2,595 matches
-
semnificativ, protagonistul și antagoniștii săi - Spânul și împăratul Roș - nu au însușiri supranaturale. HarapAlb se confruntă, așadar, nu cu ființe fabuloase (zmei, căpcăuni etc.), ci cu răul din lumea oamenilor, cu omul spân și omul roș, întruchipând răutatea, viclenia, cruzimea, lăcomia. În al doilea rând, eroul principal este surprins dea lungul unor experiențe care îl vor maturiza, fapt ce conferă și o altă semnificație relației sale cu Spânul. În acest context, Spânul nu este numai antagonistul, ci și formatorul, dascălul cel
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
specific basmului. În chip semnificativ, protagonistul și antagoniștii săi nu au însușiri supranaturale. HarapAlb se confruntă, așadar, nu cu ființe fabuloase (zmei, căpcăuni etc.), ci cu răul din lumea oamenilor, cu omul spân și omul roș, întruchipând răutatea, viclenia, cruzimea, lăcomia. Statutul psihologic al lui HarapAlb este la fel de dinamic, fiindcă eroul principal este surprins dea lungul unor experiențe care îl vor maturiza. Astfel, protagonistul basmului apare în trei ipostaze, fiecare având propriul profil psihologic: fiul cel mic al craiului - neinițiatul (neofitul
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
Stănică, dar niciuna nu este asemeni Oti liei, care îi apare întro aură ideală, enigmatică, precum destinul însuși. După revenirea Otiliei de la Paris, cei doi îndrăgostiți vor fi din ce în ce mai apropiați, solidari în tentativa de al proteja pe moș Costache de lăcomia clanului care vânează moștenirea. După moartea acestuia, înțelegând că Felix, intelectualul lucid și ambițios, nu va situa nicicând iubirea în centrul existenței lui, că e capabil să învingă o dragoste nepotrivită pentru marele lui viitor, Otilia îl părăsește, căsătorinduse cu
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
rol modelator în procesul maturizării lor, experiența primei iubiri îi singularizează pe cei doi adolescenți în lumea pragmatică și mediocră în care trăiesc - mica burghezie din Bucureștiul antebelic (timpul diegetic: iulie 1909-martie 1911). Astfel, prin contrast, devin și mai evidente lăcomia, egoismul atroce și meschinăria clanului de parveniți căruia îi aparțin cei din familiile Tulea, Rațiu, Giurgiuveanu. Aceștia sunt surprinși în rețeaua unor conflicte de interese, legate de moștenirea averii lui moș Costache. Străpungând opacitatea existenței lor banale, naratorul heterodiegetic dezvăluie
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
aparțin acestui mediu. Ea se singularizează nu numai prin statutul social al adolescentei orfane al cărei viitor este hotărât de străini (Părinții Otiliei), ci și prin codul ei moral și comportamental. Astfel, prin contrast, devin și mai evidente mediocritatea, zgârcenia, lăcomia și meschinăria unei lumi de parveniți căreia îi aparțin cei din clanurile Tulea, Rațiu, Giurgiuveanu. Firul epic principal urmărește tema moștenirii, dezvoltând un conflict de interese între rudele bătrânului Costache Giurgiu veanu și fiica lui vitregă, Otilia, pe care acesta
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
de aceste tendințe totalitare, pe care marile grupuri capitaliste le dezvoltă în societățile noastre. Individul consumerist devine incapabil de a mai crea ceva autentic dincolo de "mode" și "etichete". Trusturile sunt expresia unui sistem al lui "mai mult"; un sistem al lăcomiei, dar și al insatisfacției (publice) față de ceva anume. El stă în "elanul" renascentist: deloc mulțumit cu ce are și în permanentă căutare de altceva. Cu cât profitul este "mai mare", cu atât dezumanizarea este mai profundă. Pe linie corporatistă, individualitatea
