2,070 matches
-
după ce, În veacul precedent, cele două culturi merseseră Împreună și multe familii aristocratice erau mixte, româno-grecești). Pe bulgari, românii ajung să-i privească foarte de sus: vecinii de la sud de Dunăre nu aveau nici pe departe o aristocrație și o intelectualitate de nivelul celor românești; românilor le plăcea să remarce că bulgarii veneau la București așa cum ei Înșiși se duceau la Paris. Cât despre ruși, refuzul civilizației lor se amesteca, firesc, cu un sentiment de teamă. Cu atât mai mult după
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
au devenit și mai săraci. România rămâne prizoniera unui model oriental (sau propriului său model tradițional), cu discrepanțe sociale foarte mari. Și atunci, „unitatea națională“ ține mai mult de discurs decât de viața reală a oamenilor. Românii sunt mândri de intelectualitatea lor și de valorile culturale pe care le-au produs. Mândrie În bună măsură justificată: intelectualul român (exceptând totuși un anume tip de „pseudointelectual“ creat de comunism) este cu siguranță mai aproape de intelectualul occidental decât este România, În ansamblu, de
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
și țărani autentici, În portul lor specific, care vin aici să vândă și să cumpere, sau cu diverse alte treburi; și Încă mai circulă căruțe printre automobile și tramvaie! Pătura de sus era fără Îndoială de cultură franceză, ca și intelectualitatea (aceasta neînsemnând, exceptând cazurile extreme, că s-ar fi rupt cu totul de orice tradiție românească). Bucureșteanul cultivat sau snob citea literatură franceză, fiind la curent cu cele mai recente apariții, și se Îmbrăca după ultima modă de la Paris. Chiar
România ţară de frontieră a Europei - ediţia a IV-a by Lucian Boia () [Corola-publishinghouse/Memoirs/587_a_1291]
-
Zurab Tzereteli - protejatul primarului Lujkov (celovek v kepke, adică „omul cu șapcă”, cum îi spune în batjocură Berezovski, influentul oligarh,). Tzereteli este un sculptor de origine georgiană, bogat și influent, care a „turnat” mai multe asemenea monumente în Moscova, scandalizând intelectualitatea, deși statuia lui Petru I nu arată deloc rău. Sunt, cu siguranță, altele care frizează kitsch-ul. Catedrala Hram Hrista Spasitelea, reconstruită din temelii după 1989, pe locul celei vechi, demolată de comuniști. Și aici a „creat” Tzereteli, care a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
și în ședințe publice, la U. Scriitorilor, se arătau „necruțători cu arta putredă, burgheză, ruptă de clasa muncitoare etc.”.Ă Materialismul istoric era flamura „victorioasă” sub care mărșăluiau nu numai criticii și ideologii oficiali ai comunismului românesc, dar și vârfurile intelectualității din Vest, un Picasso, Aragon, J.P. Sartre și chiar Hemingway, amic cu frații Castro. Iată în ce menghină era prinsă elita românească, reacționând, evident, diferențiat la presiunile brutale ale aparatului de propagandă și ale poliției politice. Blaga - dat afară de la
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
rară fervoare, nu a fost un semn oare al incapacității de „dezlipire” de un sistem ideologic, un refuz al stalinismului, dar rămânând pe aceleași poziții ideatice și dogmatice, deoarece „leninismul nu poate fi învins!”?! Și tinerii parizieni ca și studențimea, intelectualitatea germană sau americană s-au contopit cu idealurile socialiste extreme, „solidaritatea” cu clasa muncitoare a devenit atât de la sine-înțeleasă, atât de „necesară”, încât denominația de „intelectuali”, în mediile elitiste cultural franceze, până azi prinde o conotație clar negativă. Chiar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
socialiste extreme, „solidaritatea” cu clasa muncitoare a devenit atât de la sine-înțeleasă, atât de „necesară”, încât denominația de „intelectuali”, în mediile elitiste cultural franceze, până azi prinde o conotație clar negativă. Chiar și cuvântul „elită” este abhorat cu putere, deși „crema” intelectualității parisiene se comportă strict și trainic ca o elită „luptătoare”. Cu unele excepții, dar mediile, editurile sunt încă dominate de l’esprit soixantehuitard, de generația și ideologia acelui „68”, mulți dintre tinerii care s-au baricadat la Sorbona în mai
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
a situației mele de persona non grata a regimului. „Eu sunt aici, i-a răspuns ambasadorul american, pe lângă domnul Ceaușescu!” Ivasiuc și eu am înțeles atunci că politica unui imperiu, precum cel american, trecea adesea peste „interesele minore” ale unei intelectualități naționale sau chiar ale unui stat oarecare, pierdut în Balcani! Cinism?! Nu, nu cred. Americanii își căutau aliați contra U. Sovietice și, o vreme, sunt convins, „l-au folosit” pe Ceaușescu, „pion avansat” în pactul militar de la Varșovia, dar și
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
