1,829 matches
-
pe tovarășul său. — Nu. — Și seara ce faceți p-aici? — Își iau cina, spuse prietenul. Vin cu toții aici și servesc supercina. — Așa e, răspunse George. — Deci zici c-are dreptate, ă? Îl Întrebă Al pe George. — Sigur. Ești un tip isteț foc, ă? — Bineînțeles. — Ei, Îți spun eu că nu ești, se băgă celălalt. E isteț băiatu’ ăsta, Al? — E un prostănac, spuse Al. Se-ntoarse către Nick: — Pe tine cum te cheamă? — Adams. — Alt șmecher și ăsta. Nu că e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
Vin cu toții aici și servesc supercina. — Așa e, răspunse George. — Deci zici c-are dreptate, ă? Îl Întrebă Al pe George. — Sigur. Ești un tip isteț foc, ă? — Bineînțeles. — Ei, Îți spun eu că nu ești, se băgă celălalt. E isteț băiatu’ ăsta, Al? — E un prostănac, spuse Al. Se-ntoarse către Nick: — Pe tine cum te cheamă? — Adams. — Alt șmecher și ăsta. Nu că e, Max? — E plin de șmecheri În orașu’ ăsta. George puse două farfurii pe tejghea, una
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
bucătărie. Păi și-atunci de ce vreți să-l omorâți? Întrebă George. — Pentru un prieten. Doar ca să-i facem o favoare unui prieten, istețule. — Mai taci, spuse Al din bucătărie. Prea vorbești mult al dracu’. — Păi tre’ să-l distrez pe isteț. Nu-i așa, istețule? — Vorbești prea mult. Cioara și deșteptul meu se distrează singuri. I-am legat ca pe două turturele dintr-o mânăstire. — Să-nțeleg că și tu ai fost la mânăstire? — Poți să știi? — Poate Într-o sinagogă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
stătea lângă bucătar. — Ba da, Alice. — Ți se potrivește, spuse bucătarul. — Păi, oricum, pe bune c-așa mă cheamă. — Și pe celelalte fete cum le cheamă? Întrebă Tom. — Hazel și Ethel, răspunse Alice. Hazel și Ethel zâmbiră. Nu erau prea istețe. Pe tine cum te cheamă? o Întrebai pe una dintre blonde. — Frances, spuse ea. — Frances și mai cum? — Frances Wilson. Da’ ce te interesează? — Și pe tine? o Întrebai pe cealaltă. Hai, nu mai face pe deșteptu’, spuse ea. — Vrea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
de pluton. Locotenentul Făgurel? Îi pâinea lui Dumnezeu! Da’ căcărează aista... Că dușmanul nu te întreabă ce și cum... El trage cu pușca în tine și gata! Acolo îi care pe care. Nu tragi tu, trage el! Câștigă cel mai isteț și mai iute de mână. Eu am norocul să fiu ochitorul grupei și știu să mânuiesc și pușca mitralieră și pușca pe care o poartă orice soldat”. Gândurile lui Toaibă s-au oprit, aici fiindcă colonelul a început să vorbească
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
doar tu nu știi dinainte ce te așteaptă. De aceea te duci în recunoaștere ca să afli ce-i cu inamicu’. Da’ și inamicu’ trimite cercetași în recunoaștere. Și dacă dai nas în nas cu ei? Atunci... învinge care-i mai isteț... Parcă îi pe vruta ta? Atunci îi văzând și făcând... Dacă ai merge în recunoaștere numai ziua... treacă meargă.. Te trimite însă în miez de noapte... Și când ai văzut inamicu’... tare bine îți prinde târâșul pe care l-ai
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
există risc. Eu m-aș plictisi. Listarius împinse nepăsător zarurile măsluite spre Vitellius, le luă pe ale sale și le vârî în haină. — Deci când încep să lucrez cu bucătarul tău? Chiar acum? — Nu-mi dau seama dacă ești mai isteț decât o vulpe sau mai prost decât o oaie. — Trimite-mă la bucătărie. Înainte să se lase seara îți voi aduce o mâncare inventată de mine. Crede-mă, Vitellius, n-ai gustat niciodată așa ceva. — E dulce sau sărată? - Vitellius își
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
pedepsim pe ai noștri. Hector era un spion. — Cum poți fi sigur de vinovăția lui? întrebă cel mai tânăr dintre ambasadori. Julius Civilis zâmbi și se adresă celui mai în vârstă: — Credeam că ambasadorii voștri sunt aleși dintre cei mai isteți, nu dintre cei mai naivi. Ambasadorii se grăbiră să-i explice motivul prezenței lor acolo. Nori întunecați se adunau pe cerul Imperiului; alianța dintre germani și Imperiu avea să le aducă multe beneficii triburilor de dincolo de Rhenus, în primul rând
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
cu privirea tot amfiteatrul, fără grabă, apoi îngenunche, își duse brațul stâng la spate și întinse mâna dreaptă cu degetul mare în față și celelalte în jos, spre infern. — Ce faci? gemu Valerius. Își cere moartea! exclamă grăsanul, agitat. E isteț Salix al tău... Cumpără publicul cu un gest curajos... Nu oricine e în stare să-și ceară moartea. Missus, missus! urla mulțimea. Valerius striga laolaltă cu ceilalți. Missus, missus! Salix era salvat. Mulțimea îi cruțase viața. Valerius continuă să strige
