6,022 matches
-
ușii, până la scările de sus unde s-ar putea prinde de barele verticale, laterale, dar i-ar oferi și punctul intermediar de sprijin cu condiția să nu-și lase decât o frântură de secundă greutatea trupului pe el. Tom introduse lama cuțitului în crăpătura orizontală, de sus, a ușii. Pătrunse perfect, strânsă ferm, și lăsând în afară mânerul lung de vreo opt centimetri, bine fixat. Puse o mână pe balustrada cilindrică. Era umedă, extrem de fierbinte și foarte alunecoasă și, când se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
asemănător înainte. Nu mă interesează... Ah, dumneata... nu te înțeleg, deloc! Are de-a face cu trecutul, Hattie. Când ți-am spus ce n-ar fi trebuit să-ți spun niciodată - ai dreptate aici - a fost de parcă ar fi căzut lama unei ghilotine. Nu mi-am dat seama pe moment. Dar s-a oprit timpul în loc. Nu mai am timp - vreau să spun, pentru tine. E ca și cum te-aș fi omorât. Vei rămâne întotdeauna la fel, dar moartă. — Cum poți să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1938_a_3263]
-
al imaginației creatoare a unor eminenți profesori de educație fizică) , 3.dar mai ales, capul care poate lovi direct, dar care conduce jocul prin puterea minții, 4.important este animalul cu ajutorul căruia se practică concursul (cal, cocoș, taur, câini, cămile, lame, purcei...), adjuvant tratat ca un camarad, coechipier, 5.obiectul prin care se realizează jocul: minge, rachetă, plasă, aparat..., ori de vehiculul de deplasare (biciclete, sănii, schiuri, role, schiboard, planșe, schi nautic, wind surfing, wakeboardul), sportul depinde de mediul natural sau
DIALOG ÎNTRE SPORT ŞI SOCIETATE by Mihai Radu IACOB, Ioan IACOB () [Corola-publishinghouse/Science/100989_a_102281]
-
n-o să poți face asta prea multă vreme. Va trebui să te întorci și pe cealaltă parte... Anevoie își croiau drum pe cărarea nu mai lată de două laturi de palmă. Opririle au devenit din ce în ce mai 73 dese. O bucată din lama cuțitului lui Toaibă a rămas înfiptă cine știe unde. Mâinile îi sângerau, iar crengile de sub foaia de cort se tociseră. Le-au înlocuit cu altele și, după puțină odihnă, au pornit mai departe. Soarele se trăgea spre chindie când Trestie a anunțat
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
88 rupt... pe care îl păstra ca pe un trofeu... Cât ai clipi, l-a smuls din teacă. A privit la el cu ochii scânteietori, în timp ce strângea mânerul încât i se albiseră buricele degetelor ... Nu-și putea lua ochii de pe lama ruptă a pumnalului care încă mai strălucea... Fulgerul amintirii când Trestie - „fratele” său și Limbosu - l-au salvat de sub nasul inamicului i-a năpădit gândurile. „Acolo m-am putut folosi de el, dar aici? Aici la ce îmi folosește?” - și-
Cercetaşul Toaibă by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/502_a_1063]
-
adesea abstract, dând impresia de lirică labirintică, adesea chiar criptică, în care, în ciuda unei încrâncenări reliefate în toate actele existențiale ale eului liric și ale celor în numele cărora vorbește (măsurăm o DIMENSIUNE / mereu ACEEAȘI (.) / cu înverșunare până la lacrima duioasă pândim / lama albastră a securii în aer... ), poetul lasă să se strecoare, intenționat sau nu, și o notă ludică (spre exemplu: sărim cu toții din axe sau: cuuu-cuuu-rii-guu gaaa-guuueu sunt popa prostul / cuuu-cuuu-riii-guuu gaaa-guuu / și toma necredinciosul... etc.). O continuă apetență pentru reliefarea
Aventura lecturii : poezie română contemporană by Mioara Bahna () [Corola-publishinghouse/Imaginative/367_a_1330]
-
