2,192 matches
-
de care am vorbit, și am ieșit cu bine; băutura, în mod inexplicabil, nu mai mi-a plăcut, dar îmi plăcea să stau cu alții care beau, fără să-i jenez, eram la fel de vesel ca și ei), între plimbări cu Jar și discuții nesfârșite despre alții, am uitat de mine o vreme... În acele zile a sosit în stațiune Nicolae Moraru. Era un șef mare, secretar general la ministerul pe la care trecusem și eu trei luni (ulterior am aflat că nu
Viața ca o pradă by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295611_a_296940]
-
niște pâine. Celelalte femei se îndemnau. Trasă, împinsă, de voie de nevoie, Saveta se văzuse la masă, în timp ce muierile care mai de care o îndopau cu mâncare. Cânta cocoșul a doua oară. Sarmalele fierbeau în oalele de lut puse în jarul focului, de la cozonaci, care era adunat în vatra cuptorului. Pe plită, un cazan mare cu apă forfotea. O bătrână moțăia pe un pat, iar Antonica robotea încă la așezatul pomenilor împreună cu celelalte femei. Somnul îi fugise de mult, avea ale
Rădăcini by Bobică Radu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91637_a_92381]
-
Învățați să Dați cu Jula, iar Gicu la Viața Satului Distrus, că tot plânge după iarba verde de la tac`su din ogradă. Clar? Și cu Boc cum rămâne, se retrage sau nu se retrage? Întrebarea lui Gicu pune lumea pe jar. Toți se uită la Sandu precum se uită lumea la Lady Ga Ga atunci când cântă melodia cu Alejandro și Fernando. Șpriț se ridică din nou și pune mâinile În șolduri: Fraților și distinși meseni, ce mai contează viitorul bocului dacă
De-ale chefliilor (proză umoristică) by Cristian Lisandru () [Corola-publishinghouse/Imaginative/781_a_1580]
-
m-ating, O, atunci mâna ta-i tare și respinge cu putere Mâna mea, care profană ar intra în santuar Să se-ascundă-n sîni-ți tineri, pe când eu plin de plăcere Să uit lumea-n sărutarea-ți și în ochii tăi de jar. Astăzi însă nu-s ca flama cea profană și avară, Inima mi-e sântă astăzi, cald și dulce-i pieptul meu, Azi sunt cast ca rugăciunea, și timid ca primăvara, Azi iubesc a ta ființă cum iubesc pe Dumnezeu. Tu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
de-amor Glasul ei tremură dulce ușor: Prin bolta ferestei înguste Mă uit într-al văilor rai, Cum codrii în cale-i supune Furtuna, copila de crai. {EminescuOpIV 99} Prin păru-i de aur, coroană Cu colțuri în fulger și jar, Ea apele-n cale-i aplană Și-ndoae bătrânul stejar. Prin poarta îngustă din murii Grădinei, cetăți-mi din stânci, Cobor în adâncul pădurii Unde-isvoarele murmur adânci. Prin nourii rupți trece luna Și-n sufletu-mi dor a pătruns, Și părul
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
Și făcliile-uriașe cătră stele le întinde... Evul arde - Roma este oceanicu-i mormânt. Norii sunt o spuză-n ceruri și prin ei topite stele. Și, ca oceanul negru răscolit de visuri grele, Urbea își frământă falnic valuri mari de fum și jar; Din diluviul de flacări, lung întins ca o genune, Vezi neatins cu arcuri de-aur un palat ca o minune Și din frunte-i cântă Neron... cântul Troiei funerar. Lângă râuri argintoase, care mișcă-n mii de valuri A lor
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
este. Ci amintirea-mi numa venia din când în când Ca sunetul de clopot pribeag și aiurând Ce-n noaptea-ntunecată lin și melodic vine. De unde bate însă nu poți pricepe bine. Trăiam la gura vetrei, la focul cel de jar Unde-un bîtrîn ca iarna, cu graiu încet și rar Mă spunea la nepoții ce stau cu ochii țintă Și ascultam la vorba-i ca la o rugă sântă; Trăiam în lăutarul cel orb și plin de zile - Care scoțând
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
poet, Mîn-a ta liră, Lumea ascultă gîndu-ți profet: Marea se miră! MUREȘANU (cu foc) În ocean de flăcări gândirea mea se scaldă Și sufletu-mi se-mbată de-o primăvară caldă. Și-un cântec trece dulce prin visele-mi de jar, Cum vântul trece-n freamăt prin codrii de stejar... Să cânt cum leul rage?... Să cînt!... Sdrobită liră! Din coardele-n rugină odată-ncă respiră Un cântec de-o sublimă senină disperare, Precum respiră raze întunecata mare. Odată încă-n
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
5O. PEISAJ (cca 1874) Pe când soarele deschide porți de aur peste stanuri, Într-o scenă infinită se deschid păduri și lanuri. Noaptea verde-a frunzărimei pietre scumpe o-mpodoabă; Ce se scutur tremurânde peste florile din iarbă. Trandafiri s-aprind ca jarul, răsfoiți în răsărit, Glasuri mii învioșază codrul umed și iubit. În poiana tăinuită blânde sboară dungi de lună Când departe-n munți și codri duios buciumul răsună. Pe-a lor lume ridicată peste nouri se deschide Cartea cerului albastru cu
