme și unguente iritante, Încât piciorul i s-a inflamat foarte tare, fiind la un pas de gangrenă. În urma tratamentului meu, pacientul a fost recuperat, iar piciorul său - vindecat. Ulterior, generalul suferi o contracție a mușchilor feței, care, din pricina nasului
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
interdum docta plus valet arte malum. Aveam presentimentul că operația nu-mi va reuși. Pacientul era deja Într-atât de slăbit și de surescitat, Încât nu doream sub nici o formă să mă ocup de cazul lui. Am cedat doar la insistențele ministrului, care-mi mărturisi că studentul, aflat În culmea deznădejdii, ar fi fost gata să-și pună capăt zilelor În cazul În care l-aș fi refuzat. Pentru a mă feri de reproșurile celor din jur, am redactat o declarație
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
reproșurile celor din jur, am redactat o declarație - semnată atât de bolnav, cât și de frații săi - prin care, În cazul unui eșec, eu unul nu mă făceam responsabil de rezultatul operației, căci mă angajasem În efectuarea ei doar la insistențele lor. Documentul a fost legalizat prin sigiliile emirului, ministrului și judecătorului. Am operat În prezența câtorva martori, printre care se aflau și câțiva hakimi, invitați să asiste tocmai În acest scop. Procedura de extracție a pietrei s-a desfășurat În
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
relații cu fakirii. Firește, oricine a Întâlnit În India cel puțin un fakir extraordinar - dar unde să-l găsești când Îți trebuie? Acei care demonstrează colindă din loc În loc, și nimeni nu le știe urma”. Nu numai În România, la insistențele ciudate ale tatălui său, dar tocmai din Kashmir, Înainte de plecare (scrisoarea e datată Calcutta, 10 aprilie 1930): „La sfârșitul lui mai voi pleca În Kashmir, la Srinagar, pentru vacanță. Poate găsesc acolo ceva, dacă anunțurile În ziare vor eșua”. 242
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
A, November 1861, f. 14 - scrisoare din Calcutta, October 16, 1861, către Ch.J. Canning, General Governor of India. Cel din urmă nu trebuie confundat cu George Canning, ministru de Externe al Angliei (1822-1827) și prim-ministru (1827). Succesiunea scrisorilor arată insistența lui Honigberger, dincolo de 1850, de a-și concretiza planurile În Kashmir, iar apelul la cei trei guvernatori generali arată, Încă o dată, amploarea activităților și planurilor autorului. 313. În original: Thibet. 314. Perioada În care Honigberger se află În Kashmir coincide
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
pe care le Întâmpină sau le pregătesc personajele care o populează. Privită cu ingenuitate (câteodată intolerabilă pentru un examen serios), puntea plurală dintre opera științifică și literatura fantastică pare puțin populată de coincidențe, ca și de contrasensuri. Dimpotrivă, privită cu insistență, ea debordează și de suprapuneri voite, chiar dacă parțial camuflate, și de interacții care parțial amenință sensul propriu și al științei, și al literaturii - deși Eliade a crezut totdeauna, și a mărturisit-o poate chiar prea abundent, că amândouă sunt doar
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
adăuga, În ciclul transmigrărilor, fructul unei ultime și esențiale fapte pozitive. Astfel, rezumând cât se poate rezuma, satș e climaxul acestei dependențe structurale și ultima tentativă de a respecta criteriile acestei inferiorități. Nu e complet hazardat să te gândești că insistența doamnei Zerlendi față de descifrarea destinului soțului este, În fond, perpetuarea acestei atitudini hinduse a inferiorității și pasivității femeii, pe care naratorul o construiește și În trăsăturile celorlalte două femei. Vom vedea Însă abia În final, conform acestei analize, ce Înseamnă
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
același: „Târziu, m-am Îndreptat spre capătul străzii, aproape Îndurerat de taina aceasta pe care nu o puteam În nici un chip pătrunde până la capăt” (107). Cine e Hans? Cine e acel francez? De ce Smaranda și servitoarea Îi menționează cu acea insistență? Sensul prevenirii e limpede: numai cineva avertizat putea descifra secretul lui Honigberger, pe care Zerlendi Îl dublează până la indistincție. Un dezechilibru strategic trebuie totuși avut În vedere: dacă Honigberger (În Întregime cel inventat) Îi Încredințează acelui J.E. un document excepțional