așa cum susține guvernul, pot conduce la ceva neașteptat chiar de către guvern. Adică ceva extraordinar de tot și alte tâmpenii care se poartă bine prin presa neimplicată politic ci numai financiar. Brusc, în tăcerea profundă, s-a auzit scrâșnetul scurt al lamelor casabile aruncate spre vorbitor de privirile asistenței. Mă iertați, mai adăugă domnul Cognac, dar am să mă retrag la toaletă. Se pare că m-am ras prea tare. Și se pierdu pe prima ușă spre stânga, că dreapta lipsea din
CÂINELE DIZIDENT by Aurel Brumă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/505_a_1289]
-
moartea poetului anonim, am privit prin gaura cheii măștile celui mai Îndepărtat viitor, am cîntat la gratiile ferestrei recviemul pumnilor strînși, În vreme ce luna se Împlinea, iar sora-șefă umplea cu sîngele ei perfuziile. Pot În astfel de clipe să ascut lama briciului de limba sopranică a lumii... Oxizi de fier cad de pe trupul infirmierei de noapte... Penisul meu În erecție strălucește-n lumina postmodernistă a lunii... Scuip ecumenic orice fereastră Închisă... O mușc pe infirmieră de sînul ei stîng, abia căzut
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
a visului aduce cu ea În pelerinaj un sînge profetic. Semnul crucii se chircește În mîinile mele cum un foetus neîmplinit. Nu mai ajung la cer. Nu- mi mai intră semnul crucii În viteză. Mi s-a rupt pinionul aminului. Lama securii, nu mai subțire decît un himen de fată... Mă pregătesc să Înnebunesc, dar deocamdată mi-e bine... Arunc apă neîncepută peste cămașa de forță În numele tatălui și al fiului și al sfîntului Duh. Doar pinionul aminului este rupt, iar
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
să fim bănuitori... Limbile de șarpe ale visului plesnesc cum niște bice deasupra podiumului. Vorbele poeților rostogolesc acum zarurile, tocmai acum cînd se Împart medaliile celor merituoși, tocmai acum. Aici, unde luna plină cu vene groase de bou taie cu lama cerul, lăsînd să se scurgă-n pămînt voma celestă, aici femeile noastre Își desfac picioarele pentru a ademeni cu geamătul sexului pe toți comedianții..., aici mă desăvîrșesc cu doar trei inele smulse de la femeile ce alăptează orfanii pedepsiți prin semnul
UN CARNAVAL ÎN INFERN (scene din viaţa și moartea poetului necunoscut) by Marian Constandache [Corola-publishinghouse/Imaginative/91597_a_107358]
-
striga, vocea ei se subția, devenea țipăt, până când țipătul s-a sfărâmat. Ea își dădea seama că vocea n-o mai ajuta și țipa atunci și mai tare. Nu înțelegeam nimic din ce spunea, dar țipătul acela nesigur, ca o lamă de cuțit care se frânge, suna atât de strident încît era înfricoșător. Nu mai era un țipăt omenesc. Era un țipăt animalic plin de disperare și de neputință. Nu știu cât a durat astfel, dar parcă nu se mai termina și simțeam
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
chiar dacă ți-e frică, găsești putere să iei zidul de la capăt. Te resemnezi la nevoie cu singurătatea, dar nu vrei să te resemnezi cu desăvârșirea ei. Încă mai crezi că ea nu e totală. Că undeva există, subțire cât o lamă de cuțit, o crăpătură. Dacă n-o găsești, încerci din nou. Ca în peștera din mlaștină. N-ai altă șansă decât să pipăi zidul mai departe, căutând fisura care trebuie să existe undeva... Căci eu nu pot, domnilor, să dorm
Viața pe un peron by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295606_a_296935]
-