Opere 04 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295583_a_296912]
-
da vina nici pe ereditate, nici pe Divinitate. Adevărurile mari sunt frigide. Îți trebuie multă artă să le cuceresti. Nu ne-ar strica, din când în când, puțin ștaif colocvial. Și identitatea unui popor stă tot în detalii. Cunoașterea este jar, creația - flacară. Firicelele de adevăr se transformă in nisipul de la temelia imposturii. Eul afectiv și cel rațional sunt într-un permanent război de gherilă. Când îți seacă izvoarele meditației, scrutează cerul înstelat! Este loc în noi și pentru rațiune și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
creației. IUBIRE Iubirea - un Everest care trebuie cucerit în fiecare zi. Inefabilul este principala enzimă a iubirii. Ecuația iubirii este doi la puterea nemărginirii. Nu vreau să am dreptate împotriva iubirii. Marile iubiri sacralizează sublimul. Și în dragoste confundă unii jarul cu cenușa. Iubește, dacă vrei să reziști în zona sublimului. Bărbații cărunți se uită la femeile frumoase precum infirmii spre Everest. Dragostea îl poate face și pe olog să uite cârjele pe bancă în parc. În idilele întâmplătoare, bărbații sunt
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
o altă sublimă dezordine. Don Juan - acest cascador al iubirii. Prea mulți oameni confundă iubirea cu dorința. Temperatura normală a iubirii este febra. Parcă și dulapurile sunt ceva mai lirice decât unii îndrăgostiți de astăzi. Iubirea adevărată spulberă toate condiționările. Jarul îndrăgostiților și al artiștilor seamănă cu cel al olarului. Trebuie multă artă ca lutul să nu crape, dar să nu rămână nici crud. Diplomații și îndrăgostiții abili știu că nu poți prinde păstrăv cu momeală de plevușcă. Indiscutabil, punctul de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
lavă clocotită la 60 de ani, dar și supă reîncălzită la douăzeci. Când iubești și cugeți, cel puțin una din acțiuni este de prisos. O frumoasă declarație de dragoste poate transforma haosul picăturilor de tandrețe într-un curcubeu. Puse pe jarul iubirii, inimile capătă puritatea filamentului. Iubirea e ca aerul. Deci destul de poluată. Cât de repede poate evolua iubirea de la divină... la jivină! Un zâmbet enigmatic poate ridiculiza promisiunile conturilor bancare. Don Juan - acest stahanovist erotic. Suntem nefericiți când devenim incapabili
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
mare artist sunt topite două elemente fundamentale : rigoarea și boema. Unde sunt cărțile care să - i determine pe oameni să - și vândă televizoarele ? Poeții contemporani se înjură fără să se mai citească unii pe alții. În artă, dacă nu mănânci jar la timp, rămâi definitiv răpciugă. Drumul cuvântului spre poezie este similar cu cel al lutului spre porțelan. În artă încape și cârciuma și altarul. Nimeni nu poate defrișa munții de doine. Poezia poate face dintr-un instinct o aripă de
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
ticăloșii nu prea mai au caracter. Femeile sunt din ce în ce mai abordabile. Deși ipocrita rezistență de altădată le dădea, parcă, ceva mai mult mister. Tot mai mulți creatori de artă sunt convinși că har este rima perfectă la pahar. Când ești pe jar, se vor găsi oricând câțiva cunoscuți care să - ți întindă o mână de surcele. Ura ne devoră. Perseverent și perspicace. Ura - această broască râioasă a condiției umane. Cămătarii alungați de Iisus din templu au fondat mai târziu Banca Mondială și
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
Vai de țara în care prosperă numai hoții ! În topul celor mai sociabili oameni rămân lingușitorii. Nu are copii, dar câteva vicii i - ar putea spune tată. Într-un mediu underground, politețea este aproape ridicolă. Modestia artistului poate fi ca jarul învelit în cenușă. Din unele priviri fulgeră cucuie. Din dezinteres asupra paternității unei creații, anonimatul a ajuns o capodoperă a delațiunii. Unii nu sunt punctuali decât când sunt chemați de bunul Dumnezeu. E ușor să - i lovești pe cei care
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
necopți, sau fructe abia ieșite din floare, bineînțeles nespălate, ajungând frânți către seară acasă la bunici, care ne făceau câte o omletă din zece ouă, într-o tigaie specială cu trei picioare, pe căre să o poți pune direct pe jar, neagră de arsă ce era, din care luam de obicei cu mâna, până când cele trei degete cu care țineam mămăliga se albeau de la atâta băgat în gură. Restul mâinii mai avea urme de la băligarul de dis-de-dimineață în care căutasem râme
