4,097 matches
-
Cu multe secole înainte de Hristos, grecii îl desemnau pe zeul egiptean Thoth cu numele mai cunoscut nouă și atît de plin de semnificații de Hermes Mercurios Trismegistos. El era adorat în calitate de creator și protector al tuturor artelor și științelor, al intelectului uman în general. El a fost cel care a inventat subtila scriere hieroglifică egipteană, intermediarul fecund dintre om și natură, depozitarul cunoștințelor din mai toate domeniile cunoașterii: astronomie, matematică, medicină, teologie, magie și multe altele. Epitetul Trismegistos, "cel de trei
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
latină. Alți autori din epocă menționează și Divinul Poimandres. Dar filosofia lui Hermes Trismegistul a ajuns să fie mai cunoscută în Occident abia după ce Marsilio Ficino traduce Corpus Hermeticum în 1463, influențînd pe foarte multă lume. Pentru renascentiști, Hermes era "intelectul zeificat", reprezentînd "calitatea abstractă" a înțelegerii. Pe piatra de la Rosetta, el este numit "Cel de două ori mare". Însă, potrivit Tabulei Smaragdina (Editura Herald, București, 2007, p. 22), el este numit "Cel de trei ori mare", deținînd trei părți ale
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
de la om, intuiția intelectuală ca participare la revelarea cunoașterii divine. Căci nu individul ca atare cunoaște, ci individul care în esența lui profundă nu este deloc distinct de Principiul său divin; certitudinea metafizică este deci absolută, dată fiind identitatea, în intelect a cunoscătorului și cunoscutului" (p. 22). Așadar, simbolul sau forma nu se confundă în mod necesar cu Adevărul pur și supra-formal. Ele sunt traduse de către diferitele religii într-un limbaj dogmatic prin care oamenii participă la misterul divin, în care
[Corola-publishinghouse/Science/1490_a_2788]
-
sistematică a hedonistului în cotețul găinilor și la grajduri... Autor al unei serii de cărți, dialoguri, diatribe și lucrări consacrate virtuții, educației, lui Socrate, norocului, exilaților, naufragiaților etc., Aristip va fi consacrat oare tot atât timp analizei, reflecției, gândirii și intelectului, de vreme ce trăgea concluzia sumară a excelenței unei vieți de armăsar sau de taur? Se va fi înflăcărat el cu definițiile plăcerii - catastematică, dinamică și pozitivă -, își va fi pus întrebări în legătură cu modalitățile cunoașterii - perspectivism și relativism -, se va fi aplecat
Michel Onfray. In: O contraistorie a filosofiei. Volumul x [Corola-publishinghouse/Science/2095_a_3420]
-
autorul respectiv, într-o definiție revizuită a personalității, introduce o notă de relativizare a constantului (stabilului) prin expresia „mai mult sau mai puțin”: „Personalitatea, afirmă el, este o organizare mai mult sau mai puțin stabilă și durabilă a caracterului, temperamentului, intelectului și fizicului individului care determină modul său unic de adaptare la mediu”. De la nivelul întregului, relativizarea stabilului se coboară și la nivelul componentelor: „Caracterul denotă sistemul comportamental conativ mai mult sau mai puțin stabil și durabil al persoanei (voința); temperamentul
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
nivelul întregului, relativizarea stabilului se coboară și la nivelul componentelor: „Caracterul denotă sistemul comportamental conativ mai mult sau mai puțin stabil și durabil al persoanei (voința); temperamentul este sistemul său mai mult sau mai puțin stabil al comportamentului afectiv (emoția); intelectul este sistemul său mai mult sau mai puțin stabil și durabil al comportamentului cognitiv; fizicul este sistemul său mai mult sau mai puțin stabil și durabil al configurației bioconstituționale și al componentei neuroendocrine” (Eysenck, 1953, pp. 2-3). O a doua
Revista de psihologie organizațională () [Corola-publishinghouse/Science/2159_a_3484]
