5,645 matches
-
fiind benefică din acest punct de vedere, în pofida faptului că armistițiul nu garanta granițele așa cum voise să obțină, prin tratative, Mareșalul Antonescu. XVI. Războiul antiromânesc al Sovietelor Cu toată slăbiciunea politică și militară a țării, după ce regimul bolșevic a fost instaurat în România, cea rămasă după jafurile teritoriale, țara a continuat, ca "aliată" în "lagărul socialist", să fie tratată drept principal dușman al Moscovei. Tradiția țaristo-bolșevică a continuat să funcționeze sub masca prieteniei, aceeași "prietenie" pe care o clama țarul Alexandru
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
noi?" Și răspundea: După noi vor veni cei care trebuie să vină, căci nu există postcomunism. Noi scriem istoria; noi o creăm." Cele patru stadii andropoviene erau: 1) partidul își asumă deschis numele de comunist și ia puterea prin revoluție, instaurând dictatura proletariatului; 2) când numele de comunism se compromite, partidul și-l schimbă, dând impresia unei noi revoluții, reintroducând, aparent, pluralismul; 3) prin pluralism, pierde puterea și se resemnează; 4) revine la putere într-un cadru aparent democratic. După opinia
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
Mihail Eminescu, ediție critică, studiu introductiv, comentarii filologice și scenariul probabil al ediției princeps, de N. Georgescu, Editura Academiei Române, București, 2012, p. 447. 322 De altfel, aproape tot ce se referea la Basarabia și Bucovina nordică era interzis de cenzura instaurată de aripa postcominternistă prosovietică a PCR, cu acordul, desigur, al limitatului "naționalism" al lui Nicolae Ceaușescu. Ioan Adam a subliniat, recent, imposibilitatea de a publica articolele lui Duiliu Zamfirescu despre Basarabia, mergându-se până și la cenzurarea pasajelor basarabene din
[Corola-publishinghouse/Science/1562_a_2860]
-
pentru limbă au fost de cultivare a limbii: gramatici, retorici, dicționare etc. Pe de o parte, asemenea lucrări urmăresc să dea limbii o formă determinată, iar, pe de altă parte, ele urmăresc să realizeze o formă unică a limbii, să instaureze deci o formă comună a limbii pentru toți vorbitorii. În acest scop, se formulează reguli, norme de folosire a limbii, iar faptele de limbă sînt clasificate ca fiind corecte sau incorecte pe baza unor principii și orientări teoretice. Se înțelege
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
importanță deosebit de ridicată importurilor de mașini și utilaje (până în anul 1980) necesare demarării și continuării procesului de industrializare, în timp ce rolul exporturilor era limitat doar la necesitatea finanțării acestora. Tariful vamal a fost eliminat încă din primii ani postbelici, sistemul planificat instaurându-se și în cadrul activității de comerț exterior. Deși ulterior a fost reintrodus în anul 1977, valoarea sa în cadrul politicii comerciale externe a fost mai mult simbolică și s-a datorat în cea mai mare parte negocierilor din cadrul GATT la care
[Corola-publishinghouse/Science/1480_a_2778]
-
clasă cât și În afara ei (prin corespondență, călătorii, schimb de experiență În pedagogia lui Célestin Freinet există și cooperarea dintre profesori și elevi; ei lucrează Împreună, au sarcini comune, profesorul coordonând Întreaga actrivitate.Pedagogul francez are meritul de a fi instaurat și o colaborare la nivelul profesorilor, creând o mișcare pedagogică de tip cooperativ, devenită internațională și reunind profesori și cercetători din numeroase țări ale lumii. Concluzionând, pedagogia cooperativă constituie o parte esențială a concepției lui Célestin Freinet În a cărui
CUNOAŞTEREA GRUPULUI ŞCOLAR by NUTA ELENA () [Corola-publishinghouse/Science/1818_a_3162]
-