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
os din acel animal și să-l puie în scăldătoarea copilului; altfel copilul face niște răni ca acelea de vînat. Să nu mănînci culcat, că faci a rău [atragi răul], ci să șezi în capătul oaselor. Cel care mănîncă cu lăcomie sau ceva grețos să bată din palme, ca să nu i se aplece. Să nu mănînci din coate, că te va durea mijlocul. Cînd mănîncă stăpînul casei, să nu lucre nime’ în casă, că nu-l va lua nimene într-o
Credinţe şi superstiţii româneşti: după Artur Gorovei şi Gh. F. Ciauşanu by GOROVEI, ARTUR () [Corola-publishinghouse/Science/1318_a_2879]
-
polaritate care nu permite, altfel decît într-un și mai blamabil compromis, calea de mijloc. Femeia visată, idealizată, și femeia "cocotă" (e termenul folosit în romanele lui Camil Petrescu). De aici apăsata apropiere, în fragmentele citate, cu atributele falsității și lăcomiei, emblemele chiar ale iubirii venale. De aici sinteza: femeia actriță, de meserie, jalnică, odioasă. Care imită...o Damă cu camelii. În fond, de ce nu, putem vorbi de un tipar neîntinat, falsificat în variantele nefericite ale ...cîtor femei? Studiul personajului camilpetrescian
[Corola-publishinghouse/Science/1472_a_2770]
-
banului îi va aduce moartea. Într-o zi, Stănică Rațiu descoperă ascunzătoarea banilor, sub salteaua din sufragerie, și îi fură sub privirile bătrânului care cade secerat la pământ. Fiecare gest al lui moș Costache trădează avariția: Bătrânul mânca cu mare lăcomie, vârând capul în farfurie, în vreme ce Otilia gusta cu indiferență". Protagonistul romanului e un personaj tragic: "nu e un monstru, ci expresia unei psihologii nefericite" (Pompiliu Constantinescu). Unele scene sunt de un "tragic grotesc", de exemplu scena cu furatul banilor și
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Iancu a fost tâlhar la drumul mare, dar fiind isteț, găsi o soluție salvatoare. L-a tuns și l-a ras pe Stavrache, apoi l-a trimis cu un grup de voluntari pe front. În sufletul hangiului s-a ivit lăcomia de bani, gândindu-se că îl moștenea pe Iancu. Într-o zi primi de la Plevna o scrisoare, expediată înaintea luptelor, din care află că fusese numit sergent și decorat cu "Virtutea militară". Stavrache, atins de patima banilor, se întreba dacă
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
Iancu s-ar putea întoarce, are halucinații, visele devin obsesii, coșmaruri. O primă "năzărire" îl prezintă pe Iancu în haine de ocnaș, iar reacția hangiului, cu glasul încărcat de ură, gândindu-se că își poate pierde averea, scoate în evidența lăcomia care începuse să-l dezumanizeze. Cea de-a doua "năzărire" îl aduce în prim-plan pe Iancu, de astă dată ofițer care râde prăpăstios, în fața hangiului: "Gândeai c-am murit, neică?" Protagonistul avea reacții ciudate, devenise irascibil, suspicios, avar, nemilos
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
cu fratele său, Stavrache este imobilizat, legat cu mâinile deasupra capului, de Iancu și de camaradul său. Dar acesta "îi scuipa și râdea cu hohot", și după ce aprinseră lumina, el "începu să cânte popește". E un caz patologic, evoluând de la lăcomie, la iluzie, halucinații, spaimă, nebunie. Urmărind stările de conștiință și de comportament, În vreme de război este o proză psihologică de factură naturalistă, care folosește monologul interior, stilul indirect liber, dialoguri sugestive. Stavrache este personajul principal, multidimensional, dinamic; acestuia i
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
