1,908 matches
-
situație, să-mi capăt curajul de a mă așeza într-o noapte, cu orice risc, pe fotoliul Bătrânului, fiindcă nu mai exista drum înapoi. Francisc m-a invitat să mă spăl, ca de obicei, pe mâini. O clipă am fost ispitit să-l reped. Apoi m-am gândit că n-avea rost să mă cobor la o confruntare cu el. Riscam să mă enervez și n-aș mai fi avut nici o plăcere înlăuntru. M-am conformat deci și i-am întors
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2277_a_3602]
-
erau buni de urnit stânci. Și aproape tot timpul, cu capul ușor dat pe spate, se uita la cer. Soldații se țineau destul de vioi, dar Iahuben nici nu băgă în seamă drumul sau oboseala, înviorat de vraja cu care-i ispitea sclavul privirea. Stelele nu dădeau lumină. Cu sau fără ele, cerul era tot negru. Lumină palidă răsfrângeau numai torțele purtate de robi. Dar nu lipsa de lumină era piedică pe drum. Deșertul n-avea nici mlaștini sau bolovani și pietre
Luntrea Sublimă by Victor Kernbach [Corola-publishinghouse/Imaginative/295598_a_296927]
-
În casă, care cobora din camera ei, de la mansardă, pentru a Înteți focul de la bucătărie. Ar fi putut să o strige și să-i ceară să-i aducă apa caldă de Îndată ce era gata, dar nu se simțea câtuși de puțin ispitit să se dea jos din pat mai devreme și să strice programul obișnuit al casei. În parte, euforia pe care o trăia În clipa aceasta se datora faptului că știa că ziua pe care o avea dinainte Îi stătea În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1871_a_3196]
-
răspunse că-i e frică să se întoarcă singură înapoi la casa ei. Prințul și lupul însoțiră până în împărăția ei, unde ea era prințesă: Rămâi, iubite, aici și fii împărat, nu te porni iar la drumul plin de primejdii", îl ispiti fata. Cum însă prințul era hotărât să plece, prințesa rosti: "Sunt aici supușii mei ce au are nevoie de ajutorul tău", însă prințul își închipui că fata lui și ea poate îl vrea alături. Și nu fu chip ca prințul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
noaptea le e luminată iar de acele petreceri. Să le aline dorul! Să le mai privească o dată! Însă nu le vor putea atinge. Privesc cerul plin de stele. Mă acoperă, mă învăluie în vrajă. Privesc marea. Apele adânci, întunecate, mă ispitesc. Primul cerul e poveste. Cea de-a doua e realitate crudă. Pe podul pe care stau eu, ce unește malurile și se ridică atât cât poate de mult spre cer, se mai află cineva. Îl văd și îl plac. Îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1508_a_2806]
-
Zice dimpreună cu Ioan Teologul în Apocalipsa 12 cu 13: "Vai de voi pământ și mare! Căci Ho diábolos s-a pogorât la voi cuprins de o mare mânie, fiindcă știe că mai are puțin timp!" - Fîs!... Pentru ce ne ispitiți, domnilor? De unde vi s-a năzărit vouă "mare mînie"? Nu-l zăriți cât de destins, cu pielea perfect întinsă, și cât de meloman e? Pentru ce ne vârâți fantasmagoriile voastre gogonate în cap? - Decât să vă prindeți toată ziua nasurile
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
mă reține în seara asta la tine, ai fi în stare să-mi dezvălui cât de adânc, cât de neobișnuit și de cât de mult timp mă iubești? Era clar că, de data asta, clintindu-și o singură unghie, mă ispitea ea pe mine să fac minciuni. - Da. Te-aș putea împrumuta cu un țol și lăsa să dormi pe pardoseala din baie. Te-aș putea snopi și pune să faci ordine în debara. Te-aș putea călca în picioare, că
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
25 aprilie, se despleti, treptat, în trei evenimente majore, fără vreo legătură aparentă între ele. În primul rând, întorcîndu-se de la supravegherea de noapte a unei secții de Miliție (pe care, din pricina disperatei nevoi de arme de foc, Necuratul îl cam ispitea pe Iarba Fiarelor s-o prăduiască), Fisente și Regele Bolilor Nervoase dădură, în crăpatul zorilor, chiar în intersecția străduțelor Stoica Spătaru cu Radu Calomfirescu, peste trupul adormit și despuiat al prietenului lor, Doru Sinistratul, cu picioarele răsturnate pe carosabil și
Cei șapte regi ai orașului București by Daniel Bănulescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295562_a_296891]
-