și poezia nu este decât o a doua creație, ca toate artele: creația universului este creația realului. Poezia este creația idealului..." În momentul apariției acestui cel dintâi Curs de poetică la noi (1868), Eminescu avea optsprezece ani; în Franța se instaura simbolismul. Față de imensitatea formelor realului, innumerabile, ne putem spune că poezia vine cu variabilele ei, niciodată oprite în loc, deschizând perspective esențiale. Criticul de poezie se angajează în explorări, în destructurări și tipologii; istoricul aspiră să puncteze (dincolo de suprafețe și stratificări
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
a fi poet, și logica poeziei este, dacă ne putem exprima astfel, nelogică în mod sublim". Versurile "frumoase", "imaginile logice", "înlănțuirea logică a ideilor" nu salvează de mediocritate. Pe scurt, poezia propune meta-logisme; în demersurile sale integratoare, orice deviere poate instaura un adevăr care, neconcordant cu experiența pragmatică, încântă. "Poezia considera Goethe e mai adevărată decât adevărul..." (Convorbiri cu Eckermann). Limbaj identic la Novalis: "Poezia e realul absolut". Optică analoagă la Pierre Emmanuel: "Poezie, rațiune ardentă" (titlu de eseu, 1949). Adept
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
1964), cu Persoana întâia plural, Ana Blandiana avea douăzeci și doi de ani. Dintre partenerii de generație, câțiva, reprezentativi Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Ioan Alexandru, Cezar Baltag -, au părăsit între timp această lume. Remarcată imediat, diferențiată stilistic și nu doar, instaurând o simbolistică revelatoare, debutanta de atunci, sigură de sine, sfidând convențiile și solidară cu temerarii, punea în pagină un energetism juvenil, o gestică atașantă, pe un fond naturistic embrionar. Iat-o, așadar, printre Învingători, grațioasă Diană într-o lume albă
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
în propriile-i poeme conferă discursului o anumită savoare. Propoziția "O, slăbiciune, / numele tău este artă" parafrazează un vers din Shakespeare: "O, slăbiciune, numele tău e femeie!" Jocul de-a nemaivăzutul constituie însăși rațiunea creației; infuzia de candoare și freschețe instaurează disponibilități pentru un spectacol inedit, reactivând parcă teza lui Novalis că "basmul e oarecum Canonul poeziei". În fapt, contemplând lumea, fantezistul din Țicău înnobilează și sacralizează orizontul banal și demitizează amuzat, în joacă, grandiosul. De multe ori axat pe sugestii
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
rivages, Mihai Ursachi practică programatic aventura (intelectuală, etică, metafizică); iscoditorul se proiectează repetat în oglinzi deformante opunând sordidului, profanului și rutinei o detașare specifică, travestită în surâs. Două poeme cu același titlu, Missa solemnis, și un al treilea, Missa brevis, instaurează spectacole nu neapărat liturgice, însă frizând colosalul, ermetizând și sugerând neliniște. Întâia "Missă", text în proză (un proem), combinație de romantism, de simbolism și expresionism, e un montaj lirico-epic pompos, în genul așa-numitului spectacol cu aparat. Un lac în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
nocturn într-un ambient eteroclit ca acesta se etalează "ieruncile perpelite-n pezmeți / spetele de urs, garfele de mistreți, / balercile de crâmpoșie, / iar noi, eu și căpetenia, făceam filozofie / și toată lumea desfășura evantaie / de hohote printre amfore cu măruntaie..." Se instaurează fulminant o lume părelnică, răsucită, angoasantă, dar cu toate că apropiat absurdului, universul dimovian se sustrage sistematic morbidului și macabrului, diferențiindu-se de Blaga din Lauda somnului terorizat de vedenii, excedat de semne ale haosului primordial. Labirinticului dimovian i se opune, în
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