-
opuse, al Binelui și al Răului. În domeniul istoriei religiilor sensul termenului a devenit, pe parcurs, mai tehnic decît este În filozofie, unde desemnează de obicei opoziția Între suflet și trup ori Între formă și materie, sau opoziția carteziană dintre Intelect versus Întindere, ca În lucrarea clasică a lui A.O. Lovejoy, Revolt against Dualism. La o considerare mai atentă se vădește că dualismul filozofic nu este decît un caz particular al uzului mai amplu pe care termenul Îl are În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
doctrina lui Origen Însuși. Este greu de ales Între cei care fac din Origen un dualist apropiat gnosticilor și cei care Îl consideră perfect „ortodox” (desigur, ortodox conform unor criterii stabilite la sute de ani după moartea sa), Întrucît căderea Intelectelor despre care vorbește Origen, determinată de exercițiul liberului lor arbitru, nu pare mai „dualistă” decît căderea lui Lucifer, a cărei cauză este tot liberul arbitru, la Augustin. 63. Heinz Halm, Die islamische Gnosis: Die extreme Schia und die ’Alawiten, Artemis
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
că nu. nu sînt „anticosmice”: ele se mărginesc la a atribui o inteligență și o putere redusă cauzei care a generat ecosistemul uman (universul). Și, În fine, platonismul Îi concepe și el pe oameni ca literalmente Înrădăcinați În divinitate, prin Intelectul lor, și fiind astfel consubstanțiali cu divinitatea. Atunci care mai e folosul „trăsăturilor distinctive”, din moment ce ele nu pot face diferența dintre gnosticism, platonism și creștinism? După cum s-a arătat mai sus, astfel de tentative de a defini gnosticismul ca invariant
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
nord-americane, care cred În existența unui rezervor permanent de materie sufletească, din care provin sufletele individuale și În care se Întorc, iar În secolul al XII-lea era și convingerea aristotelicianului musulman din Spania, Averroes, care credea și el că Intelectul Universal este unul, intelectele individuale fiind reabsorbite În el după moarte. Metensomatoza, creaționismul și traducianismul nu sînt numai cele trei doctrine principale pe care specialistul le Întîlnește la tot pasul În Antichitatea tîrzie, ele sînt, În mod necesar, și trei
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
existența unui rezervor permanent de materie sufletească, din care provin sufletele individuale și În care se Întorc, iar În secolul al XII-lea era și convingerea aristotelicianului musulman din Spania, Averroes, care credea și el că Intelectul Universal este unul, intelectele individuale fiind reabsorbite În el după moarte. Metensomatoza, creaționismul și traducianismul nu sînt numai cele trei doctrine principale pe care specialistul le Întîlnește la tot pasul În Antichitatea tîrzie, ele sînt, În mod necesar, și trei din cele mai obișnuite
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
În cele din urmă ajunge prostituată Într-un bordel din orașul Tyr. Simon, care este ipostaza Tatălui sau a Puterii celei Mari, vine să o răscumpere. Oricît de ciudat ar suna, această poveste era o alegorie destul de uzuală a sorții intelectului nobil Întemnițat Într-un trup. Nici legătura dintre transmigrare și prostituție nu era ieșită din comun: despre Pitagora se spunea că Își amintește toate Întrupările lui precedente, iar una dintre ele era frumoasa prostituată Alco39. Simon și Elena-Ennoia, tovarășa lui
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
presupus că textul Tratatului Tripartit ar fi anterior lui Origen, În afară de cazul că cineva ar fi dispus să susțină că Origen și-a preluat Întreaga sa teorie a liberului arbitru din această ramură de valentinism. De fapt, Origen consideră că Intelectele cad din pricina liberului lor arbitru 66; la fel, Logosul din TT acționează prin liber arbitru 67. TT nu este mai puțin creștin decît era Origen Însuși „gnostic”68. „Intențiile Logosului erau bune” ne asigură TT69, Însă el nu avea experiență