și atitudinea protagonistului, monologurile interioare "scot în evidență nesiguranța, teama, zbuciumul". Regretă că are familie, ascunde afacerile necurate cu Lică, se îndepărtează de soția sa, fiind un suflet complex și labil, ar vrea să plece de la Moara cu noroc, dar lăcomia de bani îl oprește. Eroul are remușcări: "Iartă-mă, Ano, iartă-mă cel puțin tu, căci eu n-am să mă iert cât oi trăi pe fața pământului". Fricos și laș, Ghiță se dezumanizează rapid, o folosește pe Ana drept
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
vrea să-l facă maistru-cojocar. Chibzuită, pune banii în trei ciorapi: "unul pentru zilele de bătrânețe și pentru înmormântare, altul pentru Persida și al treilea pentru Trică". Mara este autoritară, inteligentă, pragmatică, cu o bogată experiență de viață și nu lăcomia de bani o determină să adune avere, cât dragostea maternă. Energică, ambițioasă, sensibilă atunci când copiii trec prin dificultăți, Mara rămâne fermă pe poziție, dârză, urmărește să-și asigure un statut social, convinsă că banii îi conferă demnitate și respect. În
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
că descoperindu-se să dovedescu ca niște mincinoși și înșelători sau mai bine să zicem nedrepți și hrăpitori. Iar când precum ca un obiceiu să urmează și acest fel dovedindu-se nu au frică de vreo pedeapsă pentru înșălăciunea sau lăcomia lor. Atunci fără sfiială să războiesc împotriva adevărului și cu vrăjmășie să pornesc împotriva dreptății, știind că de vor câștiga judecata prea mult să folosesc, iar de o vor perde cu nimic dintr-ale lor nu să păgubesc. Dă aceia
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
aceea se judecă nu pentru că n-au știința pravilelor, nici pentru că nu înțeleg dreptatea, fac apelație cerând a să judeca și la mai mari judecători, fără numai porniți fiind ori din îndărătnicie spre îndelungarea judecății și zăticnirea judecății sau din lăcomie spre paguba celor năpăstuiți, bizuindu se meșteșugirilor și altor ficlene și înșelătoare cuvinte“. Am preferat să oferim citatul de amploare din pitacul lui Caragea, pentru că el redă foarte bine comportamentul individului devenit actor principal în cadrul unui proces, obligat așadar „să
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
că n-are să-l laude înainte de a vedea dacă știe să întrebuințeze bine bogăția”<footnote Idem, Omilii și cuvântări, omil. a XXII-a, VIII, p. 581. footnote>. Uneori, vorba Sfântului devine gravă, înspăimântătoare chiar: „oricine poate face bine și din lăcomie nu ajută și pe cel ajuns în primejdia să moară de foame, cu tot dreptul, trebuie pus în rândul ucigașilor”<footnote Idem, Omilia cu prilejul secetei urmată de foamete, 7, P.G., XXXI, 321. footnote>. Deci, acest om este, după Sfântul
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
îngheață, datornicul este sugrumat, iar tu amâni pe mâine milostenia. Ascultă pe Solomon: «Nu zice: du-te și vino și-ți voi da mâine, căci nu știi ce va aduce ziua de mâine» (Proverbe, 27, 1)”<footnote Idem, Omilie contra lăcomiei, P.G., XXXI, 273 CD. footnote>. Mila este un sentiment ce-l scoate pe om din egoism, este primul pas spre iubirea și comuniunea dintre oameni. Însă, grijile lumești înrobitoare, lăcomia fără de margini și egoismul, acest sâmbure al răului în om
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
ziua de mâine» (Proverbe, 27, 1)”<footnote Idem, Omilie contra lăcomiei, P.G., XXXI, 273 CD. footnote>. Mila este un sentiment ce-l scoate pe om din egoism, este primul pas spre iubirea și comuniunea dintre oameni. Însă, grijile lumești înrobitoare, lăcomia fără de margini și egoismul, acest sâmbure al răului în om sunt adevărate poveri greu de purtat pe umeri de către cel nemilostiv, care nu-și adună prin virtuți lumină spirituală în suflet, închizându-și astfel ușa fericirii și comuniunii veșnice. Pentru
