2,113 matches
-
cu atât iuțește pasul. Aleargă aproape, urmat de germanul care gâfâie. Se oprește brusc, în ușa deschisă. — Ce-i? mai apucă să spună călărețul înainte să se lovească de el. Din spatele lui Rufus, cască și el intrigat ochii la personajul insolit, înveșmântat în togă cu bandă de purpură, care stă cu bra țele deschise între doi adversari. Am zis arme boante, cretinule! tocmai țipă isteric spre cel rămas în picioare, un găligan numai mușchi, gol de parcă abia ar fi ieșit din
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
dar fără urmă de emoție, îi îndepărtează mâna. Pe cât îi permite obscuritatea, caută să-i cerceteze chipul acoperit de șuvițe răvășite, căci părul a scăpat de sub plasa de mătase cu care se îmbrobodește în fiecare seară. O imagine cu totul insolită chiar și pentru el, pentru că în timpul zilei își înoadă părul la spate într-un coc, menținut cu bentițe și ace. Pieptul i se umflă sub povara unei dureri nerostite. Soția perfectă. Idealul matroanei romane. Severă cu ea însăși, înainte de a
Pax Romana. Stăpânii lumii by Mihaela Erika Petculescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1363_a_2885]
-
al oportunităților și au continuat. Alții, nu au putut trece peste sentimentul dezamăgirii și au renunțat. Însă, mereu apar scântei noi care vor să danseze pe scena scriiturii. Au luat atitudine în scris și au surprins prin profunzimea gândurilor, prin insolitul sentimentelor și prin fragilitatea minții. Vârsta le permite să se descătușeze din ființa care învelește sufletul și să strige tuturor Mă înclin în fața lor și le mulțumesc, deoarece în cuvintele adunate într-o poezie, proză sau dramaturgie am descoperit frumusețea
A doua oară unu by Daniela Pavel () [Corola-publishinghouse/Journalistic/91792_a_92916]
-
în acea agonie ciudată, nimic nu putea fi controlat, ura și bucuria semenilor noștri părând la fel de periculoase. Aceste trăiri neobișnuite mi se păreau vitale și pentru faptul că trebuiau să-și ocupe locul potrivit într-un roman, căci neprevăzutul, noul, insolitul puteau oricând să-și arate fața cea mai interesantă. Iar un asemenea moment de complicată schimbare în care totul era nou îți solicita memoria și spiritul de observație la maximum fiindcă era în joc nu numai destinul tău ca scriitor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2257_a_3582]
-
cu două săptămâni. Amintirile despre copilăria de ieri sunt nefondate științific, nestatistice și cât se poate de subiective. Ruxandra Cesereanu și Andrei Codrescu - aventură literară la bordul Submarinului iertat Luiza Vasiliu La Editura „Brumar“ din Timișoara a apărut cel mai insolit volum de poezie de anul acesta: Submarinul iertat, scris în dialog transoceanic și delirant de către Ruxandra Cesereanu și Andrei Codrescu. Poemul e bine adăpostit într-o ediție de lux, apărută în tiraj de 150 de exemplare, cu ilustrații color de
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
a acestor organe, fapte asupra cărora nu-mi propun să fac referiri, iar cazul a fost preluat de către Direcția a VI-a prin extinderea cercetărilor și pentru infracțiunea de propagandă. Încă de la început, m-a frapat un aspect cu totul insolit pentru mine: mi s-a comunicat că de acest caz se vor ocupa și, deci, vor avea cunoștință, exclusiv generalul-locotenent Gheorghe Vasile, șeful de atunci al fostei Direcții a IV-a - Contrainformații Militare, colonelul T., șef serviciu în cadrul aceleași unități
ANCHETE ALE SECURIT??II by GHEORGHE COTOMAN () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84041_a_85366]
-
casa acoperită cu stuf! Acru, mă mirasem: cum se făcea că el, În primul rând, francez; În al doilea, arhitect - și Încă italian! - se extazia dinaintea unei biete case de lut, acoperită cu stuf? Din politețe? Din aplecare spre exotic, insolit? - dar ducă-se pe malul Loarei lor, la troglodiții galo-romani contemporani! Da de unde!, răspunsese el râzând, din contra fusese frapat de echilibrul construcției, de compatibilitatea materialelor... Care material? Stuful se vedea - dar lutul cochileților? : era acoperit cu muruială, cu văruială
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1924_a_3249]
-
a lui Gery și tovarășa nedespărțită, prietena lui Vasili. Numai îmbrăcămintea cenușie și sărăcăcioasă putea aminti că era copilul unei deținute, ea însăși în detenție. Dar ea sfida cu forța tinereții chiar și acest handicap, era mândră, semeață, temerară. Apariția insolită a tinereții și frumuseții în toată splendoarea ei în lumea în care degradarea, înjosirea, chinuirea omului erau la ordinea zilei păru să îi fi blocat pe cei doi ofițeri. Tânărul ofițer și-a căutat cu grijă cuvintele și și-a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1476_a_2774]
