2,106 matches
-
fel, jocul lui Dan C. Mihăilescu. E simplu de bănuit că histrionul șarmant, blindat cu replici și istorii savuroase preia frâiele jocului, dictând, din mers, ritmul și direcția. Daniel Cristea- Enache se dovedește, încă odată, un bun partener în această insolită combinație: are suficient umor încât să-și lase "oponentul" să se desfășoare, nu ocolește punctele potențial nevralgice, din contră, le atacă frontal, prevenind viitoare anchilozări în ezitări politicoase, nu își uită rolul, dar nu rămâne monosilabic în fața răspunsurilor-fluviu ale neobositului
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
senzorială susținută în primul rând de maladivul sexual. Obsesia morții, ca topos predominant în ambele romane, apare în Bagaj... ca reprezentare directă a cruzimii și a violenței, aducând cu sine un infern organic coagulat din esențele tari ale unor personaje insolite, apropiat de bolgiile estetizate ale Crailor de Curtea Veche. Memoria copilăriei și a adolescenței este strâns legată de prezența unor personaje teribile, ale căror gesturi șocante îi imprimă lui Ramses o viziune atroce asupra vieții. Această viziune rămâne permanent activă
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
română, ca în majoritatea culturilor din spațiul european, există scriitori pentru care întâlnirea dintre insurecția avangardistă și cărțile pentru copii a fost posibilă. Fără a instaura un gen aparte, Eugène Ionesco și Gellu Naum au scris câteva cărți în spiritul insolitei întâlniri, iar Tudor Arghezi și Ana Blandiana au extins suprafața de contact între literatura română "majoră" și cea pentru copii. Păpușa, madonă de ceară Lumea în miniatură e prezentă în multe dintre textele lui Ionesco, inclusiv în piesele de teatru
Cărțile insomniei by Gabriela Glăvan () [Corola-publishinghouse/Science/84939_a_85724]
-
ergativitate? Problema pe care o ridică această întrebare privește (a) existența unei relații directe între ergativitate și tipul cognitiv uman și (b) existența unei motivații cognitive universale pentru tiparul ergativ. (a) "Visitez les mers du Sud et plongez-vous dans l'insolite avec la construction ergative", scrie Tchekhoff (1978: 11), caracterizând construcția ergativă, necunoscută limbilor moderne occidentale, ca fiind ciudată, exotică, marginală. Participantul cel mai important la acțiune ar fi pacientul, care întreține cu verbul o relație mai intimă decât agentul, participantul
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
chimic, lingvistic, precum și în utilizările metaforice: Serul de control/Hematiile aglutinează Petele roșii de pe Jupiter/ Particulele/Sensurile cuvintelor/ Conflictele umane se aglutinează. Cele patru verbe care denotă configurația spațială (ancora, înțepeni) și mișcarea direcționată (coborî, urca) reprezintă o subclasă destul de insolită între verbele cu alternanță cauzativă și cu variație reflexiv/nonreflexiv, agentivitatea/tipul de cauză fiind neimportante în acest caz. Toate presupun prezența (implicită a) unui Locativ, criteriul încadrării lor în clasa inacuzativelor fiind localizarea/specificarea direcției. În privința diferenței dintre cele
[Corola-publishinghouse/Science/84999_a_85785]
-
pe care Eminescu o "demonstrează" (!) prin uciderea lui Cezar, pentru ca autorul să ajungă la aceasta frumoasă și generoasă concluzie: "Fuziunea spațio-timpului din viziunea științifică a lui Einstein este înfăptuită la nivelul stilului de către românul Mihai Eminescu". Dar dacă despre această insolită "paralelă" s-a mai vorbit, comparatismul de echivalare al lui Theodor Codreanu aduce numeroase alte argumente în sprijinul contribuțiilor științifice ale marelui poet; astfel, Eminescu "discută în manuscrise de moartea termică a universului înaintea contemporanilor noștri", limbajul poetic din Luceafărul
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
