1,879 matches
-
Deasupra dealurilor se aprinsese luceafărul și caru-lmare... Păcat de banii dați pe rochii, trebuia să le aducă înapoi nevestei! A tocmit vinul, 1-a plătit. Voia să plece mai curând. Rămăsese singur lângă căruță, mânios. Cărăușii petreceau alături. Veniseră și lăutarii. Și-a adus aminte de carnea femeii. Se simțea bătrân și netrebnic. Auzi cobzele și glasurile lăutarilor. Îl apucă un dor de băutură. Căruțașii făcuseră foc în fața cramei, ședeau pe vine și ciocneau ulcelele. A cerut și el o stacană
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
înapoi nevestei! A tocmit vinul, 1-a plătit. Voia să plece mai curând. Rămăsese singur lângă căruță, mânios. Cărăușii petreceau alături. Veniseră și lăutarii. Și-a adus aminte de carnea femeii. Se simțea bătrân și netrebnic. Auzi cobzele și glasurile lăutarilor. Îl apucă un dor de băutură. Căruțașii făcuseră foc în fața cramei, ședeau pe vine și ciocneau ulcelele. A cerut și el o stacană și-a băut cu sete. Pe urmă iar a golit cana de lut cu miros de vin
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
vine și ciocneau ulcelele. A cerut și el o stacană și-a băut cu sete. Pe urmă iar a golit cana de lut cu miros de vin până a început să simtă băutura în brațe și în picioare. A chemat lăutarii lângă el. Toată noaptea i-au cântat țambalagiii la ureche. Degeaba. N-a putut să se îmbete. Dimineața avea capul 328 limpede și inima criță. A urcat butoaiele în căruțe, s-a certat cu oamenii, că voiau să mai rămână
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
după moartea lui, nimeni nu va mai ști cine a ridicat casele. Ar fi trebuit să fi pus la tencuirea pereților pe un zidar să sape sub streașină câteva litere: Stere Drăgănoiu, proprietar. In câmp la "Cățelu" Se prăpădiră și lăutarii! Cine o să le mai cânte mahalagiilor? Că erau buni țiganii. Știau oful săracului. De la Sfîntu Dumitru nu se mai odihneau până-n primăvară. Cum scîrțnau cuțitele să se taie porcii prin magazii, gata și balaoacheșii, se înființau cu "mozica". De Crăciun
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
ținea pe-un șold, ci blestemul, cum îi zicea Dumitru instrumentului, care știa ce știa pentru că îl trăgeau și pe el curelele țambalului, îi mâncaseră oasele de atâta cărat. Nu lăsau o casă necântată, nici o ureche de om primitor nedesfătată. Lăutarii petrecuseră la nunți boierești și la chiolhanurile pungașilor, știau chichirezul meseriașilor,, se întorceau cu viorile pline 333 de poli, osteniți, călcând rățește. Câte nu pățiseră! Parcă nu-i suise unul nebun, Titi Aripă, în pom într-o iarnă, pe o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
facă? Cine ar fi scăpat de mânia lui Picu Calată, mățarul de la Coada Dristorului, când apuca un pahar mai mult și le lipea sutele cu scuipat pe frunte și le cerea să-i zică: Cine n-are dor pe lume... Lăutarul nu se odihnește în lumea asta, trebuie să îngrijească de suflete. Iarna era timpul lor! Cum împrimăvăra, slăbeau, se făceau ca foița, împușcau francul. Aveau case grele, câte șase-șapte copii, toți flămânzi și bolnavi. Dumitru mai ținea sub acoperiș și-
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
capul în piept, dărunat de osteneală. Numai Dumitru ridica pleoapa lui vânătă și îl grăbea pe ăl de mâna sania: - Dă-i bice, că ne-apucă viscolul... Către bariera Bucureștiului, omul a tras de hățuri: - Hooo! Eu aici vă las! Lăutarii s-au scuturat din amorțiri și-au privit norii de deasupra. Caii sforăiau speriați. - Mă duc, m-apucă ninsoarea și rătăcesc drumul. Voi luați-o drept înainte și-o să dați de fortu Cățelu, treceți un șanț, și peste păduricea aia
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
se zăreau în depărtare, se prăvălește ceva greu. Asta dură numai o clipă, pe urmă tăcerea cuprinse iar locurile. Crengile înghețate ale păduricii din apropiere sunară încă, abia scuturate. Parcă se mai încălzise. Aerul era curat, de o limpezime apăsătoare. Lăutarii grăbiră pasul. Neacșu își făcea socoteala că dacă ajunge mai devreme, îi lasă pe ceilalți la "Spînzuratu", să-și bea rachiul, și el dă o fugă până în piață la Matache, la magazinele ovreilor, să-i cumpere curvei cercei, s-o
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
