2,305 matches
-
până la piele. Abea când mă Încălzeam pe lângă sobă simțeam dezghețarea și durerile degetelor de la mâini și picioare... Dimineața când mă trezesc simt să Împărtășesc povestea mea nemuritoare copiilor, dar ei spun că nu este adevărată, că le spun o poveste ireală, precum sunt cele cu fețifrumoși, Ilene-cosânzene, zmei și harapi-albi. Mă Întristez și mi-e teamă că majoritatea copiilor de astăzi,/ Într-o zi, vor muri asfixiați de realitatea crudă În care se scaldă, și mă Întreb: cine este oare de
Pete de culoare by Vasilica Ilie () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91516_a_107356]
-
FIM OBLIGAȚI SĂ EVACUĂM O PARTE DIN ECHIPAMENTE, ȘI ASTA REPEDE! MARIN I-AR FI PUTUT DA INFORMAȚIA NECESARĂ. DAR SE GÂNDEA: "APARTAMENTUL LUI TRASK, RIVA, TRUPUL MEU..." AVEA O SENZAȚIE DE AMORȚEALĂ, ÎNSĂ ERA CALM. TOTUL I SE PĂREA IREAL ȘI ÎNDEPĂRTAT, NEADEVĂRAT ÎNCĂ. În apropiere, megafonul răsună din nou. Recunoscu limbajul-cod, care în traducere însemna: "Toți conducătorii de grup să se prezinte imediat la Cartierul general din Adăposturi!" \ Leagă-mă din nou la ochi, ceru el. Trebuie să ies
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
prelungite părea irascibil. ― E doar o impresie, David? Marin șovăi. Își simțea mintea cețoasă, aproape lichefiată, îi fu greu și să se concentreze asupra întrebării puse. Privi în jurul lui, uluit de cât de neclar și îndepărtat părea totul. Oamenii erau ireali, sala întunecoasă. Podrage se aplecă înspre el: ― Nu îmi pot imagina ce ar putea merge prost în stadiul în care ne aflăm. Majoritatea conspiratorilor au fost prinși. S-a găsit ascunzătoarea Creierului, asupra căruia a început un atac direct. Orașul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/85099_a_85886]
-
să plângă în brațele unei ființe vii. Trebuie să plângă în brațele unei ființe vii...”. Constantin a luat ființă dintr-o poveste de iubire mută și plină de durere, dintr-un tragism al situației și dintr-o întâmplare pe cât de ireală, pe atât de adevărată și de tristă. Întâmplarea aceasta ne arată că iubirea nu are întotdeauna un final fericit, că o nebunie de moment poate schimba niște vieți pentru totdeauna și că o clipă, nu o decizie, poate schimba cursul
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
meu. Eram însetat de așa ceva, iar dealul parcă nu se mai termina. Nu eram nici pe departe obosit. Urcam și înviam, respiram, trăiam, totul din mine zbura. Am tras zăvorul. Totul în jur zbura, eu pluteam, nimic din ce era ireal nu se mai oprea din mișcare, toată realitatea era oprită în timp, de timp. Am tras zăvorul. Făcusem pasul când am urcat în autobuz, pasul între cele două lumi, acum intram în adevărata mea lume... Am tras zăvorul. Țâncul pământului
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
seamă. Această așa-zisă timorare, semănând cu respectul, crește, odată cu ura împotriva mea, a dumitale, a oricui are legături sau crede în cărți. Ura și disprețul împotriva cărților, reale sau inventate ! N-ar fi în stare să priceapă cât de ireală este o carte reală. Cât de reală poate fi o carte încă nescrisă, din momentul când conținutul ei, chiar dacă imaginar, se află în mintea unui om. În sfârșit, speculațiile mele v-au tulburat, oricum, prea puțin. — În concluzie, să stabilim
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
vecinătatea unui cuplu bizar. Un popă sau rabin dolofan, cu bărbuță argintie, se bălăcea drăgăstos lângă consoartă, ca într-un tandru leșin copilăresc și impudic. Amintirea barbișonului răsărind cu intermitențe deasupra apei, lângă delicata femeie lăptoasă, zbenguiala molcomă, puerilă, înlănțuirea ireală reveniră multă vreme. Noaptea, trenul. Călătorul pendula pe pernele compartimentului gol. Încerca să rețină sub pleoape calmul mării fraterne. Coboară, răsuciți, din troleibuze, sar de pe scările autobuzelor, vin și dinspre stațiile de tramvai. Mers grăbit, agitat. Grupuri mici : doi, trei
Cartea fiului by Norman Manea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/597_a_1348]
-
toate amintirile se așterne cenușa uitării. Dar eu nici măcar amintiri nu am de la tine, dragul meu! Și timpul, și împrejurările îmi sunt potrivnice! Cu greu încerc să delimitez limitele imperceptibile ale unui punct pentru a descoperi golul orb, imaginea aproape ireală a unei lumi care totuși a existat cậndva, lumea de vis a copilăriei. De acolo vii tu, Yoane, dimensiunea temporală e una singură; prezentul însă nu este acela în care conviețuim, ci un timp suspendat între oraș și sat, un
Yon by Luminita Săndulache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91711_a_92875]
-