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
pentru putere care au loc Între CÎrmuitorii cerești Îl umplu de mîhnire pe Ialdabaot și el Își Îndreaptă privirea În jos, către Materie. Dorința lui prinde formă În materie, reprezentînd o contracreație, și astfel ia naștere o ogdoadă compusă din Intelectul cu aspect de șarpe (respectiv Diavolul sub chipul Șarpelui din Grădina Edenului), Spirit, Suflet, Uitare, Răutate, Invidie, Gelozie și Moarte. Această creație este structurată conform modelului arhetipal al Pleromei superioare, căci Ialdabaot conține În sine acest model, În virtutea faptului că
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
făuresc trupul imens al unei făpturi tîrÎtoare, incapabilă să se țină pe picioare. Ialdabaot Îi suflă În față Spiritul Vieții (Gen. 2:7), primit de la Mama sa, și de acum Înainte omul va poseda Spirit, iar Arhontele nu. Dotat cu Intelect (Nous) și cu Intenție (Enthymesis), Omul va ridica În slăvi Pleroma, Întorcîndu-și fața de la cei care l-au plăsmuit. În SST, cînd Ialdabaot se laudă, Pistis-Sophia Îi strigă: „Te Înșeli, Samael!” și i se arătă sub forma unei răsfrîngeri În
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
creeze Ideile, În loc să se lase generat de ele. În consecință, calificarea de ontos on (ceea ce este cu adevărat), pe care Platon 215 o conferă Ideilor, e utilizată de Filon pentru a-l caracteriza pe Dumnezeu 216. Dumnezeu este Ființă (on), Intelect (nous), Tată (pater), Săditor (phytourgos), Părinte (gennetes), Cauză (aitios), Izvor (pege), Lumină (phos), Dătător de lumină (phosphoros), Soare inteligibil, Stăpîn al Puterilor (kyrios ton dynameon), Împărat al Slavei ș.a. Atunci cînd Dumnezeu a dorit să creeze lumea, a creat mai
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
prima fiind deci mai veche (presbyteros) decît lumea, care este, la rîndul ei, mai tînără (neoteros). După cum observă H.A. Wolfson, lumea este gîndită (noeton) de Dumnezeu, este produsul gîndirii sale (noesis), ceea ce este numai În putința cuiva care posedă nous, intelect, pentru a gîndi. Filon numește Intelectul lui Dumnezeu Logos, de acord cu Platon 217 și cu referire la Septuaginta, unde se vorbește despre Logosul Cuvînt (ha-dabar) al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Filon nu este consecvent În terminologia sa și
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
decît lumea, care este, la rîndul ei, mai tînără (neoteros). După cum observă H.A. Wolfson, lumea este gîndită (noeton) de Dumnezeu, este produsul gîndirii sale (noesis), ceea ce este numai În putința cuiva care posedă nous, intelect, pentru a gîndi. Filon numește Intelectul lui Dumnezeu Logos, de acord cu Platon 217 și cu referire la Septuaginta, unde se vorbește despre Logosul Cuvînt (ha-dabar) al lui Dumnezeu. Cu toate acestea, Filon nu este consecvent În terminologia sa și va ajunge să numească Logos - Lumea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
covîrșitoare la catharii radicali n-au fost nici măcar menționate de ereziologi. Căci, Într-adevăr, Evagrie admite o pluralitate de lumi: Astfel există o lume pentru Îngeri, o lume pentru oameni, o lume pentru demoni. Așezat Într-una din lumi, orice intelect sau suflet este pe dată unit cu un trup. Cu alte cuvinte, orice natură rațională căzută posedă un trup, Îngerii, ca și oamenii sau demonii. Toate aceste trupuri sînt alcătuite din cele patru elemente și sînt așadar, Într-o anumită
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