ai prefera să plec, a continuat stafia. Știu că ești îngrijorată că voi încerca să-l conving pe Virgil să vină cu mine. Dar îți sugerez următorul lucru: n-ai vrea să vii și dumneata? Ce zici? Nu mă poți ispiti să urc pe munte, a spus Dolores, cu ochii scânteindu-i. Acolo sus e trecutul. Noi l-am lăsat în urmă. Nu mai putem păși a doua oară în trecut. Nimic nu se schimbă. Trecutul este definitiv. Pleacă. Stafia a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mea. Eul-Grimus prefera mai degrabă să meargă cu eul-Vultur undeva departe de Trandafir, poate chiar fără a-i mai putea găsi vreodată un corespondent în Dimensiunea mea, decât să-l vadă distrus. Eul-Vultur nu poate spune că nu am fost ispitit. Doar că acolo mai era și Media, Media și ceilalți, care depindeau de mine. — O, drace! am spus cu voce tare. Oricum, ce-aș face acolo? Iar eului-Grimus nu i-a mai rămas nici un truc la îndemână. L-am folosit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
tale? Erau siguri de asta Dar pe ei nu, neapărat, ideile tale îi interesau, ci să joace o comedie, să organizeze o "formalitate", cum zici, în care, solemn și public, să-ți repudiezi părerile pentru ca, astfel, nimeni să nu fie ispitit să se ia după tine. De asta aveau nevoie. Nu să te educe, ci să te umilească. ― Am rămas cu ce gândeam. ― Galilei, orice inchiziție urmărește să creeze două realități. Una la vedere. Alta ascunsă. Controlând realitatea aflată la vedere
Apărarea lui Galilei by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295601_a_296930]
-
așeza totul la spate, nu se încurca. Avea o privire de punea omul jos, hăndrălăii nu ridicau colțul. Îi plăcuse și lui Grigore. Într-un an împrejmuise dugheana, mai înmulțise capitalul, se cunoștea că avea școală de negustor. Bătrânul îl ispitise, că se ajuta cu el; aflase că e băiat de la țară, sărac. Slugărise la un negustor prin Lipscani de la doisprezece ani, învățase meseria. Când se făcuse de armată, jupânul îi spusese: - Du-te să te încalțe ăia, să te mai
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
împrumutată în litere și cifre, și termenul datoriei. - Dumnezeu să-mi ajute! - Să-ți ajute, mă băiatule, că te știu destoinic, dar, până să te-ajute el, ajută-te tu. Pune umăru, nu sta ca proasta... Pe urmă 1-a ispitit cui vinde, "ce câștig scoate pe zi. Îl ascultase, stăruise și la urmă zisese: - Băiatule, acoio-i treabă de făcut. Zici că se ridică mahala nouă la tine, în Cuțarida? - Da. - Asla-i pâinea negustorului! Dar de-ale mâncării vinzi ceva? Coloniale
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
nu s-ar putea explica. A o descrie, a o aprofunda, a demonstra că această influență nu a fost superficială ar putea fi subiectul unei cărți pe care Beyle (Stendhal) a uitat să o scrie și care l-ar fi ispitit pe Montesquieu. Din nefericire, nu sunt nici Montesquieu, nici Beyle, nici vultur și nici lynx; m-am străduit totuși să limpezesc ceea ce mulți nici nu catadicseau măcar să Înțeleagă. Iar rodul acestei deslușiri ți-l dăruiesc acum ție, dragul meu Daly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
că, spre bătrânețe, Își recapitulează Întreaga biografie și mărturisește: „Am fost uneori foarte nefericit În viață, dar niciodată nu am uitat de mănușile mele albe!”. Natură paradoxală, aristocrat cu nostalgii revoluționare și revoltat tânjind după ordinea monarhiei, catolic fervent, dar ispitit de tenebrele infernului, timid, delicat și, deopotrivă, de un orgoliu satanic, trăind, după propriile-i mărturisiri, asemenea salamandrei, „În plin foc”, cu o intensitate paroxistică, dorind să fie „și Byron, și Brummell În același timp”, Barbey are toate calitățile pentru
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
nu s-ar putea explica. A o descrie, a o aprofunda, a demonstra că această influență nu a fost superficială ar putea fi subiectul unei cărți pe care Beyle (Stendhal) a uitat să o scrie și care l-ar fi ispitit pe Montesquieu. Din nefericire, nu sunt nici Montesquieu, nici Beyle, nici vultur și nici lynx; m-am străduit totuși să limpezesc ceea ce mulți nici nu catadicseau măcar să Înțeleagă. Iar rodul acestei deslușiri ți-l dăruiesc acum ție, dragul meu Daly
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
