18,030 matches
-
Atunci afară odată, jigodie trădătoare, scrîșni Roja din dinți, simțind un frison de gheață străbătîndu-l din creștet pînă în tălpi. Te împiedici în stative, ești orbit de reflectoarele din tavan, ți se încîlcesc picioarele printre cabluri, cordoane, fire de microfon, inspiri adînc aerul îmbîcsit, putoarea de nădușeală, dacă te-ai descurcat și-ai reușit să ajungi pînă aici, n-ar fi cea mai mare prostie să te lași păgubaș tocmai acum? Lasă-te convins, ascultă-le gogomăniile, urmărește-le stresul, vînzoleala
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2722]
-
era meserie că o interesau chestiile astea. Voiai să vorbești cu ea. Probabil că toată lumea voia, dar nimeni n-avea tupeu. Da, felul În care arăta te-a făcut să vrei să-i vorbești, dar modul cum se mișca Îți inspira repulsie și te stînjenea. Te rușina pe tine În ochii tăi și o rușina pe ea În ochii tăi. Apoi i-ai zis lui Dermott, prietenul tău de la școală, că aveai de gînd să vorbești cu ea și asta a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2029_a_3354]
-
ochi albaștri și părul blond-cânepiu, aranjat Într-o freză bine studiată. Chipul lui aristocrat avea În priviri o concentare melancoolică. Era unul din acei bărbați de care majoritatea femeilor se apropie cu teamă și panică, din cauza răcelii pe care o inspira. Timbrul vocii, metalic baritonal, se potrivea perfect cu statura, Înfățișarea osoasă și mâinile de o expresivă nervozitate. Impresia de distanță era Întărită și de ținuta impecabilă pe care o arbora, evident, fără nici cel mai mic efort. Adolescent fiind Ăse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
prin oraș se aud rugămințile, vaietele, recitalurile cerșetorilor, coruri strategice, grupuri terifiante de vagabonzi cu chipuri mutilate de sărăcie, căutători prin gunoaie, ființe pentru care gunoiul este cea mai intensă și voluptoasă experiență, ca și punga de aurolac din care inspiră otrava cu sete, magnați ai gunoaielor schimonosiți de mizerie, cercetași ai sufletelor milostive, gata oricând să-i smulgă gloatei trecătoare, câte o lacrimă. Între Plăcințica și Antoniu nu se pune problema apropierii fizice. Dorm amândoi În cocioaba de la ,,numărul 8
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
laolaltă cu șobolanii și gunoaiele, cei care se Încălzesc iarna lipindu-se de conductele prin care circulă apa caldă pentru blocuri, aurolacii care mor pe străzi, având ca singură avere punga pe care o strâng În mână și din care inspiră substanța letală, cei ale căror uși sunt capacele canalelor, cei pentru care nimeni nu dă telefoane Îngrijorate. Aproximativ trei sute de asemenea nefericiți sunt Îngropați anual În spațiul delimitat, primăria cheltuind câte 1000 de lei pentru fiecare ,,Neidentificat,,. Morțile lor, de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1864_a_3189]
-
a vorbit despre el de vreo două ori. Interesant. Spunea că încă mai avea coșmaruri cu acest tată vitreg. Am impresia că și de sora lui îi e puțin frică, deși n-a recunoscut-o niciodată. — Ea chiar reușește să inspire frică, spuse Georgie. Are ceva primitiv în ea. Poate i se trage de la triburile alea. Dar cred că ai cunoscut-o și tu. — Doar am făcut cunoștință cu ea, am spus, deși mare lucru nu-mi amintesc despre ea. E
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
subiectul deocamdată. Cred că ar trebui să-ți termini paharul și să te duci să te schimbi pentru cină. Am încercat să mă ridic. Antonia m-a prins de braț și a ridicat spre mine un chip mânios, dar care inspira totuși milă. — Nu, nu, nu, rosti ea. Trebuie să-ți spun acum tot. Nici nu-ți dai seama cât mă costă asta. Vreau să divorțăm, Martin. Iubesc cu adevărat. Crede-mă numai și apoi lasă-mă să plec. Știu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
urme de lacrimi, parcă suspendată în aer și misterioasă, era mai matură, purta o frumusețe nouă. Nu vrei să spunem tuturor? am întrebat. — Nu sunt sigură, mi-a răspuns. — Vrei să fii soția mea, Georgie? S-a întors și a inspirat adânc, scoțând un sunet ca un scâncet. După o clipă mi-a răspuns: — Cred că nu vorbești serios, Martin. Ai mintea tulburată și ești gelos. Întreabă-mă din nou ceva mai încolo, dacă încă o să mai vrei. — Te iubesc, Georgie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