Singur sub duș by Dan Chișu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295575_a_296904]
-
uscat. Oaia, astfel reconstituită mai pe gustul gurmandului, este mai întâi „tencuită“ cu pământ înmuiat cu apă - pentru ca blana să nu se ardă repede -, apoi pusă într-o groapă în care, dintr-un foc uriaș, n-a mai rămas decât jarul. Se acoperă totul cu jar și apoi cu pământ ca să țină văpaia. Cam același lucru este descris de către Păstorel Teodoreanu sub numele de „miel haiducesc“. Rețeta este prefațată de un scurt comentariu laudativ la adresa bucătăriei românești, în vizibilă discordanță cu
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
pe gustul gurmandului, este mai întâi „tencuită“ cu pământ înmuiat cu apă - pentru ca blana să nu se ardă repede -, apoi pusă într-o groapă în care, dintr-un foc uriaș, n-a mai rămas decât jarul. Se acoperă totul cu jar și apoi cu pământ ca să țină văpaia. Cam același lucru este descris de către Păstorel Teodoreanu sub numele de „miel haiducesc“. Rețeta este prefațată de un scurt comentariu laudativ la adresa bucătăriei românești, în vizibilă discordanță cu opiniile emise de către autor în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
adică în pământ, este răspândit pe mai toată planeta: meșui-ul arăbesc (berbec făcut într-un cuptor improvizat din argilă, în aer liber) este un exemplu. În Sardinia, porcul sau mistrețul este pregătit tot într-o groapă și este acoperit cu jar făcut din lemn de mirt, care aromatizează carnea. Am pomenit mai sus vechimea neolitică a rețetei; în realitate, ea descinde direct din paleoliticul superior, acest tip de gătire fiind printre cele mai vechi din istoria umanității. Liliane Plouvier o menționează
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
Plouvier o menționează într-un studiu intitulat Europa la masă (publicat în cadrul proiectului „Europa la masă - multiculturalitate, identitate europeană și obiceiuri alimentare“): „Modurile de gătire au evoluat mult pe parcursul paleoliticului. Tehnicile cele mai primitive sunt piatra încinsă și coacerea sub jar. Coacerea în spațiu închis se realiza prin diferite metode care s-au păstrat până în zilele noastre, printre care se numără folosirea argilei. Vânatul era învelit în argilă și copt în jar.“ Carnea „la piatră“, pomenită de Radu Anton Roman, este
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
cele mai primitive sunt piatra încinsă și coacerea sub jar. Coacerea în spațiu închis se realiza prin diferite metode care s-au păstrat până în zilele noastre, printre care se numără folosirea argilei. Vânatul era învelit în argilă și copt în jar.“ Carnea „la piatră“, pomenită de Radu Anton Roman, este o rețetă cel puțin la fel de veche și la fel de universal răspândită: maorii gătesc tradițional pe piatră încinsă, peruanii așijderea („huatia“ se numește tehnica); până și celebra galette franțuzească, poate prima creație în
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
sa sălbatică, era culeasă și făcea parte din hrana umană a paleoliticului superior. La început era mâncată crudă, dar este de presupus că, pe întinderea întregului continent preistoric, frunzele plantei au fost și gătite, cea mai veche tehnică fiind la jar. Această tehnică nu s-a menținut decât în România, restul continentului mâncând mai ales ștevie crudă, în salate, ori fiartă. „Cea mai năstrușnică și mai neașteptată mâncare românească cu care m-am întâlnit vreodată“ se numește, afirmă Radu Anton Roman
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
de vită, ea e universal cunoscută și savurată, numai că nu putem fi de acord cu afirmațiile laudative ale lui Păstorel Teodoreanu: meșteri la această friptură nu suntem, din moment ce gustul românilor se îndreaptă către carnea „pătrunsă“, iar expunerea exagerată la jar nu face decât să transforme bunătatea de mușchi într-o talpă cauciucoasă și lipsită de gust. Arareori poți găsi în vreun restaurant tradițional românesc un bucătar care să știe că, la această bucată din vită, miezul trebuie să rămână zemos
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
tracta“, apoi unul de brânză. Deasupra se așază o singură tracta, întinsă la dimensiunea necesară, apoi se acoperă cu a doua foaie de aluat. Se pune plăcinta în vatră, se acoperă cu un capac din lut, peste care se pune jar. Placenta trebuie să se coacă încet și să fie pătrunsă uniform. Se descoperă de două, trei ori, pentru a se verifica. Când e gata, se scoate din vatră și se stropește cu miere diluată în must. MEESANA (Flori de bostan
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]