Neacșule! În grabă pierdură și cutia cu cele câteva bețe rămase. Dumitru căzu în genunchi și începu să se roage. - Scoal', boala dracului, din drum! îl înghionti Anghel nădușit. Urletul fiarelor se potoli. Lupii așteptară câteva clipe. Erau aproape de tot. Lăutarii nu mai simțeau nici frigul și nici biciuirea zăpezii. Priveau luminițele jucăușe care se mișcau în jurul lor. În groaza lui, țambalagiului i se păru că toată păduricea se umpluse de puncte roșii care se apropiau și se depărtau... - Doamne ajută
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
și așteptau. Lumina vânătă a începutului de zi îi făcea și mai înfricoșători. Erau cât niște viței, cu capetele mari și coame înspicate de gheață, dârji în așteptarea lor nedumerită. Câte unul mai flămând se ridica și se repezea spre lăutari, și când ajungea aproape de ei, o lua speriat înapoi. Sunetul gros al contrabasului îl făcea să urle înfuriat și neputincios. Mitică Ciolan îi numărase în gând fără să vrea. Erau nouă. Priveau neclintiți grupul de oameni și din gurile sălbatice
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
milă de om. Dac-aș putea să-i iau sufletu, că-i al dracului și nu se uită! Și mi-ar trebui să trăiesc ușor, Sandule, să am bani, să vă-ngrop, să dau cu ei de-azvîrlita, să-mi cmte lăutarii și să joc, și să am putere! Se mai liniști. - Numai să nu pună laba pe mine, că nu vreau să mor legat! Până atunci, dac-o fi să se-ntîmple, nu mă uit! Cât e de petrecut, să petrecem, că
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
rîdea: - De ce să nu te omor? Tu n-ai vrut să mă-nfunzi la ocnă? Da uite, am scăpat și-am venit să te caut. Picași singur, ce să-{i fac?! Și s-a încruntat la armonist: Cîntă-i de moarte! Lăutarul, vangă. Îi clănțăneau dinții. - Cântă, că mandea-ti plătește, ce te uiți?! Cântă de sufletu lui Sandu, că m-a dat presărilor, la pârnaie... 359 Și-a aruncat un pumn de bani pe masă. Gheorghe a vrut să zică ceva, dar
Groapa by Eugen Barbu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295563_a_296892]
-
obișnuiți ai casei regale. Petrecerile care Încheiau expedițiile cinegetice durau câte o săptămână și răspundeau gusturilor tuturor invitaților, care aveau de ales Între sala de jocuri și cramă, Între salonul de dans cu muzică occidentală și cheful pe deșelate cu lăutari țigani sau partide de pescuit nocturn pe lacul din apropiere. Omul nostru, Nicolae Corbu, făcuse studii de drept În capitala Franței, asemenea multor tineri de familie bună, care Își etalau frecvent orgoliul de a fi cunoscut mai bine Parisul decât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1884_a_3209]
-
justificare a unor simpatici dezorientați. Nu mai trăim de mult în Caragiale. Suntem în plin Ionesco și tindem să ne stabilim definitiv în Urmuz. La ultimele alegeri din multilaterala dezvoltată, cred, sâmbătă noaptea fusesem la un chef. Antren deplin, cu lăutari țigani, cu ciuleandre înfocate și cu acea nepăsare a timpului pe care îl trăiam. Dimineața, când s-a spart cheful, am plecat spre casă, gândind să mă duc pe la prânz la vot. Am adormit însă în tramvai. La capătul liniei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
una din figurile acelea în fața cărora nu te poți împiedica să zâmbești. ― Ce zici? întrebă Miga. Pun de cafea? Florence privi pendula sprijinită pe două colonete de marmură. ― Mai stai! Nu știi cum e Melania? Așteaptă s-o poftești cu lăutari. Totdeauna i-a plăcut să se maimuțărească. Soneria zbârnâi. Miga se ridică. ― Ea trebuie să fie. ― Ea sau Ioniță. Ai grijă cum joci! Fii atent la decartări și nu gâdila cărțile alea o săptămână. Mă agasezi de fiecare dată. Melania
Bună seara, Melania. Cianură pentru un surâs by Rodica Ojog-Brașoveanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295600_a_296929]
-
pe Călin Nebunul l-ar fi vrut ea mai curând. 635Cîndure că cu feciorul era mai de o potrivă La a ochilor lui jele s-a muiet mai milostivă. Deci făcur-o nunta, mare ș-a ținut trei luni de rând. Lăutari, benchet, halaiuri, tot ce-ți poate trece-n gând. Ce nu era? Dragă Doamne, era nuntă - mpărătească. 640- Dar acum mă duc, le zice... Pe-a mea Domnul s-o păzească. Nici nu știu cum e, cum nu e. Geaba fratele-i
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
a jura, Soarele-a se-ntuneca, Luna-n sânge a se schimba Și pămîntu a tremura. - Vezi, copilă, fapta ta Prăpădi pe maică-ta. {EminescuOpVI 270} {EminescuOpVI 271} {EminescuOpVI 272} {EminescuOpVI 273} BASMUL LUI ARGHIR Frunză verde fag, Dorule sărac, Lăutar pribeag, Vin, de-mi zi cu drag, Vin de-mi zi să-nșir Tot din fir în fir, Basmul lui Arghir, Cel cu păr de fir Singur să mă mir. Fost-a când a fost Că de n-ar fi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