loc care iubește oamenii. O să-i facă bine să aibă acolo o familie adevărată, să fie copii acolo. În clipa în care am spus aceste cuvinte mi-am dorit să nu le fi spus, căci am auzit-o pe Georgie inspirând adânc. Închise ochii și două lacrimi mari i se rostogoliră pe obraji. Antonia remarcă reacția lui Georgie și se întoarse spre ea. Văzu expresia de pe fața lui Georgie. Exclamă scurt „Ah!”, gura i se strânse, fruntea i se înroși, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cameră. M-am sculat în picioare și, pentru o clipă, mi s-a părut că o să leșin. Dar apoi, sprijinindu-mă de spătarul scaunului, am reușit să îi înfrunt așa cum își înfruntă un prizonier judecătorii. Asta m-a întărit, am inspirat adânc și m-am așezat jos din nou, privind în gol. Honor era îmbrăcată în ceva negru cu guler înalt, despre care n-am putut să-mi amintesc mai târziu dacă era o rochie de mătase sau un halat. Avea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
banali. Nu o iubeam ca pe un înlocuitor al lui Palmer, pe care îl iubeam pentru că o sedusese pe soția mea: de lucrul acesta eram sigur; și nu eram dispus să accept nici explicația ei. Nu o iubeam pentru că incestul inspiră o groază irațională; totuși, gândindu-mă la asta, mi-am dat seama că scena de la Cambridge era ceva încă activ și aproape intangibil în imaginația mea, ceva neasimilat și primejdios. Am închis ochii și am revăzut ceea ce văzusem atunci. La
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1892_a_3217]
-
cu tenul palid și ochii tulburi. — Adică, cum Îți merge? Cu dragostea? Și serviciul? Elsbieta Oloaga? — Else, am răspuns iritat. Deși colega mea provenea din Polonia, după câteva decenii petrecute În Germania prefera să i te adresezi ca unei localnice. Inspirând adânc, i-am povestit ce am considerat că trebuie să știe. Capitolul patru Când ce am plecat, la aproape trei dimineața - eu cu bocancii mei noi și Anton cu gulerul desfăcut - prietenul meu Își Încheie cămașa și-mi promise că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
Permiteți-mi, așadar, să vă Întreb din nou: unde ați fost ieri? I-am explicat că am Încercat să-mi termin un text. Dar fiindcă gândurile-mi erau prea lente, am sperat ca un pic de aer curat să mă inspire. — Și chiar așa a fost. Am coborât, am mers până am ajuns la piață, unde am reușit să mă adun și să scriu destul de bine - chiar dacă Ivan Britz era preocupat să le Învețe pe brutăresele din cartierul nostru cum să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
care le-am Îndesat În el. — Normal că mi-am dat seama. De cum a intrat. Comportamentul acela politicos. Masculinitatea aceea rafinată. I-am zis-o. Cu degetele Înțepenite, am aprins bricheta. Manșetele, vesta, cravata. Zici să era o uniformă. Am inspirat adânc. Și apoi spatula aceea absurdă. Un fetiș, bănuiesc? — Nu fi naív, Anton. Felix e bolnav. Dora mă luă din nou de braț. Suferă de epilepsie, să știi, și e ceva cu care trebuie să trăiască toată viața. În caz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
un alt băiat Îl tratase „urât“. Trebuie să fi fost Alf Kinkel. Și acum, temându-se că asta i. ar putea distruge planurile de viitor, Haupstein se străduia să Împiedice să iasă la iveală adevărul despre ce făcuse asistentul lui. Inspirat de revelațiile mele, Anton Închiriase camera 202 pentru a filma scena cea mai importantă a peliculei sale. Când Klaus și Harro descoperiseră ce avea de gând, Îl denunțaseră la Hauptstein, care avea impresia că Lakritz pusese mâna pe filmul care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1858_a_3183]
-
asemenea lui, să umplu WC-ul, ridicând nivelul apei! Jack, strigă mama la el, fii bun și închide ușa la closet. Halal exemplu îi dai știi tu cui. O, măcar de-ar fi așa, mamă! Măcar de s-ar putea inspira știi-tu-cine din bădărănia lui cum-îi-zice! Măcar de m-aș fi putut nutri din străfundurile vulgarității lui, în loc ca până și asta să devină o sursă de rușine. Rușine, rușine, rușine și iar rușine - oriîncotro o apuc, hop și-un lucru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
pâine intermediară, Pentru Weequahic sunt, Hai să strigăm „ura“ cu-avânt! Acesta-i un alt slogan pe care l-am învățat de la vărul Hesh, alte patru versuri de poezie menită să-mi aprofundeze înțelegerea nedreptăților suferite de noi... Indignarea, dezgustul inspirat de neevrei părinților mei începea să aibă o noimă: goiul avea pretenția că e mai cu moț, or, de fapt, noi le eram superiori lor din punct de vedere moral. Și superiori ne făceau tocmai ura și disprețul cu care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