curgeau din provincii aflate, secole, sub influență rusă, turcă sau ungaro-austriacă. Acest puternic și clasic naturalism în proză, înainte și după primul război, a cimentat unitatea populației, a întărit realmente identitatea națională - capitol suferind până azi! - și a ridicat moralul intelectualității de pe ambele versante ale Carpaților care puteau să constate că se creează, în sfârșit, o suprastructură culturală și literară demnă de un stat unitar și modern european. Dar rămânerea cumva în urmă a prozei - spre deosebire de poezie care, prin cei „patru
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
sau Ardeal, stângaci, dar și excesiv de impetuos, dezvoltând uneori teorii abracadabrante, amestecând nume - unele „acceptate de noi, de partid, de marxism” și altele de-a dreptul „revoltătoare” precum Nietzsche sau Blaga... Nina a fost prima femeie de reală și profesională intelectualitate pe care am cunoscut-o. Azi e obiceiul din partea unor scribi tineri și grăbiți de a-și face un nume cu orice preț (fascinația, azi, este a mass-mediei de ziar sau de sticlă!Ă de a o arunca, împreună cu impostorii
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
contribuiau și colaborau numele cele mai prestigioase ale universităților franceze, la un pahar de vin, ascultându-mi plângerile repetate și argumentate contra dictaturii ceaușiste care, la sfârșitul anilor ’70, prindea tot mai mult „relief”, o tot mai accentuată ură contra intelectualității, contra profesionalismului în orice domeniu, contra tradiției, contra tinerilor etc., mi-a spus, cu un blând ton de reproș: - Dragă Nicolae, iată, tu faci o greșeală pe care o fac și alții care vin aici din țară: vă împiedicați de
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
interviuri, în țară și în străinătate! Ați cerut măcar să vă fie arătate aceste inteviuri, conținutul lor politic? De altfel, dragă Matei, eu nici măcar nu am contestat sistemul politic în general, comunist, eu am criticat doar „Tezele din Iulie”, negarea rolului intelectualității culturale și științifice în „construirea socialismului” și reînvierea principiului stalinist al priorității atașamentului de partid, precum și alte idei politice, păreri ale mele, admise, de altfel, în țările comuniste vecine și afirmate chiar de Ceaușescu înainte de ’71! (Cum aveam să aflu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
și ruina economică și administrativă a întregii noastre națiuni! Atunci, la începutul anilor ’70, când Ceaușescu nu ocupase încă toate pozițiile puterii, când madame Ceaușescu și fiul ei încă nu preluaseră „atribuții esențiale” în aparatul „de stat și de partid”, intelectualitatea de vârf, elita românească, având o bază largă, solidă, de popularitate și de prestigiu, ar fi putut, cred eu, rezista „și direct”, nu numai prin „operă” sau prin șușoteli pe la colțuri sau prin distinse saloane!...Ă Și totuși, eu nu
(Memorii II). In: Sensul vietii by Nicolae Breban () [Corola-publishinghouse/Memoirs/2354_a_3679]
-
dreptului la moștenire al fiului mai mare pentru un blid de linte? Să-ți pierzi demnitatea pentru a o salva? Dar, la urma urmei, în decursul a treizeci de ani, simbolurile au dus la nașterea unui sentiment național, a unei intelectualități, a unui embrion de birocrație, a unui început de economie, a unei mulțimi de ONG-uri (ce-i drept, e mai ușor să creezi ONG-uri decât întreprinderi). Și dacă eu însumi aș fi ceva în această administrație fantomă, aș
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
poporului nostru" își anunța, "după îndestulă chibzuință", decizia de a se integra în "Partidul Poporului" condus de generalul Al. Averescu. Motivație formulată în acești termeni: "Se pare că e nevoie îndeosebi de contribuția intelectualilor, într-o epocă de coborâre a intelectualității generale." În 1927, era deputat de Bihor. Trei ani ulterior, în 1930, era senator de Iași, apoi președinte al Senatului în guvernul Iorga, ales "ca personalitate culturală". De menționat de asemenea Cuvântarea Marelui Maestru al Francmasoneriei române unite M. Sadoveanu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
răspântie a destinelor țării, când toți oamenii cu conștiința unei răspunderi au datoria să iasă din rezerva pe care și-au impus-o. Mai mult: se pare că e nevoie îndeosebi de contribuția intelectualilor, într-o epocă de coborâre a intelectualității generale. Împrejurări desigur nu întâmplătoare te-au chemat pe d-ta, cărturar, în fruntea treburilor țării. D-ta ești un om din familia noastră a scriitorilor, cu care mă simt legat și prin opera mea și, prin trecut. Pe de
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
obișnuiește la București. Așa colegii mei filosofi continuă să scrie și să pronunțe "filozof" și "filozofie", ușe, tuse, cenușe", "ceeace este de mirare este că domnul cutare" etc. și umplu de greșeli chiar Analele Academiei. Să fie așa de insensibilă "intelectualitatea" românească pentru aceste chestiuni importante? * La discuția bugetului a ținut un lung, prea lung, discurs d. Mociorniță. Citea, dealtminteri fără a nuanța, și stând plecat asupra manuscrisului, ca să-l descifreze, făcea felurite gesturi cu o mână și cu două mâni