-
moderne, alegorii, fabule, inserții parodice și fulgerări metaforice, totul sub un regim de ironie acută, de zeflemea cu subsol grav, într-o scriitură narativă, cu subtilități semantice și fonetice, cu desfășurări hiperlogice / / în fine cu umor insinuant "ala Mitică", ilustrând insolitul formulei". Laurențiu Ulici "Sexagenarul băcăuan adună în această carte-tezaur (Calistrat Costin, Și totuși... nu se mișcă!, prefață de Ioan Prăjișteanu, Bacău, editura Melior, 2002) pagini ale celor peste trei decenii de bucurii estetice, polemice, parodice (auto)ironice. Spiritul, prin excelentă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
chiar peste așteptări. Îndemânarea mea e mare, o spun serios, ca și inventivitatea și stăruința de a găsi soluții. Creierul îmi cere imperios să afle lucruri noi, să experimenteze. Trăiesc problematic, liniștea mă obosește, dorm puțin, în insomnii explorez teritorii insolite. Evadez în domenii extraliterare de teama anchilozării și asta îmi mănâncă din timp ca și cum el n-ar fi finit pentru cei vii. Știu, o să-mi pară rău după timpul pierdut, dar îmi respect cadența. Nu suport reumatismul formelor fixe, migrez
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Existența poeziei (1986); De la Mihai Eminescu la Nicolae Labiș (1989); Peisaj critic, I, II, III (1993, 1997, 1999);E. Lovinescu între continuatori și uzurpatori (1997); Cum am devenit stalinist (1997); A doua viață (1997); Imposibila neutralitate (1997); Dialoguri crude și insolite (1999); Amurgul idolilor (1999); Poezie română contemporană, I, II, (2000); Amintiri din epoca de platină (2000); În răspăr (2001); Repere critice (2001); În jurul libertății (2003); În pădurea de metafore (2003); Post-texte (2003); Jocul literaturii și al sorții (2004); Vorbind, în
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
de poeme Țara mea, viața mea, dragostea mea (despre modesta mea ratare personală): "N-am să mai public cărți de poezie". La fel, mărturisește că de trei ani n-a mai scris un vers. Citindu-l, constatăm un poet original, insolit, captivant, ironic atât cât e nevoie, cu un stil direct, exploziv și vizionar. Lucian Vasilescu, tot construind portrete în timp și spațiu, de fapt, cu religiozitatea unui iconar, își narează autoportretul: un amplu poem, "cel mai frumos poem care-ar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
Popescu, un remarcabil poet, spunea următoarele: "Personajul care "vorbește" poemele lui Lucian Vasilescu este un Golan trist. O așa-zisă "frondă" a imaginarului său are acoperire în valuta forte a angoasei". Fă-i, te rog, un portret din cuvinte autorului insolitului volum "Arta Popescu". L.V.: Cristi Popescu s-a prăpădit în 1995, cu doar câteva luni înainte de a-mi apărea și mie volumul de debut. "Arta Popescu" este, cred, un prag pe care Cristi a izbutit să-l treacă, un prag
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1572_a_2870]
-
cînd tatăl meu m-a dus pentru prima dată să vizitez Cimitirul Cărților Uitate.” Ați citit, bănuiesc, primul său mare succes, Umbra vîntului. Cum să nu-l înșface această primă frază pe cititor, cînd conține promisiunea unei călătorii atît de insolite. Veniți cu mine să descoperiți un loc magic, „Cimitirul Cărților Uitate”, spune de fapt autorul... în ce vă privește, însă, după cîte îmi dau seama pînă acum, vă trebuie o frază cu un anume potențial metafizic de tip maioneză. îmi
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
din mașină, mi-am luat rămas bun de la prietenul meu (a doua zi urma să ia avionul spre montrăal) tot pe fondul sonor al acceselor de tuse interminabile ale șoferului. Ceea ce pentru moment mi s-a părut destul de comic și insolit a devenit însă un motiv de îngrijorare întrucît, urcînd în apartament, mi-am spus : „ce-o fi avut individul ăla în coșul pieptului ? ce tip de bacterie ? și dacă ne-a transmis și nouă germenele lui infecțios ?”. Cu aceste gînduri
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
de originalitate reprezentată de oscar Wilde, Franz Kafka, maurice Ponce, Haruki murakami, Bohumil Hrabal și Dino Buzzati. Felicitări. ai optat pentru o familie de scriitori care au mult spirit și umor, care amestecă fantasticul cu oniricul, gustul pentru absurd și insolit cu o imensă capacitatea de observare a realității în profunzime. trecem acum la faza propriu-zisă de redactare. Dorești ca povestea să fie scrisă la persoana a treia, la persoana întîi, pe mai multe voci, sau după principiul unor alternanțe aleatorii
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