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
a unei colonii a celor treziți, pentru care timpul și amintirile abia sunt la Început. De câteva ori, cu o asiduitate ce trebuie recântărită prin precaritatea medicală a epocii, el urmărește expansiunea holerei În versiunile morbului asiatic cu o atare insistență, Încât pare că-i schițează harta. The long-dreaded guest, holera, e rătăcitorul doar cu puțin mai extins În Asia decât sunt În 1869, la Brașov, traseele medicului Honigberger. Traseul lui Honigberger În anii 1834-1836 coincide cu traseul celei de-a
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
și Îngroparea fachirului Haridastc "...și Îngroparea fachirului Haridas" Honigberger nu e mai puțin un observator extraordinar. Cel dintâi care Îi recunoaște diferitele calități Într-un portret convingător este Eugène Jacquet (vezi textele traduse În Addenda). Nu s-a sesizat Încă insistența particulară cu care se interesează de yoghini, atât de cei pe care i-a cunoscut direct, cât și de acel faimos (Într-un cerc prea restrâns până acum) Haridas, prototipul unor reverii europene În marginea miracolului, care au Însoțit discret
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
urma și gimnaziul. În 1857 își trece bacalaureatul și pleacă la Viena pentru a studia dreptul. Frecventează, în același timp, cursurile Facultății de Filosofie. În 1861 se întoarce în țară și este gata să accepte o funcție în guvern. La insistența fraților Alecu și Gheorghe Hurmuzachi, renunță la hotărârea sa și primește să îl suplinească la gimnaziul din Cernăuți pe fostul său profesor Aron Pumnul, care se îmbolnăvise. În 1862 se află între intelectualii care organizează Reuniunea română de leptură, devenită
SBIERA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289526_a_290855]
-
Sunt atacați Nicolae Titulescu, Constantin Stere, Victor Iamandi, Mihail Sadoveanu, Victor Eftimiu, E. Lovinescu, Tudor Arghezi, H. Bonciu, Al. Vaida-Voevod, precum și gazetele „Adevărul”, „Zorile”, „Dimineața”, „Cuvântul liber”, dar și periodice naționaliste sau partide de aceeași orientare. Printre „combatanți” revine cu insistență numele lui Ovidiu Papadima. Bolșevismului, marxismului, masoneriei, liberalismului burghez și spiritului democratic li se opune „naționalismul integral” de tip legionar, fascist, antisemit, elogiat în articole incendiare. În 1937 Nichifor Crainic semnează programul statului etnocratic, ce se dorește a fi o
SFARMA-PIATRA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289657_a_290986]
-
sufletul cititorului spiritul unei întregi societăți”, acum i se adresează cu formula „tovarășe”, îl denunță pentru complicitatea cu comuniștii, îl prezintă ca pe o „parodie ofensatoare” a celuilalt Sadoveanu, a operelor sale neperisabile. Însemnările despre Tudor Arghezi sunt nedrepte prin insistența asupra volumului de versuri 1907 și prin omiterea deceniului în care autorul Cuvintelor potrivite a fost scos din literatură. Există aici multe formulări dure, cinice, de rechizitoriu, dar și atitudini tendențioase, afirmații fără acoperire, multe date eronate, depărtarea de țară
SEICARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289605_a_290934]
-
analiza, în cadrul emisiunii „Cronica parlamentară”, dezbaterile din prima instituție legislativă postdecembristă. Director general adjunct al Televiziunii (1993-1996), membru în Consiliul de administrație al Societății Române de Radiodifuziune (1995-1999), pentru Ș. exercitarea vocației jurnalistice s-a dovedit mult mai fructuoasă decât insistența în etalarea cu orice preț a talentului literar. A fost distins în 1994 cu Premiul „Pamfil Șeicaru” pentru întreaga activitate în presă. Ș. a debutat în 1949 cu o povestire publicată în revista „Albina”, iar prima carte, antologia de articole
SINCAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289695_a_291024]
-