ei, a lumii obișnuite, prin impunerea a ceea ce, pentru oameni, dincolo de inerentele lor scăderi, constituie nefirescul. Este, prin urmare, un întreg desfășurat pe două dimensiuni încât dobândește o aură legendară -, la existența cărora au acces doar câteva personaje cu preocupări insolite, excentrice, dintre care, pe primul plan, se situează Dimitrie Cristea și, până la un punct, inițiatorul lui, învățătorul Rebega (un tânăr la început de drum și un senior în iminența pensionării) fascinați, până la identificare, de o lume peste care stăpânește, discreționar
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
în plan ideologic bine articulat, un fel de mise en abîme, cu permanentă încărcătură polemică. Așa se întâmplă și cu Eseu despre Cezar Ivănescu (Ed. Macarie, Târgoviște, 1998), despre care aș putea spune rimând, à la Cornel Regman: Un poet insolit și criticul său iscusit. După obicei, criticul dezvoltă un cadru teoretic, ca fond problematic, aparent divagant, dar absolut necesar pentru demonstrație. Acest fapt se produce în prima parte a capitolului Cezar Ivănescu și "teroarea istoriei". În cronica de față mă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de formă, frumuseți vii cele cu proporție de mișcări". Tocmai aceasta deschidere impresionantă a geniului spre cele mai diverse probleme nu filosofice neapărat, ci și științifice, economice, juridice etc. a permis cunoscătorilor din domeniile menționate să recurgă la apropieri adesea insolite, care au stârnit pe nedrept ironiile celor dispuși să vadă în Eminescu un poet depășit. Dar chiar atunci când se înscriu în sfera largă a literaturii, unele asocieri surprind prin noutatea lor absolută. De exemplu: prin ce s-ar putea apropia
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
aveau încă viziuni". Ideea în esența ei fusese însă anticipată de poetul român în scrisoarea către Iacob Negruzzi, care însoțea textul intitulat Epigonii. "Predecesorii noștri nota Eminescu credeau în ceea ce scriau, cum Shakespeare credea în fantasmele sale". Tocmai aceste apropieri insolite, revelatoare pentru unii, prilej de ironie și sarcasm pentru alții, îl obligă pe Theodor Codreanu să atingă în Controverse eminesciene unele chestiuni considerate rezolvate, dar care în realitate nu impun nici pe departe concluzii definitive. Complexitatea imaginarului la Eminescu, semnificația
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
un nucleu de interpretări inedite, cu totul originale, ale poeziei bacoviene. Capitolul IV al cărții, Negativul stilistic, debutează cu secțiunea tematică Poezie și Absolut, cu o "intuiție esențială asupra întregului fenomen poetic românesc: "Complexul Bacovia" e una dintre cele mai insolite manifestări ale crizei spiritului european modern. El s-a ivit pe fundalul vieții insignifiante a târgului românesc de provincie, dar și al loviturilor primite de creștinism dinspre filosofie, știință și artă, vinovăția fiind împărțită deopotrivă și de teologia apuseană (îndeobște
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de inflația impresionismului critic și foiletonistic..." (p. 97), regretele asociindu-se și cu un abia mascat reproș generalizat. Pentru a afla care este sensul lumii bacoviene, raporturile acestuia cu marele Univers, eseistul se străduiește să identifice arhetipurile care configurează un insolit model al Ființei. În concepția sa, complexul Bacovia, descoperit, validat și confirmat atât în studiul vieții, cât și al operei, din perspectiva unei explicite "poetici a oglinzii", corespunde pe deplin unei profunde crize a omului european ce s-a văzut
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
