9,120 matches
-
înțelesuri. După un timp, Jan îl privi într-un anumit fel de parcă ar fi vrut să ridice cortina care acoperise atât decorul cât și actorul aflat în scenă în primul plan, dar nu se putu stăpâni să nu strecoare o ironie nevinovată: - Nu e prea devreme? N-ai împlinit nici 28 de ani, de ce atâta grabă? - Hai, Jane, vine omul la tine cu un of și pleacă cu două. Glumă e asta? Ai noroc că Îmi ești prieten, altfel... - Te-ai
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
din care cu greu îi putea desluși chipul. Răscolită de acest neașteptat moment, Olga abia putu să mai adauge: - Să aveți casă de piatră! și începu să coboare în fugă ultimele trepte. Alex, intuind că Olga nu-și epuizase repertoriul ironiilor, o urmări câteva clipe trimițându-i în cale câteva cuvinte de confirmare: - Chiar ne propunem să facem una durabilă, din beton armat, să reziste la toate seismele reale sau provocate de prietenii sau neprietenii noștri. Spusele lui Alex zburate pe lângă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]
-
încântat de comoara sa. Avea mereu impresia că nu era suficient, că parcă îi scăpase ceva, și atunci căuta alte articole prin tot felul de jurnale literare. Materialul critic putea fi grupat în câteva categorii: spațiul și timpul, tipologia personajelor, ironia, farsa și absurdul. De multe ori i se părea că ideile se contrazic, că un paragraf îl neutralizează pe celălalt, că în subtext există o puternică ironie, de parcă cineva ar fi avut intenția de a-și bate joc de narațiune
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Materialul critic putea fi grupat în câteva categorii: spațiul și timpul, tipologia personajelor, ironia, farsa și absurdul. De multe ori i se părea că ideile se contrazic, că un paragraf îl neutralizează pe celălalt, că în subtext există o puternică ironie, de parcă cineva ar fi avut intenția de a-și bate joc de narațiune și de lectorii ei. — Spun, domnule profesor, că întreaga operă ramaniană pare să fi fost scrisă la două mâini; cea dreaptă bine intenționată, aplicând normele narative, urmând
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
Vladimir își bău cafeaua citind ziarele, iar după câteva știri găsi într un chenar gros vestea morții sale. Erau amănunte despre întreaga execuție, dar nu se spunea nimic despre motivul pentru care se ajunsese până la sentința supremă. Zâmbi plin de ironie și împături ziarul la loc. Nu îl mai interesa altceva, într un fel fusese și el pregătit de-a lungul vieții sale monotone să nu se lase impresionat de lucruri mărunte cum ar fi propria execuție. Nu voia să fie
Soarele răsare din televizor by Carmen Dominte () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1323_a_2718]
-
ce îți voi relata și nu te vei burzului la fata aceea! - De ce aș face-o? Ce am eu cu Vira asta a ta? - Ei vezi? Asta e! Vira, al cărei nume tu îl pronunți impasibilă și cu o oarecare ironie, a descoperit întâmplător un nor negru care planează peste casa ta, în stare să aducă tulburări în atmosfera căminului tău conjugal. - Nu mai spune? Pe chipul Inei înflori un zâmbet, abia perceptibil, dar în care se ascundea o oarecare teamă
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3122]
-
cerneală, romanul demonstrează spiritul turmentat al autorului, apăsat de exigență, fascinat în egală măsură de nebunie și moarte, obsedat de rigoare și de sarcasm clarificator. Pesimismul fundamental îl angajează pe două căi diferite, dar secret complementare: aceea a unei aspre ironii, cu accente deseori nemiloase, și aceea a unei disperări, departe de orice emfază, încăpățânându-se să sape în dureroasa și măreața sa deșertăciune. În ceea ce privește intenționalitatea artistică, revelată printr-o lectură fidelă, care nu ține seama de obscurul simbolism criptic, putem
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1882_a_3207]
-
tește că trebuie să știe a calcula timpul, ca un poet. Atitu dinea față de muzică nu e identică la Isadora Duncan, la circ, la varietăți sau la teatrul japonez”(În Tehnica mișcării...,1920). Nu Întîmplător am subliniat cuvîntul stăpîn : o ironie a comentariului gînditorului citat ne face să observăm cîte acte de sclavie Îndeplinește stăpînul scenei! Subordonarea față de text, regie, mișcare, muzică, durată (a segmentelor de spectacol), distanță( Între actor și celălalt interpret, dar și Între creator și obiectele de pe scenă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