au fost sau sunt internate în spitalele de boli mintale. Din acest motiv, internarea într-un spital de psihiatrie întâmpină de cele mai multe ori o rezistență puternică din partea bolnavilor și adesea chiar o anumită reținere din partea familiei acestora. Se cere cu insistență, atât de către bolnav, cât și de către familia acestuia, renunțarea la internarea în spitalul de psihiatrie. Există în acest gest dorința de a se ocoli cu discreție o problemă penibilă din viața sau din biografia individului. Boala psihică, prin „imaginea sa
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
dizgrația”. Odiseea conservatoare a lui Boerescu s-a Încheiat la jumătatea anului 1883 (la scurt timp Înainte de moartea omului politic). Fostul ministru dezvolta o serie impresionantă de sofisme pentru a argumenta caracterul „conservator” al reformei electorale proiectate de guvernul Brătianu . Insistența asupra subtilităților textului boerescian este inutilă. Trebuie remarcat totuși faptul că, În pofida ralierii la un proiect care submina baza electorală a „dreptei”, politicianul insista, explicit și implicit asupra identității doctrinare conservatoare. Nu doar proiectul În sine era circumscris acesteia: respingerea
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
acel moment cu doctrina lui Rousseau, ale cărei aspecte privind sinuciderea și pedeapsa capitală aveau să fie analizate critic În teza sa de doctorat . Singurul indiciu (departe de a fi decisiv) pe care l-am identificat pentru etapa analizată este insistența cu care tânărul student se focaliza, În aceeași scrisoare, asupra descrierii mormântului filosofului, pe care Îl vizitase În primele zile ale șederii la Paris . Oricum, temele „civilizației corupătoare” și „bunului sălbatic” par a fi preluate fie de la Rousseau, fie de la
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
În lucrările ulterioare. Broșura Le firman turc pour la convocation des Divans Ad-hoc dans les Principautés du Danube, publicat În 1857, relua În mare temele din lucrarea citată anterior : considerațiile de politică externă, apelul la vechile „adunări extraordinare” ale Principatelor, insistența asupra rolului „stării a treia” și Îndeosebi al profesiunilor liberale. Însă diferențe destul de importante erau deja sesizabile. Evocarea lipsei de educație a țăranilor , presupunând implicit abandonarea revendicării votului universal, dar și acceptarea mitropoliților ca președinți de drept ai adunărilor consultative
IDENTITĂȚI DOCTRINARE ÎN PRIMA PARTE A DOMNIEI LUI CAROL I: CAZUL VASILE BOERESCU. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SIMION-ALEXANDRU GAVRIŞ () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1275]
-
având o duritate particulară și numeroase implicații. În ceea ce Îi privește pe români, ei nu au renunțat la Îndeplinirea obiectivelor lor naționale. Caută și găsesc, Însă, căi mai moderate, politico-diplomatice, În concordanță cu noua situație din Europa. Atitudinea demnă și insistența au devenit niște trăsături remarcabile ale diplomaților noștri, care lăsau să se Întrevadă și unele dintre scopurile ulterioare, mai importante: obținerea independenței și, În consecință, proclamarea regatului. De exemplu, consulul Green observa acest lucru Încă din 1869, când Vasile Boerescu
PROCLAMAREA REGATULUI ROMÂNIEI ÎN ACTELE DIPLOMATICE EXTERNE DIN ANII 1866-1881. In: Cultură, politică şi societate în timpul domniei lui Carol I : 130 de ani de la proclamarea Regatului României by SUZANA BODALE () [Corola-publishinghouse/Science/413_a_1248]
-
fără îndoială, mult mai docili. Nu se știe cu siguranță de când datează colaborarea lui Caragiale la oficiosul junimist, deși unele articole, povești și parodii nesemnate, din noiembrie-decembrie 1877, par să îi aparțină. Este însă cert că a devenit redactor, la insistențele lui Eminescu, din luna februarie a anului următor, când îi apare un articol despre spectacolele actorului italian Ernesto Rossi. El este prezent, începând cu articole politice (Liberalii și conservatorii, Ce este Centrul?, Frații radicali și d. Dim. Sturza ș.a.), la
TIMPUL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290177_a_291506]