audiență. Aur. Enorm de mult aur. Peste tot, aur. Pietre scumpe pe toate săbiile, pe veșminte, pe obiecte, pe orice, bijuterii fabuloase, lux orbitor, obositor, dezgustător. Tresar când, în sala armelor, zăresc, într-o vitrină, sabia lui Ștefan cel Mare. Lamă lungă de aproape un metru. Războieni... Podul înalt... Cunosc numele acestor localități de la cinci ani, din "lecțiile de istorie" ale tatei. Ele au aceeași rezonanță, constat, ca în copilărie, când aflam, sufocat de mândrie, cum l-am bătut noi măr
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
răcnește. Cum nici rugăciunile nu se zbiară. Dar, uitîndu-mă la sabia lui Ștefan, ușor pătată de timp, simt că nu mai am detașarea dinainte și îmi spun, cu O satisfacție orgolioasă, că turcii au putut să aducă la Istanbul această lamă de oțel, care le-a întîrziat înaintarea spre centrul Europei, abia după moartea voievodului. Nu mai avem timp să vedem "haremul". E coadă mare acolo. Toți turiștii vor să treacă prin dormitoarele în care cele patru soții oficiale și concubinele
Aventuri solitare by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295602_a_296931]
-
de morfinizarea ei, ca trecut printr-un frunziș de pădure, îi da o neliniște care o făcea să-și ascundă capul parcă în broboade, pentru a-1 feri de vuietul uniform, dar iruptiv. Aplauzele îi mai dau impresia asemănătoare cu lama unui val de mare, ce se formează undeva neașteptat și se sparge de umerii tăi încovoiați subt amenințarea bucuriei. în schimb, îndată ce începea execuția, muzica o liniștea, îî da o certitudine absolută. Era o plutire pe o mare frumoasă, cu
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de afară o procesiune numeroasă. Erau privirile acelor din amvon acum înclinați spre interiorul bisericii și care își pornise într-acolo sufletele. Cu un vuiet surd, imens, ascensiunea vocilor fu curmată... se auzi o chemare ascuțită ca un tăiș de lamă subțire, un sopran special, un glas fără sex, ca de arhanghel, urcând zigzagul unei slave, ca serpentina luminoasă a unui trăsnet. . . Apoi se așeză un ecou permanent, pe care-1 slujeau toate vocile scoborâte în mezzo. . .. Ici-colo o invocare debilă se
Concert din muzică de Bach by Hortensia Papadat-Bengescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295607_a_296936]
-
de vrăjitorii; alții sunt doar concubini, la haremuri dispersate, au chiar și desagii plini de blesteme și păcate; au pentru furat un cult, de hiene, lupi în stână; ce urăsc ei cel mai mult e justiția română; au limba ca lamele, taie brici, că-s delincvenți, și-ar vinde și mamele dacă ar găsi clienți; unii chiar își leagă ștreangul singurei la gât și-atât, când se prăbușește rangul se sufocă de urât. Lumea deapănă pe gheme reci blesteme pentru toți
Amintiri ?ns?ngerate by CONSTANTIN N. STRACHINARU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83873_a_85198]
-
agriș, se vedea o groapă proaspătă. L-au îndesat acolo pe moșneag, puseră la loc brazdele și toți trei sau împrăștiat. Peste mulți ani, când orașul se înnoi, s-a deschis printre livezi un bulevard. Deasupra unei movile de țărână lama buldozerului scoase un schelet. S-a vorbit atunci de crimă dar, cum nu se înfățișase nici un martor, nu s-a mai făcut dosar. TĂIETORII Cel care, iarna, avea de tăiat lemne trebuia să se abată pe hudița armenească, o ulicioară
Podu vechi by Marcel Tanasachi () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91578_a_92863]
-
Așa se face că în viața mea "particulară" preistorică au existat și alte experiențe rămase nepedepsite. Pe la vreo patru ani, lăsat singur acasă, m-am trezit cuprins de friguri artistice care nu suportau amânare. Drept care am luat o "cuțitoaie", o lamă de cuțit cu mânere laterale la ambele capete, și am răzuit de scoarță toți pomii fructiferi din grădină, pe care tata, pasionat pomicultor, abia îi altoise. Doream să-i fac albi, "mai frumoși". Am lucrat cu spor, până seara, încredințat