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
fie predat fratelui său. Îl las liber. Cu un gest, Antonius îi opri pe soldații care se pregăteau să-l elibereze pe medic. Aceștia i se supuseră din nou. Apoi legatul se întoarse spre Vitellius. — Ce dorești în schimb? — Ești isteț, legatule. În schimb, vreau să te aliezi cu mine împotriva lui Otho. Vreau ca tu și toată Illiria să fiți de partea mea. Le făcu un semn soldaților. — Dați-i drumul. Nu. La ordinul lui Antonius, soldații se grăbiră să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
jocurile grecești nu văd niște bărbați prinși într-o luptă inutilă, fără arme. Văd entitățile spirituale, sau divine, care le îngăduie atleților să depună un efort supraomenesc... Văd un fel de inițiere ce întărește sufletul, nu trupul. Am dreptate? Ești isteț, recunoscu Proculus îmbufnat. Se ridică. Nu se poate discuta cu tine, adăugă, aranjându-și curelușa unei sandale. Voiam să-ți mai amintesc - zise, ridicând un deget osos - că noi, grecii, în ciuda discordiilor dintre poleis, de la Athenae la Sparta, de la Thebae la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
face bine să-ți atragi bunăvoința altor oameni. Te referi la Vespasianus? Sau, poate, la cineva care se află nu foarte departe... la Antonius Primus? Manteus împinse farfuria din fața lui, oftând. — Hai să terminăm. Nu pot s-o fac pe istețul cu tine. Mi-e teamă de tine, pentru că știi să citești în astre și vezi ceea ce eu nu pot să văd. Spune-mi de ce ai venit. După cum știi, gladiatorul pe care ai fost obligat să-l cumperi de la Vitellius e
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
toate, zise plin de invidie. Pe toate. — Știu și că Vitellius ți-a dat mulți sesterți ca să-l aibă pe Valerius. Tu l-ai cumpărat cu bani puțini, iar acum i-l vinzi înapoi pentru o sumă enormă. Ești foarte isteț, adăugă ironic. Manteus intră repede în încăpere și îl apucă pe Proculus de braț, cu un aer rugător. — Spune-mi care va fi destinul meu. Te implor! Proculus privi mâna lanistului, care îi strângea brațul. — Nu mă atinge! Manteus se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2064_a_3389]
-
-l aducă tocmai pe Ăsta? — Nimic. Am avut pur și simplu noroc. Cele mai multe din vinurile astea de la palat sînt de tot rahatu’. — SÎnt prea vechi. Și nici clima asta nu-i bună deloc pentru vin. — Uite-l pe tovarășu’ Ăla isteț, spuse Al, Înclinîndu-și capul către masa cealaltă. Omulețul cu ochelari groși care ne povestise despre Largo Caballero stătea de vorbă cu niște tipi despre care știam că sînt mahări mari. Se pare că-i un șmecher. — CÎnd sînt destul de mari
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2087_a_3412]
-
îl beți dintr odată, fără să răsuflați. Ii clar, Iordache? Ihâ! Mi-o spus Mitruță - a răspuns Cocoșitu. Poate nu i-o fi spus și de păcăleală - i-a șoptit moș Dumitru lui Pâcu. Nu te teme. Mitruță îi băiat isteț. Nu vezi cum îi umblă ochii? Abia așteaptă să vadă ce păcăleală i-ai pregătit lui Cocoșitu. Dacă-i așa, atunci dă comanda să se ridice țoiurile, Pâcule! Să ne trăiască finul și noi pe lângă el! a urat Pâcu, dând
LA CRÂŞMA DIN DRUM by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1619_a_3008]
-
pagina următoare, unde noi scriem mai întâi titlul și voi îl colorați după dorință. Deci: Au fost odată, ca niciodată, că de n-ar fi nu s-ar povesti... Și încă mai sunt și încă vor mai fi, o fetiță isteață și o țară de vis. Fetița se numește Ana și seamănă la chip cu PAM când era mică. Țara din poveste e Țara lui Verde Împărat. Să cunoaștem mai întâi Țara, pentru că e mai veche, e cu mii de ani
Ticuță Reporterul by Eugenia Grosu Popescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91767_a_107350]
-
mânecii uniformei unui ofițer, sublocotenent activ. Nici el nu știa motivul opririi. I se alătură, ajungând împreună în capul coloanei, însă acolo, surpriză, nu era nici un ofițer. Oamenii mergeau în virtutea inerției, cum se și opriseră. Ghicindu-le nedumerirea, un sergent isteț (îi remarcă mâna stângă bandajată) le arătă pe un drum lateral, un grup de 5-6 tancuri rusești care tăiaseră coloana lor. Un ofițer coborâse dintr-un tanc, smulsese căștile de pe capetele unor soldați, le aruncase cât colo, și se răstea
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