sâmburii tari De mărgăritari. 274 {EminescuOpVI 275} VIȚĂ CĂTĂNUȚĂ Pe culmița dealului, Dealului Ardealului, Primblă-mi-se, mări, primblă Dali cine mi se primblă? Dali Viță Cătănuț Cu-a lui dalbă de mândruță, Cu doi bani în buzunariu, Cu doisprece lăutari Și cu patru călușei Încărcați de gălbinei, Cu mândra pe lângă ei. Viță din grai că-mi grăia: - De când, mândro, te-am luat Nici un cântec n-ai cântat Și-acuma-i anu - ncheiat. Ia să-mi cânți un cântecel Măcar cât
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
vecine Ca să pățim v-o rușine. Să știți, socri, că de sară Mare oaste vă-mpresoară, De n-aveți îndeajuns Cătați locuri de ascuns, Că vă trebui buți cu vin Care cu fân, Boi grași, Claponași, Să aduceți, socri mari, Lăutari, Strângeți fete frumușele Să putem juca cu ele; Să s-adune și tot satul Să se bucure - mpăratul, Lărgiți casă Puneți masă, 305 {EminescuOpVI 306} Să vie-mpăratu - odată Aducând oștirea-i toată, O sută cinci zeci și cinci În ciubote
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
am venit să ne luptăm greu, că destul ai viclenit asupra tatălui meu. - Ba n-am viclenit asupra tatălui tău, ci totdeuna m-am luptat în luptă dreaptă. Dar cu tine nu m-oi bate. Ci mai bine-oi spune lăutarilor să zică și cuparilor să împle cupele cu vin și-om lega frăție de cruce pe cât om fi și-om trăi. 318 {EminescuOpVI 319} Și se sărutară feciorii de-mpărați în urările boerilor, și băură și se sfătuiră. Zise împăratul
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
dimineții și i le așezase pe frunte. A doua zi deșteptată, ea vedea... A treia zi se cunună împăratul cu fata Genarului. a patra zi era să fie nunta lui Făt-Frumos. Un roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii când se sfințește un sfânt - și roiuri de unde răsărind din inima pământului le-a spus cum cântă ursitorile când urzesc binele oamenilor. Astfel lăutarii măestriră hore nalte și urări adânci. Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrimioarele
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
fie nunta lui Făt-Frumos. Un roi de raze venind din cer a spus lăutarilor cum horesc îngerii când se sfințește un sfânt - și roiuri de unde răsărind din inima pământului le-a spus cum cântă ursitorile când urzesc binele oamenilor. Astfel lăutarii măestriră hore nalte și urări adânci. Trandafirul cel înfocat, crinii de argint, lăcrimioarele sure ca mărgăritarul, mironosițele viorele și florile toate s-adunară vorbind fiecare în mirosul ei și ținură sfat lung, cum să fie luminele hainei de mireasă; apoi
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
s-o iee-acela. 336 {EminescuOpVI 337} Și l-o adus, deși fata ar fi vrut mai degrabă după CĂLIN - NEBUNUL; dar, dă, cu ăstălalt era potrivită. Ș-o făcut o nuntă strașnică de-o ținut v-o trei săptămâni, luminații, lăutari, ce nu era? Și de-acolo o zis CĂLIN - NEBUNUL: - De-acu mă duc să-mi găsesc pe-a mea. Cât plângea ei și stăruia, da n-a putut să-l potrivească ca să rămâie. Ș-o pornit. Când a ajuns
Opere 06 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295584_a_296913]
-
noi suntem cei care trecem. Noi suntem cei care trecem chiar acum alături, interveni zâmbind cu gropițe doamna Marioara Livezeanu, necăjită însă că Dan Crețu face pe placul gazetarilor și intră iar în rolul străinului misterios. Din fericire, taraful de lăutari îmbrăcați în fracuri roșii începuse un vals cunoscut, așa că doamna casei anunță: — Începe valsul! Doamnele aleg. 6 Bucureștenii aveau o zi rea. Ninsese, până la sfârșitul anului mai erau 12 zile, până la sfârșitul zilei 12 ore. Pe marile bulevarde, unde roțile
Viața începe vineri by Ioana Pârvulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/586_a_1309]
-
ei nu sunt în pericol. Circumstanțele atenuante pot ține loc de dosar, nu de operă. Suntem destul de inteligenți și de precauți ca să nu murim de prea mult adevăr. Americanii au înlocuit cărțile cu postere. Și se simt foarte bine. Orice lăutar analfabet se consideră un Bach al manelelor. Unii poeți scriu cu talent, alții țin bâzu literaturii. În general, viața e frumoasă. Dar există parcă prea mult rumeguș în ea. Trupul este grosierul, nu suculentul din noi. Fără stratul de ficțiune
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]