flori crescând din munți pân' la câmpie (...) / Nu orhidee porfirogenete / Și prețioase ca o dinastie". Se spune că, din perspectivă feminină, întâietate absolută are doar prezentul; erosul, maternitatea, celelalte sunt percepute în tensiunea loc concretă, imediată. La Carolina Ilica, timpul instaurează un climat plural: al clipei și mirajului, altfel spus al sublimului iubirii ca moment plenitudinar dar și ca viitor nedeslușit. La autoarea de sonete, timpul naturii e timp fundamental, veșnic regenerator, timp întreținând sentimentul eternității palpabile. La un citadin ca
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
de vehiculare a unor simboluri -, iată metoda acestui poet de cultură elevată; îl delectează la modul superior amintiri despre Shakespeare și Turner, despre Beethoven și Rimbaud, figuri monumentale întreținând iluzia solidarității spirituale planetare. Cicluri precum Orfeu îngenunchiat și Nopțile Albionului instaurează punți între mitologii diverse. Din Salonul olandez îi vorbesc (prin intermediul unor pânze faimoase) Rembrandt, Van Gogh, Vermeer van Delft și alții; se conturează siluete lirice (atinse de didacticism); îl interesează cromatica, ritmurile, compoziția. Pe Cavalerul Tristei Figuri îl zărește "plutind
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
ales când unele cadre didactice împărtășesc elevilor sau părinților neînțelegerile și conflictele care au loc între profesori. Încercăm în cele ce urmează să punem în evidență principalele căi sau mijloace prin care directorul, cu autoritatea și calitățile sale intelectual-morale, poate instaura în colectivul pe care-l conduce o atmosferă sănătoasă, propice unei munci instructiv-educative rodnice. Desigur că aceste mijloace sunt foarte numeroase și de o importanță deosebită, iar ierarhizarea lor ni se pare foarte dificilă. Din convorbirile cu mai mulți directori
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
atât de prinși cu activitatea revoluționară încât unii dintre ei uitau să mai intre la ore. Sprijinit de câțiva colaboratori devotați și inimoși, am reușit să readuc nava la linia de plutire, să temperez entuziasmul maladiv al unora și să instaurez o stare de relativă normalitate. Drept recompensă, în preajma datei de 1 septembrie 1992 mi s-a oferit un cadou-surpriză: decizia de pensionare, cu toate că eu nu cerusem și intenționam să solicit o prelungire a activității. La aproape un deceniu de la izgonirea
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
mulți copii și tineri. Generației adulte, celor care și-au asumat guvernarea țării, îi revine răspunderea pentru creșterea și educarea unui tineret sănătos din punct de vedere fizic, intelectual și moral, capabil să preia conducerea societății peste câțiva ani, să instaureze starea de normalitate în toate sferele vieții și o democrație autentică. A FI ECONOM "Economul este cel mai bogat dintre oameni" afirmă Nicolas Chamfort, scriitor, moralist și pamfletar francez, iar Publilius Syrus consideră economia drept "cel mai sigur câștig". Pornind
Lumina Educaţiei by Vasile Fetescu () [Corola-publishinghouse/Science/1635_a_3037]
-
Google. Suntem anunțați că urmează o nouă eră de aur a omenirii, denumită "Renașterea internetistică". Nu numai foametea, dar și războiul va dispărea, pentru că va deveni inutil. Istoria ajunge pe culmi nemaipomenite: un viitor perfect. Un optimism febril s-a instaurat în mediile utopiștilor tehnologici, vizînd un progres infinit, firesc și natural. Bill Gates, de pildă, afirmă că "o estimare realistă a condiției umane obligă la o viziune optimistă asupra lumii". La rîndul său, Țvetan Todorov consideră că viața umană va
[Corola-publishinghouse/Science/1559_a_2857]
-
recomandă ignorarea celor răi și concentrarea asupra aspectelor esențiale ale relației cu Dumnezeut. Cel drept duce lupta lui Dumnezeu împotriva răului, iar voința lui Dumnezeu va învinge. Psalmii sunt bogați în implorări și rugăciuni ca Dumnezeu să intervină și să instaureze calea adevărului. Virtuosul se detașează de propria nenorocire pentru a purta o luptă divină împotriva răului, având ca orizont speranța biruinței în viitor. În rugăciunea sa, el îl simte pe Dumnezeu alături, iubirea acestuia îl atinge și este sigur de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