când au aflat că este constănțean deci un băiat invulnerabil. Astfel a pătruns în studențimea din București. Pe bănci mai sunt două umbre întruna, însă departe, străjeri care își fac datoria în tăcere. În iarba întunecată și înaltă, la umbra ireală a unui arbust îi simte răsuflarea ca a vânturilor deșertice ... Începe liniștit să-i descheie nasturii și printre două respirații ea șușotește, - Nebunule! Însa el nu se oprește iar ea îl lasă supusă să-i arunce hainele într-o învălmășeală
Adev?rul dintre noi by Aurel-Avram St?nescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83164_a_84489]
-
subțire și răcoros. Cred că lucea și datorită cremei cu care se dădea câte o oră în flecare seară, poate și din lipsă de altă preocupare, dar sigur și din cauza soarelui în care se bălăcea toată ziua. Avea o poziție ireală, parcă era fracturată, așa de nefiresc îi stăteau mâinile și picioarele. Nu avea nici un fir de păr pe corp. Nicăieri, adică nici măcar acolo, unde parcă ar fi trebuit doi, trei cârlionți necopți. Câteodată, traversa patul ilegal, nemailăsând celui de lângă ea
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
transpirație a cîștigat-o în pat? Nu vrei să știi. Când a apărut goală în cadrul ușii, din întunericului din holul obosit și a luminii care se străduia să din camera mizerabilă de hotel cu orice preț, corpul ei părea aureolat, sclipind ireal din cauza broboanelor de transpirație care se transformau în picături și apoi se uneau câte patru-cinci ca să o ia la vale pe corp, mângâind sânii ăia superbi, apoi mijlocul, ca în final să-și dea drumul pe săniușul coapselor perfect ondulate
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
spre ușa întredeschisă. Am urcat o răsucită scară-n spirală, la capătul căreia o ușă stacojie, enormă, mă aștepta. Am deschis-o și m-am oprit în prag, năucit de strălucirea din cameră: pe patul cu cearceafuri de o albeață ireală stătea mama, tânără și goală, cu pata roșie de lupus pe șold, cu părul răsfirat pe sâni și pe umeri, cu ochii strălucind ca briliantele, zîmbindu-mi de bun-sosit. Arhitectura lui pește Mintea mea de azi, oarbă ca un liliac în privința
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
mele, am profitat de nenumărate ori, mișelește, de o fisură în legea proprietății intelectuale - absența copyright-ului pe vise - ca să-i fur cele mai fermecătoare și mai articulate viziuni, cele mai mistice decoruri, cele mai discrete treceri de la real la ireal și halfway back. Al ei a fost visul cu palatul de marmură invadat de fluturi din "Orbitor" - în general, fluturii, acolo, sânt fluturii ei -, de asemenea al ei cel despre imensa incintă-cavou în care Măria rătăcește săptămâni în șir pe
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu care își punea bănuți pe ochi și făcea pe orbul, își îmbrăca dinții cu poleială de ciocolată, "deschidea" sticle de bere cu pleoapa ... întotdeauna m-am întrebat cum e posibil ca în această aparență de dandy și bricoleur, puțin ireală, care trăiește ca într-o fantezie burlescă de marionete, să se fi strecurat un mare talent, o minunată înzestrare poetică? Fiindcă Traian, în ciuda unei anume scăderi a interesului criticii pentru poezia lui, rămâne unul dintre cei mai puri, mai originali
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
până acasă și, trântit pe pat, să-ți omori gândurile astea de vreme caniculară. Să nu le mai auzi huruind în minte. Să-ncerci să trăiești mai departe, poate chiar să scrii mai departe. Ruina unei utopii întotdeauna, în perioada ireală a sărbătorilor, când mă scol foarte devreme și geamurile sânt înghețate până sus, și prin sticla lor deformată ninge înverșunat și strâmb, și când stau încă năuc în bucătărie, cu lumina aprinsă - undeva în adâncul blocului sună un deșteptător - am
Pururi tânăr, înfășurat în pixeli by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295573_a_296902]
-
cu excepția poluției, care este urmată de eliminarea propriu-zisă a fluidului generativ... Bărbații de lume pierd și câștigă multe lucruri în visele lor, cum ar fi banii sau anumite obiecte, dar, când se trezesc, își dau seama că totul a fost ireal; dar, atunci când au vise despre poluții nocturne, acestea sunt întotdeauna reale. Un an de cultivare atentă a qi-ului se poate pierde în zadar doar printr-o serie de emisii nocturne necontrolate. Unul dintre marile avantaje ale practicării controlului conștient al
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2250_a_3575]
-
cât de scobit era capul lui și că de fapt nici nu semăna cu un cap, ci doar cu chipul unei păpuși prostuțe stricate, la cum, când distrugi ceva, când maltratezi un lucru, Întodeauna acel lucru pare strâmb, desfigurat, puțin ireal și inuman, iar asta te face să-ți fie mai ușor să continui să-l maltratezi, să continui să-l fuți, să-l rănești și să-l zdrobești până când l-ai distrus complet, dovedind că distrugerea este normală pentru spiritul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2026_a_3351]
-