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
Sezonul jocurilor în praful din uliță ― bineînțeles, pe Delături ― începea puțin mai târziu, când zilele deveneau mai calde. Atunci, îmi diversificam activitatea. Ciopleam bețe de alun pe care le ornamentam cu desene geometrice, fugind în grădină după "foaia tăieturii" de câte ori lama briceagului scăpa din lemn în carnea degetelor. Luam parte la "meciuri" de "de-a lunga", o formă primitivă de "baseball" în care, în loc de crose, se foloseau crengi groase de salcie. Sau mă strecuram, de unul singur, în cimitirul de la Progade
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
s-au înmulțit incendiile. Liniștea umple, apoi, din nou curtea. Mă uit la o reproducere a "Porților Paradisului" sculptate de Ghiberti pentru Baptisteriul din Florența. O clipă, am impresia că, acolo unde porțile se unesc se vede, subțire ca o lamă de cuțit, o dungă luminoasă. Ce se află, oare, îndărătul lor? Să fie moartea o lumină violentă pe care n-o poți privi? 24. Brusc, mă tem că I-am judecat nedrept pe "unchiul George". În fond, mi-a făcut
Deșertul pentru totdeauna by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295604_a_296933]
-
zumzetul beției, făcînd să se amestece locuri și Întîmplări, Îi aminti din nou Viceregelui de noaptea aceea, din nou se simți descoperit Într-o noapte nu de mult, ba de mult, ba nu de mult, Într-un cabaret oarecare din Lama, din Buenos Aires, ba din Santiago, sărutîndu-l pe un milionar, un automobil pentru o săptămînă din luna de miere, sărutîndu-l pe pederastul acela nenorocit și deodată noaptea asta, noaptea de aici, din Buenos Aires, ba din Santiago, atîtea nopți adunate și deodată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2098_a_3423]
-
zâmbi și, umflându-și obrajii, suflă puternic prin orificiul din capătul ascu țit al ciudatului ghemotoc, care se dilată deodată într-o față de drac mâzgălit de cerneală, cu coarne ascuțite și gură batjocoritoare, din care atârna o limbă ca o lamă de brici. Ingrid se aruncase pe spate, în patul pe care era așezată, râzând cu lacrimi, cu tot corpul tresăltând de o veselie nebună. De-atunci, în fiecare zi băiatul îi făcea câte-un drăcușor de hârtie pe care, în
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
mult decât să descriu banalizatele de-acum, prin abuz cinematografic, viață și transfigurare a Cydoniei, craniul ei alungit și colierul ei din măsele de om, sau viclenia lui Vordenbliss, „săpă torul de canale prin hipotalamus“, sau căutarea briceagului cu șapte lame de aur cu care Orolio scrie numele a șapte reptile pe șapte spinări de fecioară, sau atâtea și-atâtea mii de detalii care fac din această nesfâr șită carte - 1140 de pagini în ediția mea cea veche și pierdută - „Tripticul
De ce iubim femeile by Mircea Cărtărescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/589_a_971]
-
o problemă gravă. Când nu mai putu să stea în pat, se ridică, făcu un duș, se îmbrăcă, își făcu bagajele și plecă spre aeroportul Lincoln, cu câteva ore mai devreme, în mașina sa închiriată, pe autostrada inexpresivă ca o lamă. În timp ce avionul zbura peste Ohio, reuși să se adune. Privi în jos, către Universitatea Columbus, acoperită de nori, imaginându-și reperele invizibile sub cuvertura peticită. Locuri de acum o treime de secol: campusul risipit, lipsit de centru. Suburbia studențească decrepită
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1902_a_3227]