-ți cere iertare de la maică-ta.“ Ai crede că băiețelul care-și lipăie cuminte lăpticul și face baie cu rățușca și vaporașele plutind în cadă e cel mai căutat criminal. Or, de fapt, în casa asta noi jucăm o farsă inspirată din Regele Lear, cu mine în rolul Cordeliei! La telefon, ea povestește întruna persoanei de la celălalt capăt al firului, care oricum n-o ascultă, cum cea mai mare vină a ei o constituie faptul că e prea bună. Deoarece, cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
sâmbete la rând, m-am sculat cu noaptea-n cap și am mers cu el să livrăm navete de Squeeze prăvăliilor de la țară, din ținuturile sălbatice unde New Jersey se întâlnește cu Poconos. Am scris o piesă pentru teatru radiofonic, inspirată de maestrul meu, Norman Corwin și de cartea lui, Pe-o notă triumfală (pe care mi-o cumpărase Morty de ziua mea), scrisă în cinstea Zilei Victoriei. Deci, inamicu-i mort pe-o alee din dosul străzii Wilhelm; fă o plecăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
cu care o pescuisem de pe stradă (marele triumf sexual al vieții mele!), ei bine, mă apucam să bodogănesc dezgustat. Cum naiba sunt în stare să continuu la nesfârșit cu o femeie a cărei rațiune, judecată și comportament nu-mi pot inspira respect? Care zilnic detonează în sinea mea explozii de dezaprobare, care îmi provoacă oră de oră răbufniri de mustrări și ocări! Plus predicile! Oho, ce mare dascăl am ajuns. De exemplu, de ziua mea, când mi-a făcut cadou pantofii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
litera x). Mezzosoprană americană, (1897-1993), prima cântăreață de culoare care a evoluat pe scena Operei Metropolitan din New York (în 1955). Romancier american din secolul XX. Romancier american din secolul XX. Edward Bellamy (1850-1898), scriitor american; romanul său Privind înapoi este inspirat de ideile socialismului utopic. Politician american (1901-1972), șef (între 1938 și 1944) al unei comisii speciale a Congresului SUA care se ocupa de investigarea acțiunilor subversive. Preot romano-catolic amercian, cunoscut în anii ’30 pentru emisiunile sale radio, precum și pentru revista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1907_a_3232]
-
Părea că-și deschide dosarul din nou. — Dacă fetele vor fi fotografiate, rochiile vor fi cumpărate cât ai clipi. Credeți că Alixe Însăși va purta o rochie de aici? Vine la probă peste două săptămâni, zise Thackeray, Într-o pornire inspirată de a minți. Atunci, spuse Bob, va trebui să o felicit pe Alixe pentru bunul ei gust. Știți, e prietenă foarte apropiată cu soția mea. Ce drăguț, i-am zis, simțind niște dureri ușoare În piept. Asta Înseamnă că veți
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
tu ai aici mozaic original? Nu prea știu de unde să Încep, am spus, simțindu-mă deodată copleșită de munca pe care o anticipam. —Asta e o Încăpere minunată, cu linii grozave. Ce-ai zice de un tapet de culoarea celadonitului, inspirat de metoda italiană din secolul al XVIII-lea, cu buchete de trandafiri argintii realizați manual prin imprimarea modelului pictat de pe bucăți de lemn? — Sună minunat... dar poate nițel prea mult pentru noi, am replicat, Încercând să fiu politicoasă. Mă simțeam
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
nu ai nevoie de unul. Ești invitata mea. Asta nu era o invitație. Era un ordin. Până să ajung eu acasă, luasem hotărârea ca, În loc să fiu deprimată de strălucirea calităților de soție ale lui Phoebe, să mă las mai degrabă inspirată de ele. Nu avea rost, până la urmă, să mă necăjesc singură, Întrebându-mă de unde anume exact făcea rost cineva de cape minuscule sau cum naiba putea o femeie Însărcinată În luna a opta să Încapă În jeans Kate Moss: era
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
după-amiaza aceea, cu fața palidă murdară de urme de rimel. Plânsese. — S-a zis cu „Ochii de Prostituată“. Arăt ca orice târfă trecută, spuse când a ajuns. —Dumnezeule, ești dramatică, Îmi place la nebunie, spuse Thack când o văzu. Mă inspiră. Aș putea să creez pentru tine o rochie În care doar să plângi. Emmy, strigă după asistentul său, să notezi: „Ochi de Prostituată“ pentru următorul show. —Mersi, Thack, ești un scump, suspină Lauren, ștergându-se la ochi cu o bucată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]