această dihotomie. O tratare mai detaliată a subiectului se găsește în eseul său neterminat, publicat postum: "Despre adevăr și minciună într-un sens non-moral". Aici el descrie mincinosul ca pe o persoană care folosește cuvintele "pentru a face un lucru ireal să pară real". El vorbește despre om ca avînd "o înclinație invincibilă spre a se lăsa înșelat" și despre minciună ca fiind "o plăcere artistică". Tendința de a minți, spune el, este "fundamentală" (Nietzsche 1979:81, 89, 96, 97). Bok
Sociologia minciunii by J. A. Barnes () [Corola-publishinghouse/Science/1068_a_2576]
-
aparțin lui Eduard Țară) Cei doi fulgi sînt, În mod evident, cel real și cel oglindit În apă. Este surprinsă clipa Întîlnirii dinainte ca ambii fulgi, cel real și imaginea lui În apă, să se topească În lac. Imaginea este ireală, dar poate fi fidelă obiectului Prima trăsătură a imaginii este irealitatea (materială). Imaginea este o dublură inconsistentă a obiectului. Ea poate fi totuși, sub anumite aspecte (nu toate) fidelă obiectului. Un manechin de ceară este Într-un anume fel, adăugînd
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
paradoxală imagine reală? Este clar că e vorba de o contradicție În termeni: reale sînt lucrurile, imaginile sînt cel mult o dublură a lor existentă În capul nostru (și țin deci de imaginar). Imaginile sînt fără doar și poate secunde, ireale, subiective, iar cele artistice de-a dreptul infidele realului. Expresivitatea ultimelor ține să fie fidelă nu obiectului ci emoției, aspirației, perspectivei umane cărora le sacrifică exactitatea reproducerii. De fapt, haiku-ul ne focalizează simțurile asupra unui obiectiv bine delimitat din
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
imaginii poate să se elibereze de vechea comandă a scopului și de melancoliile "sfârșitului artei". Nu există sfârșit în absolut sau, mai trivial: sfârșitul artelor nu este sfârșitul imaginilor. Așa mamă, așa fiică Unui obiect artificial îi corespunde o istorie ireală. Iar inconsistența mitului "artei" nu se revelează nicăieri mai bine decât în examinarea fragilităților idealiste ale "istoriei artei", care-l adăpostește ca o cochilie stridia. Noțiunea de Artă a apărut, într-adevăr, în Renaștere, susținută de ideea cu totul nouă
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
vizibilă și demnă de reprezentare. Pentru un om din secolul al XIII-lea, Grădina Raiului este mai reală decât pădurea de la Poissy, fiindcă este singura adevărată și este prima pe care vrea s-o vadă. Înainte de toate, imaginea biblică a irealului Eden este, pentru el, mai aducătoare de câștig, căci ajungând la adevărul lui Dumnezeu, își va mântui sufletul și trupul. Lucru de la care reproducerea pădurii de la Poissy, pe lângă care trece atât de des, l-ar deturna. Fără interes metafizic nu
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
spațiu perfect imaterial, animat printr-o simulare numerică, și poate să-l facă să se miște la rându-i. Paradoxul este că Imaginea și Realitatea devin atunci indiscernabile: un asemenea spațiu este inexplorabil și impalpabil, în același timp non-iluzoriu și ireal. Experiențele de "teleprezență" încă oscilează între experimentarea în laborator și atracția de bîlci, dar imagisticile virtuale interactive echipează deja avioane, submarine, șantiere sau mașini de cursă. Programele informatice produc astfel, printr-o tratare grafică a informației, imagini inteligente capabile să
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
până de curând, considerau că imaginea împiedică vederea. Acum, ea are valoare de probă. Reprezentabilul apare ca irecuzabil. Or, cum piața fixează din ce în ce mai mult natura și limitele reprezentărilor sensibile, mediatizate de industrii, semnul de egalitate se transformă și devine: "nevandabil = ireal, fals, nevalabil". Doar solvabilul este valabil, are valoare numai ceea ce are o clientelă. Alinierea valorilor adevărului după valorile informației îl fac pe cel dintâi dependent de cerere și ofertă: va fi considerat adevărat ceea ce are o piață. Traducere: "publicul este
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
și creând o imagine necorespunzătoare realității. În schimb, valoarea activelor materiale imobilizate apare ca supraevaluată, iar fondul de amortizare devine insuficient pentru Înlocuirea mijloacelor fixe. Invers, dacă amortizarea este supraevaluată, atunci cresc costurile, scad beneficiul și rata rentabilității În mod ireal, sunt afectate repartiția dividendelor și volumul impozitului pe profit datorat statului. În schimb, se formează un fond de amortizare mai mare care, dacă nu este corelat cu necesitățile crescute de investiții, poate sta neutilizat. În consecință, politica de amortizare promovată
Impozitele şi rolul lor în societatea modernă by Corneliu Durdureanu () [Corola-publishinghouse/Science/1216_a_2218]