al Doilea Templu, contribuiseră la formarea unei diaspore și la inventarea sinagogii ca înlocuitor al Sanctuarului. Prima distrugere a ajutat omenirea, deoarece, împrăștiindu-i pe evrei, le-a permis să răspândească mesajul divin printre națiuni. Cea de-a doua a instaurat un cult mai pur, a antrenat renunțarea la sacrificii și a favorizat conștientizarea omniprezenței divine. Al treilea dezastru, care este exterminarea, marchează sfârșitul erei medievale, dominată de o concepție îngustă despre religie și comunitate, și apariția unei lumi noi, întemeiate
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
unui eveniment are puțină importanță în teologie. Problemele ridicate de moartea unui singur nevinovat sunt aceleași cu acelea ridicate de moartea a șase milioane de persoane. Pentru el, evreii avuseseră parte de nenumărate Auschwitz-uri17. Efectul de continuitate pe care-l instaura o reflecție teologică de acest tip, în ciuda caracterului ei anistoric, deschidea totodată calea, incontestabil, spre viitor. Dacă această catastrofă nu era unică, ea îndemna la interpretări și nu se închidea în sine, în disperarea provocată de izolare. Dar, pentru a
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
ce era uman trebuia citit prin prisma acestui simbol. Începând cu procesul Eichmann, în 1961, și cu Războiul de Șase Zile din 1967, un război de care mulți s-au temut să nu ducă la un al doilea genocid, se instaurează treptat noul cult. Până când Auschwitz-ul se transformă într-un nou Sinai. Loc de revelație a unui nou iudaism, mai puțin constrângător, fără obligația unei practici sau a unei culturi evreiești, un iudaism personalizat. Astfel, a fi evreu nu mai era
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
evreii din diasporă se percep pe ei înșiși. Ca urmare, istoria evreilor iese din istoria globală, și tocmai atunci lucrările care-i sunt consacrate devin din ce în ce mai numeroase. Prevalează o memorie în mare parte iudaizată a genocidului. În acest context se instaurează religia Shoah-ului, care este și o religie a identității. Statul Israel, drept consecință și răspuns la Holocaust, stimulează sentimentul de culpabilitate al lumii, copleșită de empatie față de el7. Faptul că acest sentiment constituie o barieră pentru dezvoltarea antisemitismului ține de
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
sanctificat, era pe cale să se erijeze în componentă insurmontabilă a memoriei evenimentului și bloca deja drumul istoriei. Arendt însăși vedea aici un pericol major pentru istoriografie și pentru prezervarea instituției judiciare. În articole, apoi în carte, ea condamnă leadership-ul evreiesc instaurat în zonele unde făcea ravagii nazismul, acuzându-l că a colaborat cu inamicul într-un fel sau altul, pentru un motiv sau altul. Ea îi reproșează că i-a lipsit clarviziunea politică și pretinde că, dacă evreii n-ar fi
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]
-
legături, iar o istorie de suferință extrasă din trecut anunța un viitor luminos, aici sau în lumea cealaltă. De asemenea, ritualizarea rememorării dezastrelor traversate dezamorsa dimensiunea lor afectivă și le introducea în cotidianul rugăciunii, dând astfel sens ființei evreiești. Ritualizarea instaura o legătură indestructibilă între un trecut de suferință, un prezent de expectativă și un viitor de speranță. Istoriografia de suferință care apare în secolul al XIX-lea a ajutat la crearea unei identități colective când legăturile cu comunitatea de apartenență
Suferinţa ca identitate by Esther Benbassa [Corola-publishinghouse/Science/1430_a_2672]