apariția existențialismului ca atare. Theodor Codreanu esențializează în câteva cuvinte grele și profunde întregul său demers critic: "Bacovia nu suferea de o boală a existenței, ci de una a ființei. Și el o resimțea, desigur, ca venind din propria lui insolită experiență de viață, pe care am numit-o "Complexul Bacovia". Mai departe, criticul schițează esența "complexului" suferit la vârsta de 16-18 ani: "Sfidarea Erosului și închinarea în fața lui Thanatos, la o vârsta când nu se face așa ceva. Primul care a
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
Lamparia crede că gloria e moartea geniului și viața mediocrității. Just, nu anormalitatea este rădăcina geniului, ci mai degrabă sănătatea perfectă. "Secretul geniului: dragostea". Și nu numai atât. Goethe spunea că "geniul e o lungă răbdare". Și, tot în vorbire insolită, Lamparia postulează: "Geniile sunt forțe ale naturii în ipostaza de antinatură". Scopul marilor artiști ar fi nu arta, ci omul, și neapărat aceștia trebuie să aibă stil. Stilul creează, rațiunea imită, decide Lamparia, o răsturnare a paradoxului lui Wilde, potrivit
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1561_a_2859]
-
de prințesă [...]. Periculos de lucidă, ambițioasă în a crea o nouă mitologie pe ruinele împăienjenite de dezinteres și uitare ale mitologiilor românești, poezia Danielei Rusu delimitează un spațiu liric viguros și care se adresează sufletului cititorului contemporan cu doza de insolit specifică doar mesajelor din viitor care ar putea răzbate înspre noi [așezând cu discursul ei] o pecete pe hrisovul unei generații superbe” (p. 9). În același an fast pentru ea, Daniela Rusu devine laureată a Concursului Național de Poezie „Nicolae
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
Maerean, care debutează cu un profil distinct în „Muguri” (IV, 4, 1997, p. 26), tipărește în regie proprie volumul Întâia trădare (2000), reunind versuri și proză. În peisajul provincial din perioada 1992-2002, revista școlară „Muguri” rămâne, din păcate, o tipăritură insolită, circulând, prin tirajul său mic (300 de exemplare), într-un cerc restrâns. În mediile elevate din Suceava, Iași, București, München, Augsburg și Tübingen, „Mugurii” rădăuțeni se bucură, însă, cu fiecare număr, de o primire elogioasă, situându-se într-o tradiție
PESTE VREMI…ISTORIA UNEI GENERATII – PROMOTIA 1952 – by Vasile I. Schipor () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91807_a_93275]
-
mai ales insistența pe ideea de patrie și, în consecință, marșarea pe patriotism. Însă patriotismul propovăduit de cărțile școlare este de esență nu atât naționalistă, cât religioasă. M.-L. Murgescu (1999) sintetizează mariajul dintre doctrina patriotismului și morala religioasă prin insolita noțiune de "civism creștin" (p. 52). Religia primează în fața națiunii, chiar dacă cea din urmă nu este complet absentă din mesajul propagat prin mijlocirea manualelor de istorie. Înainte de orice, educația publică derulată în statele danubiene modelează supusul religios, loial mai întâi
Memoria națională românească. Facerea și prefacerile discursive ale trecutului național by Mihai Stelian Rusu () [Corola-publishinghouse/Science/84968_a_85753]
-
își făcuse relații în lumea literară, unde se angajează ca servitor la liceul cu internat « Principele Carol » din București, fiind recomandat de către Constantin Banu, directorul revistei « Flacăra ». Acolo, după cum ne relatează Traian Nicola se petrece un fapt cu totul insolit și pe deplin benefic pentru George Talaz. Criticul și istoricul literar Mihail Dragomirescu, fiind și profesor la liceul respectiv, află despre servitorul liceului că scrie versuri și îi oferă întregul său sprijin. Mihai Dragumirescu îl găzduiește în casa sa și
Amprentele unor timpuri by ?tefan Boboc ? Punge?teanu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/84040_a_85365]
-