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
Idem, Omilii și cuvântări, omil. a XXI-a, VIII, p. 559. footnote>. Bogăția materială trebuie chivernisită în așa fel încât ea să devină un mijloc pentru a dobândi bogăție spirituală, comori cerești, așa cum precizează și Sfântul Părinte în Omilia contra lăcomiei: „Fie-ți deci sfârșitul cultivării pământului început al semănăturii cerești<footnote Omilie contra lăcomiei, P.G., XXXI, 265C. footnote> (...) Fă părtași pe frați la grâul tău, dă astăzi celui lipsit ceea ce mâine va fi putred. Nu există o mai rea lăcomie
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
trebuie chivernisită în așa fel încât ea să devină un mijloc pentru a dobândi bogăție spirituală, comori cerești, așa cum precizează și Sfântul Părinte în Omilia contra lăcomiei: „Fie-ți deci sfârșitul cultivării pământului început al semănăturii cerești<footnote Omilie contra lăcomiei, P.G., XXXI, 265C. footnote> (...) Fă părtași pe frați la grâul tău, dă astăzi celui lipsit ceea ce mâine va fi putred. Nu există o mai rea lăcomie, decât a nu da săracilor nici măcar cele ce se strică”<footnote Ibidem, P.G., XXXI
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
lăcomiei: „Fie-ți deci sfârșitul cultivării pământului început al semănăturii cerești<footnote Omilie contra lăcomiei, P.G., XXXI, 265C. footnote> (...) Fă părtași pe frați la grâul tău, dă astăzi celui lipsit ceea ce mâine va fi putred. Nu există o mai rea lăcomie, decât a nu da săracilor nici măcar cele ce se strică”<footnote Ibidem, P.G., XXXI, 276 B. footnote>. Iar celor iubitori de avuții, celor care vor ca acestea să le aparțină doar lor, marele capadocian exclamă: „Cu cât ești mai iubitor
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
p. 213. footnote>. În epistola 150, Sfântul Vasile i se adresează lui Amfilohie, în care printre altele îi dă următorul sfat: „... trebuie să ai experiență ca să faci deosebire între cel aflat cu adevărat în nevoi și cel ce cerșește din lăcomie. Cine dă unui nenorocit dă lui Dumnezeu, dar cine dă unui vagabond, acela aruncă banii la câini, pe care nerușinarea îl poate face respingător, dar pe care lipsa nu-l face vrednic de milă”<footnote Idem, Epistole, epist. 150, III
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
ce-ți cere, dar, totuși, cu rațiunea, să deosebești nevoia fiecăruia din cei care îți cer”<footnote Idem, Omilii la Psalmi, omil. I la Psalmul XIV, VI, p. 212. footnote>. Într-adevăr, oferind bani sau bunuri celor ce cerșesc din lăcomie, neavând neapărată nevoie, sau celor ce și-au făcut din infirmitățile trupului prilej de neguțătorie și, deși apți de muncă, preferă să cerșească, aceasta poate constitui un prilej de răutate, căci folosesc milostenia primită în întreținerea unor păcate sau patimi
Sfântul Vasile cel Mare – panegirist al milosteniei. In: Studia Basiliana III by Liviu Petcu () [Corola-publishinghouse/Science/173_a_142]
-
bucuria, graba de a începe colindatul, o stare emoțională firească. Celălalt semn grafic, punctele de suspensie, apare în finalul citatului și marchează de data aceasta o altă stare sufletească, furia ce a cuprins-o pe „hapsânace-și vedea cozonacii amenințați de lăcomia colindătorilor. Supărarea femeii e marcată și la nivel nonverbal, prin variația intonației: în amintita înjurătură „aprinde-v-ar focul, să vă aprindă-, ghicim accentuarea verbului aprinde, cu sugestii evidente. Interogația și exclamația, cu nuanțele și semnele lor grafice, au de
Lumea lt;poveştilorgt; lui Creangă by Brînduşa-Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/1634_a_2971]