la greoiul Claudel!... În timp ce citeam finalul cărții lui Troyat despre Cehov, la tv era programat excepționalul film All that jazz. Anton Pavlovici murea, printr-un mixaj cutremurător, odată cu eroul peliculei lui Bob Fosse. Amîndoi, detașați de moar te, printr-o ironie comună, specifică marilor spirite... Bob Hope, despre o colegă fără har, care se visa pianistă :” CÎnd ea a Început să cînte, Steinway Însuși a coborît din ceruri și și-a șters numele de pe pian!”... Am citit pe afișul unui teatru
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
exclus. Dar dovezi nu sunt... Ieri, 19 noiembrie 2006, ora 22, am terminat de scris un scenariu după Harap Alb, al lui Creangă. Ar fi al șaselea. Cel mai greu. E vorba să-l montez la Cluj. Ce duh al ironiei mă face pe mine, bucureștean getbeget, de lîngă Arcul de Triumf, să scriu șase scenarii după ...moldoveanul get beget Ion Creangă ?! Și să montez (tot) șase variante ale Chiriței lui Bazil?! Nu cercetez aceste legi. Că așa, ar mai trebui
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
de acord nici cu citatul din Marian Popa, după care „ Venturiano, Trahanache, Pristanda, Tipătescu sunt parodii ale unor comportamente sociale ”; ei sunt reali, ei sunt prototipul, modelul, nu parodia modelului ; sau :” Îl vedem pe Tipătescu capabil de atitudine ironică, pentru că ironia presupune o oarecare inteligență și un anume grad de instrucție ” ( afirmația e corectă doar În ultima ei parte : du pă părerea noastră, prefectul nu e prea inteligent, din mo ment ce-i trimite o scrisoare soției prietenului, cu care ori
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
permanente !) politice, cu atacuri neostoite anticomuniste și, vai!, chiar antisemite. PÎnă a citi memoriile „sovietologului” (cum se autointi tulează) Furdui, sincer să fiu, nu știam că numele lui Stalin - Djugașvili - s-ar traduce prin...fiul evreicei! (djuga = evreică). Hm...Culmea ironiei! Mai Întîlnim, În viața-i meandrată, cu suișuri & coborîșuri ce alternau suspect de des, cu clipe de glorie și momente de spaimă, cu prosperitate și calicie, cu beții prelungi și abstinențe efemere, cu femei de lume care - din carte rezultă
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
care l-am descoperit recent, spune că logic, Soljenițîn și James Bond ar fi trebuit să fie aliați. Și autorul rus a avut un destin spectaculos, a fost Învingător În cele mai incredibile și perverse lupte. Dar... „I-au lipsit ironia și autopersiflarea de tip Bond. I-a lipsit zîmbetul lui Bond sau măcar al lui Gagarin. L-au tras pe sfoară posomoreala și trenciul strîmt!”... Ipoteza cucerește prin temeritate & amărăciune. Ne ocupăm de chestiunea rîsului cu multă superficialitate. Sau disprețuim
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
sincer. Legătura asta platonică nu va putea fi destrămată niciodată, Lika crezînd cu tenacitate că va ieși, Într-o zi, soarele erotic și pe ulița ei. Flatat de iubirea picantei femei, scriitorul nu vroia să fie univoc, și Între două ironii, plasa un surprinzător „ Te iubesc cu pasiune, ca un tigru, și Îți ofer mîna mea!”( Într-o epistolă din iulie 1891). Sau, peste un an :”...Visez sosirea dumitale așa cum un beduin, În deșert, visează apa”; În fine, tot ei, ludicul
Jurnal teatral, 4 by Bogdan ULMU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1599_a_2908]
-
ies de pe bridge și să caut cârnățenia aia de text. Scrisesem douăzeci și ceva de pagini la el. Norocul meu! I-l arăt pe ecran. "Da' pentru domnu' Dan C. Mihăilescu nu s-a inventat hârtia?", zice el cu o ironie mușcăcioasă. Dau drumul la printare. Lentoarea cu care imprimanta își face treaba îl enervează și mai tare. Se agită aiurea ca un sifon, plimbându-se cu pași mici prin cameră. Finalmente, se stropșește: "Astea trebuiau să fie gata demult, domnule
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
scapă mereu din vedere că joci la masă cu un maestru cu puncte de expert. Vezi? Mă provoci mereu să-ți atrag atenția asupra acestei evidențe." "Maestre", m-a interpelat Doru cu surâs în care picuraseră și câțiva stropi de ironie amicală, "ai grijă și nu mai fă ghidușii de-astea, că dacă nu-ți punea asu' de caro din prima, furai două banane ca nimic și se scria în dreptul lor!" Știam și eu foarte bine treaba asta, dar pluteam ambetat
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
dau azi, că mi-am făcut sendvișu' cu pâinea ta hipocalorică, că cămașa nu mi se potrivește la sacou și cravata la nimic. Numa' de-astea..." "Că cămașa...Da, că cam nu ți se potrivea", mai urcă o treaptă în ironie demoazela, surâzând acid. Bărbatul se întoarce spre ea, mijindu-și ochii, nu tocmai a tresărire de amor, și plusează sec: "Bine că ești tu deșteaptă! Te dai mare intelectuală, ce să-ți zic!" "Normal. Da' nu că mă dau, ci