face cu unul din inevitabilele efecte colaterale ale lecturii: orice cititor își face - și are dreptul să-și facă - o imagine personală despre textul pe care îl citește. Cu atât mai mult, orice hermeneut poate „desco peri“ unghiuri de atac insolite, poate risca ingenioase tatonări printre rânduri. Cu condiția să nu creeze, prin efortul său inovator, un alt text și un alt autor. Adică să nu pretindă a fi mai deștept, mai talentat, mai profund decât însuși obiectul stră da niilor
Despre frumuseţea uitată a vieţii by Andrei Pleşu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/578_a_1239]
-
paralizează victimele provocîndu-le crampe sau legîndu-le fedeleș cu intestine. Nu trebuie deci să ne mirăm dacă incestul, care este o paralizare a relațiilor matrimoniale, apare în miturile noastre, căci, la fel ca în cazul ecoului, este vorba tot despre prezența insolită a identității acolo unde ne așteptam să găsim alteritate. O versiune a mitului lui Narcis afirmă că acesta se îndrăgostise de sora sa geamănă. Ea a murit, iar Narcis, disperat, încerca să-i revadă imaginea contem plîndu-și propria reflecție în
Toţi sîntem niște canibali by Claude Lévi‑Strauss () [Corola-publishinghouse/Memoirs/613_a_1373]
-
roșul În trandafiriu și, in extremis, chiar În alb... Dar orice neutralizare, aneantizare a unui factor - roșul de pildă - Înseamnă un câștig În alt plan: transcendentul câștigă de aici suflet... „Sâmbătă cu prieteni“, 2 martie 2002, ora 16,27 15. Insolit De când, nu de multă vreme, Radio Moldova s’a „Înhămat“ la a răspunde, În fiece dimineață, la cele mai diverse Întrebări ale ascultătorilor, iată c’am căpătat și eu „sămânță de vorbă“: s’a găsit cineva interesat de efectul de
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
vampir“. Dar, trecută prin conducte, rezervoare și robinete, apa „uită“ această regulă pur și simplu ecologică. Avem nevoie deci, noi citadinii, de o compensare. Pe care o putem obține În multe feluri, dar nu-l abordez decât pe cel mai insolit, dar și mai ușor de folosit de oricine are nevoie de o compensare energetică căci decompensarea stă la originea mai tuturor afecțiunilor: piramida. Vine, firesc, Întrebarea: Piramida e ceva cât se poate de simplu. E de crezut că și efectul
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
gândul: presa minte, adaptându-se la mediu Întru supraviețuire. Și iarăși o scuză: ce-ați face dacă mâine nu va apare cutare cotidian, chiar În așteptarea cărții de la anul? Cotidianul se colorează, Întru supraviețuire, În paleta „mediului“. Unul receptiv la insolit, spectacular, ... Într’un cuvânt, altfel decât cenușiul existenței de zi cu zi. Orice astfel de eveniment - crimă, viol, furt etc. - ajunge titrat cu „albine“ pe prima pagină, chiar dacă el nu afectează decât 1% din viața comunității momentului. Iar cutare inițiativă
Gânduri în undă by Cristinel Zănoagă () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1186_a_2365]
-
prin istoria imperiului roman ("generalii romani promovau soldații pe baza dimensiunii penisului"), ajunge în Evul Mediu ("Dumnezeu a dat diavolului o putere de vrăjire mai mare asupra penisului decât asupra oricărui alt organ uman" credea Toma d'Aquino), reproduce o insolită cugetare a lui da Vinci ("Bărbatul căruia îi e rușine să-și arate penisul sau să-l numească, se înșală. În loc să se zorească a-l ascunde, s-ar cuveni să-l arate cu mândrie") spre a poposi îndelung întru lămurirea
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]
-
vicepreședintele Irakului, Yaha Yassin, îi propune lui George W. Bush să se dueleze cu ce arme va alege americanul, sub privegherea arbitrului Kofi Annan. Nici președintele Americii, nici Secretarul general ONU n-au găsit răgazul necesar pentru a da curs insolitei invitații. Și nici umorul ca să propună arme... nucleare... Recorduri: în Rusia, contele Fiodor Tolstoi a ucis, în duel, 11 ofițeri, iar în Japonia s-au operat 20 de arestări pentru duel în... 2005! De cele mai multe ori, pricina a fost aceeași
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1578_a_2876]