2,068 matches
-
aspecte, femeia devine ființă complexă, alegorie a Binelui și Râului, valorii și antivalorii, având în același timp cele două chipuri: al Mamei devotate și al Amantei perfide. "Între acești poli clar definiți se vor contura o serie de figuri ambigue, jalnice, detestabile, păcătoase, victime, cochete, slabe, angelice, demonice", constată Simone de Beauvoir [1998, I, p.225]. Arhetipurile feminine care obsedează imaginarul artistic și literar al secolului al XIX-lea sunt definite că madona, înger sau demon [Michaud, 2002, p.149] sau
Pariziana romanescă : mit şi modernitate by Elena Prus [Corola-publishinghouse/Science/881_a_2389]
-
de o parte, și rapacitate ori necinste, pe de altă parte. El se deosebește prin morală de ceilalți oameni ai satului Pripas, unde până atunci, nu se pomenise omucidere. Profilul lui Ion este Întunecat de prefăcătorie prin participare la târgul jalnic al pământului, șantajând pe viitorul socru și batjocorind-o fără scrupule pe Ana. Căpătuiala prin orice mijloace, pune În pagină un individ de o rară cruzime, menite să o determine pe Ana la actul sinuciderii. Grija față de fiu nu pornește
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Mădălina COCEA Tocmai când trecuse aproape o săptămână de la ultimele zvonuri legate de fostul soț/chelia/prietenia cu Paris Hilton/neglijența maternă, Britney Spears iar a reușit să ajungă pe buzele tuturor. A auzit toată lumea: Britney a avut cea mai jalnică apariție din istorie pe scena Premiilor MTV. La trei ani după ultimul hit notabil, presa a desființat-o cu o voluptate de parcă tocmai ar fi spus din nou că e virgină. O știre trecută aproape neobservată de la începutul săptămânii ne
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Reține: toți alcoolicii au început prin a fi băutori ocazionali - și la fel au fost la început toți fumătorii. doi. Fumătorii care au fost mai înainte mari fumători și care cred că nu se pot lăsa. Aceștia sunt cei mai jalnici dintre toți. Se împart în mai multe categorii - fiecare cu caracteristicile ei: FUMĂTORUL DE CINCI ȚIGĂRI PE ZI. Dacă îi place țigara, de ce fumează doar cinci pe zi? Dacă îi e indiferent că fumează sau nu, de ce o mai face
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
e uluitor cât de rapid crește numărul de ocazii și cum, înainte să ne dăm seama, fumăm în toate ocaziile! FUMĂTORUL „M-AM LĂSAT, DAR DIN CÂND ÎN CÂND FUMEZ O ȚIGARĂ". într-un fel, aceștia sunt fumătorii cei mai jalnici dintre toți. Fie trec printr-o viață simțindu-se frustrați, fie, mai des, țigara ocazională se înmulțește. Se află pe o pantă alunecoasă care duce într-o singură direcție - ÎN JOS. Mai devreme sau mai târziu, redevin mari fumători. Recad
În sfărșit, nefumător by Allen Carr () [Corola-publishinghouse/Science/92303_a_92798]
-
maldăr de saltele, plăpumi, perne“. DANS: „Se înțelege de la sine că o prințesă se cuvine să știe bine, de la cea mai fragedă etate, arta dansului, - pe care-a practicat-o cu gingășie și cu grație, -n societate. E cea mai jalnică dizgrație pentru prințese să se spună despre ele că dansează ecosez sau gavote asemenea unor ciubote, cu toate că acestea sunt din cea mai fină piele. Când nu e-n ritm, neținând cont de timp (de acela muzical, desigur), se spune că
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
Iranului, Mahmud Ahmadinejad. Închid lista părerilor debitate cel puțin neglijent, pentru a nota o primă observație: adânca nemulțumire față de actualul „capitalism” românesc (în bună parte justificată!) poate face din tineri care nu au cunoscut „epoca de aur” niște nostalgici mai jalnici decât bătrânii din generația lui Ion Iliescu! A doua observație: documentarea se bazează doar pe literatura propagandistică a comunismului ceaușist, traversată de minciună și fals, de la raportările de circuit intern până la Anuarul de statistică. Chiar nu se știe că autocrații
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în urmă (de la doctorul Semproniu Vasilescu) că viitorul „memorialist” fusese exmatriculat pentru furt (!) din Liceul Internat - Iași și din toate liceele din țară. Acum, ca scriitor, „exersa” în continuare... În scurt timp, Radu T. Constantinescu a decedat, înainte de a vedea jalnica apariție editorială a memoriilor sale, ducând cu sine și bănuiala că aș fi transmis textul său inedit regretabilului „memorialist” Aurel Leon. Despre colportajul „memorialistic” al tuturor bârfelor puse pe seama unor personalități culturale ieșene mă exprimasem și public în acea perioadă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