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
nimeni nu i-a ținut de foame bunu' simț. Cu obrazu' și îndelicatețile te mănâncă câinii. Mai trebuie să mai ai și un pic de tupeu în tine." " După cum vorbești, cred că te străduiești ceva cu ea", face cu o ironie ascunsă dom' profesor. Madama era însă prea pătrunsă de exercițiile ei pedagogico-sufletiste ca să-i observe maliția și, oricum, subtilitatea nu e vreuna dintre calitățile ei, ce-i drept, puțintele. "Mă străduiesc, Cornele, mă străduiesc, da' tot degeaba. Nimic nu se
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
două se uitară intimidate una la altă, făcându-și curaj reciproc. În cele din urmă, Monica îndrăzni: "V-am auzit strigând și am venit într-un suflet încoace. Mai ales că strigați ceva de bani...". "Îhî", aprobă Relu cu o ironie neagră, chipul său trecând de la alb ca varul la o culoare din ce în ce mai purpurie. "Zi așa! Cum auziți dă bani, cum și veniți într-un suflet, nu?" "Păi, normal, nu?" "Tot normal era ca genata mea diplomat să fie pe masă
Eu, gândacul by Anton Marin [Corola-publishinghouse/Imaginative/1431_a_2673]
-
d ta și cu mine, am premeditat totul. D-ta ești prea prăpăstios, asta-i. Dacă ai fi în locul meu, tot așa ai gândi, d le Valy. Depinde ce legături aș fi avut eu cu contesa... Te rog încetează cu ironiile. Nu trebuia să închei pactul cu... N-am încheiat niciun pact, d-le Valy. Eu am fost un om liniștit. Neam de neamul meu nu s-a ocupat cu șantaje și cu mizerii dintr-astea. E prea târziu. Dar contele
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
prins un pic flama...Ce mai, am vorbit și ce nu trebuia, dar și ce trebuia... Gerard îl lăsă de antebraț, semn că înțelesese ce vrea să spună electricianul. De aceea, acesta continuă pe un ton mai pașnic și fără ironie: Te implor, în numele Iozefinei, întoarce-te în fosă. Femeia aceasta, chiar dacă adineauri te-a cam derutat, desigur, intenționat, crede în iubirea ta. Crede numai în iubirea ta. Nu mai poate trăi fără tine. Și de aceea mă reclamă la soțul
Fascinantul corn de vânătoare by Nicolae Suciu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1284_a_2205]
-
privire scurtă către moș Dumitru. Acesta i-a răspuns printr un zâmbet de aprobare. Eu mă duc să mai îndemn boulenii la drum, că acușica ajungem și s-or hodini - și-a căutat de lucru Hliboceanu, pentru a scăpa de ironiile lui Pâcu. Îl vezi, Dumitre? Îi foarte mândru din fire, dar cu scaun la cap. Așa-i, Pâcule. Și îi bine că nu ne-am înșelat lăsându-l în locul nostru. Nu după multă vreme, carele au intrat în târg. Mitruță
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1620_a_2945]
-
ultimă privire Înapoi, unde drujba reapăruse și, cu o mișcare expertă, ca și cum nu trunchiuri de copaci ar fi retezat toată viața, ci gâturi, i-a eliberat capul lui Guido de posesor. Astfel a pierit bietul vânzător de electrocasnice, ce tristă ironie!, tocmai din pricina aparatelor pe care le ajutase mereu să Înceapă o nouă viață, găsindu-le familii mai primitoare decât cele care le abandonaseră. În timp ce duhul lui nobil era livrat Purgatoriului, ceilalți am luat-o la fugă În sus pe scări
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
trezeai cu ei șuierând În picaj pe lângă tâmpla ta, În timp ce băteai pitonul pe Gangkhar Puensum. În timp ce fostele țări subdezvoltate deprindeau plăcerile confortului, cetățenii așa-numitelor Națiuni Premium se năpusteau În toate direcțiile, căutând senzații tari. De când Guvernul Mondial interzisese - ce ironie, sub amenințarea pedepsei cu moartea! - declanșarea, sponsorizarea și purtarea oricărei forme de război, fiecare Își afla fiorul apropierii de nemărginit după posibilități. Toți acești nefericiți cronici, care aveau nevoie de mângâierea doamnei cu coasa pentru a se simți vii, care
Câteva sfârşituri de lume by Georgescu Adrian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1315_a_2385]
-
un măgar bolnav de chagrin d'amour, care plînge și se așează suicidar pe linia ferată și un păstor bătrîn. Cu acești protagoniști nevorbitori la care se adaugă poștașul hîtru, Kusturica face un film de o mare sensibilitate, cu o ironie tandră, cu un sentimentalism la vedere, cu cunoscutele efuziuni și zburdălnicii pe care le-am văzut și în Underground (1995) sau în Vremea țiganilor (1988) și mai ales în Pisica albă, pisica neagră (1998). Nu lipsește nici muzica de taraf
Viața ca un miracol by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/9169_a_10494]