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
toujours froide, elle ne pardonne jamais. (Napoléon) Predominarea puterii poporului într-un stat. Antinomiile ei sunt aristocrația și teocrația. Democrația e foarte variabilă ca forme și aspecte. Montesquieu îi dă ca bază virtutea, Joseph de Maistre l'envie. coborârea nivelului intelectualității "Virtutea e ușoară când ai ce-ți trebuiește" Cu cât într-un stat se realizează mai mult și mai bine justiția și legalitatea, cu atât interesul privat se confundă cu interesul obștesc, și virtuțile personale nu mai rămân o excepție
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
desăvârșită stăpânește peste distrugerile de ieri ale războiului, peste suferințele încă aparente. Țârâitul cristalin al lostunilor... * În Polonia germanii au ucis 74 academicieni și 250 profesori univ. și docenți. * În Lituania deasemeni în urma unei învinuiri ce i s-a făcut intelectualitatea a fost deportată în Germania. Din câteva sute de cărturari duși în Germania nu s-a întors decât unul. * La marele teatru opera din Moscova, a avut loc deschiderea ședinței festive a împlinirii a 220 de ani de la înființarea Academiei
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
Cazurile de psihoză calificată nu pot alcătui material de studiu pentru romancieri ca pentru clinician. Degeneratul nu devine personagiu de dramă și agent responsabil; cu el scriitorul intră de obicei în neverosimil. Moralitatea, starea afectivă, e produsul sentimentelor, nu al intelectualității. *1 Bătrânii regi normanzi cântați de aezi, când se simțeau în ultimele ceasuri ale vieții, porunceau să fie puși într-o corabie, care era dusă cu velele desfășurate în larg, în vreme ce se aprindea în măruntaiele ei un foc domol. Când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1551_a_2849]
-
din Iași și a decanului de la filologie deplângând soarta instituției care își permitea să se dispenseze de capacitatea și valoarea "unui" Luca Pițu...! Faptul că acum "descrie" mediul de mușuroi bâzâitor și iute turnător de delațiuni al universității și al intelectualității pe lângă care a trecut, să fie un semn al revanșei? Sau e doar acea nevoie de igienă fără de care nu putem face pasul următor, în mlaștină aplici măsurile de protecție antimlaștină, totul e să o recunoști la timp. Dacă nu
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
Estimp, teatrul orășelului, tot în paragină, absentând Filarmonica, viața studențească, revistele serioase, cultura reducându-se la consumul de șpriț și mititei, odată pe an, în octombrie, dacă nu cumva doar la curlingerea discursivă a Prefectului cu orice prilej festiv, iar intelectualitatea la un singur specimen, deosebit acesta, profesorul Florin Paraschiv. Prin comparație, Iașii simiradinizați răsar ca un Taj Mahal al cugetului însetat de incertitudini. Apoi, să nu uităm, Darie: Simirad, cu ani în urmă, pornea la treabă cu entuziasm și bine
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1450_a_2748]
-
ianuarie 1844. Deși era o dorință mai veche a „intelighenției” din Principate, „emanciparea” țiganilor fiind inclusă și în programele revoluției de la 1848, faptul istoric s-a realizat mai târziu, din cauza opoziției interne (biserica, marii boieri conservatori) și a celei externe. Intelectualitatea română a considerat desființarea robiei în Principate, în 1855-1856, ca unul din marile progrese ale statului în drumul spre modernizare. Vasile Alecsandri îi scria cu satisfacție lui Ion Ghica: „După moartea părinților mei (1838), am eliberat pe toți robii noștri
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
Smaranda Papadopolu din comuna Cozia, I. Soianovici, Zamfira Tăutu, Zamfira Panaitescu, Maria Mărgărit. Au mai contribuit locuitorii din comunele Șchiopeni, Hoceni (Gheorghe Marta), Mălăești, Idrici, Albești, Corni, Târzii, Crețești, Grumezoaia, Dodești, Tămășești, Urdești, Bârsești, Cozia, Sberoaia, Duda, Grozești, Răducăneni. Întreaga intelectualitate a fost alături de armată; sunt numeroase cazurile unor învățători din județele Vaslui, Tutova, Fălciu, care au oferit câte o parte din salariul lor pe toată durata războiului sau pe câteva luni pentru dotarea trupelor angajate în luptă. O scrisoare semnificativă
Huşii de ieri şi de azi by Vasile CALESTRU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/100993_a_102285]
-
odată în franceză (iarăși reticență... iarăși discreție) ) "par délicatesse j'ai raté ma vie"; prin delicatețe, și-a ratat, oare, viața, într-adevăr, academicianul Jules Nițulescu? Răspunsul devine, în sine, nedelicat. Ce viață ratată, ca academician, ca profesor adulat de intelectualitatea celui mai "intelectual oraș" românesc? Totuși, cine l-a cunoscut, cine i-a citit sonetele și fragmentele de jurnal (nepublicate, din modestie), cine i-a văzut visătoarele acuarele (nici ele expuse) poate înțelege că, dincolo de opera sa medicală, Jules Nițulescu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1542_a_2840]