selectivă) a însemnărilor din anii 1975-1989, sub un titlu oarecum provocator (Provinciale), dacă ne gândim, spre exemplu, la un „provincial” de talia celebrului funcționar din Perigueux (Michel de Montaigne). Într-o perioadă de cantonare a întregii țări într-un provincialism jalnic, la periferia Europei „normale”, „problemele” literatului din Bacău nu diferă cu nimic de ale celui din Capitală. Dar, poate mai mult decât scriitorul cu buletin de București, autorul în discuție își compune un status care să-i satisfacă și orgoliul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
Iranului, Mahmud Ahmadinejad. Închid lista părerilor debitate cel puțin neglijent, pentru a nota o primă observație: adânca nemulțumire față de actualul „capitalism” românesc (în bună parte justificată!) poate face din tineri care nu au cunoscut „epoca de aur” niște nostalgici mai jalnici decât bătrânii din generația lui Ion Iliescu! A doua observație: documentarea se bazează doar pe literatura propagandistică a comunismului ceaușist, traversată de minciună și fals, de la raportările de circuit intern până la Anuarul de statistică. Chiar nu se știe că autocrații
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
în urmă (de la doctorul Semproniu Vasilescu) că viitorul „memorialist” fusese exmatriculat pentru furt (!) din Liceul Internat - Iași și din toate liceele din țară. Acum, ca scriitor, „exersa” în continuare... În scurt timp, Radu T. Constantinescu a decedat, înainte de a vedea jalnica apariție editorială a memoriilor sale, ducând cu sine și bănuiala că aș fi transmis textul său inedit regretabilului „memorialist” Aurel Leon. Despre colportajul „memorialistic” al tuturor bârfelor puse pe seama unor personalități culturale ieșene mă exprimasem și public în acea perioadă
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
selectivă) a însemnărilor din anii 1975-1989, sub un titlu oarecum provocator (Provinciale), dacă ne gândim, spre exemplu, la un „provincial” de talia celebrului funcționar din Perigueux (Michel de Montaigne). Într-o perioadă de cantonare a întregii țări într-un provincialism jalnic, la periferia Europei „normale”, „problemele” literatului din Bacău nu diferă cu nimic de ale celui din Capitală. Dar, poate mai mult decât scriitorul cu buletin de București, autorul în discuție își compune un status care să-i satisfacă și orgoliul
Ambrozie şi poşircă by Gheorghe Drăgan () [Corola-publishinghouse/Journalistic/1140_a_2067]
-
țări, întâmplător, dar fatal, și a noastră, până au găsit asemenea mirifice jivine și versuri, înseamnă că ei au socotit-o demnă de stimă, și dacă ea e demnă de stimă, mă-nțelegi, nici noi înșine nu suntem așa de jalnici... (Este, bineînțeles, mecanismul psihologic al oricărui patriotism cultural nevrotic compensatoriu, pe care orice român l-a simțit, măcar atunci când undeva, pe un stadion, într-un avion, a auzit imnul național). Plecarea Phoenicșilor dezbătusem desigur, nopți întregi, această noțiune tragică: Plecarea
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
și de fapt fără niciun merit colectiv special al nostru sau al conducătorilor noștri. Adevărul trist este că fumul de la milioanele de lumânări pe care le vom aprinde și aburul de la vorbăria noastră nu au cum să ascundă o realitate jalnică: nici în acest domeniu, nici politicienii, nici statul, nici societatea civilă, nici televiziunile nu au avut și nu au proiecte, care să scutească Europa extinsă și cuprinzând în fine în ea și România, de posibilitatea ca această extindere să echivaleze
Cum am spânzurat-o pe Emma Bovary by Doina Jela [Corola-publishinghouse/Science/937_a_2445]
-
de vedere medical decât furunculos) al lui C.V. Tudor și al trupei sale de agitatori fascistoido-comuniști, adaptați la atât de permisivul postcomunism românesc. Întrucât ceea ce l-a interesat pe C.V. Tudor (cu sprijinul tacit, dar vizibil al PSD și al jalnicului Nicolae Văcăroiu, cel care a condus reuniunea parlamentară din 18 decembrie 2006) a fost o micromineriadă concentrată ca brutalitate și ca timp de desfășurare, în care noii „mineri” au fost selecționați și antrenați din rândul tânărului lumpenproletariat aderent la PRM
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
de la Mănăstirea Vladimirești (unde în 1955 au fost arestate 318 călugărițe ce-și manifestă cu fervoare credința și convingerile anticomuniste - dintre care 62 au și făcut închisoare -, Securitatea fiind asistată în acțiunea ei de evacuare a măicuțelor protestatare de decizia jalnică a Sfântului Sinod și de prestația specială a episcopului de Buzău, Antim Anghelescu). Maica Veronica Gurău, lidera călugărițelor de la Vladimirești, a făcut 8 ani de închisoare; a murit în 2005, fără ca BOR să fi dat vreun comunicat de presă în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
linguși - un verb prea blând, totuși, pentru a defini sensul peiorativ al termenului. Și mai aproape de cuvântul lingău este, după cum poate bănui oricine, verbul a linge, cu sensul de „a peria”, a lăuda pe cineva - dar nu oricum, ci strident, jalnic, dizgrațios; a linge, adică, în locurile decăzute și vulgare ale făpturii umane, în dos, la dos etc. În vremea comunismului exista un sinonim foarte adecvat pentru lingău, acela de pupincurist, dar era aplicat mai cu seamă cu sens politic și