Într-o anumită măsură, materiale. Ceea ce le deosebește unele de altele este numai proporția variabilă a acestor elemente, care este „calitatea” lor ce decurge din proporțiile și ele variabile ale celor trei părți constitutive ale sufletului 41: „La Îngeri predomină intelectul și focul, la oameni predomină concupiscența și pămîntul, la demoni - mînia și aerul”42. Mai mult, „corpurile și lumile, adică universul vizibil și sensibil, au format obiectul unei a doua creații, deosebită de prima, care avusese drept obiect numai intelectele
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
intelectul și focul, la oameni predomină concupiscența și pămîntul, la demoni - mînia și aerul”42. Mai mult, „corpurile și lumile, adică universul vizibil și sensibil, au format obiectul unei a doua creații, deosebită de prima, care avusese drept obiect numai intelectele, naturile pur Inteligibile... Păcatul creaturilor raționale a fost ceea ce l-a Împins pe Dumnezeu să creeze-lumea vizibilă, iar... crearea trupurilor este legată de căderea sufletelor din cer”43. Însă cea de a doua creație, creația celor văzute, nu este rea
[Corola-publishinghouse/Science/1867_a_3192]
-
picior (3); putere (3); stăpîn (3); vîrf (3); (2); bostan (2); cap (2); capăt (2); cerc (2); chelie (2); conducere (2); creion (2); cunoaștere (2); familie (2); fată (2); frumos (2); a gîndi (2); gînduri (2); gură (2); idee (2); intelect (2); înțelepciune (2); membru (2); parte din corp (2); perucă (2); pește (2); primul (2); șapcă (2); trup (2); accesorii; ADN; Africa; au!; autoproducție; ban; bani; bărbat; Beata; boss; și bun; capabil; capete; car; care?; carte; caută; cămașă; căpătîie; căpitan
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
concentrare iluzorie; conștiință; coperți; copii; copil; Crăciun; Ion Creangă; creație; cult; cultivare; culturală; cumpărată; a cunoaște; cunoașteri; desen; destin; dicționare; bună dispoziție; distracție; dor; dublă; economie; enciclopedie; experiență; fapt; fața omului; fermecătoare; foi multe; frumoasă; frunze; glas; hrisov; importantă; informa; intelect; intelectualitate; iubire de frumos; izvor de cunoștințe; izvor nesecat; împlinire; închis; înspre; o învață; a învăța; de învățat; învățămînt; învățător; învățături; joc; labirint; lecturare; lecție; libertate; librărie; liceu; liniște; literă; livre; loc; lume; Maitrey; manuale; manuscris; masă; materie; miere; miros
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
cuviincios; da; dator; datorie; dejun; de nota 10; descurcăreț; determinare; determinat; devreme; dorință; doritor; dos; dumnezeu; educat; educație; efort; etic; examen; de ceea ce face; fapte; de fapte; fidel; fraier; frate-meu; geniu; gîndit; grijă; grozav; habar; harnică; hotărît; hrană; informat; intelect; intelectual; inteligență; interesat; de încredere; îndeplinesc; înțelegător; a înțelege; înțeleptul; întortocheat; învăț; învață; învață bine; care învață; învățăcel; învățătură; lăsător; lecție; leneș; lepră; liniștit; lucid; mate; meditație; Megan; mereu; mîndru; mulțumire; muncește; muscă; nesănătos; neștiință; note mari; nu; oameni; ochelari
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]
-
dulce; dur; ecou; energie; eșuat; eu; exprimare; fantastic; faptă; femeie; filozofie; fior; fizică; floare; frămînt; frază; frig; frumoasă; fuge; fugitiv; fulger; genial; a gîndi; a se gîndi; gînduri; grijă; grijuliu; hmmm...; iarbă; ideal; identitate; iluzie; imaterial; important; inconștient; influență; inițiativă; intelect; inteligență; intimitate; ironic; în; început; închipuire; închisoare; încordare; îngrijorare; înșelător; înțelegător; întotdeauna; liber; limbă; limpede; lucid; lumină; luminare; lung; maiou; fără margini; mereu; mic; mint; mintea; miraj; mîna sub barbă; moment; de mult; munte; muzică; nebunesc; nedumerire; neliniște; neliniștit; nematerializat
[Corola-publishinghouse/Science/1496_a_2794]