frumusețe, dar care s-a ofilit rapid, ar fi compătimit-o pe Lucinda. Dar Henry nu se gândea la asta. Din contră, am un fel de oportunitate pentru tine. Se duse să o vadă în aceeași după-amiază, Lucinda fiind ușor ispitită de promisiunea unui gin tonic după aceea. — Deci care sunt aceste minuni pe care vrei să mi le arăți, Henry? Scoase o cutie mică de bijuterii, ținând-o în palma mâinii drepte. —O, Henry, nu ai de gând să mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2274_a_3599]
-
-l salveze și eu am plecat agale mai departe, cu plasa mea pentru fluturi, spre stâncile de mai sus, unde mă aștepta specia euxină a fluturelui Hippolyte Grayling. În acea vară a anului 1918, o mică oază amărâtă a tinereții ispitite de miraje, fratele meu și cu mine frecventam prietenoasa și excentrica familie care deținea moșia Oleiz, de pe țărmul mării. Am legat curând o prietenie zeflemitoare cu Lidia T., care era de aceeași vârstă cu mine. În jurul nostru era Întotdeauna mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2082_a_3407]
-
pe o balenieră, după șase luni de mers pe mare, pînă și cel mai puternic bărbat poate să cadă În ispită. Îl privi amuzată: - Tu nu ai căzut niciodată? Oberlus rîse la rîndul lui: - Cine ar fi vrut să mă ispitească pe mine, cu fața asta? schimbă tonul. Nici măcar efeminații n-au vrut să aibă de-a face cu mine - făcu o pauză, În care răscoli cu un băț cenușa cărților. Știai că niciodată n-am reușit să vorbesc cu cineva
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2009_a_3334]
-
24} (30) Sboară fetele răpite duse-n lume de cei trei. Scrie carte împăratul, scoate veste-n țara toată, Cine s-ar găsi pe fete de la smei să i le scoată, Să le iee de neveste și cine s-ar ispiti Toată - mpărăția mândră între ei va împărți... (35) Nu-și mai pieptăna nici capul de atâta supărare Și lăsase ca să-i crească peste piept o barbă mare, Care cade jos în noduri ca și câlții ce nu-i perii, Stă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
cenușă, Prost ca gardul de răchită, șuiu ca clanța de la ușă. De vorbește, Cine - ascultă? Știe că nu-i de v-o samă, (50) Toți îi zic: ne - aude, Tontul, da pe el Călin îl chiamă. Cei doi frați se ispitiră și au zis: haidem și noi, Dulce măr e-mpărăția, de ne-a-ntoarce înnapoi Dumnezeu din calea lungă. - Cine-a fi să le găsească, Tot voinic din astă lume, de viță pămîntenească! (55) Deci cum vrură să se ducă
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
să tastez GOOGLE la BlackBerry și apoi numele G. Monterey. —Ce-ar fi să mergem la Moscova să dăm de el, În primul weekend din noiembrie? E un meci de polo pe zăpadă. O să fie distractiv. Ideea lui Lauren mă ispitea. Auzisem că Moscova Însemna distracție nebună și că toți cei din lumea modei făceau afaceri grozave acolo. Poate că aș fi putut să mă Învârtesc și de niște comenzi pentru Thackeray. Ar fi grozav, dar pot să-ți dau eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1940_a_3265]
-
din trupul căreia ne hrănim, fiindcă pămîntul e el, grîul a ieșit din sudoarea și sîngele lui, Christos cam păgîn, sufletul etern al națiunii, inalterabil, identic cu sine, dar schimbător la prima bătaie de vînt, pur ca lacrima și degrabă ispitit de cei răi, latin învins de daci sau dac îndrumat de latini, pelasg turcit, barbar candid, delicatețe aspră, izvor ascuns lui însuși, mai viu cînd e mort, creat de noi din cap pînă în picioare, din păr pînă în unghii
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
bătrânul și bunul meu Bösendorfer, și-am luat în brațe partiturile, un teanc mare care începuse să se prăfuiască, de când nu l-am mai atins. Mama trece des pe la prăvălia lui Graeve și-mi tot aduce. Am răsfoit, nu mă ispitea nimic și dintr-odată m-am simțit atrasă ca prin vrajă de una. Era transcrierea pentru pian a unui menuet de Händel. A fost ca și cum cineva mi-ar fi condus mâna, ca din tot teancul s-o aleg pe asta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
care n-o au decât oamenii foarte inteligenți: Domnule Crețu, sunteți un subiect de discuție, în aceste zile, ca toți cei dați la gazetă. Intenționez să scriu și eu, cât de curând, la vreun ziar, e o meserie care mă ispitește. Chiar la masa cu domnul Boerescu, de care vă spuneam, s-a vorbit pe seama dumneavoastră. I-am spus să-mi zică tu, dar a replicat că nu poate, a zis că cel mult dumneata, dar nu-mi place cuvântul ăsta
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]