rechiziționați mai înainte. Îl ascunsese într-o lizieră de pădure și la momentul prielnic i-l aduse. Mare surpriză, constată că îi recuperase și mantaua! Primind-o regretă, că pentru puțină vreme, îl crezuse dezertor pe băiatul acela de la țară, isteț, curajos și inimos. Reușise să mai aducă și doi săculeți cu pâine de război și conserve. Era vreme de război, unele reguli, care-n timpuri normale sunt condamnabile, în situați critice sunt de apreciat. Când s-a putut, opriră la
Regăsirea înstrăinării by Ştirbu Mihai () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91672_a_92367]
-
După insistențe repetate, rusul a spus că au fost trimiși să mineze podul, pentru a-l avea sub control În caz de atac din partea inamicului... „Harașooo! Numai că nu ați nimerit-o, deștepților. Nu bănuiați că există și un inamic isteț, care știe ce trebuie să facă”... Toader m-a Întrebat: „Ce facem cu rusnacii, Petrache băiete? Ne-a căzut mare belea pe cap”. „Uite ce cred că-i de făcut - am răspuns eu: să-i Întrebăm care dintre ei este
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
Mărie, dar nu cu altă pălărie” - mi-a răspuns pezevenghiul de Undiță. „După ce ți-ai dat tu seama că e aceeași patrulă?” „După felul cum Își purta boneta unul din rusnaci și după vârstă”. „Hopaaa”!!! - Îmi zic eu. „Aista Îi isteț, nu șagă!” Dar Îl Întreb: „Ia spune-mi, cum ai dedus tu astea?” „Păi, cel mai tânăr purta boneta - ca orice tânăr - mai puțin militărește. Mai pe o sprânceană. Și călca cu pas elastic, ca atunci când mergi În sat la
Hanul cercetaşului by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1198_a_2268]
-
sociale în virtutea căreia erau obsesiv condamnați toți cei ce s-au împotrivit sau erau bănuiți de împotrivire”. între căpitan și Fănel e o mare dragoste reciprocă, rugându-l pe tatăl său să-l lase în pace pentru că “așa sunt copiii isteți, nu au astâmpăr, curiozitatea e semnul inteligenței și că peste ani va scrie o carte despre care am discutat.” E o adevărată profeție pe care cel mic atunci a realizat-o în zilele noastre. În 1956, Fănel afirmă categoric: “când
Călător... prin vâltoarea vremii : (călătoria continuă) , Vol. 4. : Din aproape, în tot mai aproape by Alexandru Mânăstireanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/563_a_1317]
-
organisme supuse constant teroarei și angoaselor de tot felul, Într‑atât Încât nu simțeau niciodată foamea. Mi‑am jurat să mă interesez mai În amănunt de chestia asta și să iau În considerare și posibilitatea ca Miranda să fie mai isteață ca toți ceilalți și să‑și fi creat În mod deliberat o imagine atât de agresivă, care speria literalmente În așa hal oamenii, Încât Îi făcea să rămână slăbănogi. — Doamnelor, doamnelor, doamnelor! Ridicați‑vă căpșoarele de pe birouri! Vă Închipuiți ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
că scrii romane polițiste, sau povești, sau articole de ziar, toată lumea cunoaște pe toată lumea. Gabriel nu trebuie să știe prea multe despre tine ca să‑și dea seama că ai potențial: ai fost destul de bună ca să fii angajată la Runway, pari isteață și vorbești cultivat și, la naiba, În fond ești prietenă cu mine. Nu are nimic de pierdut dacă Îți dă o carte de vizită. La urma urmei, de unde să știe ce aduce viitorul? S‑ar putea să fi descoperit un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
asemenea fel, dar, mai mult decât orice altceva, de rușinea că acceptam toate astea. Tocmai Îmi cerusem iertare - foarte sincer - pentru faptul că nu reușisem să fac ca avionul meu internațional să aterizeze la timp și pentru că nu fusesem destul de isteață ca să găsesc o metodă de a evita cu totul vama franceză. Mi‑am sprijinit fața, Într‑un fel cam necioplit, de geam și m‑am uitat afară În timp ce limuzina Își croia drum pe străzile agitate ale Parisului. Femeile păreau mult
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2134_a_3459]
-
Începutul pendulează Între două maniere narative: una strict descriptivă, „obiectuală“, reluare a scriiturii de tip nonveau roman; și alta colocvială, adresare către „iubiții cetitori“, cu miza pe efectul deconspirării convenției romanești. Cele două maniere se Împletesc continuu, Într-un joc isteț de perspective, gata-gata să se suprapună: În aceeași clipă când „privim“ cutare detaliu din cadru, ni se și face cu ochiul și frazele devin În acest fel relative, obligându-ne să le citim În funcție de poziția lor În text și de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2326_a_3651]