Information făcu deplasarea la Bîrlad, împreună cu un cameraman, pentru a scormoni puțin în trecutul acestui om, unde de altfel nu găsi nimic. Probabil că această sinucidere pe motive literare ar fi rămas la nivelul faptului divers, cel mult al știrilor insolite, dacă trei zile mai tîrziu n-ar fi intervenit un al doilea gest disperat de acest tip, de data aceasta chiar la București și chiar la sediul Uniunea scriitorilor. Un poet de 35 de ani (din decență morală evit să
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
reciproc de tandrețe... În acel început de octombrie, însă, Bernard nu se aștepta ca tot acest ritual să fie bulversat cu violență de o întîmplare mai mult decît bizară. 41 de ani de stabilitate fură măturați brusc de o situație insolită și, de-a dreptul imposibilă. Bernard urcă în ritmul său, ca de obicei, fără grabă, scara interioară care ducea la camera lui mansardată. tot ca de obicei, ajuns în fața ușii, își depuse la picioare cele două valize (cea conținînd-o pe
Negustorul de începuturi de roman by Matei Vişniec () [Corola-publishinghouse/Imaginative/605_a_1341]
-
În acest recueil, Îl rog pe cititor să-mi Îngăduie a mă felicita pentru faptul că, În fine, În pestrițul Musée Grevin al belleliterelor criminologice, Își face apariția un erou argentinian, În decoruri Întru totul argentiniene. Nu e plăcere mai insolită decât să savurezi, Între două rotocoale de fum Înmiresmat și alături de un irefrenabil coniac din vremea Primului Imperiu, un roman polițist care nu se supune fioroaselor precepte ale pieței anglo-saxone, străine, și pe care nu șovăi să-l alătur celor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
celulă Îmboldit doar de simpla plăcere, nespus de lăudabilă, de altfel, de a-și prezenta omagiile. Intuiția mea, de multă vreme proverbială, Îmi șoptește că actul de prezență al doctorului T’ung nu-i lipsit de o oarecare legătură cu insolita omucidere din strada Deán Funes. Ha, ha, ha! Punct ochit, punct lovit! Dar nici că mă culc pe lauri; pornesc și a doua ofensivă, căreia Încă de pe acum Îi profețesc izbânzi la fel de mari ca ale primeia. Pun pariu că doctorul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Parcurile lăsate de izbeliște cu opera omonimă a lui Julio Herrera y Reissig și a ajuns la concluzia că Paladión ar fi comis - risum teneatis - un plagiat. Lungi extrase din ambele opere, publicate În coloane paralele, justificau, În opinia sa, insolita acuzație. Dar ea a căzut În gol; nici cititorii nu au luat-o În seamă, nici Paladión nu a catadicsit să răspundă. Pamfletarul, de al cărui nume nu vreau să Îmi aduc aminte, și-a Înțeles greșeala pe loc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ițeau de sub leșinata trivialitate. Le menționez acum: Strânși prietenii la colț de stradă Seara manșetă ni se duce. P. Feijoo (Canal?) avea să remarce peste ani (Tratat despre Epitetul din Cuenca del Plata, 1941) cuvântul manșetă, pe care Îl consideră insolit, fără să bage de seamă că el figurează În ediții autentificate ale Dicționarului Academiei Regale. Îl numește curajos, fericit, Înnoitor și propune ipoteza - horresco referens - că ar fi vorba de un adjectiv. Iată, drept exemplu, alt uriaș paravan: Buze de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ale unui Vilaseco deja matur, cel din Caleidoscop, care s-a manifestat În revista Proa, deasupra vestitei viniete a lui Longobardi. Dar lucrurile nu se opresc aici; după mulți ani, el avea să producă cu intenție satira Viperine, a cărei insolită duritate de limbaj a Îndepărtat de el - pentru totdeauna! - un procentaj corespunzător de Învechiți demodați. Evita căpităneasă datează din 1947 și a fost lansată cu surle și trâmbițe În Plaza de Mayo. Doar câteva ore mai târziu, Vilaseco devine subdirector
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
să-și servească epoca, În pofida tramvaielor. Acest citat m-a delectat ca atunci când Îți umpli gura cu zahăr tos, dar mi-a picat bine și am izbutit să șterpelesc și alt concept care apare pe aceeași pagină: Distrugerea, apărarea atitudinilor insolite sau conjugarea eșecului sunt elemente al căror aport este pozitiv. Pentru tânărul Ortega - un bărbat dat dracului! - starea mea sufletească nu a fost o surpriză. Îmi surâdea uman și binevoitor, de parcă ar fi fost domnul tata. Binefăcătorul meu știa la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
ale vandalei invazii napoleoniene, generalul Hugo a intrat În conacul lui Labata, unde contele cu porcelă omonimă l-a primit cu cea mai mare ospitalitate, pentru a-i da acelui gabacho o lecție de politețe de pe vremuri. Abia a ajuns insolitul caz la urechile lui Zúñiga, că ăla a și aflat cum să se alăture ghinionistului străin. Care n-avea să-i fie mirarea când l-a văzut pe gigant Încercând să-i sărute inelul și strigând, În timp ce dansa o jota
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]