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
verbalizat în ceea ce privește erosul. Mahalaua masculinității și a feminității Masculinitatea nu mai are nimic eroic în contextul noii mahalale România. Chiar dacă există destul aer belic-justițiar, masculinitatea cotidiană și cea vehiculată în manele și hip-hop, cu datele ei penibil-machiste și triviale, este jalnică și periferică, indiferent că avem de-a face cu o ipostază violentă (de violator, profitor ori mercenar sexual etc.) sau cu una de înfrânt (părăsit de femei, disprețuit). Fufe, pipițe, vampe, fete de cartier, târfe, șmechere apar din plin în
Năravuri româneşti. Texte de atitudine [Corola-publishinghouse/Journalistic/2083_a_3408]
-
mă refer la câte un program TV de discuții de actualitate, dar și spirituale (cred ca așa se vor) unde un politolog și un poet pe care îi admir mult separat produc un schimb de replici care lasă o impresie jalnică. Fiind și eu din partea locului, îmi dau seama că astfel de schimburi de replici vor să realizeze mai multe lucruri în același timp. Dar faptul că astfel de personalități de calibru, fiecare în domeniul lui, nu izbutesc să facă ceva
1989-2009. Incredibila aventură a democraţiei după comunism by Lavinia Stan, Lucian Turcescu [Corola-publishinghouse/Science/882_a_2390]
-
autohton, împotriva cărora se ridica cu atâta înverșunare Eminescu. A trebuit ca Tudor Vladimirescu să ridice poporul pentru a tempera această evoluție nefastă. Celebra sa lozincă „Țara este norodul și nu tagma jefuitorilor’ exprima cât se poate de clar situația jalnică a țării și pericolul în care se afla. Dominația greacă asupra Bisericii noastre avea să se încheie odată cu secularizarea averilor mănăstirești înfăptuită de domnitorul Alexandru loan Cu za în 1864, act de mare curaj, alături de altele, care aveau să-l
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
a îndrăznit... să-i critice, încă tânărul prozator a răspuns cu mult amuzament unei cronici negative pe care i-am dedicat-o (chiar la Raiul găiniloră, dovedind, până la urmă, că are un orgoliu de scriitor veritabil, iar nu o vanitate jalnică de producător. Recomandările mele din proza lui Dan Lungu? Voi fi în asentimentul miilor de cititori când voi menționa Băieți de gașcă și Sunt o babă comunistă!. Dar vă atrag atenția asupra volumului de debut în proză, Cheta la flegmă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2191_a_3516]
-
apărarea acestor măsuri și principii, nu i-am văzut decât pe reprezentanții partidului care formează guvernul. Nu și pe cei care se laudă că au trasat liniile directoare ale conducerii de dreapta, adică pe reprezentanții P.D. Aceștia, într-un spectacol jalnic, au ținut capetele plecate și dinții strânși, acceptând criticile, chiar dacă acestea vizau inclusiv foști miniștri democrați. Partea comică, pentru nevinovatul spectator, a început și s-a dezvoltat pe măsură ce această tăcere vinovată a P.D.-ului s-a făcut simțită pe timpul dezbaterilor
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2182_a_3507]
-
da ușor pe o parte și ajungea să se întindă total, cu lăbuțele în sus, stând așa, nemișcat, ca să fie admirat, câteva clipe. Apoi își relua, demn, poziția normală, patrupedă... Tumba pentru musafiri era însoțită de un miorlăit de foarte jalnică tonalitate. Lucru esențial, Scămoșilă nu zice miau!, ci mau! Ceea ce-i cu desăvârșire altceva, vă dați seama! Ar mai fi și încercările lui disperate de a mă împiedeca să scriu... Se trântea pur și simplu pe fila albă și se
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2189_a_3514]
-
Însă Dumnezeu nu se supără prea mult. Își ceartă alesul cu blândețe, îl salvează din căderea la care bietul om se împotrivește fără vlagă, îl pedepsește luându-i apropiații, pentru că planurile Lui sunt necunoscute și nebănuite. Când toată lumea, văzând starea jalnică în care a ajuns Alesul, pune cruce destinului său, cel căzut se ridică și deschide ochii spre El, pronunțând tare, să fie auzit de cât mai mulți: Mulțumescu-ți, Doamne, că nu m-ai părăsit! (Asta e tot ce poate zice
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
al Cotroceniului, ba nu, al președintelui Traian Băsescu, de a veni în presă cu o „mapă“ ce conținea istoria candidatei la funcția de ministru al Justiției. Unii analiștii au spus: bine a făcut, întrucât situația României la acest capitol e jalnică, iar noi avem nevoie de un om curat într-o asemenea funcție. Da, mijloacele găsite ar putea fi reprobabile, dar interesul țării primează, nu? Privind din perspectiva asta, nu se poate să nu le dai dreptate. Dar acei analiști au
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2195_a_3520]